citeste toata discutia.vezi ce a afirmat vasinec alias lastunul si ai sa afli de ce am pus acea intrebare.

Chiar daca nu fac parte din acelasi cult cu "lastunul", consider ca a raspuns corect la intrebare. Deci subscriu la cele spuse de el. De altfel am aceeasi parere si despre "Fecioara Maria". Spun asta in caz ca doriti sa ma intrebati si pe mine si sa nu fiu nevoit sa repet aceleasi lucruri.

Domnul Iisus Hristos a atins multe cat a fost intrupat pe pamant. Dar una singura crucea este cea pe care a fost rastignit si cea pe care a murit pentru noi. Una singura crucea, din multe alte obiecte atinse de el, este cea care a fost spalata de sangele lui si astfel a devenit sfanta. Deci crucea obiect pe care a fost rastignit a devenit Sfanta prin Sangele Lui. Tot ce e Sfant este tinut, purtat de orice crestin adevarat. Ce a fost, este si va fi , Sfant in veci.
cine nu recunoaste asta, nu este crestin ci pierzator de crestini.

"Atinse" şi "spălate" de sângele Său sfânt au fost şi piroanele şi cununa de spini şi biciul şi multe altele. Cam multe ar trebui purtate şi la multe ar trebui să se închine un creştin "adevărat"...

Exact multe au fost atinse, dar obiectul rastignirii este doar crucea. ca nu a fost rastignit nici pe piron nici pe bici si nici pe cununa de spini. Pe cruce a murit nu pe piron, si moartea i-a fost adusa prin cruce si pe cruce, ca nu cand au batut pironul a murit si nici cand i-a pus coroana cu spini nu a murit si nici cand l-a bicuit nu a murit. Ci stand pe cruce , dupa aceste indurari multe, cerul s-a innegurat , catapeteasma cerului s-a despicat si Hristos omul cel rastignit pe cruce a murit.

Cam diluată teoria... Hristos a murit nu din cauza crucii, ci din cauza păcatelor noastre, acestea i-au frânt inima. Ar trebui să ne închinăm la păcatele noastre? Unii chiar o fac...

Sectare nu mai rastalmacii cuvintele mele ca de nici un folos nu iti vor fi.
Hristos a murit pe cruce, pe obiectul ``cruce``, nu din cauza crucii, asa am spus si asa este. A murit pe cruce nu pe piron si nici cand cununa de spini i-a fost pusa.
Una este modul si alta este cauza.
Modul exprima obiectul si felul , deci crucea si rastignirea iar cauza sunt pacatele noastre da.
Trebuie sa facem acum si un pic de logica?
dar asa sunteti voi sectarii, carcotiti, si intoarceti si rasuciti, si rastalmaciti, hmm, cam ce seamana asta? cine face asa? daca tot trebuie sa facem un pic de logica hai sa raspundem si la intrebarea asta.

Bine doamnă, fie cum vrei dumneata. O duminică plăcută!

Multe vorbe, multe forme, multa cale pana la Hristos. Perfect pentru cel ce ar face orice numai sa nu ajunga la adevarata Cruce. Insa omul care Il cauta pe Hristos este disperat, tanjeste si nu-L poate consola nimic altceva; el Il vrea doar pe Hristos. Nu lemnul pe care a murit, nu covoarele pe care a calcat, nu paharul din care a baut, obiecte moarte care vor merge in tarana, ci persoana Lui sfanta, singura care poate da iertarea si alinarea.

Depinde acum, daca afectiunea este legata de o persoana reala, care are si o latura materiala atunci afectiunea se transmite si asupra lucrurilor materiale care au legatura cu persoana respectiva, daca vorbim de afectiunea fata de un concept intelectual, in idol cladit dupa imaginatia unora care in loc sa se pocaisca isi fac un fals dumnezeu care sa le slujeasca nevoilor personale, atunci intr-adevar, aceasta himera nu poate avea un corespent fizic si ei vorbesc exclusiv de simboluri si conexiuni care exista cvasi-exclusiv in mintea lor, pe deasupra considerand asta un semn de spiritualitate cand de fapt e o ruptura de realitate.

Aici e vorba de clasica logica suferinda a adventistilor.

Incercati dar va rog sa faceti o legatura intre cauza si efect, intre boala si vindecare.

Boala este pacatul, vindecarea a venit prin Cruce, este normal sa cinstesti vindecarea nu boala.
Si sper sa nu reveniti asupra subiectului cu mituri urbane de tip protestant in genul ca ortodocsii cinstesc crucea dar nu pe Hristos, icoana dar nu pe cel reprezentat in ea, etc.
Astea merg la dvs. acasa, acolo intre voi ca sa va faceti curaj in ratacire si sa va dati aere de superioritate "crestina".

Asadar, daca dvs. respingeti Crucea, nu faceti decat sa muriti bolnav asa cum mureau evreii muscati de serpi in pustie pentru razvratire nebuna.

