pentru dmb
Si eu sunt de parere ca nu ai suparat pe nimeni. Spui si tu ce crezi ca si noi ceilalti dar, asa cum eu nu mi-am permis sa adresez cuiva afirmatii de genul "teoriile tale nu au ce cauta aici" afirmatii care mi se pare ca si cum as fi eretica pentru ca imi permit sa gandesc. Eu nu afirm ca sunt crestina ortodoxa asa cum fac ceilalti "judecatori", incerc sa simt crestin ortodox si sa preiau tot ce-i mai bun din invatatura crestina. Ceea ce tu faci suna de genul: daca nu esti cu noi esti impotriva noastra. Ori, nu acesta este mesajul credintei in iubirea cea pura. Si tu ca si ceilalti spuneti ca daca eu vad Lumina, inseamna ca este lucru necurat. De ce ? Pentru ca tu nu o vezi? Asa cel putin mi-a zis un preot: ca nu ma crede pentru ca el nu a avut experiente similare in timpul rugaciunii si a incercat sa-mi demonteze tot ce am trait, prin prisma implicarii ghici cui... a diavolului.
Am citit foarte mult despre rugaciune si am analizat atent tot ce am trait, am impartasit experienta cu preoti calugari mai tineri si mai putin habotnici, mai deschisi, care avusesera trairi similare.
Voi chiar nu va puteti bucura pentru nimeni din jurul vostru?
NU puteti vedea decat demoni peste tot?
Imi pare rau pentru aceste pareri omenesti. As fi vrut sa impartasim cu totii aceeasi cautare a iubirii curate si cand colo, toata lumea nu face decat sa critice, sa acuze, sa judece, fara absolut nici un temei.
Este un cerc vicios in care ne invartim, de fapt nimeni nu doreste aici cred raul cuiva, numai ca exista intelegeri gresite ale mesajelor biblice. Si cum Biblia nu a fost transmisa direct din Rai pe fax, imi permit sa spun ca au mai existat cateva "ajustari" pur omenesti ale textului, urmate de anumite inadvertente ale traducatorilor, precum si de o anumita politica de care Biserica, indiferent cum s-o numi ea Catolica sau Ortodoxa nu este straina.
Daca totul ar fi asa de pur si curat in sanul Biserii, nu ar mai exista atatea curente, interpretari, lupte pentru functiile de conducere, etc.

:)CM,se pare ca esti cam certata cu Biserica Ortodoxa.Tot ceea ce spui este strain de invatatura Bisericii.Suntem,totusi,pe un forum ortodox.Doamne ajuta!

Din cele scrise de tine mai sus eu trag concluzia ca te afli intr-o stare de inselare in care vezi pe Ť ingerul pazitor ťcare este de fapt un demon. Sper sa nu ma insel.
O sa dau mai jos trei intamplari in care se povesteste cum anumiti calugari au cazut intr-o stare de inselare demonica.Intamplarile sunt luate din cartea Sfantului Ignatie Briancianinov : ťDespre inselare ť.

