Un parinte spunea ca atunci cand cineva e hirotonit, nu devine preot pentru Ploiesti sau Bucuresti, Andrasesti etc, ci pentru Hristos.
De ce sa-i deosebim noi in "popi de tara" si "popi de oras"? Prin ei lucreaza Acelasi Hristos.

Eu zic,asa cum au zis-o inteleptii inaintea mea:"OMUL sfinteste LOCUL!"

Da , exista o diferenta, cel de la tara , trudeste (fiindca are parohie amarita) , iar cel de la oras, boiereste.

partial adevarat.
Deoarece nici cel de la oras nu boiereste, deoarece este surprinzator cat de multi oameni cu probleme sufletesti grave il cauta. Am ajuns sa cred ca stricaciunea sufleteasca la oras e mai mare decat la sat- asta la general vorbind. Si toate aceste lucruri se resfrang asupra preotului, care se incarca cu foarte mult probleme si care trebuie sa gaseasca rezolvari la toate. E adevarat, e mai usor material, dar mai greu sufleteste.

Preotii de la oras imi par mult mai ispititi de "uman" ignorand spiritualitatea. Cei din mediul rural respecta o alta traditie si au o alta mentalitate si educatie.

nu strica sa aduceti mai multe precizari.
Domnul a randuit sa pot cunoaste multi preoti, atat de la sat, cat si de la oras.
Am cunoscuti preoti de sat cu o cultura teologica atat de vasta, incat a tradus cu usurinta carti din greaca ale sf Ioan Gura de aur.De asemenea am cunoscut preoti de tara a caror intersectie cu teologia era pur intamplatoare.
Incazul preotilor de oras, o situatie asemanatoare: in timp ce unii sunt profesori in teologie, altii nu stiu nici macar conditiile mantuirii subiective.

Cat priveste "traditia" am avut si un mic "incident". La inmormantarea soacrei mele, preotul nu a vrut sa ne-o ingroape cu florile in sicriu" ca sa nu moara un alt membru al familiei ". Asa e traditia, si nu se putea face rabat de la ea! Sa nu mai zic de tinerea sarbatorilor "Foca" si "Potapia" cu strasncie mai mare decat duminica ca altfel te trazneste, iti ia foc casa, mori in inundatii etc.

Cat priveste educatia, aici sunt multe de zis. Dar ma voi opri aici. Inchei cu o concluzie: preotul e slujitor al altarului, si nu locatia il face mai special. Dar la fel de adevarat e ca mediul in care traieste, precum si oamenii cu care vietuieste isi pun amprenta asupra lui.

Sunt de acord cu ceea ce spui. Imi este insa foarte mila, daca pot sa spun asa, de preotii din parohiile foarte sarace. Am vazut cateva astfel de parohii intr-o emisiune la Trinitas TV, si toti erau preoti deosebiti, apreciati de credinciosi, dar extrem de saraci.

Normal ar fi ca parohiile mai bogate, in special cele de la oras, sa ajute astfel de parohii sarace sau sa fie ajutate de Patriarhie. Am toata aprecierea pentru acesti preoti care merg in astfel de parohii, stiind ca vor intampina mari greutati. Dumnezeu sa le daruiasca tot binele si sa le rasplateasca pentru nevointa si dragostea lor.

Nu stiu daca un asemenea fenomen se intampla si in cazul slujitorilor Domnului, insa in cazul altor categorii de intelectuali, ajunsi in locuri cu un nivel informational si educational (nu neaparat si material) mai scazut, exista riscul ca pentru a le satisface oamneilor nevoile pentru care esti acolo, sa te "cobori la mintea lor", dandu-le ceea ce iti cer, ceea ce cred ei ca le va face bine, in loc de ceea ce ar avea de fapt nevoie.

Harul este acelasi
 

Poti sa fi preot unde vrei, dar harul este acelasi, preotul are acelasi har nu conteaza ca e de la tara sau de la oras, nu exista diferente harice, doar el ca persoana daca e mai bun sau mai rau, in schimb harul nu scade si nu creste, harul se intoarce de unde vine la finalul vietii si preotul e judecat s.a.m.d.

La partea cu parohiile sarace, mare adevar... este de nedescris, oamenii daca nu vin la biserica si nu-si ajuta biserica, ca preot poti ajunge muritor de foame si nu cred ca exagerez !