Uitasem asta:
daca din punct de vedere crestin natiunea sau rasa, cum vrei tu sa ii zici, nu mai conteaza, asta nu inseamna ca natiunile sau culturile diverselor popoate ar trebui aruncate la gunoi. Dimpotriva, daca oamenii ar trai mai profund crestinismul, ar putea sa isi dezvolte in liniste culturile lor respective.
Un exemplu concret de 'contopire a raselor' fara contopire culturala; cunosc un preot ortodox neamt care este castaorit cu o japoneza, si ea ortodoxa (poate ai auzit de biserica ortodoxa din Japonia, infiintata de sf. Nicolae din Rusia in sec. al 19lea). Amandoi sunt deci ortodocsi si asta i-a unit, au copii pe care i-au crescut credinciosi.
Insa ea a crescut copiii si in cultura japoneza. Au invatat toti si japoneza, cu mare efort din partea ei, si bineinteles sunt si nemti - prin tata, care este foarte cultivat, cunosc cultura germana.
Deci, se poate unire intru Hristos fara contopire si nivelare!

Exista o profetie cum ca Ardealul nu va mai fi niciodata al ungurilor.Dar Biserica nu trebuie separata de nationalism,pentru ca ea este cea care sustine sentimentul national.Si cand spun Biserica nu ma refer numai la preoti ,ci si la noi enoriasii care mergem la Biserica,si noi formam Biserica.
Nationalism nu inseamna manifestarea urii si intolerantei fata de cineva,ci apararea cu demnitate a valorilor crestine romanesti,atunci cand sunt real amenintate de altii.

Suna frumos, dar daca te uiti mai in detaliu iese ceva necrestin.
Depinde ce intelegi prin 'amenintate de altii' si in ce ar putea consta acea aparare si ce se intelege prin demnitate.
Daca Biserica (si in seusul de fiecare credincios in parte) ar apara 'demnitatea' romaneasca si ar incalca astfel demnitatea omeneasca sau chiar dogmele Bisericii? Ce elegem?
Si crede-ma ca nu inventez. Stand in alte tari decat Romania am avut ocazia sa vad astfel de comportamente.
Ultimul comunicat al Patriarhului, semnat de intregul sinod,acel 'apel la demnitate si unitate romaneasca' (nu stiu cati l-ati citit), este un exemplu cras de nationalism care incalca credinta Bisericii.

crestinismul nu are nimic de-a face cu nationalismul. sau ar trebui sa nu aiba.

nationalismul a aparut odata cu formarea statelor europene in sec 18 pe criterii etnice. criterii discutabile de altfel. de altfel soarta nationalismului s-a cam scris. viitorul (ca si trecutul) apartine imperiilor.

Am mai auzit treburi dintr-astea. Am şi rugat-o la un moment dat pe laurastifter să îmi arate şi mie unde ar fi fost condamnat naţionalismul (religios) la sinodul antifiletist. Filetismul nu este unul şi acelaşi lucru cu naţionalismul, prin urmare condamnarea filetismului nu este egal cu condamnarea naţionalismului, aşa cum afirmau unii şi alţii pe aici pe forum. Am văzut că în BOR au apărut unii care sub masca condamnării filetismului condamnă orice formă de naţionalism ori patriotism. Azi, mâine îl vor scoate eretic filetist şi pe Stăniloaie, că doar ştim că Stăniloaie a trăit în sec. XX.

În ceea ce îi priveşte pe maghiari, pentru ei foarte mult timp în istorie creştinismul, fie că era vorba despre catolicism sau de calvinism, era folosit mai mult ca acoperire pentru naţionalismul lor, sau pentru imperialismul lor "naţional". Lucrul ăsta a fost observat şi subliniat şi de Onisifor Ghibu. Ceea ce se întâmplă în prezent nu este decât o continuare a aceloraşi metehne ale trecutului, ale naţionalismului extremist maghiar. Din nefericire şi în trecut şi în ziua de azi maghiarii au fost extrem de toleraţi şi de protejaţi de Vatican datorită temerilor şi caracterului speculativ şi pervers al papalităţii, precum şi datorită serviciilor "apostolice" pe care maghiarii, sau mai bine zis regatul maghiar, le-au adus Bisericii Romane de-a lungul timpului; de foarte multe ori în istorie în negocierile dintre Coroana maghiară şi papalitate s-au impus maghiarii de frica papalităţii de a îi pierde; statutul de autonomie (autonomia fiind, ca şi azi, marea obsesie a maghiarilor sau a celor maghiarizaţi şi folosiţi drept unelte, precum secuii, de către maghiari) era atât de mare încât la un moment dat regele maghiar avea dreptul de a nu publica, şi deci de a nu face valabile, enciclicele şi directivele papale pe teritoriul regatului maghiar. Că bisericile maghiare sunt şi astăzi folosite ca unelte ale naţionalismului şi imperialismului maghiar, aşa cum a fost şi în trecut, spre exemplu în perioada interbelică, se vede şi din rolul pe care îl au bisericile maghiare când vine vorba de lupta pentru autonomie (deci o luptă cumva împotriva românilor majoritar încă ortodocşi), precum şi când vine vorba de lupta pentru retrocedări, multe ilegale, aici intrând într-o mare cârdăşie inclusiv şi cu francmasonii şi alte organizaţii oculte, că deh când interesele antiromâneşti şi antiortodoxe o cer, romaniştii şi calviniştii se fac şi frate cu dracu, chiar şi unelte şi fii ai dracului, numai să îşi împlinească scopurile lor de dominaţie naţionalistă şi imperialistă, scopuri mare parte dintre ele fiind complet ilegitime. Şi toate astea cu marea toleranţă a marelui şi bunului "creştin" Vatican.

