Forum Crestin Ortodox - a fi religios / crestin practicant

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - a fi religios / crestin practicant (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=859)

Draga anca,
tu ai un razboi in plus ,caci spune Scriptura bine este a locui fratii impreuna .
Se indeamna , se sprijina , se roaga unul pentru altul .
Cred ca esti constienta de acest lucru . Singurul sprijin in astfel de situatii este Dumnezeu . Si eu sint citeodata singura . Trebuie sa pastram legatura vie cu El si ne va da tot ce ne lipseste .
Este plictisitor sa stai la masa cu oameni necrestini . Vorbesc despre nimic . Nu pot suporta o discutie din care lipseste Dumnezeu , grija pentru suflet . Pentru mine a devenit aproape un cosmar , nu stiu cum sa dispar mai repede .
In momente din acestea este foarte important sa distingi clipa cind trebuie vorbit si cind trebuie tacut . M-a invatat si pe mine Domnul . Dar invatatura Lui este o scoala a durerii caci mult am suspinat pina am inteles , asa cum mai spunea cineva " de multe ori am plins pentru ca am vorbit de Dumnezeu cui nu trebuia ".
In acest context iti doresc Har de la Dumnezeu , Intelepciune si Putere sa stai dreapta !
Doamne ajuta !

Citat:

În prealabil postat de ancah

Am realizat, ca acceptand ceea ce scrie in Biblie, in scrierile Sfintilor Parinti, in predici, scurtez timpul de cautare al adevarului. Asta nu inseamna ca nu gandesc. Gandesc si eu, dar Dumnezeu gandeste mai bine ca mine.

Foarte adevarat ce spui tu aici, Anca. Ce bine ar fi ca multi alti crestini sa ajunga la adevarul acesta, si sa nu ramana "caldicei". Doamne ajuta!

Citat:

În prealabil postat de ancah

Am devenit crestin practicanta datorita socului cultural, provocat de schimbarea tarii. Ma aflu acum intr-o tara cu toate "libertatile", una protestanta. Si aici sunt oameni de suflet, dar marea majoritate din jurul meu considera credinta o prostie si se comporta ca atare. Ajunsa in situatii grele, I-am cerut lui Dumnezeu ajutor si nu a intArziat sa-mi trimita, prin persoana unei credincioase din Romania, ´cu care am facut primii pasi adevarati in cautarea Domnului Hristos. Cum am pierdut f mult timp din viata mea cu alte interese, precum astrologia, numerologia, culori, vibratii, meditatii (doar ca amatoare) si aflandu-ma acum ca unica crestina in mijlocul unui "viespar", nu mai am timp de bajbaiala. Sunt atacata din toate partile si doar rugaciunea ma tine teafara.
Am realizat, ca acceptand ceea ce scrie in Biblie, in scrierile Sfintilor Parinti, in predici, scurtez timpul de cautare al adevarului. Asta nu inseamna ca nu gandesc. Gandesc si eu, dar Dumnezeu gandeste mai bine ca mine.
Cum nimic nu e intamplator, tot ce am citit mai inainte despre yoga, budism, etc mi-au folosit acum in a recunoaste anumite practici din cadrul acestui "viespar", in care nou venitii neavizati, cad si isi pierd sufletele cat ai clipi din ochi. Totodata, insa, Dumnezeu m-a pus sa sortez tot ce acumulasem, caci nu putem avea doi Domni. Nu putem sluji totodata Luminii si intunericului. Cu aceasta ocazie am invatat sa ma bucur in special de insuccese. Orice drum inchis ma indrepta spre un altul cu o deschidere mai mare.
Cea mai mare bucurie a fost sa constat, ca acest "viespar" este neputincios in fata Domnului. Pe mine m-ar fi halit din trei miscari, dar stiu ca lupta nu o duc eu, ci Domnul.

Tu creyi ca fara efortul tau, fara actiunea ta, ai fi obtinut ceva doar rugandu-te? Dumnezeu da, de multe ori da poate necuvenit de mult, dar fara actiunea celui care doreste nu se poate obtine nimic.
Ia ca exemplu un elev care are un examen greu pe care trebuie sa-l promoveze. Se roaga de face rani la genunchi, dar nu invata nimic. Crezi ca va promova examenul? Niciodata!... Puterea de a obtine ceva, de a realiza ceva sta numai in noi, in actiunea noastra!

