Rodica, nici n-ai idee cat ne bucuram pentru gestul de a ni te alatura. Aparent nu-i mare lucru, dar din cate stiu, orice rugaciune sincera ii alunga pe cei ce altadata ne stapaneau simturile si slabiciunile. De departe se vede cat au castigat pe taramul blandetii si iubirii. Gabriela spunea ca omului ii place mai mult pacatul decat virtutea. Asta este doar o perceptie, fiindca fericirea tine de virtute si nu de pacat. De ce - cand esti tanar - plutesti in timp ce iubesti? Este acest lucru legat de sex, sau bogatie materiala, sau mese imbelsugate?... Am observat de la un timp ca prezenta rugaciunii aduce in suflet acel sentiment de liniste si placere pe care nici cea mai mare bogatie nu ti-l poate aduce, si nimic nu te poate opri de la "intalnirea" ta cu Dumnezeu, cu Mantuitorul, cu Sf. Fecioara si cu cei cativa sfinti pe care-i cauti in fiecare seara sa le mai dai cate o sarcina de rezolvat... Totul se poate termina din lumea materiala; poti sa tanjesti dupa o cafea, dupa o tigara, dupa cine stie ce drog... Totul are o limita. Rugaciunea si relatia ta cu Dumnezeu nu se sfarsesc niciodata si nu ti le ia nimeni, fara consimtamantul tau. Stiu, e greu sa ajungi sa-ti doresti sa te rogi, dar si daca ajungi, nimic pe lume nu se compara cu bucuria nevinovata, ce-ti stapaneste intreaga fiinta... Poate doar dragostea de care pomeneam, pentru cineva foarte foarte drag, desi e... altfel!...
Citat:
În prealabil postat de Daniel777
(Post 249551)
Si daca e asa,ce e de facut? Ce solutie vezi tu Gabriela? Crezi ca e buna aceasta rugaciune cu Psaltirea pentru tara si neputintele noastre? Ne poate ajuta sa iesim din aceasta stare in care ne place mai mult pacatul decat pocainta?
|
Daniel, cred ca si tu esti de principiul ca, dintre doua rele, il alegem pe cel mai mic. Nici un gand bun nu este de prisos! Nici o lacrima nu se risipeste inutil. TOTUL este notat in catastiful faptelor intelepte, ca si celelalte care ne stapanesc fiinta. La ce-ti foloseste tie sa fii un pic carcotas? Vrei sa ne ambitionezi, oare? Gandeste-te ca altii nu au rabdare, altii au ajuns poate foarte aproape de a realiza ceva, iar tu le zdruncini planul din temelii. Si... din cate te cunosc, tu esti un om tare bun. Stiu,
ratiunea asta ne transmite impulsul De a ironiza. Ca sa crezi ca poti schimba o lume cu cativa prapaditi naivi care cica se roaga, este aparent hilar. Dar nu uita omule ca
"Dincolo de inocenta e alunecare"! Ratiunea are principii parsive de foarte multe ori, iar omul nu le poate sesiza, daca-si neaga sorgintea. Daca un singur purec a putut face sa moara sute de mii de oameni, prin faptul ca a raspandit malaria cu multi ani in urma, de ce crezi ca un om (sau cativa), nu pot schimba nimic in oceanul disperarii? Totul e sa crezi asta, dar de fapt de aici porneste totul:
CREDINTA