1.Ť In Prolog citim urmatoarea istorisire: in Palestina era o oarecare manastire asezata la poalele unei stanci mari si inalte, iar in stanca sa afla o pestera, deasupra manastirii. Monahii acelei manastiri povesteau: "Cu oarecare vreme mai inainte, cineva din obstea noastra a poftit sa vietuiasca in pestera care este in munte si i-a cerut aceasta egumenului. Egumenul avea darul dreptei socotinte. El a zis fratelui: "Fiul meu, cum vrei tu sa vietuiesti singur in pestera, de vreme ce n-ai biruit catusi de putin cugetele patimase trupesti si sufletesti ? Cel ce voieste sa se linisteasca trebuie sa fie sub calauzirea unui povatuitor, nu sa se carmuiasca singur pe sine. Tu, fara sa fi atins catusi de putin masura trebuitoare, ceri nemerniciei mele sa-ti ingadui ca sa traiesti singur in pestera; dar eu socot ca tu nu pricepi feluritele curse diavolesti. Mult mai bine este pentru tine sa slujesti parintilor ca sa primesti ajutor de la Dumnezeu pentru rugaciunile lor si impreuna cu ei sa slavesti si sa lauzi, la ceasurile randuite, pe Stapanul tuturor, decat sa te lupti de unul singur cu cugetele necuvioase si viclene.
Nu ai auzit tu, oare, ce spune Parintele Ioan, Glasuitorul de cele Dumnezeiesti, scriitorul Scarii: "Vai celui ce vietuieste de unul singur: daca va cadea in desnadejde sau lenevie nu va fi cineva sa-1 ridice ! Iar "acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor", a zis Domnul. Astfel i-a vorbit egumenul, insa nu l-a putut desprinde pe calugar de gandurile cele pierzatoare de suflet. Vazand nebiruita dorinta a fratelui si cererile sale staruitoare, egumenul i-a ingaduit, in cele din urma, sa locuiasca in pestera. La ceasurile randuite pentru hrana, aceasta ii era adusa la pestera de catre cineva din obste, iar zavoratul avea un cos atarnat de o franghie, pe care il lasa in jos ca sa primeasca mancarea. Dupa ce a petrecut el in pestera oarecare vreme, DIAVOLUL, CARE SE LUPTA PURUREA CU CEI CE VOIESC A TRAI IN CHIP PLACUT LUI DUMNEZEU, A INCEPUT SA-1 TULBURE ZIUA SI NOAPTEA PRIN CUGETE VICLENE; iar dupa cateva zile, luand chip de inger de lumina, i s-a aratat si i-a spus: "Sa-ti fie spre stiinta, ca pentru curatia si pentru petrecerea ta cea cu bun obicei, Domnul m-a trimis sa slujesc tie". Monahul a raspuns: "Ce lucru bun am facut eu, ca sa-mi slujeasca mie ingerii ?" Diavolul a intors cuvant: "Toate faptele pe care le-ai facut sunt mari si inalte. Ai parasit frumusetile lumii si te-ai facut monah, te ostenesti in posturi, rugaciuni si privegheri; si apoi, parasind manastirea, te-ai salasuit aici: cum oare sa nu slujeasca ingerii sfintiei tale ?" PRIN ACESTE VORBE, SARPELE PIERZATOR DE SUFLETE L-A ADUS IN INGAMFARE, IN TRUFIE SI A INCEPUT SA I SE ARATE MEREU.
Odata, a venit la monah un om care fusese pradat de hoti. Demonul necurat, care, amagindu-1, i se arata in chip de inger, i-a spus: "Acest om a fost pradat de hoti; lucrurile furate se afla in cutare loc: spune-i sa mearga acolo si sa-si ia ce este al lui". Omul, venind la pestera, s-a inchinat, iar monahul i-a glasuit de sus: "Bine ai facut, frate, ca ai venit ! Eu stiu: te-a ajuns necazul, fiindca la tine au venit hotii, au furat asta si cealalta. Nu te intrista ! Si au pus cele furate in cutare loc: mergi acolo si le vei afla pe toate, si roaga-te pentru mine ! ". Omul s-a minunat, a facut precum i s-a spus si a aflat cele furate. El 1-a proslavit pe monah in tot tinutul acela, spunand ca monahul care traieste in pestera este prooroc. La monah au inceput sa curga o multime de oameni; ascultandu-l, EI SE MINUNAU DE INVATATURA PE CARE LE-O DADEA SUB INSUFLAREA DIAVOLULUI. EL PREZICEA, SI PREZICERILE LUI SE IMPLINEAU. NEFERICITUL A PETRECUT NU PUTINA VREME IN ACEASTA AMAGIRE. In a doua zi a celei de-a doua saptamani dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, spurcatul demon s-a aratat monahului si i-a zis: "Afla parinte, ca pentru vietuirea ta cea neprihanita si intocmai cu a ingerilor, vor veni alti ingeri si te vor inalta, in trup fiind, la cer: acolo te vei indulci, dimpreuna cu toti ingerii, de privelistea negraitei frumuseti a Domnului". Spunand acestea, demonul s-a facut nevazut. Insa Iubitorul de oameni si Multmilostivul Dumnezeu, Care nu vrea pierzarea omului, a insuflat in inima monahului ca sa vesteasca despre cele intamplate egumenului. Atunci cand a venit fratele care aducea de obicei hrana zavoratului, acesta, ivindu-se din pestera, i-a zis: "Frate ! Mergi de spune egumenului sa vina incoace". Fratele a dus vorba egumenului. Egumenul s-a grabit sa vina: a urcat pe o scara pana in pestera, la zavorat, si i-a zis: "Din ce pricina, fiul meu, mi-ai poruncit sa vin incoace ?" Acesta a raspuns: "Ce-ti voi rasplati tie, parinte sfinte, pentru toate cate ai facut pentru nevrednicia mea !". Egumenul a zis: "Ce bine ti-am facut eu tie ?" Monahul zise: "Cu adevarat, parinte, prin mijlocirea ta eu m-am invrednicit de multe si mari bunatati. Tu m-ai imbracat in chipul cel ingeresc; PRIN MIJLOCIREA TA VAD INGERI SI MA INVREDNICESC DE IMPREUNAVORBIREA CU EI; PRIN MIJLOCIREA TA AM PRIMIT DARUL STRAVEDERII SI AL PROOROCIEI !". EGUMENUL, AUZIND ACESTEA, S-A MINUNAT SI A SPUS: "NEFERICITULE ! OARE TU VEZI INGERI ? OARE TU TE-AI INVREDNICIT DE DARUL STRAVEDERII ? VAI TIE, NEFERICITULE ! OARE NU TI-AM SPUS EU TIE: NU TE DU IN PESTERA, CA SA NU TE AMAGEASCA DEMONII". Spunand egumenul acestea, fratele i-a intors cuvarit astfel: "Nu spune aceasta, cinstite parinte ! Pentru sfintele tale rugaciuni vad eu ingeri: maine chiar voi fi inaltat de ei la cer, cu trupul meu. Sa stie sfintia ta, ca vreau sa cer de la Domnul Dumnezeul nostru ca sa te ia si pe tine ingerii, ca sa fii si tu cu mine in slava cereasca". Auzind acestea, egumenul i-a spus cu glas amenintator: "ESTI AMAGIT DE DEMON, NEFERICITULE ! Totusi, daca am venit incoace, nu voi pleca de aici: am sa raman aici ca sa vad ce se va intampla cu tine. PE DEMONII CEI SPURCATI, PE CARE TU II NUMESTI INGERI, eu nu ii vad; ci tu, atunci cand ii vei vedea ca au venit, sa-mi spui". EGUMENUL a poruncit sa fie trasa scara si a ramas in pestera cu cel inselat, PETRECAND IN POST SI NEINCETATA CANTARE DE PSALMI. Atunci cand a venit ceasul in care cel inselat nadajduia sa se inalte la ceruri, acesta i-a vazut pe demoni venind si a zis: "Au venit, parinte". Atunci egumenul 1-a imbratisat si a strigat: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului Tau celui inselat si nu ingadui necuratilor demoni sa puna stapanire pe el". Pe cand egumenul spunea acestea, dracii 1-au inhatat pe cel inselat si au inceput sa-1 traga, silindu-se sa-1 smulga din imbratisarea egumenului. EGUMENUL I-A CERTAT PE DRACI. Acestia, smulgand mantia de pe cel inselat, au pierit. Mantia a fost vazuta inaltandu-se in vazduh la inaltime pana ce a pierit din vedere. Dupa scurgerea a deajuns de multa vreme, mantia s-a aratat iarasi zburand in jos si a cazut pe pamant. Atunci, batranul i-a zis celui inselat: "NEBUNULE SI NEFERICITULE ! VEZI CE AU FACUT DEMONII CU MANTIA TA ? ASA HOTARASERA SA FACA SI CU TINE. HOTARASERA SA TE INALTE IN VAZDUH, CA PE SIMON MAGUL,. ˇ SI SA-TI DEA DRUMUL JOS, CA SA TE SFARAMI SI SA-TI DAI NEVOIASUL TAU SUFLET INTR-UN CHIP NENOROCIT." Egumenul i-a cherriat pe monahi, le-a poruncit sa aduca scara, 1-a scos pe inselat din pestera in manastire si 1-a randuit spre slujire la brutarie, la bucatarie si la alte ascultari manastiresti, CA SA SE SMEREASCA GANDURILE LUI. In acest chip 1-a mantuit el pe fratele" (Prolog, 9 ianuarie).”

