teoretic, nici in caz de viol nu ai voie sa faci avort ...

stiu cazuri reale in care, fetite de 17 18 ani au fost violate de proprii unchi sau tati, dar nu au facut intrerupere de sarcina, cu toate ca doctorii le-au averitzat ca in caz de incest copilul poate iesi cu grave malformatii, si au decis sa nasca si sa dea copilul spre adoptie pentru a nu le aminti de tragdia prin care au trecut.

este adevarat, fata/femeia nu este vinovata pentru ce i s-a intamplat, dar nici copilul nu are nici o vina si nimeni nu se poate juca cu viata unei fiinte, din moment ce Dumnezeu a permis sa apara, pentru nici un motiv, oricat de grav ar fi acela.

O cantareata celebra arata cum putin a lipsit ca sa fie omorata in frageda pruncie:

http://www.e-communio.ro/stire3910-u...ion-mamei-sale

Si cat de "justificat" ar fi fost avortul in cazul sau!

Iarasi judecam!!!! Si mai ales o face asta un barbat.
Scrie acolo ca Celine a fost al 14 lea copil!!!
Sigur ca nu trebuia avort, dar modul in care se pune problema si acolo si aici pe forum imi face
sila.
Aici eu vad mai multe lucruri:

1. De ce femeile nu se opun barbatului? Pur si simplu sa nu faca sex.
Avem X copii, nu se mai poate. Punct. Daca sunt asa fertile, mai bine casatorie alba de la un punct.
Se gandesc dupa ce au ramas insarcinate. Asta se intampla pe vremuri si se intampla si astazi si nu inteleg.

2. De ce preotul acela nu i-a dat si alt sfat ajutator: sa dea copilul sa fie crescut de altcineva. Sa o mai ajute cineva. Niciodata nu se gandeste nimeni sa ajute cumva concret femeia.
Scrie acolo ca Celine a avut o copilarie grea si nu este normal ca un copil sa plateasca pentru prostia parintilor.

3. De ce vorbeste acum despre asa ceva in presa? Astea sunt lucruri private, macar ale mamei ei, daca nu si ale ei.
Ce se intampla dace ne apucam sa scriem toti la ziar despre problemele din familie si copilaria noastra?

4. Daca este sa o luam pe cea buna, nici ea nu este mai grozava, daca ne gandim cum a facut copiii.

Le-o fi plăcând.Ba eu cred că i-a dat.Că se poate.Cum?

La fel patesc si barbatii, sa stii!
Daca ar fi invers, mai intai gandire si apoi iubire, lumea ar fi pierit de mult...
Si mai e o chestie: tu ai sesizat ce frumoasa e o femeie cand incepe, in sfarsit, sa gandeasca? Sa mediteze, sa cugete... Unii au facut si tablouri cu faza asta! O parte sunt expuse la Luvru.

Pai...pe Revan, femeile mai si gandesc?! De cand?! Cum?! Inseamna ca maine dimineata o sa vad giant ground sloths plimbandu-se alene pe Colentina. Nu ca ar fi rau: specia umana merita sa stea nitel in genunchi in fata Facatorului, cu mana naturii inclestata pe grumazul uman cerbice.
Cu toata seriozitatea: avortul este in primul rand o crima lasa. In multe feluri, e o blasfemie in cel mai crud si manifest mod. Caci e un fel de scuipa pe felul in care Creatorul Si-a lucrat opera. Un fel de "nu, lucrarea Ta nu este buna foarte, noi o distrugem".
Singurul lucru, btw de ce scria Sophia: abstinenta sau, daca pe soti ii mananca undeva asa tare, continenta sexuala. Astea sigur nu omoara prunci si nu manie pe Domnul.

In general sunt anti avort.

Insa sunt cazuri in care sunt pro. Alea sunt exact cazurile medicala, cand e vorba de alformatii incompatiile cu viata sau care efectiv il hinuie pe copil toata iata.
V-ati gandit vreodata ce se intmpla cu un copil dependent de parinti din cauza unor malformatii foarte grave, in caz ca printilor li se intampla ceva si mor, copilul ala ramanand in "grija" statului?

