As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Umila mea parere ca este ca ar trebui sa vorbesti acest lucru cu duhovnicul tau. Pentru ca fiecare din noi putem avea pareri diferite si te putem influenta in fel si chip si poate nu ai lua tocmai alegerea buna.

o zi frumoasa!

Eu zic ca daca ai legat postul mancarii cu postul buzelor si cel al inimii atunci postul e cu folos. Daca, insa, il tii doar pe primul, posibil sa ai surprize neplacute, adica sa nu fie bineprimit.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Excelent ai pus problema ! " Oare nu as ajunge si mai rau daca nu as tine si acest post trupesc ? " Cuvintele astea scrise de tine , sa le avem tot timpul in mintea noastra !

Stai liniştită şi perseverează în străduinţa ta cu nădejdea că într-o zi o să postiţi cu toţii în familie. Postul e un mijloc nu un scop (cred că au mai spus-o şi alţii pe forum dar nu strică să ne reamintim). Eu cunosc numeroase cazuri de căsnicii destrămate din cauza maximalismului habotnic unor duhovnici incapabili să înţeleagă că exigenţa de sine a creştinului nu e întotdeauna bineprimită de apropiaţi. Poate îi convingi să postească măcar miercurea şi vinerea cum văd că e la modă acum ( în posturile mari).
Poate că discuţia asta era mai potrivită după post şi poate întrebarea care dă titlul topicului este ea însăşi o ispită. Mă gândesc că o să avem un folos din post atunci când nu ne mai întrebăm ce foloase o să avem, aşa cum iubirea e mai autentică cu cât o trăieşti fără să ai habar că faci ceva extraordinar.

Iti voi spune ce a spus un parinte la predica acum cateva saptamani: daca in casa sunt oameni care tin post si altii care nu tin post, atunci cei care postesc sunt datori sa se roage si sa posteasca si pentru cei care nu postesc. In sensul ca actul tau de jertfa nu trebuie sa fie numai unul personal, ci sa vina ca si cum ar veni din partea tuturor ai casei.

Mi-aduc aminte de bunica mea, in vremurile in care putea sta vineri noaptea in picioare la rugaciune si care ii pomenea pe toti ai casei, raportandu-se la ei ca si cum ar fi fost prezenti langa ea si ar fi rostit aceeasi rugaciune (la pasaje de genul: "primeste rugaciunea ce iti aducem acum, noi, robii tai, X, Y, Z"). Practic, nu se ruga decat ea si cel mult eram si eu pe acolo, sub fusta ei, dar ea ii lua pe toti in rugaciune.

Eu una nu cred ca e asa pacat ca le gatesti de dulce, adica nu stiu... Nu ar fi pacat mai mare sa ii lasi nemancati? Desi, de regula, cel care gateste poate impune niste reguli... Sa vorbesti cu parintele tau duhovnic despre asta, nu despre faptul ca tu le faci de mancare de dulce, ci despre faptul ca tu tii post, iar sotul si copiii nu, sa vedeti din ce cauza se intampla asta... El trebuie sa stie mai bine problemele voastre de familie si cum pot fi remediate acestea. Ideea este ca suntem foarte raspunzatori fata de cei care sunt in casa noastra si vom da seama nu doar de ce am facut noi pentru sufletul nostru in parte, ci si de ceea ce s-a ales de sufletele cu care am luat contact. Spunea acelasi parinte de mai inainte ca in rai nu suntem primiti singuri, trebuie sa venim de mana cu cineva...

Eu drept sa spun ca nu am mai auzit de asa ceva...desi sunt sceptica ca ar fi real?!?!
Nu poti sa fortezi pe nimeni sa tina post,ii poti da sugestii insa alegerea ii ramane persoanei in cauza!
Pana la urma la ce serveste religia prin constrangere???
Dar daca sotia ar fi atee,si i-ar constrange pe toti ai casei sa manance carne in post???

Si eu vad lucrurile astfel. Postul are si o dimensiune a marturisirii lui Hristos, pe care ar fi bine sa nu o ignoram.
In unele situatii, invocand smerenia si ascunzand ca postim, riscam sa smintim multe persoane. Dar adevarata smerenie nu sminteste, ci zideste.

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

!!!!!!
Multumesc de raspuns! imi convine asa cum ziceti! Mi-a mai venit inima la loc!
Dar totusi mi-ar placea sa posteasca si ei. Poate cu duhul blandetii sau cu pacaleli, de genul: hai sa ne facem vegetarieni ca este trendy...
o rezolv eu cumva