2.

“ In grea ispita au cazut din pricina intrarii prea de timpuriu in zavorare si compatriotii nostri, Preacuviosii Isachie (Patericul Lavrei Pecerska si Vietile Sfintilor, 14 februarie) si Nichita (Patericul Lavrei Pecerska si Vietile Sfintilor, 31 ianuarie) ai Lavrei Pecerska. Vrednic de luare aminte in viata Preacuviosului Isaachie, traitor in aceleasi vremuri cu Preacuviosii Antonie si Teodosie, este faptul ca el s-a zavorat de voia lui. El se nevoia trupeste cu mare asprime; nazuinta spre o nevointa inca si mai aspra i-a insuflat gandul de a se zavora intr-una din cele mai stramte pesteri ale manastirii Pecerska din Kiev. Se hranea cu prescura si bea numai apa, iar aceasta hrana saracacioasa o primea din doua in doua zile. Nevoindu-se trupeste cu atata asprime si neavand destula cercare in ce priveste nevointa si lupta duhovniceasca, era cu neputinta sa nu puna pret pe nevointa in sine. Indeobste, ispita cu care il bantuiesc demonii pe nevoitor se intemeiaza pe starea lui launtrica. "Daca omul insusi, spune Preacuviosul Macarie Egipteanul, "nu da pricina satanei sa-1 supuna inrauririi, satana, nu poate nicicum sa puna stapanire pe el cu de-a sila " (Cuvantul 4, cap. 2).
DEMONII I S-AU INFATISAT LUI ISACHIE IN CHIP DE INGERI DE LUMINA; UNUL DINTRE EI ERA MAI STRALUCITOR DECAT CEILALTI; DEMONII 1-AU NUMIT PE ACESTA HRISTOS SI AU CERUT NEVOITORULUI SA SE INCHINE LUI. PRIN INCHINAREA CUVENITA NUMAI LUI DUMNEZEU SI PE CARE A DAT-O, INSA, DIAVOLULUI, NEVOITORUL S-A SUPUS DEMONILOR, CARE 1-AU MUNCIT PRIN SALTAREA SILITA A TRUPULUI (DANTUIRE) PANA CE 1-AU LASAT PE JUMATATE MORT. Preacuviosul Antonie, care-i slujea zavoratului, a venit la el cu hrana obisnuita; insa, vazand ca zavoratul nu scoate nici un cuvant si intelegand ca s-a intamplat cu el ceva aparte, a spart, cu ajutorul altor monahi, intrarea, care era inchisa cu totul, intrand in pestera lui Isaachie. L-au scos pe acesta afara ca pe un mort si 1-au pus inaintea pesterii; bagand, insa, de seama ca mai traieste inca, 1-au asezat in chilie pe pat. Preacuviosii Antonie si Teodosie il ingrijeau cu randul. Din pricina ispitei, Isaachie ramasese slabanogit cu mintea si cu trupul: nu putea sa stea in picioare, nici sa sada, nici sa se intoarca de pe o parte pe cealalta, fiind intins; vreme de doi ani a zacut nemiscat, mut si surd. In al treilea an a inceput sa vorbeasca si a cerut sa fie ridicat si pus in picioare. A inceput, apoi, sa umble ca un copil mic, insa nu a aratat nici un fel de dorinta sau gand sa mearga la biserica; acolo 1-au dus abia-abia si numai cu sila; incetul cu incetul, a inceput sa stea in biserica lui Dumnezeu. Mai apoi, a inceput sa mearga si la trapeza, si s-a deprins putin cate putin, sa manance: in cei doi ani cat zacuse in nemiscare, nu pusese in gura nici paine, nici apa. In cele din urma, s-a liberat cu desavarsire de infricosata si uimitoarea pecete pe care o lasase asupra lui aratarea si lucrarea demonilor. Dar pana la sfarsitul vietii sale, Preacuviosul Isaachie a atins o inalta masura a sfinteniei.
Preacuviosul Nichita era mai tanar decat Preacuviosul Isaachie, insa a trait in aceleasi vremuri ca acesta. Manat de ravna, el a cerut egumenului sa-1 blagosloveasca la nevointa zavorarii. Egumenul - pe atunci era egumen Preacuviosul Nikon - 1-a oprit, spunandu-i: "Fiul meu ! Nu-ti este de folos tie, om tanar, sa petreci in nelucrare. Mai bine sa traiesti cu fratii: slujindu-le, nu te vei lipsi de plata ta. Insuti stii cum a fost inselat de diavol Isaachie, pe cand era zavorat: ar fi pierit, daca un har neobisnuit al lui Dumnezeu nu 1-ar fi mantuit, pentru rugaciunile Preacuviosilor Parintilor nostri, Antonie si Teodosie". Nichita a raspuns: "Eu nu ma voi lasa nicicum amagit de unele ca acestea, ci voiesc sa stau cu tarie impotriva mestesugirilor demonilor si sa-1 rog pe Iubitorul de oameni Dumnezeu ca sa ma invredniceasca de darul facerii de minuni ca pe Isaachie zavoratul, care savarseste pana acum multe minuni". Egumenul a zis iarasi: "Dorinta ta iti este mai presus de putere; ia seama, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi. Eu