Pai scuza-ma, dar decat sa risc ca copilul cu probleme grave care e fectiv depndent de cineva, care are nevoie de dragoste neconditionata si de sprijin permanane pt orice sa ajunga pe mana statului, unde garantez ca numai iubit necnditionat si ajutat 24/24/ 365 zile pe an/ x ani nu va fii, mai bine fac avort. Imi asum pacatul pruncuciderii decat sa imi asum chinuirea copilului cate zile va avea doar ca sa demonstrez eu ca de crestina si anti avort sunt. In plus, nu oicine poate trai cu gandul ca toata viata ii va fi un calvar, atat a lor, a parintilor, cat si a copilului. Iar realitatea dura ne arata cum unul din parinti oricum nu isi asuma asa ceva i alege sa plece pur si simplu.

În termeni creștini, un astfel de prunc spunem că se naște cu o cruce grea, care va apăsa și asupra părinților; iar pentru a-l scăpa de presupusa lui durere, dar și de a ta, alegi să-l omori. Lucru la care probabil nu te-ai gândi după ce el va fi văzut lumina zilei.

Dar mulți dintre cei care s-au născut așa sunt/ au fost fericiți, bucuroși de viață, biruindu-și handicapurile și durerile cu ajutorul lui Dumnezeu. Și sunt părinți care, prin dragostea și purtarea de grijă față de astfel de copii au aflat împlinire și bucurie în propria lor viață, mulțumind lui Dumnezeu; bucurie pe care mulți dintre cei lipsiți de asemenea corvoadă n-au cunoscut-o.

În mintea noastră suferința înseamnă nefericire; paradoxal, însă, ea nu doar că nu se opune fericirii, ci uneori o și prilejuiește – atunci când îi afli sensul.

Așa îmi explic de ce unii dintre sfinți se rugau chiar pentru a primi vreo boală sau cel puțin ca Dumnezeu să nu-i scape de suferință – nu din masochism, ci pentru că știau să o facă roditoare, însoțind-o cu rugăciune și purtând-o cu smerenie.

Intradevar, chiar daca acel copil se va naste cu grave malformatii congenitale care l-ar impiedica a aveea o viata si o dezvoltare normala, tot nu cred ca ar trebui facut avort!

Singurul caz in care este discutabil daca avortul ar trebui facut sau nu, este atunci când sarcina ar pune in pericol viata femeii! Desi astfel de cazuri sunt mai rare, totusi au fost situatii când o femeie a fost pusa in situatia sa aleaga- ori sa duca sarcina pana la capat si sa riste sa moara, ori sa faca avort.

Să nu uităm că viața e a Celui care o dă și noi n-avem dreptul să decidem încetarea ei. Mama este ispitită să decidă cu privire la viața pruncului nenăscut atunci când crede că ea este cea care îi dă viață. Dar tot ce poate omul să dea de la el este, din nefericire, moartea.

Darurile pe care ni le face Dumnezeu, poate tocmai din pricină că sunt atât de mari, ne sperie și ne contrariază, neputând să le înțelegem ca atare. Pentru că ceea ce ne dă El nu e de folos în foarte scurta viață la care de regulă ne raportăm. O mamă care alege viața pruncului în locul vieții sale primește pe loc fericirea veșnică, mântuirea.

Față de veșnicia care ne așteaptă, viața asta e ca un grăunte de nisip în ocean. Cu toate astea, faptele pe care le facem acum au, toate, importanță veșnică, oricât ar părea de neînsemnate unele dintre ele – nu doar jertfirea propriei vieți, ci și orice cuvânt sau chiar gând. Ce e făcut cu iubire durează pentru totdeauna în sufletul tău; iar ce e făcut din egoism va pieri, nu-ți va lăsa decât un gol în cele din urmă.

..........................................

Pai vezi? Si cu alte ocazii varsai lacrimi de crocodil pentru cei care nu au copii ...

De acord! Cele care nu avem copii putem privi situatia in felul asta si scapam de sicanele diavolului.


Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” - http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...u-pentru-toate

Exact întrebarea asta o pun și eu: Cine ne dă dreptul să curmăm viața pruncului?

Ce, din "fiecare să-și ducă crucea sa", nu pricepi Sophia?

Arată acest adolescent ca unul care ar fi preferat să fie avortat?

Asa daca e s-o luam sunt si oameni cu handicapuri dobandite, nascuti clinic sanatos cu nota 10 si se poate intampla sa ajunga in situatia sa depinda de altii dupa ce parintii se duc si sa se confrunte cu exact aceleasi lipsuri de indrumare si egalitate de sanse si sa-si doreasca sa moara.

