Dragă Daniel , important că o fac oriunde , deci cred în Iisus fiul lui Dumnezeu, şi cine suntem noi de a judeca pe alţii ? Important că o fac , demonstrând că Hristos există, acum şi pururea şi-n vecii vecilor ! Amin !+

Poate este nevoie de impartasirea unor experiente personale.Multi scriu din ceea ce au citit mai mult decat din ceea ce fac si din ceea ce ii reprezinta.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca rugaciunea trebuie spusa neincetat,INSA bazele rugaciunii se pun acasa ,in linistea camerei si a noptii.

Incerc sa nu judec,intentia mea este sa ridic nivelul cautarilor,sa nu ne multumim cu putin.
De cate ori se incearca abordarea unor subiecte mai profunde de catre cineva,se cade in comentarii ,ori rautacioase,ori laxe cu citate imense din carti.
As dori sa fim mai sinceri,sa spunem ceva din noi,si sa ne imbogatim,sa ne folosim ,nu sa pierdem vremea pe aici...
Ideea pe care am vrut sa o subliniez anterior,este ca daca spui continuu o rugaciune,sa spunem Psalmul 90,de trei ori pe zi,si iti place foarte mult acest Psalm,nu se poate sa nu il inveti pe de rost.
Eu de exemplu,nu stiu decat Psalmul 50 pe de rost,pentru ca atat am vrut sa invat .Daca as avea mai multa dragoste pentru Psalmi,as mai invata cativa.

A man with God is always in the majority(John Knox)
 

[quote=Daniel777;244183]
Incerc sa nu judec,intentia mea este sa ridic nivelul cautarilor,sa nu ne multumim cu putin.

Stiu o zicala pe acesta idee>,,munceste ca si cum ai muri maine,dar ingrijeste-te de suflet ca si cum ai muri maine".Acestea fiind spuse iti las > Interviu cu Dumnezeu(de Octavian Paler)

,,-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp... am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna..."

Bye.

[quote=Scotianul;244193]Frumos, foarte frumos şi mişcător, dar nu de dialoguri fictive avem nevoie, ci de trăiri autentice . . . !

"Iosif Sihastrul Vatopedinu ne învată că rugăciunea ciclică dinlăuntrul inimii nu se teme niciodată de rătăcire. Celelalte rugăciuni presupun o oarecare temere, deoarece apare foarte usor imaginatia.

Cât de mare este rătăcirea mintii si cât de greu de înteles! Pentru că atunci când harul se apropie de om, mintea - „pasărea”, cum îi spune Avva Isaac - caută să intre peste tot, să încerce totul. Începe cu zidirea lui Adam si ajunge în profunzimi si înăltimi, de unde – dacă Dumnezeu nu-i spune – ea nu se mai întoarce.

Când se înmulteste harul, mintea este răpită în vederea cea dumnezeiască si inima se aprinde de iubirea cea dumnezeiască si arde toată de dragoste dumnezeiască. Atunci, mintea se află în întregime unită cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul când se apropie de foc. Natura fierului nu se schimbă, dar atâta timp cât rămâne în foc este una cu focul, iar când se scoate din foc, revine din nou în starea lui naturală de material tare.

Atunci linistea domneste în minte si pacea se asterne în tot trupul. Atunci omul se roagă cu cuvintele lui si cu rugăciuni alcătuite de el si se urcă la vederea cea dumnezeiască, fără ca mintea să fie închisă în inimă.

Rugăciunea mintii este făcută pentru a veni harul. Când vine harul, mintea nu se mai împrăstie. Si când mintea rămâne pe loc, foloseste tot felul de rugăciuni, le încearcă pe toate.

Celelalte feluri de rugăciuni nu sunt gresite, dar se poate cădea usor în greseală, dacă mintea nu s-a curătit pe deplin si primeste fel de fel de imaginatii, în loc de vedere duhovnicească. Dacă pe malul mării se află un izvor de apă curată, atunci când avem furtună pe mare, apa mării se amestecă cu apa curată a izvorului. Oricât de întelept ai fi, nu poti să separi apa curată. La fel se întâmplă si cu mintea, dacă o expunem furtunii gândurilor.