iti poruncesc, dimpotriva, sa slujesti obstii, si vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta". Nichita, atras de o puternica ravna catre viata de zavorat, nu a vrut nicicum sa ia aminte la spusele egumenului. El si-a implinit gandul: s-a inchis pe sine in zavorare, petrecand acolo si rugandu-se fara a iesi nicaieri. DUPA O ANUMITA VREME, A AUZIT O DATA, LA VREMEA RUGACIUNII, UN GLAS CARE SE RUGA IMPREUNA CU EL SI A SIMTIT O BUNA MIREASMA NEOBISNUITA. AMAGINDU-SE, SI-A SPUS IN SINEA SA: "DACA ACESTA N-AR FI FOST INGER, NU S-AR FI RUGAT IMPREUNA CU MINE SI NU S-AR FI SIMTIT BUNA MIREASMA A SFANTULUI DUH". Dupa aceea, Nichita a inceput sa se roage cu osardie, zicand: "Doamne, arata-Te mie in chip intelegator, ca sa te vad pe Tine". Atunci s-a facut catre el glas: "Esti tanar ! Nu ma voi arata tie, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi". Zavoratul a raspuns cu lacrimi: "Doamne ! Nu voi cadea nicicum in inselare, caci egumenul m-a invatat sa nu iau aminte la inselarea draceasca, ci voi face tot ce-mi poruncesti". Atunci, sarpele pierzator de suflete, luand putere asupra lui, a zis: "Nu este cu putinta omului sa ma vada, aflandu-se in trup; ci, iata ! trimit pe ingerul meu, ca sa petreaca impreuna cu tine: implineste voia lui". Spunand acestea, A STAT INAINTEA ZAVORATULUI UN DEMON IN CHIP DE INGER. Nichita a cazut la picioarele lui, inchinandu-se ca unui inger. Dracul a spus: "De acuma nu te mai ruga, ci apuca-te de citit carti: prin acestea, vei intra intr-o necontenita impreuna-vorbire cu Dumnezeu si vei primi puterea de a da cuvant folositor de suflet, celor ce vin la tine, iar eu il voi ruga neincetat pe Ziditorul tuturor pentru mantuirea ta". Zavoratul, increzandu-se in aceste vorbe, s-a amagit si mai mult: a incetat sa se mai roage, se indeletnicea cu cititul, il vedea pe demon rugandu-se neincetat si se bucura socotind ca un inger se roaga pentru el. Mai apoi, a inceput sa stea de vorba mult despre Scriptura cu cei ce veneau la el si sa propavaduiasca asemenea zavoratului din Palestina. Slava lui s-a raspandit printre oamenii lumesti si chiar la curtea marelui cneaz. DE FAPT, EL NU PROOROCEA, CI LE SPUNEA CELOR CE VENEAU LA EL, INCUNOSTIINTAT FIIND DE CATRE
DEMONUL CE VIETUIA CU EL, UNDE ERAU PUSE LUCRURILE FURATE SI CELE CE SE PETRECEAU IN LOCURI DEPARTATE.
Astfel, 1-a instiintat pe marele cneaz Iviaslav, despre uciderea lui Goleb, cneazul de Novgorod, sfatuindu-1 a-1 trimite in Novgorod pe fiul sau, ca sa fie cneaz. Acest lucru a fost deajuns pentru mireni ca sa-1 tina de prooroc pe zavorat. Este vrednic de luareaminte faptul ca MIRENII SI CHIAR MONAHII LIPSITI DE DREAPTA SOCOTEALA DUHOVNICEASCA SUNT APROAPE TOTDEAUNA ATRASI DE AMAGITORI, FATARNICI SI OAMENI CARE SE GASESC IN INSELARE DRACEASCA, RECUNOSCANDU-I DE SFINTI SI HARISMATICI. Nimeni nu se putea masura cu Nichita in cunoasterea Vechiului Testament; insa nu suferea Noul Testament si niciodata nu se folosea in cuvintele sale de Evanghelie si de Epistolele Apostolice, nici nu ingaduia cuiva dintre cei care-1 cercetau sa-i pomeneasca vreun rand din Noul Testament. Din pricina acestei orientari ciudate a invataturii lui, PARINTII MANASTIRII PECERSKA DIN KIEV AU PRICEPUT CA ESTE INSELAT DE DEMON. Pe atunci, in manastire se aflau multi monahi sfinti, impodobiti cu daruri harice. Cu rugaciunile lor, ei 1-au gonit pe diavol de la Nichita; Nichita a incetat sa-1 mai vada. Parintii 1-au scos pe Nichita din zavorare si i-au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament; dar el s-a jurat ca niciodata n-a citit acele carti, pe care mai inainte le stia pe dinafara. S-a aratat ca uitase sa si citeasca din pricina urmarilor inselarii dracesti, si abia 1-au deprins iar, cu mare osteneala, sa citeasca, Adus in sine prin rugaciunile Sfintilor Parinti, el si-a cunoscut si si-a marturisit pacatul, a plans pentru el cu lacrimi amare, a atins o masura inalta a sfinteniei si darul facerii de minuni prin vietuirea smerita in mijlocul obstei. In cele din urma, Sfantul Nichita a fost hirotonit episcop de Novgorod. ť

3.