Daca copilul moare prin boli genetice de timpuriu inseamna ca atat a fost mandatul parintilor si nu vad ce vina ar avea ei, macar au apucat sa-l boteze.

Dar mai exista o situatie, aia a diagnosticurilor gresite care baga spaima in parinti si-i preseaza sa faca noi si noi ecografii pe bani multi pt economia din Romania.

Situatie intalnita in Romania povesteste parintele Aldea care a tot auzit de la cupluri, a se vedea lansarea de carte la libraria Sophia:

Despre avort motive traume consecinte
https://www.youtube.com/watch?v=IWK0KIs5DIk


Ce garantie ai ca nu omori un copil sanatos caruia i s-a pus un diagnostic gresit? si te mai si impartasesti spre osanda, (daca ti s-a redus perioada de oprire din rationamentele astea) cu constiinta ca ai facut ceva etic chiar daca imparti pacatul cu medicul care a pus diagnosticul

Si ca sa fie lucrurile si mai in ceata exista copiii sanatosi la ecografie dar care sunt nascuti cu grave malformatii vedeti 2 cazuri

cazul de la maternitatea Giulesti

http://www.antena3.ro/actualitate/co...na-334047.html

cazul din Slatina

http://stirileprotv.ro/stiri/actuali...-a-nascut.html

Ce facem divinizam ecograful ?!

Aş fi contra dacă aş fi mamă... însă fiindcă nu sunt, nu vreau să mă pronunţ decît ca un eventual sfat pe care să-l luaţi ca de la un păcătos: Nu avortaţi fiindcă e păcat mare. Păcatul aduce apoi boală şi multă suferinţă. Dacă ai fost proastă şi ai făcut-o atunci numai Domnu' ne mai scapă. Însă trebuie musai pocăinţă şi îndreptare.

..................................................

Vai de capul crestinismului, femeie!
Mai multe nu mai spun.

La întrebarea asta a răspuns singur.
Vezi minutul 2.30: „Am o viață foarte fericită”. Și așa și pare, nu doar că spune. E atât de stenic!

Și nu e un caz izolat.

Bun, ca sa concluzionam in legatura cu avorturile:


-In general cred ca toti colegii de forum suntem impotriva avortului;


-Caz special: daca, in urma unor analize medicale, facute in mod serios si real, se constata ca fatul prezinta malformatii congenitale grave, care , ca si viitor copil si adult, l-ar impiedica sa se dezvolte normal ori sa duca o viata normala, chiar si asa, tot NU trebuie facut avort!

Daca parintii acelui copil constata dupa nastere ca nu reusesc ori nu rezista sa-l creasca si sa aibe grije de el (nimeni nu cred ca isi doreste sa aibe un copil nascut cu grave malformatii ), atunci sa-l lase in grija statului.

Oricum, cred ca este un pacat mai mic a lasa un copil in grija statului, decat a face avort si a-l ucide. Stiu ca astazi in Romania copii (mai ales cei cu malformatii) aflati in "grija" statului sunt tratati destul de rau, insa consider totusi ca macar asa NU omori un copil prin avort!


-Caz special: daca sarcina ar pune in pericol viata mamei (sunt cazuri destul de rare, dar se poate intampla), si daca aceea femeie ar trebui sa aleaga intre a face avort si a-si salva viata, si a nu face avort si a-si pierde viata, atunci nu stiu ce sa zic!

Am vazut opinii a altor colegi de forum, cum ca daca si in acest caz extrem o femeie nu face avort, naste acel copil , dar isi pierde viata, atunci va ajunge in rai!

Nu sunt specialist in teologie, probabil asa este cum a spus un coleg de forum!

Insa, omeneste vorbind, nu stiu cate din femei ar alege sa nu faca avort nici in acest caz extrem.

Aici nu stiu ce sa zic! Dumnezeu probabil o va condamna pe aceea femeie care face avort in acest caz extrem, insa eu ca om nu pot sa o condamn! Asa este firea omeneasca- sa faca tot ce poate pentru a-si apara si salva viata!

Faptele noastre ne condamnă. Nici eu nu judec alegerea nimănui, însă e necesar să distingem între ce-i bine și ce-i rău, ca să putem alege binele. Sunt destule mame care au ales viața pruncului în locul propriei vieți; sunt și dintre cele care n-au avut puterea (mila, dragostea) de a face asta.