Si mai ia aminte la următoarele: Demonii sunt duhuri. Sunt înruditi cu duhul nostru si cu mintea. Iar mintea este cea care hrăneste sufletul – pentru că mintea aduce orice vedere si miscare mentală în inimă; iar inima este înselată prin amestec si confuzie, asemenea izvorului care se varsă în mare. Atunci se întunecă si se înnegreste sufletul. Din momentul acela, în locul vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai închipuiri. În felul acesta au apărut rătăcirile si ereziile.

Când omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajează niciodată, nu are încredere în sine, ci are frică de Dumnezeu cât trăieste, atunci – de se apropie cel rău – întelege imediat că se întâmplă ceva nefiresc, ceva anormal. În această situatie, toate puterile sufletului cer de la Dumnezeu ajutor. Caută pe Cel care a adus toate de la nefiintă la fiintă si care tine totul. Numai Acesta este în măsură să separe ape de ape.

Si, rugându-te cu lacrimi, înselăciunea dispare si înveti cum să fugi de orice rătăcire. Apoi, trăind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce se cheamă un om practic si fără măsură dai slavă lui Dumnezeu si-I multumesti pentru că Îti deschide mintea ca să cunosti capcanele si mestesugirile celui rău si să te feresti de ele.

Cel care va fi prins în rătăcire, dacă va face ascultare de un părinte duhovnicesc, poate să scape de rătăcire si de diavol. De aceea vrăjmasul îl sfătuieste si se străduieste mereu să-l convingă să nu se încreadă în nimeni, ci să primească numai propriile gânduri, să creadă numai în puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. Într-un astfel de cuget nesmerit îsi face cuib egoismul, mândria cea luciferică a tuturor celor rătăciti, care nu vor cu nici un chip să renunte la rătăcirea lor.

Asadar, Domnul Hristos – care este Lumina cea adevărată, să lumineze si să îndrepte pasii tuturor celor rătăciti care nu vor cu nici un chip să renunte la rătăcirea lor."

sursa:http://www.rugulaprins.go.ro/
(Click pe Miscarea Rugul Aprins -> Rugaciunea lui Iisus carte in format html)

Pt cristiboss56
 

Salut Cristi.textul postat de mine este doar literatura si trebuie tratat in acest mod.Nu este o rugaciune si nu sunt randuri scrise de un sfant.Dar cand le-am scris mi-a trecut prin cap o ,,coroborare"mai ciudata(poate)

Paler a scris:,,sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi"

Undeva in ,,Pelerinul rus" sta scris>>,,La aceste cuvinte mi-am adus aminte de cuvântul lui Nichita Stithatul din Filocalie. „Firea lucrurilor se măsoară după dispoziţia lăuntrică a sufletului, adică, aşa cum este fiecare, aşa îl judecă şi pe celălalt.”

Ma gindeam daca pot fi privite combinat sub aspectul mesajului.A nu se intelege ca transmit ideea modificarii textului Filocaliei cu un text literar.Ma gindesc daca nu cumva ambele transmit,fiecare in felul ei,acelasi mesaj(dintr-o anumita perspectiva).

In fine..poate ma exprim prea putin clar..sorry.

Nu e vorba de neclaritate , ci de complet altceva ! Alimentăm idea ficţiunii şi vorbelor pompoase , dar. . .

