Ce ce impiedica atunci sa mergi la alta biserica, una care sa-ti placa? Eu merg la mine in parohie doar cand sunt constrans sa fac asta.

mie imi place
 

Noi nu avem biserica dar acolo unde slujim.. eu il simt pe Dumnezeu si pe Maica Domnului.Cel mai mult imi place la "Pe tine te laudam",si ma cutremur cind stiu ca Duhul Sfint coboara in potir. In rest imi plac oamenii si mai ales copii cind ii vad in jurul meu.

Imi place ca atunci cand preotul spune "sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim", dam mana cu cei din jur, iar slujitorii ies din altar si dau mana cu cei din primul rand.

la ortodocsi?
 

Eu nu am vazut in nici o biserica ortodoxa sa se dea mana si nici preotul sa iasa afara sa dea mana, poate la catolici ,insa e ceva frumos.

In primele secole, cei prezenti in biserica se sarutau, nu doar se imbratisau. Pana in secolul V a fost prezent acest mesaj: "Imbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfanta!"

Prin Transilvania am inteles ca mai exista obiceiul ca cei tineri sa le sarute celor in varsta mainile.

Sunt persoane care sustin ca practica sarutarii Cinstitelor Daruri si a Sfintei Mese, ar fi fost introdusa ca un substitut al sarutului pacii la Liturghia savarsita de un singur preot.

Cert este ca doar preotii isi mai dau sarutare, atunci cand rostesc "Hristos in mijlocul nostru", iar celalalt spune "este si va fi". Tinanad seama ca nu exista o hotarare a Sfantului Sinod care sa interzica aceasta sarutarea, ea ar putea fi prezenta si astazi. Dar cand te gandesti ca sunt multi care doresc ca femeile sa fie atat de bine infasurate, incat sa nu li se vada nici ochii, ma tem ca sarutarea le-ar aduce mari dureri de cap.

Cântările liturgice care îmi plac cel mai mult când merg la slujbe în rit răsăritean sunt: "Noi, cei care pe heruvimi" (Heruvicul) şi "Cuvine-se cu adevărat" (Axionul). Mai îmi plac şi anumite priceasne şi multe colinde din preajma Crăciunului.
Când merg la slujbe în rit apusean îmi place îndeosebi "Gloria", "Sanctus" (Trisaghion) şi varianta polifonică a imnului "Aleluia". Cea mai frumoasă colindă apuseană îmi pare "Stille Nacht, Heilige Nacht".

Cand am fost de un Craciun la o liturghie catolica- de la distanta, desi practic stiam dinainte cantarile ))de pe inregistrari) mi-a placut"Adeste fideles", iar cand merg la biserica- "Lumina lina", fara a socoti Canonul lui Andrei Criteanul, care e sublim.

Mie imi place sa fac parte din Biserica pentru ca stiu ca aici este mantuirea! nu vorbesc pentru ca asa spun cartile ci pentru ca am cunoscut oameni care te ingenunchiau doar cu prezenta lor, o prezenta ce aducea cu sine dragoste, credinta si nadejde! Am fost de curand in Muntele Athos si va sfatuiesc pe fiecare dintre voi sa mergeti acolo! Nicaieri in lume nu am cunoscut atata dragoste, atata iubire de straini, atata bucurie! Nu vreau sa va dau nume de parinti de acolo pentru ca oricum nu ii veti intalni pe cei ce vi-i recomand eu ci pe cei pe care vrea Dumnezeu sa-i intalniti! Mantuitorul este Cap al Biserici Ortodoxe si Biserica mai are inca Sfinti! De aceea imi place in Ea! Daca nu suntem vrednici a-L intalni pe Hristos in rugaciunea personala il intalnim in fiecare Liturghie pentru rugaciunile Maicii Domnului, a Sfintilor si a Duhovnicilor nostri! Ne place aici pentru ca aici suntem Acasa!

Cel mai mult se bucură sufletul meu la Sfânta Liturghie, mai ales în momentul Ieşirii preoţilor cu Sfintele Daruri, când ne rugăm pentru toţi creştinii, pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi. Atunci simt că suntem împreună, toţi oamenii, iar mila şi iubirea lui Dumnezeu ne învăluie.
Iar în momentul care urmează imediat după rostirea Crezului, atunci când se cântă "Pe Tine Te lăudăm", sufletul mi se înfioară când ştiu că din nou Hristos, Mielul lui Dumnezeu se jertfeşte, în chip tainic, pe masa sfântului Altar, pentru iertarea păcatelor noastre; când ştiu că Harul cel sfânt se coboară şi peste noi, cei din biserică.
Iarăşi mă înfior şi uneori plâng de bucurie când ajung să mă împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
Despre prezenţa Împărătesei noastre, a Maicii Domnului, la Sfânta Liturghie, şi bucuria sufletului de a fi atât de aproape de Ea, este greu să mă exprim în cuvinte. Mai ales când se cântă Imnul închinat Ei, "Cuvine-se cu adevărat".
Îmi pare rău când văd pe unii creştini că pleacă din biserică tocmai la aceste momente atât de importante.

Am sa spun si eu un cuvant frumos al lui Klaus Kenneth: A merge la Biserica,la Sfanta Liturghie nu este o obligatie ci un privilegiu.
Seamana mult cu ceva asemanator spus de Petre Tutea.