Legile lui Dumnezeu sunt scrise nu doar în Biblie, ci și în inimile noastre. Biserica și Biblia ne ajută să le redescoperim. Atunci când vom ajunge să facem din inimă ceea ce știm că este bine și atunci când ceea ce știm că este bine rezonează cu gândurile și simțirea noastră, vom fi vindecați de păcat și restaurați după chipul lui Dumnezeu.

@CristianR - nici asta cu binele si raul nu este o masura absoluta.
Pentru unul binele este rau si invers. Si mai poate fi si la mijloc.
Dumnezeu ne-a invatat sa nu facem rau altuia, in nici un fel.

Scrie omul din suflet niste experiente prin care a trecut personal sau a vazut suferinta la altul si il faceti albie...in numele lui Dumnezeu.
Si asta este bine si ortodox la voi?

Dumnezeu a vindecat oameni in situatii din astea, nu a dat cu pietre. Nu a condamnat, a dat solutii bune pentru ambele parti. Nu a sacrificat pe nimeni pentru altul. In orice pilda v-ati uita.
Cata lume nu ar vrea sa stie cum trebuie sa faca si nu-si doreste puterea asta de a decide cum este binele asta absolut si pentru ei si pentru copii!

Dar parintii sunt intotdeauna ei rai si pacatosi si mai stiu eu cum, fac copiii din relatii pacatoase etc. Numai ei sunt vinovati pentru toate, de au copii, sau n-au, sau au si sunt chinuiti.

Orice ai scrie/spune, vin unii sau altii si-ti spun ca nu e bine. Daca adopti nu, daca te duci sa te ajute medicul nu, daca ai de-a face cu boli genetice sau cromozomiale nu. La fiecare pas sunt unii care stiu mai bine.
Numai Dumnezeu insusi ne-ar putea sfatui si spune. De ce va puneti voi in locul Lui?

E usor sa dai 20 la fundul altuia. Asta este.
Sa va fereasca Dumnezeu de suferinte mari.
In ziua de azi ai de luat multe decizii grele, de viata si de moarte, fie pentru tine, sau pentru rude, sau copii, prieteni. Numai Dumnezeu stie prin ce trec unii si ce puteri trebuie sa aibe.

Sigur că adesea luăm ca bine ceea ce este rău și invers. Așa se întâmplă când ne luăm pe noi înșine ca măsură a adevărului, a binelui, când ne raportăm la noi înșine. De aceea avem nevoie să cunoaștem ce ne învață Dumnezeu că este bine, rău, adevăr sau minciună.

A spune că ceva nu este adevărat din pricină că nu ne place, că ne este greu să-l împlinim nu este un argument.

Pe cine am făcut „albie de porci” și care sunt cuvintele prin care am făcut asta, te rog? Ca să înțeleg și să cer iertare dacă este adevărat.

Sophica, avortul, ÎN ORICE CIRCUMSTANȚĂ E CRIMĂ!
Pricepe asta și apoi putem continua discuția.

Si cum respectam noi poruncile daca gasim tot felul de amendamente dupa care sa ne ascundem ?
Porunca spune: "Sa nu ucizi!" ori avortul este o ucidere.
Totul este atat de clar 1,2,3.
Nu mai exista exceptii si "depinde". Ca ne apucam noi acuma sa ne punem in papucii unui copil malformat vezi Doamne...

De unde stim noi ca traieste nefericit? Nefericit din punctul nostru de vedere,pt ca noi urmarim faima, succesul ,vrem sa ne pizmuiasca oamenii pt ce copii extraordinari de reusiti am zamislit,ori daca este malformat ne face de rusine.
Dai vai,cica spre binele lui mai bine il omoram "sa nu se chinuie"...
Acel "sa nu se chinuie" intordeauna se traduce prin "sa nu ne chinuie pe noi"!
Daca este mort am scapat si de grijile multe si de rusinea ca nu avem un copil sa ne mandrim prosteste!
Ca astia sunt oamenii; mereu ma intreb ce-o fi gasit oare Dumnezeu la noi de ne iubeste atat de mult?