Citat:

În prealabil postat de silverstar

Puterea de a obtine ceva, de a realiza ceva sta numai in noi, in actiunea noastra!

Actiunea noastra este una, puterea insa vine de la Dumnezeu!

Adica eu trebuie sa inteleg ca Dumnezeu i-a dat putere soferului care a trecut cu masina peste copilul meu, nu? Si tot Dumnezeu l-a scapat de raspundere sau banii cu care si-a cumparat libertatea mituind politia si procuratura?

Faptul ca unii dintre noi trec prin drame pe care nu si le explica/justifica nu ii indreptateste sa devina vindicativi fata de Dumnezeu si nici sa slabeasca in credinta. Ia exemplu de la dreptul Iov care a rabdat toate pana la sfarsit, zicand : "Domnul a dat, Domnul a luat". Doamne ajuta!

Nu intamplator am intrebat cu ceva timp in urma care caine saruta mana care-l bate? Ori nu a fost inteleasa intrebarea, ori, de teama, nimeni nu a raspuns. Doar cine a trecut prin ce trec eu, intelege si poate da un raspuns, chiar daca nu direct!

Mirela,nu te contrazic cu relatarea despre intelepciunea dreptului Iov,dar imi dau seama ca-ti este usor s-o aplici atunci cand este vorba de suferinta altcuiva,sta-n firea noastra sa fim astfel,si sa exprimam ori sa simtim mai superficial lucrurile atunci cand nu stim despre ce este vorba din adancul sufletului si simtirii noastre.Nu exista durere pamanteana(sufleteste vorbind)mai mare decat cea simtita la un eveniment tragic care se poate intampla propriului copil.Stii cum este atunci,nu-ti mai amintesti de-un amarat de rabdator ca dreptul Iov,in disperarea ta nemarginita,ajungi pur si simplu sa-l urasti pe Dumnezeu,sau poate chiar sa-l renegi(in unele cazuri si unii oameni).Exista cu-adevarat anumite suplicii pamantene care nu pot fi descrise in cuvinte,nu ne mai ramane decat Dumnezeu cu mila,iar daca totusi razbim de trecem peste acestea fara a ajunge la suicid,atunci cred ca Dumnezeu nu-ti mai i-a in consideratie necredinta care ti-a invadat sufletul amarat,pentru ca intr-un fel ai biruit de ai ramas in picioare,multumind prin viata ta Creatorului Milostiv si a tot si a toate stiutor.Dumnezeu nu judeca precum oamenii si este mult mai ingaduitor decat acestia.

Exemplul dreptului Iov, si altele din Biblie, este pentru a ne intari si indruma in viata. L-am dat din dorinta de a ajuta, si nu din superficialiate fata de suferintele altora. Si eu am avut o incercare foarte grea, si daca nu m-as fi lasat ajutata, singura nu as fi putut trece peste ea. In plus, sunt constienta ca ajutorul mi-a venit de la Dumnezeu, chiar daca cei care l-au concretizat au fost oameni ca si mine.

Sunt caini credinciosi care nu-si parasesc stapanul chiar daca acesta ii bate cateodata.

Doanme ajuta!

Draga maria55, iti multumesc pentru faptul ca ai inteles cat imi e de greu. Desi sunt singura, caci putini pot intelege prin ce trec, totusi nu sunt niciodata singura, caci Il am pe Domnul aproape. Da, acum regret departarea de tara si de Biserica si traiesc cu speranta revenirii, caci doar acolo ma simt cu adevarat acasa.
Discutiile inutile le inlocuiesc cu tacere umpluta de rugaciune si predici inregistrate pe mp3. De cand fac acest lucru munca mi se pare mai usoara si ajung mult mai odihnita acasa. Multumesc de urari. Eu sunt slaba, dar Domnul ma intareste.
As vrea cu aceasta ocazie sa multumesc membrilor acestui Forum crestin-ortodox, caci datorita voua am gasit un cerc de prieteni necunoscuti, de la care am de invatat si care vad ca ma inteleg, atunci cand le impartasesc din gandurile mele.