o neputinta, un suflet slab, superstitii... Iata ingredientele care alcatuiesc tabloul de aici.
Eu vad treaba mai simplu: important e sa te stresezi mai tare ca il ranesti cu un cuvant pe fratele tau, ca ii spui o vorba nepotrivita, ca ii provoci o durere sufletasca. Intristezi pe acela ptr care Hristos a murit. Oare cati prieteni, vecini, cunoscuti nu am intristat si nu ne-am mai facut mustrari de constiinta?
2. vietuirea animalelor impreuna cu omul face parte din tabloul paradisiac. Datorita starii de pacat, unele animale ne-au devenit dusmani. Altele ne-au ramas in continuare prieteni. Daca am fi mai ingaduitori fata de aceste fiinte necuvantatoare, am vedea ca vietuirea alturi de ele ar deveni o bucurie. Am avea ocazia sa ne bucuram la tot pasul de maretia creatiei lui Dumnezeu. Nu le-am mai ditruge cuiburile ca e rau, ci pentru ca bucuria de a le vedea zilnic, a ne bucura de cantecul lor va fi mai mare

daca ceilalti ziceau ca e rau sa strici cuibul, nu o ziceau din superstitie, ca vezi Doamne cine stie ce blesteme te asteapta, ci ptr ca e un lucru rau sa provoci suferinta cuiva, fie el om, animal, pasare . Nu asta ii invatam pe copiii nostri de mici?

Ma bucur sa observ ca initiatoarea topicului este doar un caz izolat iar marea majoritate a userilor crestini(dar si atei) de pe acest forum sunt intr-adevar aureolati de mila si dragoste,in special pt fiinte nevinovate.
Imi pare o cruzime sa omori fiinte care nu-ti aduc niciun prejudiciu sau sa le strici oranduiala: stricatul cuiburilor,starpirea oualelor si a puilor.Nimeni nu spune sa nu te aperi de daunatori insa povestea cuibului de randunele din acest context este aproape un sacrilegiu.

Si mai presus de asta care a fost principalul motiv pt care o pasare nu s-a putut bucura de o scurta existenta lasata de Dumnezeu? Curatenia ferestrelor...fara cuvinte!!!

Imi amintesc in sat la noi ziceau batranii daca strici cuibul randunicii iti da foc la casa, gaseste ea un pai aprins pe undeva. Am vazut la nepotul meu in Bucuresti randunica avea cuib in baie sus deasupra WC ului, geamul trebuia lasat deschis sa vina la cuib, mult m-am minunat cita rabdare si dragoste pentru aceste gingase pasarele.

Il admir pe acest nepot al dvs,ma bucur nespus cand si ceilalti tolereaza existenta unor vietati nevinovate! Ce frumos!
Cand eram mica faceam eu cuiburi din nuiele, si le puneam in pomii din curte doar-doar le va locui o pasare sa ma bucur de priveliste,dar nu am avut sansa asta( o singura data am avut un cuib de gugustuci pe un raft in spatele casei din Arizona,am fost in extaz,au avut 2 pui care au continuat sa ma viziteze si dupa ce-au parasit cuibul).

M-am mirat si eu cata rabdare la nepotul meu si familia lui sa accepte aceste pasarele cu toata mizeria lor, iti dai seama ca ele erau stapane acolo in baie.Asta a fost acum doi ani acum nu mai stiu daca mai sint acolo.