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Aceste cazuri ar fi

- In cazuri de legitima aparare, când pentru a respinge un atac neprovat la viata sau integritatea fizica a unui om sau a unei persoane foarte apropiate de acel om, acel om este obligat sa ia viata unui agresor

- Atunci când o instanta de judecata pronunta o pedeapsa de condamnare la moarte, pentru infractiuni sau fapte antisociale deosebit de grave (as fi de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea -cum de altfel exista si in alte state- SUA, Rusia, Turcia, etc- pentru infractiuni precum pedofilie, viol, proxenetism, trafic de droguri, trafic de organe, furturi din sistemele de siguranta a circulatiei in transporturi, tradare de tara, terorism, trafic de armament).

- Atunci când un politist sau jandarm este obligat sa foloseasca armamentul din dotare, pentru capturarea sau imobilizarea unui infractor, care nu sta la somatia regulamentara.
Aici foarte corect procedeaza politia americana.

- Atunci când un cadru al armatei participa la un razboi de aparare a patriei. De exemplul cred ca toti romanii poarta o cinste si un respect deosebit pentru ostasii romani, care si-au dat viata pentru patrie, in razboiul de independenta din 1877-1878, in primul razboi mondial 1916-1918, in campania din Ungaria din 1919 si pe campurile de lupta ale celui de-al doilea razboi mondial (atat pe frontul de est, cat si pe cel de vest)

- In cazurile de razbunare indreptatita.
Daca cineva iti omoara sau violeaza sotia , partenera sau copilul, atunci omeneste vorbind, nu stiu cine ar rezista sa nu i ia viata celui care a facut acele lucruri.

Un exemplul in acest sens (de razbunare indreptatita), este o situatia povestita de un fost sef de post de jandarmi din Basarabia, in perioada când URSS a ocupat Basarabia.
Acel om era in 1940 sef de post de jandarmi intr-o comuna din nordul Basarabiei, si era coleg de serviciu cu bunicul de pe tata.
In 1940, când trupele sovietice au intrat in aceea comuna, acel om se afla in sudul Basarabia, cu unitatea de jandarmi, iar familia lui ramasesera in aceea comuna din nordul Basarabiei.
Dupa intrarea trupelor sovietice din comuna, niste derbedei din sat (asa-zisi partizani comunisti), i-au rapit familia jandarmului, si au predat-o trupelor sovietice, care au deportat-o in Siberia, de unde nu s-a mai intors.

In 1941, când trupele romane aliate cu cele germane au eliberat Basarabia, Ion Antonescu a dat ordin ca jandarmii sa se reintoarca la vechile posturi (erau niste conturi de reglat)

Reintors in comuna, jandarmul a facut investigatii, si a aflat cine erau cei care i rapisera familia in 1940.
I-a chemat la postul de jandarmi, unde indivizii, luati la intrebari, au recunoscut repede ce facusera in 1940.
Apoi jandarmul i-a incolonat, i-a dus pe malul Nistrului, unde a descarcat pistolul-mitraliera in ei, si le-a aruncat cadavrele in Nistru.

In 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia, s-a aflat de fapta jandarmului, care a fost arestat, sub acuzatia ca asasinasera asa-zisi partizani sovietici!
A fost condamnat la inchisoare, si a fost eliberat in 1964, când Gheorghe Gheorghiu Dej a dat decretul de eliberare a detinutilor politici.


Asadar acestea ar fi cele 5 situatii, in care, in cazuri extreme, este foarte dificil sau imposibil sa nu iei viata cuiva.

Dupa definitia comunista a omului, tovarase?

Si cele cate milioane de oameni ucisi de comunisti cum ramane, si aia erau "foarte dificil de ne-omorat"?

Pai da, logica de genul asta, insusita pana si de omul de rand cu parere prea buna despre sine, ca sophia, a facut posibila aparitia lagarelor de exterminare.

Perfect legitime, daca tot ucidim din "mila", de ce sa nu omoaram pe aia saraci, bolnavi (sufera) si la o adica sa mergem si mai departe, pe taramul preventiei, pe aia cu probleme genetice sau de ce nu...de rasa.

Omenește, da. Și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte dacă nu putem fi mai mult decât oameni (măcar de n-am coborî mai jos de atât, cum se întâmplă adesea când e vorba de a omorî); că nu putem să răsplătim răului cu bine, așa cum ne învață El. Așa cum e dumnezeiește, iar nu natural.

Dar ăsta ar fi un subiect diferit, pentru că situațiile pe care le descrii mai jos nu presupun uciderea unui prunc fără nicio putere de a se apăra și care ne „agresează” doar pentru că îndrăznește să existe; ca urmare a faptelor noastre, totuși.

