Hristos exista! Trebuie sa fii orb si surd si mut ca sa tagaduiesti existenta lui Hristos.

Stiu sigur din faptul ca increderea este ceva clar palpabil, o caracteristica a unei relatii de iubire. Increderea o ai sau o pierzi in momentul cind iubirea inceteaza. Acolo nu o mai poti da cotita ca in cazul credintei care este total subiectiva si care DIN CAUZA SUBIECTIVITATII EI iti poate distruge viata, tot acordind credite unor nemernici , de exemplu care altceva nu fac decit rau...iar tu prin imaginatie si inchipuiri bolnavicioase(credinta) continui sa bati cimpii in mintrea ta ca lucrurile stau altfel. Astfel se si minte un popor intreg, cel roman , ca lucrurile se vor rezolva numai prin credinta.
Viata ne demonstreaza ca pina la urma la rau trebuie sa raspunzi cu rau ca altfel NU AI SA SCAPI DE EL IN VECII VECILOR!!!...cei care fac rau nu se lasa pina nu te pun la zid! asta este clar

Da, draga Rodica El exista, DAR aceasta existenta a Lui nu trebuie sub nici o forma CONDITIONATA de obligativitatea credintei ci a certitudinilor si mai ales a INCREDERII!

salut,andreicozia
 

andrei,ai incredere in copilul tau ptr. ca-l iubesti si credinta ca nu te minte;deci increderea si credinta nu se anuleaza.
eu,cred in dumnezeu,ateul crede in stiinta, sau in ce doreste el,deci sunt doua credinte diferite,parerea me.

Bun si ce fac daca copilul totusi ma minte incontinuu? Continui sa am incredere in el in virtutea credintei?
Deci eu codane, zic ca se anuleaza. Increderea pierduta anuleaza credinta! ..si este foaaaaarte greu sa o mai recapeti ci devi extrem de precaut , stii de ce? Deoarece si mincinosul devine mai bun la mintit cind se vede incoltit!

salut,andreicozia
 

ramane dragostea si credinta, ca,copilul meu se maturizeaza si se indreapta,deci nu se anuleaza,
iar aceasta problema f.sensibila, depinde de fiecare in parte, cum vede,din ce unghi,inaltime,etc.
daaar,minciuna are picioare scurte,iar respectivul trebuie sa aiba o foarte buna memorie.

nu sunt ateu, dar sunt de acord cu andrei in aceasta problema. eu mi-am pierdut credinta, credeam orbeste, ma rugam mereu, plangeam, mergeam la biserica, incercam sa nu pacatuiesc, dar El nu a vazut stradania mea, nu m-a luat in seama, nu prea am multe, nici nu vreau bani sau alte bunuri, vroiam doar iubire. in schimb am primit tot mai multa suferinta. minciunile din evanghelie m-au indepartat de El. stiu ca ma asteapta iadul dar nu poate fi mai rau ca aici.

http://www.forumcrestin.com/Smileys/default/petting.gif Va veni si pentru tine o zi a indurarii...Si noi am trecut pe aici...

salut,mtcrysty17
 

OARE,chiar ai facut TOTUL?reanalizeaza,greselile de la tine pornesc

Toti suntem gresiti, niciunul nu e sfant. Daca tu stai in picioare si nu ti-ai pierdut credinta nu e meritul tau, ci e mila lui Dumnezeu.
Insa Dumnezeu are un plan in toate lucrurile, iar noi nu-l intelegem de multe ori. Un lucru e sigur: El nu-i va lasa pe cei ce sunt ai Lui, chiar daca in anumite momente pare ca s-a indepartat de ei. Insa El vegheaza si va trimite izbavirea intr-o zi.