Da... Umorul / simtul umorului este o insusire pozitiva daruita de Dumnezeu omului, pentru a-si face viata suportabila, spre deosebire de Sarcasm care este o insusire negativa daruita omului de... nu-zic-cine, pentru a face altora viata insuportabila.

Văzută azi în uşa bisericii:

"Dumnezeu te caută ! Dar nu la telefon ! Vă rugăm să închideţi telefoanele mobile."

Ha, ha!
Multumesc ca ati redeschis acest topic.
Continui sa cred ca Dumnezeu are simtul umorului si ca ii place cand il avem noi: pentru ca ne relativizam, stim sa radem de noi insine si sa ne detasam. Nu ne vrea incrancenati, acri, hiperseriosi mereu.
Eu mi-am dat seama ca multe conflicte si certuri si suparari se pot evita daca ai simtul umporului.
Un exemplu: acum putin timp, ma intorceam seara acasa cu cei doi copii (2 si 4 ani). Cel mare era putin agitat si ciripea cu voce cam tare despre ce-l interesa pe el. Cand am coborat, o doamna mai in varsta mi-a spus foarte suparata ca am un copil insuportabil, ca vorbeste mult prea tare si deranjeaza, si ca trebuie neaparat sa fac ceva sa-l schimb. Desi am incercat sa o impac, ea tot a plecat bombanind. Destul de suparata, descurajata si indignata (cei care au copii vor intelege), m-am intors catre alta doamna care coborase si am intrebat-o daca si ei i s!a parut chiar atat de deranjant copilul. La care ea mi-a raspuns prin gesturi ca este surda.
Acest sfarsit al incidentului m-a facut, dupa ce mi-a trecut prima suparare, sa ma amuz si sa-mi treaca.

Am intalnit pe acest site si opinia lui Andrei Plesu asupra acestui subiect:

Umorul ca virtute in lumea credintei