Odata, L-am vazut trecând
cu turma pe Pastorul blând;
mergea cu dânsa la izvor,
blândul Pastor, blândul Pastor.

Pe-o oaie ce cazuse jos,
a ridicat-o El duios
si-a dus-o-n brate iubitor,
blândul Pastor, blândul Pastor.

Pe-o alta, care la pamânt
zacea cu piciorusul frânt,
El o leaga mângâietor,
blândul Pastor, blândul Pastor.

El le-a iubit cu dor nespus
si viata pentru oi Si-a pus
si pentru mântuirea lor,
blândul Pastor, blândul Pastor...

Dar mai târziu L-am întâlnit,
cu spini era împodobit
într-o multime de popor,
blândul Pastor, blândul Pastor.

Când L-am văzut, Lam întrebat
cine sunt cei ce L-au scuipat.
A suspinat usor
blândul Pastor, blândul Pastor.

Si mi-a raspuns îndurerat:
,,Acei ce M-au încununat
sunt oile ce le-am fost lor
blândul Pastor, blândul Pastor...

Toti cei ce Ma batjocoresc
si cei ce Crucea-Mi pregatesc
sunt cei la care iubitor
le-am fost Pastor, le-am fost Pastor.'

Tacu... si ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini;
plângea de mila oilor
blândul Pastor, blândul Pastor.

Si-atuncea ,,oile'-au venit,
pe cruce, sus, L-au rastignit...
El Se ruga spre mila lor,
blândul Pastor, blândul Pastor.

Cuvântul Tau e-o candela aprinsa
pentru picioarele si paii mei,
e o lumina pururea nestinsa,
pe calea mea, oricât sunt norii grei

Jur - si de juramânt eu ma voi tine -
că legea Ta cea dreapta voi urma;
sunt amarât, da-mi bucurii din Tine
după cuvântul spus de gura Ta!

Primeste-mi, Doamne-a mele simtaminte
si-a Tale legi învata-ma deplin!
Primejdii grele-mi stau mereu nainte ;
si totusi nu uit legea Ta s-o tin.

Cei rai mi-asaza curse-n cale mie,
dar nu m-abat de la porunca Ta,
povata Ta-i averea mea-n vecie,
caci ea e toata bucuria mea

Eu inima mi-o plec s-asculte-ntruna
si să-mplineasca-a Tale-orânduiri;
pân-la sfârsitul vietii-ntotdeauna
îmi tin la ele-a inimii priviri.

Frumos nu am ce sa spun


__________________________
http://www.x6.ro
http://poze.x6.ro
http://slabire.x6.ro

As vrea, Isuse, să-mi poti spune
Ce n-ai spus încă nimănui
Comoara Ta de-ntelepciune
Pe umeri, Doamne să mi-o pui.

Iar când voi birui pământul
Să-mi ardă-n ochi Lumina Ta
Să-mi fie-n inimă Cuvântul
Că eu să nu-l mai pot uita.

Fă-mi cugetul să înteleagă
Această taină ce-o aduci,
Iubirea Ta ce mă dezleagă
De vesnicia unei cruci.

As vrea, Isuse, să-mi poti spune
Ce n-ai spus, poate, nimănui
Comoara Ta de-ntelepciune
În suflet, Doamne, să mi-o pui

Niciodata duhul nostru
Nu se poate linisti
Daca nu ne dam silinta
"Intru Domnul a trai".


Dupa cum nu tace pruncul
Cand lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.


Intru Domnul este pacea,
Intru el odihna mea,
Calea cea adevarata
Si acum si pururea.


Cand mintea vrea sa zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrajmasul tainic
Ne bantuie mereu.


Imprastie gandirea
Ca pulberea in vant
Si cauta sa traga
Privirea la pamant.


Priveliste desarta
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din "vesnicul liman".


Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.


O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.


Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc.

Sf Ioan Iacov Hozevitul

Semnul crucii este noua
Scutul cel mantuitor
Care departeaza raul
Si ne da la toate spor.


Deci sa facem cum se cade
Crestinescul nostru semn,
Caci vrajmasii fug atuncea
Ca de preacinstitul lemn.


Iar acei ce bat in cobza
Si pe cruce o ingana,
Au samanta necredintei
Si pecete rea la mana!


N-au evlavie in suflet,
Nici rusine la obraz
Plecaciune nu pot face
Ca-i "boierul pe grumaz"!


Domnul cerurile pleaca
Pentru neamul omenesc,
Iar la El sa-si plece capul-
Multi crestini nu se silesc.


El intinde sus pe cruce
Mainile dumnezeesti,
Tu macar a face "semnul"
Omule nu te silesti.


El ne mantuie crestine
Savarsindu-Se pe lemn,
Iara tu socoti rusine
Ca sa faci al crucii semn!

Sf Ioan iacov Hozevitul

Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.


Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.


Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".


Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.


Cate le ajunge capul,
Se grabes sa nascoceasca,
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca


Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.


Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!


Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

Sf Ioan Iacov Hozevitul

Priveste-ti sufletul, crestine,
Si vezi ce ai mai bun in tine
Si vezi cui tu esti dator
Pentru prezent, trecut si viitor.


Si vezi cata rabdare a avut,
Cata mila cu tine s-a facut,
Iar tu in faradelegi ai vietuit,
Dar uita-te cat te-a iubit.


Priveste-ti sufletul si ai sa-l vezi plangand,
Trist, mai trist ca orisicand,
Sa-l vezi cat a suferit,
Cat de mult l-ai ponegrit.


Prin faptele cele murdare
Si ingerul cel bun dispare,
Ramane-n urma
Si priveste-n zare.


Dar priveste-ti sufletul, crestine,
Sa vezi cat ai pierdut in lume
Intoarce-te pe calea buna
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna.


Caci singur ai sa te-amagesti
Iar pe calea rea mereu ai sa pasesti.
Dar deschide-ti inima, crestine,
Si vezi cum plange sufletul in tine!

GOLGOTA

Te vindem iar cu sarutari viclene,
Prin nepasare oarba si prin lene.
Te biciuim cu vorbe de ocara,
Te palmuim cu ura ca de fiara.
Te adapam cu suc de-amaraciune,
Din pofte rele si din stricaciune.
Te tintuim pe cruci de nedreptate,
Prin cuiele uciderii de frate.
Iar impletim blestemele de tata,
S.-ncingem, Doamne, fruntea-nsangerata.
Tu iar.si zici, in blanda rugaminte:
"Nu stiu ce fac. angaduie-i, Parinte".

URCUS SPRE DUMNEZEU


De la intrarea in biserica,
Pana la iconostas, in gandul meu,
Parcurg drumul liturgic,
Urcus spre Dumnezeu.

Cu pasi smeriti ma apropii,
Pana in fata altarului,
Unde pios mananc
Trupul si Sangele Mantuitorului.

Acum ma simt pura, curata
Si-n suflet si -n gand,
Iisus calcand peste moarte,
A refacut legatura intre Cer si pamant.

Prin crucea pe care Hristos,
Fiul - Omului a murit.
Prin jerfa Sa,
A redat omenirii Paradisul pierdut.

Ne-a sters de pacate si dragoste divina
A revarsat peste noi
Si ne-a fagaduit ca-n Ceruri ne-asateapta
La Judecata de Apoi. ( scrisa de Felicia Crihan Iancu)