Ť In timpurile noastre(povesteste Sfantul Ignatie) , se afla in Moscova, intr-un azil de nebuni, un asemenea prooroc, la care se strangea o multime de curiosi - Ivan Iakovlevici. Un oarecare monah a fost vizitat de niste moscoviti, care au inceput sa-l laude pe "proorocul" lor. Si spuneau ca s-au convins din proprie experienta de inainte-vederea lui, intrebandu-1 despre o ruda a lor, care se afla ca ocnas in Nercinsk. lvan Iakovlevici n-a dat raspuns vreme de un ceas. Atunci cand cei ce-1 intrebasera au inceput sa-1 zoreasca. el le-a zis: "Departe-i pana la Nercinsk ?" Ei au raspuns: "Mai mult de 6000 de verste". "Apoi degraba ajungi acolo ?`` - a intors cuvant "proorocul". Raspunsul lui a fost ca exilatului i se rosesera picioarele pana la sange. Dupa oarecare vreme, cei care intrebasera au primit de la ruda din Nercinsk o scrisoare in care acesta descria situatia sa grea si amintea si faptul ca picioarele ii fusesera roase de lanturi pana la sange". "Inchipuiti-va ce clarviziune la Ivan Iakovlevici !"- cu aceasta exclamatie si-au incheiat moscovitii povestirea. Monahul a raspuns: "NU-I VORBA AICI DE NICI O CLARVIZIUNE, CI DE O LEGATURA BATATOARE LA OCHI CU DUHURILE CAZUTE. SFANTULUI DUH NU-I TREBUIE VREUN RAGAZ: EL VESTESTE FARA INTARZIERE TAINELE, ATAT PAMANTESTI CAT SI CERESTI. IVAN IAKOVLEVICI 1-A TRIMIS PE DEMONUL AFLAT PE LANGA EL DIN MOSCOVA IN NERCINSK SI CARE A ADUS O MARTURIE DESARTA, MATERIALNICA, SPRE A INDESTULA SLAVA DESARTA A "PROOROCULUI" SI CURIOZITATEA OAMENILOR TRUPESTI CARE IL INTREBASERA. ť


SFANTUL IGNATIE :
Ť Din experientele aratate mai sus se vede ca nici unul din cei inselati nu s-a socotit pe sine nevrednic de vederea ingerilor, asadar a recunoscut in sine o oarecare vrednicie. ť
Ť ACEST ROD AL INSELARII, CARE SE INTEMEIAZA PE CUGETAREA SEMEATA, ESTE NUMIT DE CATRE SFINTII PARINTI "PARERE" , ATUNCI CAND NEVOITORUL PRIMESTE PARERI MINCINOASE DESPRE LUCRURILE DUHOVNICESTI SI DESPRE SINE, SOCOTINDU-LE ADEVARATE. PARERILOR SI VEDENIILOR MINCINOASE LE URMEAZA INTOTDEAUNA, POTRIVIT LEGATURII FIRESTI DE SIMTIRE SI DE LUCRARE DINTRE MINTE SI INIMA, SIMTIRI AMAGITOARE, DESFATATOARE ALE INIMII: ELE NU SUNT ALTCEVA DECAT LUCRAREA UNEI PATIMI SUBTIRI A DULCETII SI SLAVEI DESARTEť

Si continua SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV :

Ť CA PILDA DE CARTE ASCETICA SCRISA IN ACEA STARE DE INSELARE NUMITA "PARERE" PUTEM DA LUCRAREA LUI TOMA DE KEMPIS, NUMITA "URMAREA LUI HRISTOS". EA RASUFLA O PATIMA SUBTIRE A DULCETII SI O CUGETARE SEMEATA, CARE NASTE IN OAMENII ORBITI SI PLINI PE DEASUPRA PESTE MASURA DE PATIMI, O DESFATARE PE CARE EI O SOCOT GUSTARE A HARULUI DUMNEZEIESC. NEFERICITII SI INTUNECATII ! EI NU PRICEP, CA ADULMECAND DAMFUL SUBTIRE AL PATIMILOR CARE TRAIESC IN EI, SE INDULCESC DE EL, SOCOTINDU-1 IN ORBIREA LOR, MIREASMA A HARULUI ! EI NU INTELEG CA DE DESFATAREA DUHOVNICEASCA SUNT IN STARE DOAR SFINTII, CA INAINTEA DESFATARII DUHOVNICESTI TREBUIE SA MEARGA POCAINTA SI CURATIREA DE PATIMI, CA DESFATAREA DUHOVNICEASCA NU STA IN PUTEREA PACATOSULUI, CA EL TREBUIE SA SE CUNOASCA PE SINE CA FIIND NEVREDNIC DE DESFATARE, SA O ALUNGE, DACA ACEASTA VA INCEPE SA-I DEA TARCOALE, SA O ALUNGE CA PE UN LUCRU NEPOTRIVIT CU EL, CA PE O VADITA SI PIERZATOARE AMAGIRE DE SINE, CA PE O MISCARE SUBTIRE A SLAVEI DESARTE, A CUGETARII SEMETE SI A PATIMII DULCETII. IIN PUSTNICIE, AU AJUNS, ASEMENEA LUI MALPAS, LA CEA MAI VARTOASA INSELARE DEMONICA FRANCISC DE ASSISI, IGNATIU DE LOYOLA SI ALII NEVOITORI AI LATINILOR (DUPA CADEREA BISERICII DE APUS DE LA CEA DIN RASARIT), RECUNOSCUTI DE EI CA SFINTI. "ATUNCI CAND FRANCISC A FOST RAPIT LA CER" SPUNE SCRIITORUL VIETII ACESTUIA, "DUMNEZEU TATAL, VAZANDU-L, S-A INTREBAT, FIIND PENTRU O CLIPA IN NEDUMERIRE: CUI SA DEA INTAIETATE, FIULUI SAU CELUI DUPA FIRE, SAU FIULUI DUPA HAR - FRANCISC". CE POATE FI MAI CUMPLIT, MAI HAD DECAT ACEASTA HULA, CE POATE FI MAI INTRISTATOR DECAT ACEASTA AMAGIRE ! ť

