În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 239289)

P.S.: Exemplul cu ruleta nu este cel mai inspirat, fiindcă jocul la ruletă nu este păcat intrinsec: poţi să joci liniştit la ruletă şi să nu ajungi în iad. Tot efortul nostru trebuie dus contra acelor lucruri care sunt păcate intrinseci, din care unele sunt atât de dureros de des întâlnite ! Avortul duce în iad, curvia duce în iad, beţia duce în iad. Astea nu sunt lucruri care trebuie puse sub tăcere ori dezvăluite progresiv ! Ioan Botezătorul nu ar fi făcut aşa !

În prealabil postat de dani2004 (Post 239693)

Exista si pacate extrinseci? Poti exemplifica?

În prealabil postat de Mallina (Post 291476)

Am o prietena care de un an jumate trece prin niste momente grele (despartirea de sot, probeme la munca, etc). E o tipa desteapta, cultivata si mandra pe undeva de necredinta ei. Eu am petrecut mult timp incercand sa o ajut, sa o sprijin in problemele ei. M-am rugat si ma rog pentru ea. Impreuna cu inca cineva am decis sa citim pentru ea Paraclisul Maicii Domnului. O chem la biserica, o indrum sa se spovedeasca. Nu ma asculta, nu imi raspunde. Ii trimit ce gasesc mai frumos si zidito de suflet: filme muzica ortodoxa, scrieri. Nu au nici un efect asupra ei. Nu imi raspunde niciodata. In schimb ma termina psihic cu necazurile ei, cu o depresie pe care am impresia ca s-a obsinuit sa o mentina ca un fel de scuza de a lua viata in piept. Se plange incontinu si ma inebuneste si pe mine. mi fac griji pentru ea. Am si eu multe probleme si poate o viata mai grea ca a ei dar in relatia noastra doar eu dau: asculatre, rabdare, intelegere, sfaturi, sustinere si nu sunt ascultata. In schimb ei i se pare normal sa fie ajutata si sprijinita si daca eu nu pot se bazeaza pe altii. Sunt atat de suparata si de revoltata. Nu mai vreau sub nici o forma sa continui. Nu stiu cum ar fi crestineste sa o indepartez?
Am si eu o familie si un copil mic de care trebuie sa ma ocup si nu imi pot face in permanenta griji si probleme pentru altii.


Aici e un fragment di Sf. Ioan Gura de Aur:

Totuşi dacă prietenia cuiva te vătăma sufle¬teşte, îndepărtează de la tine acea prietenie. Căci dacă noi tăiem de multe ori unele din mădularele noastre când nu se mai pot vinde¬ca şi când îmbolnăvesc şi pe celelalte, cu cât mai mult trebuie să facem aceasta când este vorba de sănătatea sufletului nostru !

Nu-i nimic atât de vătămător ca o tovărăşie rea. Ceea ce nu poate face necesitatea, aceea o face adeseori prietenia fie spre vătămarea noastră, fie spre folosul nostru.


Voi ce ati face in locul meu?

În prealabil postat de Iubirea (Post 291483)

Referitor la subiectul topicului...eu ma inteleg bine cu toata lumea, indiferent de religie si credinta...si pentru ca in viata reala toti cei care ma cunosc, imi stiu firea, principiile si felul de a fi, imi respecta toate acestea....motiv pentru care chiar nu avem cum sa intram in situatii conflictuale.

Pe mine nu ma intereseaza credinta aproapelui meu daca in relatia cu mine este OM...restul il priveste strict si personal....daca il pot ajuta cu ceva din punct de vedere religios eu sunt la dispozitia oricui pana la un punct....sa nu incerce sa ma convinga ca e mai bine sa-i urmez calea sau sa imi atace propriile convingeri...devin destul de irascibila si schimb foaia la 380 grade oricat de bun prieten mi-a fost...aceasta atitudine este valabila si pentru familia mea...