Pe acest topic, dar si cu orice alt prilej in care vine vorba de legitimitatea avortului, citesc si aud ca argument situatia in care continuarea sarcinii ar pune in primejdie viata mamei. Cei care invoca asemenea posibilitate au discursul setat pe schema: "In general vorbind, avortul este ilegitim moral. Daaaar, daca a nu recurge la avort ar insemna moartea mamei, atunci avortul devine legitim".

Obiectez. Obiectez cu faptele. Nu am intelnit niciodata, in 30 de ani de cariera, vreun caz in care neefectuarea avortului ar fi dus la moartea mamei. Nici nu am auzit de astfel de cazuri. Si atunci ma intreb: de unde vin asemenea idei ? Sa fie "constructii medicale teoretice" in lipsa de spete reale ? De fapt, cine a auzit, in anturajul sau, de astfel de cazuri este invitat sa le descrie. Subiectul ma intereseaza mult. Multumesc.

Sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ne gasim in cazurile respective.

Mihnea, eu am citit in presa despre cazuri extreme in care se punea cumva problema de a face o alegere, un sacrificiu.
Exista situatii in care de ex. o femeie sufera de o boala grava si trebuie sa fie tratata si ea este insarcinata ( de ex. chemioterapii etc.), sau apar alte probleme grave.
In general in astfel de cazuri mamele se sacrifica. Uneori totul se termina cu happy-end, desi sincer nu inteleg cum, cand o mama (si medicii) isi face problema cand este insarcinata, si pentru o aspirina.
Nu sunt medic si m-ar interesa si pe mine sa stiu cum sunt tratate mamele in acest caz. Cum se iau deciziile?

Eu stiu in schimb multi medici care fac anumite recomandari. Este de datoria lor.
Pana la urma mama decide si sunt convinsa ca decizia aia nu se ia usor.
Nici o mama pe lumea asta n-ar vrea sa renunte la copil.
Dar parintii (ca si tatii sunt implicati acolo) sunt absolut singuri in fata unei decizii de viata si de moarte. Cine le garanteaza pentru viitorul copilului, al lor etc.?
Cine ii ajuta? Cine ii sfatuieste concret?
N-am auzit de nici o consiliere de acest fel, fie ea prin psiholog sau alti competenti.
Este o raspundere. Cine si-o asuma? Oare preotul isi asuma asa o raspundere cand sfatuieste in asa o situatie?
Eu cred ca numai mama isi ia raspunderea, numai ea decide. Pentru ea si copilul ei. In multe situatii: de a pastra un copil, de a-l da in adoptie, sau la un camin, sau, sau.
Pe hartie medicii scriu ceea ce stiu ei din meseria lor.
Sunt datori sa-ti spuna riscurile.
Fiecare gravida are de facut anumite investigatii pentru a determina riscul anumitor boli: rubeola, hepatita, HIV, si nu mai stiu ce.
Pentru ce?

In general cred ca trebuie analizat fiecare caz in parte si sfatuit si ajutat concret de oameni competenti.
Aici vad ca aruncam pe toti in aceeasi oala si...le dam foc. Nu e normal.
Si parintii sunt tot oameni si pot avea insisi probleme mari.

Nu pot sa nu ma gandesc la cei care lasa oameni sa moare pentru ca nu permit medicului sa intervina cu tratament (de ex. transfuzii de sange)...

Nimeni nu doreste avortul! Toti isi doresc familii normale si sanatoase.
Si nu e vorba, asa cum scriu unii in bataie de joc, ca altii au o parere prea buna despre ei, ci dimpotriva.
E vorba de o responsabilitate. Si aia vine de cand iei decizia sa ai relatii care se pot incununa cu un copil.
Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea. Nu numai cei care nu au probleme si au copii si sanatosi si cei mai cei. Vad ca aia se inghesuie aici sa dea sfaturi.

A fost candva aici o femeie amarata cu o fata care s-a chinuit si a si murit. Atunci sa fii citit ce era in familia aia.
Aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15080

A gasit Sohia solutia: eutanasia.

Sa nu uitam ca mai exista si alcoolici, someri, batrani, bolnavi cronici, oare cat de mult putem lungi lista cu candidati?