Ť Am avut si eu (povesteste SFANTUL IGNATIE) parte de urmatorea intamplare vrednica de luare-aminte. M-a cercetat, odata, un ieroschimonah atonit, venit in Rusia pentru colecta. Ne-am asezat in chilia mea de oaspeti, si a inceput sa-mi zica: "Roaga-te pentru mine, parinte: dorm mult, mananc mult !". In vreme ce-mi spunea acestea, simteam dragostea care iesea din el, fapt pentru care i-am si raspuns: "Nu mananci mult si nu bei mult: oare nu este in tine ceva deosebit ?" si l-am rugat sa intre in chilia dinlauntru. Mergand inaintea lui si deschizand usa chiliei dinlauntru, ma rugam in gandul meu lui Dumnezeu ca sa daruiasca folos sufletului meu flamand din partea acelui ieroschimonah atonit, daca el va fi fiind cu adevarat rob al lui Dumnezeu. Intocmai: bagasem de seama la el ceva deosebit. In chilia dinlauntru ne-am asezat iarasi ca sa stam de vorba, si am inceput sa-l rog: "Fa milostenie, invata-ma sa ma rog. Tu traiesti in cel dintai loc monahicesc de pe pamant, printre mii de monahi: intr-un asemenea loc si in mijlocul unei adunari atat de numeroase de monahi numaidecat trebuie sa se gaseasca mari rugatori, care cunosc lucrarea cea de taina a rugaciunii si ii calauzesc la ea si pe cei apropiati, dupa pilda lui Grigore Sinaitul si Grigore Palama, dupa pilda multor altor luminatori atoniti". Ieroschimonahul s-a invoit numaidecat sa-mi fie povatuitor - si o, groaza ! CU CEA MAI MARE INFIERBANTARE A INCEPUT SA-MI ARATE METODA MAI SUS ARATATA DE RUGACIUNE EXTATICA, INTEMEIATA PE INCHIPUIRE. MA UIT LA EL - ERA INTR-O INFIERBANTARE GROZAVA ! AVEA INFIERBANTATE SI SANGELE SI INCHIPUIREA ! ERA IN MULTUMIRE DE SINE, IN EXTAZ, IN AMAGIRE DE SINE, IN INSELARE ! Lasandu-l sa se descarce, am inceput, putin cate putin, jucandu-mi in continuare rolul de povatuit, sa ii infatisez invatatura Sfintilor Parinti despre rugaciune, aratandu-i-o in Filocalie si cerandu-i sa mi-o lamureasca. Atonitul a cazut intr-o nedumerire desavarsita. Am vazut ca nu are cunostinta nicidecum despre invatatura Parintilor cu privire la rugaciune ! In continuarea discutiei noastre, i-am zis: "Uite ce e, starete ! Vei locui in Petersburg - sa nu stai defel la catul de sus; sa-ti iei odaie numaidecat la cel de jos !". De ce asa ?" a intors cuvantul atonitul. "Pentru ca", am spus eu, "daca le trece prin cap ingerilor ca, rapindu-te pe neasteptate, sa te duca din Petersburg la Athos, si luandu-te de la catul de sus, te vor scapa, ai sa te strivesti de moarte; iar daca te vor lua de la cel de jos si te vor scapa, ai sa te-alegi doar cu lovituri usoare".Inchipuie-ti", mi-a raspuns atonitul, "de cate ori, "deja, stand la rugaciune, mi-a venit cu putere gandul ca ingerii ma vor rapi si ma vor lasa in Athos !" S-a vadit ca ieroschimonahul purta lanturi, nu dormea mai deloc, manca foarte putin si simtea in trup asemenea fierbinteala, ca iarna nu avea nevoie de imbracaminte groasa. Spre sfarsitul convorbirii noastre, mi-a venit in gand sa fac precum urmeaza: am inceput sa-l rog pe atonit ca el, postitor si nevoitor fiind, sa puna la incercare asupra sa METODA SFINTILOR PARINTI, CARE CERE CA MINTEA SA FIE LA VREMEA RUGACIUNII CU DESAVARSIRE LIBERA DE ORICE INCHIPUIRE, CUFUNDANDU-SE TOATA IN LUAREAAMINTE FATA DE CUVINTELE RUGACIUNII, INCHIZANDU-SE SI CUPRINZAND-O, POTRIVIT SPUSELOR SFANTULUI IOAN SCARARUL, IN CUVINTELE RUGACIUNII. (SCARA, CUVANTUL 28, CAP.L7).
IN TIMPUL ACESTEI LUCRARI, INIMA SE FACE, DE OBICEI, IMPREUNA-LUCRATOARE MINTII PRINTR-UN SIMTAMANT MANTUITOR DE INTRISTARE PENTRU PACATE, PRECUM A SPUS PREACUVIOSUL MARCU ASCETUL: "MINTEA CARE SE ROAGA FARA IMPRASTIERE STRAMTOREAZA INIMA: IAR "INIMA INFRANTA SI SMERITA DUMNEZEU NU O VA URGISI" (Ps. 50, 19. Cuvantul despre cei ce socot a se indreptati din fapte, cap. 34, Filocalia, vol.1 )."Dupa ce faci pe tine incercarea", i-am spus atonitului, "adu-mi si mie la cunostinta despre roada ei; caci aceasta incercare este anevoioasa pentru mine insumi, datorita vietii imprastiate pe care o duc". Atonitul s-a invoit cu bucurie la imbierea mea. Dupa cateva zile vine la mine si imi spune: "Ce mi-ai facut ?". "Dar ce s-a intamplat ?". "PAI CUM AM INCEPUT SA MA ROG CU LUARE- AMINTE, INCHIZAND MINTEA IN CUVINTELE RUGACIUNII, TOATE VEDENIILE MELE S-AU DUS, SI DEJA NU MAI POT SA MA INTORC LA ELE". VORBIND MAI DEPARTE CU ATONITUL, NU AM MAI VAZUT LA EL ACEA INCREDERE IN SINE SI INDRAZNEALA CARE SAREAU IN OCHI LA PRIMA INTALNIRE SI CARE SE FAC, DE OBICEI, VAZUTE LA OAMENII AFLATI IN AMAGIRE DE SINE, CARORA LI SE PARE CA SUNT SFINTI, SAU CARE SE AFLA IN INSELARE DUHOVNICEASCA. Atonitul si-a aratat chiar dorinta de a asculta sarmanele mele sfaturi. Atunci cand l-am povatuit sa nu se deosebeasca prin felul vazut de vietuire fata de ceilalti monahi, intrucat aceasta duce la cugetare semeata, si-a scos lanturile de pe el si mi le-a dat. Dupa o luna a venit iarasi la mine si mi-a spus ca a incetat fierbinteala din trupul lui, ca are nevoie de imbracaminte calduroasa si doarme cu mult mai mult. ť

