În prealabil postat de Gigi Yusuf (Post 255454)

HoratiuM, degeaba te erijezi tu in mare aparator al credintei, din posturile tale nu reiese decat ca esti la fel de eretic precum topcat&co. Un credincios adevarat nu are nevoie de ereziile unor draci precum Kant sau Hegel, lui ii ajung Biblia si scrierile Sfiintilor parinti!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de zoridezi (Post 221558)

Vorbesti de Dawkins Balbaitul? :24:
http://www.youtube.com/watch?v=54IWFk2s8UI

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255902)

Prietene, aş putea să-ţi replic spunând că tu eşti unul dintre motivele pentru care ateismul este în perpetuă ofensivă astăzi şi, pe ansamblu, are câştig de cauză. Dar nu am să-ţi spun decât că în postarea de mai sus ai încălcat câteva legi ale Celui de Sus. De vreme ce pari a fi atât de blindat scriptural şi patrologic, te las să le cauţi şi să le găseşti tu pe care.

În prealabil postat de Anytza (Post 255909)

:35:
Mai ales imi place ca spune cu gura lui in felul urmator: "Nimeni nu stie cum a inceput", "V-am spus nu stim cum...si nici nimeni nu stie", "Nu putea pur si simplu sa-si inceapa existenta asa spontan".
http://www.youtube.com/watch?v=Z00Lt...eature=related

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255445)

La faptul că pulsiunea genetică e depăşită, dublată sau negată în viaţa umană: avem cultura împreună cu toate semnificaţiile ei şi cu religiile ei, avem creaţiile umane culturale care nu au nimic de a face cu genetica, ci sunt acte gratuite din punctul de vedere al eficacităţii lor materiale, avem sacrificiul de sine pentru valori şi idei, iar nu pentru perpetuarea speciei, avem suicidul, avem avortul, avem dragostea sexuală fără finalitate biologică, avem inconştientul, avem dorinţa şi chiar şi pulsiunile care sunt cu totul altceva decât instinctele de care dispun fiinţele animale.

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255445)

Pentru imposibilitatea matematizării fiinţei umane: avem conceptele, în primul rând, care, atunci când au a face cu logica transcendentală sau cu semnificaţiile de orice fel, nu mai pot fi matematizate — înseşi noţiunile de bază ale matematicii, cum e, de pildă, o funcţie, au nevoie de conceptualizări de bază care nu mai pot fi descrise matematic. Apoi, e întreaga subiectivitate cu toate trăirile ei, adesea amfibolice, confuze, contradictorii, ambivalente etc. etc.. Încearcă să le matematizezi, să vedem dacă poţi. Nu putem matematiza, de asemenea, valorile morale, valoarea vieţii umane, de pildă, sau moralitatea sau imoralitatea homosexualităţii etc. etc.. Mai este iubirea, mai este ura, plictisul etc. etc.. Nici măcar conştiinţa nu este descriptibilă matematic. Abia anumite procese ale creierului angajate conştient sau inconştient ar putea fi descrise matematic în mod coerent, dar nu conştiinţa. Chiar aveai nevoie de astfel de enumerări cu privire la chestiuni atât de banale şi de evidente?

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255445)

Conştiinţa nu poate fi redusă la chimie şi la fizică deoarece toate acestea sunt determinaţii. Or, conştiinţa este distinctă de ele întrucât le cunoaşte. Altfel, ar fi identică lor

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255445)

La ultima obiecţie: pui problema exact pe dos. De la Kant ştim că noi niciodată nu detectăm lucrul-în-sine, Realul aşa cum este, ci toate senzaţiile pe care le primim sunt prelucrate de către structura noastră de cunoaştere (sistemul neuronal care transformă senzaţiile în percepţii şi apoi mediază transformarea lor în fapte psihice + intuiţia pură ale cărei coordonate sunt spaţiul şi timpul). Prin urmare, în ciuda faptului că noi suntem afectaţi de anumite forme ale senzaţiilor din afara noastră, noi niciodată nu ştim cum arată cu adevărat obiectele, cum arată în el însuşi acel „ceva” din afara noastră care ne dă senzaţiile. De aceea, noi detectăm diverse manifestări, numite fenomene, ale obiectelor, dar niciodată esenţa lor. Aşa că se întâmplă tocmai că noi oamenii putem detecta numai cauze determinate, vizibile senzitiv în raport cu fenomenele; însă niciodată nu putem să le detectăm empiric sursa absolută a manifestării lor, nici cu simţurile, nici cu aparatele de măsură. În ce priveşte conştiinţa, putem viziona, simţi efectele pe care ea le are în lume, dar nu putem să vedem, să simţim în mod nemijlocit plenar, complet, absolut transparent esenţa ultimă a ei. Tocmai de aceea ea nu poate fi măsurată. Pentru că orice lucru măsurabil ţine de o anumită determinare a lui, prin limitele pe care le are şi prin proprietăţi.

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255445)

conştiinţa ştie despre ea întrucât, paradoxal, diferă de sine şi este, simultan, identică sieşi. Ceea ce înseamnă că, într-o clipă a conştiinţei, partea şi întregul coincid. Deci conştiinţa este un mod al infinitului actual determinat.

În prealabil postat de HoratiuM (Post 255445)

înseşi noţiunile de bază ale matematicii, cum e, de pildă, o funcţie, au nevoie de conceptualizări de bază care nu mai pot fi descrise matematic.

În prealabil postat de Erethorn (Post 256295)

topcat, furnica nu face nici un fel de calcul. Hai sa nu o dam in absurditati. Dupa modelul tau de gandire, si piatra care cade face calcule de traiectorie.

O sa spui ca anumite activitati naturale, de pilda ale furnicii, se conformeaza unor modele matematice, teorii stiintifice etc. Dar aceasta este o proiectie pe care o faci tu asupra lor.