Dacă BOR va mai continua pe linia de până acum s-ar putea în nu foarte mult timp să cam dispară din istorie, cel puţin ca biserică unitară românească; odată cu disoluţia tot mai accentuată şi pe toate planurile a României, pe viitor s-ar putea ca şi statutul BOR, ca biserică românească, să devină extrem de problematic, cu tot cu catedrala mântuirii neamului pe care o visează unii. Şi trebuie pus la socoteală că disoluţia României ca stat şi a Românilor ca naţiune şi ca popor au loc, în special în condiţiile de relativă libertate de după evenimentele din '89, cu tăcerea totală a BOR, tăcere cu privire la mai toate elementele care lucrează la distrugerea României şi a Românilor. În cazul ăsta există şanse din ce în ce mai mari ca Românii, care actualmente sunt ortodocşi, să îşi schimbe religia, simţindu-se dezamăgiţi şi trădaţi de proprii lor păstori. Chiar dacă unora, care pot fi consideraţi asemenea profeţilor mincinoşi ai vechiului Israel, asemenea scenarii le pot părea fictive, nesustenabile, totuşi răbdările şi toleranţele românilor s-ar putea să aibă nişte limite, mai ales în grele condiţii economice şi sociale, şi să arunce jugul BOR de pe gâtul lor. Dacă ne uităm bine deja sute şi sute de mii de români, foşti membri ai BOR, au renunţat, mulţi chiar din condiţii materiale dar şi de presupusă credinţă, la BOR şi au trecut la culte protestante şi catolice. Marea şansă a boriştilor este ignoranţa şi slugărnicia multora dintre români, caracteristici pe care unii ar putea spune că au fost şi sunt chiar încurajate de preoţi, tocmai pentru ca românii să nu se emancipeze şi să pună la punct clericalismul; însă datorită mersului general al istoriei, precum şi datorită unor condiţii specifice României şi românilor, masa de ignoranţi şi de slugarnici tăcuţi, "smeriţi" (cu inflaţie de "smerenie" chiar) şi obedienţi se anunţă a se îngusta din ce în ce mai mult, fapte care anunţă o posibilă golire a sutelor şi sutelor de biserici care s-au construit după '90. Unora astfel de scenarii li se par incredibile, sau mai bine zis chiar inacceptabile, mai ales datorită apartenenţei lor la clasa clericalistă sau filo- şi proclericalistă; însă ştim din Vechiul Testament că şi evreii se credeau de nemişcat, că doar Dumnezeu era cu ei într-un mod absolut necesar, clasa clericalistă vechi-iudaică având şi un refren pentru convingerile lor ultraîncrezătoare şi chiar sfidătoare la adresa lui Dumnezeu, convingeri care însă aveau să se prăbuşească în ţărână prin jurul anului 70 d. Hr. când nu a mai rămas piatră peste piatră din templul de la Ierusalim, iar refrenul sună: "Templul Domnului! Templul Domnului! Templul Domnului!" (Ieremia 7, 4).

preot Marcel Răduţ Selişte, Cum a fost şi cum poate fi condusă România (Rememorări de istorie politică post-decembristă şi gânduri despre un catehism politic naţional-creştin), din care un scurt citat (restul articolului la pagina indicată): (a se vedea în special partea a doua a articolului intitulată "Gânduri despre un Catehism politic Naţional-Creştin ca viziune pentru o Românie creştină şi deopotrivă europeană")

Daca imi e permisa un fel de gluma, poate nu e potrivita dar ca sa ne dam seama aproximativ despre ce vorbim, problema e simpla, de fapt testul e simplu si pentru romani si pentru unguri, intrebarea ar fi cam asa:

Cand auzi "ungur", ce simti?

a) Tinutul Secuiesc pamant romanesc, Treceti batalioane romane Carpatii
b) injur, afara cu ungurii din tara
c) devin turbat, imi vine sa apuc arma sa-i nimicesc pe toti, astept clipa razbunarii, pentru sangele strabunilor
d) ma gandesc la ce gustos e colacul secuiesc, la gulas, la excursia de la Budapesta etc

Exemplu pentru unguri:

Cand auzi "roman", ce simti?

a) Transilvania e a noastra, sa piara Trianon
b) injur, pun discul cu Karpatia
c) vad ostile lui Attila cum fac varsare de sange si ii nimicesc pe toti, la razboi, sa redobandim pamantul sacru Transilvania.
d) ma gandesc la peisajele frumoase din Transilvania, la mamaliguta si sarmalele gustoase

Daca raspunsul e a) nationalist daca e b) xenofob, daca e c) dezaxat, daca raspunsul e d) pofta buna

P.S.
E un test in gluma, are si niste adevar dar nu e cu intentia de a jigni pe cineva

Ungurii din tara sau ungurii din Ungaria? Mie imi place si ii admir ce au facut in Ungaria si ca nu se lasa calcati in picioare de UE. Nu imi place cand isi baga nasul in treburile noastre si tot zic ca Ardealul e al lor, cand nu a fost si nu va fi niciodata. Doar pentru ca ocupi un teritoriu, nu inseamna ca e al tau. Ideea e urmatoare, daca vor in sa traiasca in Ungaria, sa se duca. Daca vor in Romania, sa respecte legile si majoritatea, adica pe romanii. Nu mi se pare normal ca intr-o tara, minoritatile etnice sa aibe mai multe drepturi decat majoritatea.

Nu, nu îţi este permis niciun fel de glumă ..

Hai, pa!

"Parascheva", te rog foarte clar să nu mai deviezi discuţia de la subiect. Sper că ai înţeles.