Ť O MARE PARTE DINTRE NEVOITORII BISERICII APUSENE, SOCOTITI IN SANUL ACESTEIA CA FOARTE MARI SFINTI - ACEASTA DUPA CADEREA EI DE LA BISERICA RASARITEANA SI INDEPARTAREA SFANTULUI DUH DE LA EA - S-AU RUGAT SI AU AJUNS LA VEDENII, BINEINTELES MINCINOASE, PRIN METODA PE CARE AM AMINTIT-O. ACESTI PARUTI SFINTI SE AFLAU IN CEA MAI CUMPLITA INSELARE DRACEASCA. INSELAREA ISI RIDICA, DEJA, IN CHIP FIRESC CAPUL PE TEMEIUL HULIRII IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU PRIN CARE ESTE SCHIMONOSITA LA ERETICI CREDINTA DOGMATICA. PURTAREA NEVOITORILOR LATINILOR, CUPRINSI FIIND DE INSELARE, A FOST INTOTDEAUNA "EXTATICA" DIN PRICINA NEOBISNUITEI LOR INFIERBANTARI TRUPESTI SI PATIMASE. INTR-O ASEMENEA STARE SE AFLA(IGNATIU DE LOYOLA, INTEMEIETORUL ORDINULUI IEZUITILOR. INCHIPUIREA LUI ERA ATAT DE APRINSA SI DE ATATATA, INCAT, PRECUM EL INSUSI SPUNEA, AVEA NEVOIE DOAR SA O VOIASCA SI SA INTREBUINTEZE OARECARE SFORTARE CA SA-I APARA INAINTE, DUPA BUNUL SAU PLAC, IADUL SAU RAIUL. APARITIA RAIULUI SI IADULUI SE SAVARSEA NU DOAR PRIN LUCRAREA INCHIPUIRII OMENESTI; LUCRAREA INCHIPUIRII OMENESTI, DE UNA SINGURA, ESTE NEINDESTULATOARE PENTRU ACEASTA: FAPTUL SE SAVARSEA PRIN LUCRAREA DEMONILOR, CARE ISI UNEAU PRISOSITOAREA LOR LUCRARE CU LUCRAREA NEINDESTULATOARE OMENEASCA, ADAUGAND LUCRARE LA LUCRARE, PLININD O LUCRARE PRIN CEALALTA, PE TEMELIA LIBEREI VOINTE A OMULUI CARE SI-A ALES SI SI-A INSUSIT O INDREPTARE MINCINOASA. SE STIE CA ADEVARATILOR SFINTI AI LUI DUMNEZEU VEDENIILE LI SE DARUIESC NUMAI SI NUMAI PRIN BUNAVOINTA SI LUCRAREA LUI DUMNEZEU, IAR NU DUPA VOIA OMULUI SI NU PRIN PROPRIILE LUI SFORTARI - SE DARUIESC PE NEASTEPTATE, FOARTE ARAREORI, CAND ESTE NEAPARATA NEVOIE, POTRIVIT MINUNATEI ICONOMII A LUI DUMNEZEU, IAR NU LA INTAMPLARE. ť (SFANTUL IGNATIE)



Ť INGERII SE OSTENESC IN GRIJA PENTRU SOARTA NOASTRA. INGERII LUMINII ISI DEPUN TOATE STRADUINTELE PENTRU CA NOI, IN TIMPUL PEREGRINARII NOASTRE PE PAMANT, SA NE PREGATIM SI SA MERITAM FERICIREA VESNICA ; PE CAND INGERII INTUNERICULUI SE STRADUIESC DIN RASPUTERI SA NE ATRAGA IN BEZNA IADULUI. PE PAMANT SE DA UN RAZBOI INVERSUNAT SI NECONTENIT :PE DE-O PARTE LUPTA SFINTII INGERI SI CRESTINII EVLAVIOSI, PE DE ALTA- SPIRITELE INTUNERICULUI SI OAMENII CARE LI S-AU SUPUS.MOTIVUL RAZBOIULUI- DESTINUL VESNIC AL OAMENILOR IN VIATA DE DINCOLO DE MOARTE SI ADEVARATUL CRESTINISM PE PAMANT, ACEL UNIC MIJLOC CU AJUTORUL CARUIA OMUL ISI CASTIGA FERICIREA VESNICA IN CER ť ((SFANTUL IGNATIE)

V-am prins la copiat domnilor!
Si eu pot face acelasi lucru dar, cui foloseste?
Si daca suntem pe un site ortodox ce inseamna asta? Ca nu avem voie decat sa redam citate? Pentru ca asta se intampla aici. Daca cineva ridica o problema se vine cu citate.
Dar nimeni nu povesteste despre experienta practica.
Nu sunt certata cu nimeni, si in nici un caz cu Biserica Ortodoxa.
Numai ca citesc foarte mult. Este ceva rau in asta? Invatatura ortodoxa spune sa nu citesti?
Apropo, biserica este o institutie. Este o organizatie care are functii birocratice ca in orice sistem social.
Are o politica si un scop. Are un management. Are patrimoniu si o groaza de bunuri mobile si imobile. Are alegeri si functii.
Deci, tot institutie ramane.
Adica facuta de oameni pentru oameni.