Te-ai interesat, in prealabil, daca nu cumva pe forum sunt destui oameni care "au trecut prin situatii din astea"?
Uite, eu cred ca sunt cativa.
Dar tu te astepti probabil ca, daca au trecut, sa se centreze numai pe lamentatii/vaicareli/jelanii. Eventual proteste, reprosuri, recomandari istete, schimbari revolutionare etc.
Oare ce insemna, de fapt, pentru tine ca "au trecut"?
Cunoscindu-ti deja logica, inseamna, desigur, aceeasi contradictie ca de obicei, pe care o cultivi cu seninatate: anume ca, de fapt, n-au trecut.
Dar nu toti oamenii sunt ca tine, sophia.... Poate ar fi interesant si folositor sa iti largesti un pic rama de la ochelari. Sau sa ii dai jos, de-a binelea.

Depinde de oameni, dumneata Sophia in general esti axata pe experiente mai lugubre,negre,nefericite si deprimante.
Eu am intalnit mai multe marturii fericite pe internet ,a unor mame crestine care au avut de ales intre avort si "nu-stiu-ce-complicatii"...
Stii ce au facut prima oara?cred ca au plans,s-au vaicarit vreme de un minut dar in secunda urmatoare si-au luat picioarele in spate si duse au fost la vreo biserica ,manastire sau mormant cu moaste sa se roage fierbinte sa faca Domnul la un fel,sa iasa bine incat sa nu fie puse situatia sa renunte la copil.

Si lucrurile au iesit bine,drept urmare ca au nascut in regula si au facut cunoscut si ajutorul Domnului.
Credinta lor a fost mare!

Cunoastem cazul fetei. Nu este singura bolnava din lume,intr-o familie.
Crestinii nu sunt neaparat absolviti de boala,batranete si neplaceri. Se pare ca de la Adam incoace toti ne chinuim si apoi murim...
Iar asta ar insemna o tragedie daca nu ar fi existat viata vesnica;daca gandim cu mintea unui ateu ca totul se intampla in viata asta si apoi ne inghite neantul in care nu mai suntem nimic,atunci da,punem toatele mizele pe viata asta de parca ea ar fi tot ce mai avem!
In alte cuvinte ,nu conteaza ce greutati avem si cum le depasim,cu ce atitudine! Unii cu gandul de slava la Dumnezeu,altii cu ganduri de hula

Suferinta ,durerea fizica si emotionala isi are rostul ei-se vede- in calirea omului,in pregatirea lui viitoare.

Eu una,am fost programata pt avort si chiar daca viata a fost EXTREM de grea,intai fara tata,apoi fara mama-pt ca ani buni am fost crescuta de nasii de botez, chiar si asa nu mi-as fi inchipuit cum ar fi fost sa nu cunosc lumea asta cu bune si rele,sa nu-l cunosc pe Dumnezeu ,sa nu am experintele mele de om...??

Mai rau a fost sa traiesc printre rude de genul acelora care ma considerau un angajament inutil, o conserva legata de coada pisicii; ei ar fi vrut ca mama sa faca avort si sa traiasca "fericita"si "linistita",comfortabil ,fara rezultatul concret al unui cuplu proaspat despartit. Ce se mai alegea de ea ,o mama singura cu un copil?

Idea este ca nu am murit de pe urma greutatilor ,nici mama nici eu.
Sunt si oameni buni care ajuta o mama singura,unii cu timpul,altii cu lucrurile materiale,altii cu sprijinul moral si o vorba buna.
Iar prin oameni lucreaza Dumnezeu ,ca doara nu o sa ne punem la nadejdea oamenilor?

.................................................. ..............

Intradevar, cazurile in care o sarcina si o nastere poate decurge prost (dar o sarcina care sa puna realmente in pericol viata acelei femei este- asa cum a spus colegul Mihnea- mai greu de crezut sa se intample), sunt generate de obicei de

-Malpraxis din partea personalului medical (generat uneori din indolenta, neatentie, sau din pacate in cazul situatiei din Romania, din cauza ca femeia respectiva sau familia ei nu a avut de unde sa dea spaga)

-In cazul unor tari sau regiuni subdezvoltate (un coleg a aminitit de Sahara africana sau de favela braziliana), ori a unor tari macinate de razboaie civile, de lipsa conditiilor elementare pentru asistenta medicala

-Din cauza unor vicii grave a femeii respective (consum de droguri, alcoolism, etc).