Inteleg ce vrei sa spui
 

Dar am observat ca fiecare incearca sa mearga,in felul sau,spre aceea ,,traire autentica".Acesta stare pare relativ simpla prin formulare dar poate fi extrem de dificil de atins.Poate asta inseamna ca trebuie sa tot incercam pina la final.Am observat insa ca fiecare are un ,,ritm"al sau in a parcurge acest drum si nu toti pot ,,vasli"simultan spre acesta stare cu aceiasi intensitate.Cred ca fiecare trebuie inteles in felul lui pt ca daca fixezi cuiva un target mult prea ambitios si mult prea rapid>s-ar putea sa se ,,rupa"precum un arc bine intins.Parca pe undeva prin Pateric se spunea acest aspect cu ,,arcul prea intins"(nu stiu daca acesta era formularea dar parca acesta era ideea).Daca ii spui cuiva,,trebuie sa atingi acesta stare"trebuie sa-l cunosti bine pe acel om ca sa-i cunosti ritmul.El oricum va fi tentat sa se forteze(din zel/entuziasm/dorinta)ca sa atinga acel deziderat si daca va simti ca nu a ajuns la el,sau ca nu il simte atat de deplin pe cat credea,atunci s-ar putea sa fie dezamagit si sa renunte.Fiecare dintre noi,traind in acesta lume dezlantuita,ne stradium sa o atingem dar asupra fiecaruia actioneaza mai multi factori interni sau externi.Metodele de a atinge acesta stare le stim dar problema apare la aplicare.
Putem spune ,,vreau sa am o traire autentica"dar problema apare cand incepem demersurile.
Daca le faci de capul tau s-ar putea sa ajungi intr-un punct mort asa ca cel mai bine este sa apelezi la sfaturi/indrumare de la o persoana priceputa in asa ceva(preot sau cum ii numiti dvs).
Pe scurt>scopul este extraordinar,cata vointa are fiecare este o problema individuala,metodele trebuie sa fie cele recomandate,fiecare poate merge spre acel scop in ritmul lui,drumul este extrem de dificil si poate dura toata viata.Acea stare desavarsita poate fi altceva fata de ce iti imaginai tu.
Nimeni nu ne spune ca acest drum este usor.Este foarte dificil si nu toti vor ajunge pina la capat.Sunt multe obstacole si in principal te vei lupta si cu lumea dar mai ales cu tine.S-ar putea sa fie extrem de dureros.S-ar putea sa fii nevoit sa renunti la anumite lucruri la care nu te-ai gandit niciodata ca ai vrea sa renunti.S-ar putea sa fie cel mai dur test de vointa si traire la care ai fost supus vreodata.
Eu nu pot da sfaturi pe asa ceva pt ca nu am atins acel nivel.Dar pot spune atat>fara rugaciune si Credinta nu poti sa parcurgi acest drum.Fara sa renunti,putin cate putin,la tine nu poti sa-l parcurgi.Cel ce pleca la inceput de drum nu va fi cel care va ajunge la final.Acolo,daca ajungi,vei fi alt om.Acesta operatie a sufletului este extrem de dificila si radicala.Cine se asteapta sa fie usor,sau sa atingi rapid acesta stare>cred ca se inseala.Poate exista oameni care ating mai repede acesta stare.Poate Cel de Sus are un plan aparte cu ei fata de noi restul.Acesta nu este un motiv de deznadejde.Dimpotriva.
Starea exista,ai proba si cu atat mai mult trebuie sa incerci sa ajungi la ea.
Consider drumul spre acesta stare un pelerinaj prin propriul nostru suflet ce poate tine toata viata.Cu fiecare mila castigata mai cade ceva din spoiala pe care noi o consideram necesara inainte sa plecam la drum.
La final Cel de Sus va aprecia stradania si sinceritatea noastra.Noi sa pornim din toata inima la acest drum si sa-L lasam pe Cel de Sus sa aprecieze starea desavirsirii noastre la final sau cand va considera.

Am sentimentul ca iar ma vorbit in dodii..sorry

Bineinteles ca in spatele 'prostirii' de care vorbeam as fi vrut sa vad smerenia.Dar smerenia e un cuvant prea inalt,e deja o virtute.Iar pentru o virtute trebuie sa lupti ,sa o dobandesti.
Dar ce te faci cu un indaratnic si obosit sufleteste ? Ii vorbesti de virtuti ? Il vei pierde,caci el se simte neputincios si intortocheat.
Asa ca Dumnezeu iti da zdrobirea gandului,pentru a salva sufletul.
Nu mai astepti nimic de la tine,de la puterile tale semete odinioara,ci spui doar atat :"Doamne milueste-ma , caci sunt pacatos si neputincios " In putine cuvinte,iti poti recunoaste si trai cu intensitate :nevoia de ajutor,speranta in ajutorul divin, cainta pentru pacate,nevoia de indreptare,si lasarea in voia lui Dumnezeu.

Cat despre remarca cu care tu inchei "As vrea sa vad si credinciosi care fac aceasta rugaciune acasa,caci toti care scriu spun ca o fac in metrou !" sa stii ca mi-a placut.
Ea arata ca pana si atunci cand zici ca faci rugaciune in metrou ,de fapt e slava desarta ,caci vrei sa te arati ca si cum ai fi un mare rugator peste tot,dar daca nu te rogi si acasa,in mod constant,degeaba o faci doar in locuri publice.
Totusi si aici ramane o mica portita:si anume rugaciunea inimii ,care o ai in tine,chiar si atunci cand nu te poti ruga cum se cuvine,acasa,sau cand te simti neputincios