CM, daca biserica este facuta de oameni pt. oameni( parerea ta), atunci cam ce crezi ca s-a intamplat cand a pogorat Duhul Sfant la Cincizecime? Si ce facem atunci cu Biserica biruitoare din cer, care impreuna cu "institutia" de pe pamant formeaza adevarata Biserica?

Nu cu mult tump in urma am scris tot aici, pe forum, ca iadul si raiul sunt aici, pe pamant. Vin acum cu o completare la ceea ce am scris: si-anume ca fiecare dintre noi isi are, aici pe pamant, propriul rai si propriul iad.
Citesc cu uimire, dar uneori si amuzata, cu cata usurinta, dar si savoare pomeniti numele diavolului, il invocati in absolut orice discutie. In loc sa cititi, sa va informati, sa va folositi mintea care de la Dumnezeu este, puneti anatema pe cel care gandeste, care va indeamna si pe Dvs. sa fiti logici. Dvs care faceti asa ceva v-ati construit iadul aici, pe pamant, in Dvs insiva. In alta parte daca exista lumea cealalta, veti merge curati, dar acum traiti in iad si partener va este diavolul pe care il invocati atat de des. Am mai pomenit de gandul bun, gandul pozitiv. Eu nu vreau sa traiesc in iad, aici pe pamant vreau rai de aceea, in fiecare zi, imi construiesc raiul meu gandind pozitiv, bucurandu-ma de orice, facand, cand pot si daca pot, o fapta buna, fara sa trag clopote sau sa ies pe forum si sa spun: uitati ce-am facut eu! Aici pe pamant vreau sa traiesc in LUMINA, si reusesc, poate nu intotdeauna, dar reusesc. Va intreb pe Dvs care traiti in gand numai cu diavolul, stiti cum arata lumina divina, vi s-a aratat? Eu stiu cum e, am vazut-o si, cu siguranta, am s-o mai vad si asta pentru ca-mi pot canaliza gandurile si energiile din mine numai spre bine si frumos.
Intentionat am deschis topicul "Dumnezeu ne stie gandurile" in care am povestit, marturisesc cu strangere de inima, un vis absolut de la Dumnezeu din care sa inteleg ca eu nu am voie sa fac niste planuri, niste promisiuni pe care, apoi, sa nu le respect. Ceea ce am scris a fost citit, dar atat. De ce nu condamnati, de ce nu aruncati cu diavolul dupa mine, cum va sta in obicei, ca sunt doar un muritor si, in opinia Dvs. nu am voie nici sa visez, nu-i asa? pentru ca, mi-ati mai spus-o, ca si visele sunt de la diavol.
Am intrebat, de asemenea, daca vantul poate fi oprit din drumul lui. A fost, de fapt, o metafora. Am primit un raspuns ilar si apoi, pauza. Nici nu ati inteles ce am intrebat eu.
Am urmarit aseara, la un post TV, pe Doamna Rose-Marie Mociornita, o femeie, o romanca extrem de inteligenta si ce-a spus, printre altele despre oamenii in mijlocul carora isi desfasoara activitatea: "prostia la romani este nelimitata si nu are leac". Eu, ca roman care nu am trait de loc in strainatate, as completa ca prostia la romani da! are leac numai si romanul sa vrea sa lupte impotriva prostiei si ignorantei, si asta fiind deschis, receptiv la tot ce este nou si benefic pentru el, pentru romanul nostru.

Silvestar,poti sa fii foarte informata si foarte pozitiva in gandire(traindu-ti raiul pe pamant)Daca esti in afara adevarului,in afara ortodoxiei esti in ratacire.Si trebuie sa te intorci.Sper sa nu te superi.Doamne ajuta!

Nu, nu ma supar si chiar regret ca m-am suparat de cateva ori. Imi dau seama ca, de fapt, m-am suparat pe niste oameni absolut "nevinovati" in anumite privinte.
Mentin ideea ca eu vreau sa traiesc linistita, vreau sa dorm linistita si nu vreau sa-mi creez propriul iad asa cum se practica prin apropiere. Nu am nevoie de asa ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o minte deschisa, receptiva la ce este bun, frumos, sanatos. Imi asum un risc. Da? Dar nu exista iad nicaieri, decat aici, pe pamant, si oamenii si-l construiesc singuri cu puterea mintii lor pentru ca si-l doresc si se simt bine in iadul lor. Eu ma simt bine in raiul meu pe care, tot cu puterea mintii, mi-l construiesc. Si, sa stii ca nu sunt singura!

Ei , si cum a ramas cu CLARVIZIUNEA ? V-ati potolit sau v-ati dus numai la culcare ?
Miine incepe reprisa a 3 -a sau a 4-a ?

Imi permit si eu o gluma inainte de culcare , ca daca asi lua totul in serios , asi plinge de ce se poate citi pe aici !
Un singur lucru v-asi ruga : nu mai jigniti , nu mai jigniti , va rog nu mai .....
Somn usor si Doamne ajuta !