În prealabil postat de VasilePr (Post 271000)

Doamne ajută!
Dragă "iubire", nu mai fiţi "răutăcioasă"! Fiindcă nu sunt "compatibile" amândouă!
Şi să nu uităm că "luminătorul trupului este ochiul. De fa fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat"...! Deci să vedem ce TREBUIE în această viaţă şi ne va fi bine, iar de vedem şi "ce nu trebuie", să "nu trâmbiţăm"!
Bucurii multe, Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!
(îmi cer iertare de la "iubire", şi sper să mă ierte, fiindcă doar se numeşte...!)

În prealabil postat de Iubirea (Post 271004)

AMIN!
Iertati-ma pe mine si pomeniti-ma la rugaciuni sa ma lumineze Dumnezeu si sa nu mai cad in astfel de ispite.

În prealabil postat de VasilePr (Post 271017)

Cu toată dragostea eu pomenesc pe toţi cei cărora le ştiu numele de Botez, şi v-aş pomeni şi pe d-voastră cu drag, dar cred că nu "iubirea", nu?! (îmi puteţi spune numele pe mesaj privat, numai dacă doriţi...)
Am spicuit şi eu aşa mesajele postate..., şi referitor la acel băiat ce doreşte să devină preot, părerea mea este că nu trebuie să ne facem griji noi, sau "să-l îndemnăm ori să-l oprim" de la aşa ceva..., fiindcă ÎNTOTDEAUNA Dumnezeu este Cel ce toate le rânduieşte în viaţa omului cum crede El mai bine, şi îi "creează" un drum şi o cale în viaţă exact după măsura şi priceperea lui de a lucra!
Credea oare cineva la vremea respectivă de părintele Cleopa (care l-am cunoscut mulţi ani personal), care avea doar patru clase primare, că va ajunge "un adevărat apostol" al României...?! Eu cred că nu!!!
Deci nu cred că este bine uneori să intrăm în discuţii şi "polemici" nefolositoare sufletului...!
Bucurii multe şi îmi cer iertare pt. toate.
Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

În prealabil postat de Hartford (Post 271020)

Satut mana parinte si mai stati pe aici pe linia asta, intrati mai des daca puteti, sa mai invatam si noi cite un cuvint duhovnicesc si pomeniti-ma si pe mine la rugaciune Vasilica.
Pace si buna voire intre oameni.

În prealabil postat de VasilePr (Post 271035)

Doamne ajută Vasilica!
Vă spun de la început că, rugăciunile mele sunt "smerite", dar cu mult drag o să vă pomenesc!
Cât despre intrat pe forum, mai intru, dar în limita timpului disponibil..., ca toţi, dealtfel!
Iar ca "un sfat" (mai întâi pt. mine!), apoi BUN PENTRU TOŢI, ar fi acela ca să ne rugăm CÂT DE MULT putem (nu mai zic NEÎNCETAT, cum spune Sf. Ap. Pavel...!), fiindcă "acela este teolog, care se roagă", şi care se roagă nu numai cu buzele, ci şi cu mintea, dar mai ales CU INIMA...!!!
Bucurii multe să aveţi acolo unde sunteţi!
Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

În prealabil postat de Iubirea (Post 270982)

Eu am terminat Teologia in Bucuresti, cand eu am dat admitere am dat 7 examene cu tot cu cele eliminatorii ca veneam de la un liceu laic (acum se dau doar doua examene ca sunt mai destepti). La sectia mea erau 7-8 candidati pe loc.
Atunci era sectia de litere (limba romana, engleza, franceza si germana), asistenta sociala si pastorala...in total cam 400-500 locuri (asta doar in anul meu). Proportia de analfabeti era cam de 85% iar de persoane care nu aveau legatura cu facultatea era de 95%.

Dupa ani s-a intamplat sa-mi mai revad fostii colegi cu diverse ocazii sau pur si simplu intamplator....am fost socata sa vad efectiv niste popi de tara umflati cu pompa, rosii la fata, unii m-au salutat de la distanta ca sa auda toata lumea "ce faci sorooo???" iar altii s-au facut ca nu ma vad, probabil de jena...hidos!!!

Asta este din pacate, Teologia scoate popi pe banda rulanta, ca sa fie...

P.S
Si ca sa fie si mai interesant imi aduc aminte ca in primul an de facultate cand am participat la prima repetitie la cor pentru colinde cu pr. Moldoveanu, am avut ocazia sa ma intalnesc cu studenti din toti anii si atunci cand intrau fiecare in amfiteatru am putut sa-i vad mai bine. Dintre toti tin minte ca la un moment dat a intrat un baiat cu barba, la locul lui, sfios care efectiv isi vedea de treaba lui, comparativ cu altii care se dadeau smecherasi.
De-a lungul celor 4 ani de facultate l-am intalnit adesea pe acel baiat si il admiram pentru personalitatea lui...nu-l vedeai in gasti, era studios, il mai intalneam in biblioteca si chiar ma gandeam: uite ca exista unul cu vocatie...etc. Niciodata nu am discutat cu el, doar il admiram de la distanta. In final dupa ani de zile de cand am terminat facultatea am avut ocazia sa-l reintalnesc exact cand a fost calugarit la o episcopie. Atunci am vorbit cu el pentru ca era insotit de o fosta colega de facultate care ii era prietena. Eu pe atunci eram in manastire. Cand mi-a spus ca nu a stat nici o zi in manastire si ca respectivul episcop ii era prieten am ramas socata...desigur ca nici nu urma sa mearga in vreo manastire, el avea o misiune speciala...cica.
In fine mi s-a parut foarte dubios dupa felul cum vorbea, tonalitatea vocala, gesturi...dar pana la urma am zis ca mi s-o parea mie...insa nu mi s-a parut. Am aflat mai tarziu...este homosexual...slujeste si la ora actuala, are niste gesturi si niste cuvinte atat de pioase ca mie mi se face o mare greata...stiu exact unde slujeste ca am fost special sa vad minunea cu ochii mei...

Deci...mai vrei? mai am astfel de povesti, poate si mai cutremuratoare...dar, daca vrei am si povesti cu adevarat minunate despre alti colegi...dar din pacate aceste povesti sunt mult mai putine.