Si tu complici lucrurile? Am spus clar Hristos, cu H mare. Si nu ma intereseaza a fi afectuos fata de toate lucrurile pe care le atinge, ci puterea Lui de a ierta. Cam asta e singura "nevoie personala" acuta a omului de astazi si dintotdeauna, si numai Hristos poate ierta. Restul sunt doar inflorituri iesite din prea mult sentimentalism. Sunt interesante, au farmecul lor, dar nu sunt Hristos.

Sangele Domnului Iisus sfinteste si obiecte? Interesanta teorie.
Deci exista si sfanta cununa si sfintele cuie sau sfantul bici? Sau unele obiecte devin sfinte si altele nu? Aveti vreun argument Biblic de unde sa se poate observa ca obiectul cruce este sfant datorita sangelui Mantuitorului?

Daca cinstiti Sfanta Cruce si pe Hristos impreuna, de ce de cele mai multe ori spune-ti doar "Sfanta cruce"? Oare nu cinstiti mai mult obiectul in felul asta?

Prefer o logică suferindă în locul unei logici moarte ce slăveşte lucrurile moarte.

Eu nu reping Crucea lui Hristos, ci doar cruciuliţele de argint, de aur şi crucea plină de leduri şi panglici ca o sorcovă din curtea bisericii de cartier. Eu nu mă închin kitch-ului, ci Celui de pe Cruce. Evreii din pustie nu se închinau şarpelui, ci doar priveau la el. Idolatri au devenit doar când au agăţat "icoana" lui Nehuştan în Templu.

Poti sa ii pui H mare, idolul facut de mintea ta tot idol ramane.

Sigur ca-ti poti administra si singur iertare, sunt doar atatea forme de psihologie care predica asta, si ghici ce, chiar functioneaza.

Insa alienarea cea mai perfecta a constiintei nu poate veni decat printr-o forma de religie in care individul isi administreaza neconditionat iertarea, fara o legatura directa cu pocainta creandu-si un mic idol caruia ii ofera toate atributele aparente ale dumnezeirii si care la schimb ii ofera iertare nelimitata, o scuza la indemana pentru toate greselile, iluzoriu sprijin moral, etc.

Este forma perfecta de alienare a constiintei ca si scuza pentru alienarea sentimentala cum ca o afectiune profunda si autentica este doar de fapt "sentimentalism" si gesturile pioase care deriva de aici 'inflorituri'.

Daca vrei sentimentalism, iti fac trimitere la muzica (neo)protestanta cu versuri religioase puse pe romante si melodii romanticoase, alea da inflorituri si sentimentalism ieftin.

Detalii, Alinush...Detalii si schimbari de subiect. Nu prea ai tu habar ce e in mintea mea. Retine insa ideea: numai persoana lui Hristos poate da iertarea, si nu obiectele pe care le atringe. Ce-o fi atat de greu de inteles? :7:

O logica suferinta ESTE moarta.
Nu va mai jucati cu cuvintele, va raniti singur.

Aia cu leduri nu-mi place si mie, in rest, de la caz la caz si ce se afla in cel care o poarta, si cum nu sunt Dumnezeu si nici protestant sa ma cred unul, nu-i pot judeca pe altii ca sa spun ca nu au ceea ce le trebuie pentru a fi un simbol cu o corespondenta autentica in sufletul lor.

Si daca tin minte bine, te-am rugat sa renunti la miturile urbane de tip protestant de genul 'ortodocsii se inchina la obiect nu la ceea ce reprezinta' desi pe de alta parte pot intelege si incapacitatea de a face asta din perspectiva unor probleme personale demne de toata mila.

In rest, unde este Hristos este si Crucea, un Hristos fara Cruce, sau a carui Cruce il priveste doar strict pe El, 'credinciosul' netrebuind decat sa intinda mana dupa mantuire, asa cum e predicat de protestanti este un fals hristos, un hristos mincinos care conduce oamenii spre Iad nu spre mantuire.

Pentru un suflet gol de dragostea pentru Hristos, atunci cand aude 'Sfanta Cruce' cuvantul 'Sfant' nu reprezinta mai nimic, iar 'Cruce' il duce cu gandul la obiectul in sine, pentru un crestin (autentic) expresia fara doar si poate il poarta cu gandul si sufletul la Cel care (si cum, si de ce) a Sfintit-o.

Nu e asa greu cum iti inchipui, cuvintele te dau de gol.

Iar acele obiecte asa cum am spus si o repet pentru ca se pare ca ai ratat intelegerea la prima runda, tine de afectiune si nu de iertare.
Sper ca esti totusi vorbitoare/intelegatoare de limba romana.

Iar iertarea ti-o poti oferi si singur(a) cu sau fara suport religios, e sora buna cu indrepatatirea de sine, am cunoscut suficienti oameni care fac asta si se simt curati ca lacrima desi modul lor de a fi spune cu totul altceva si sunt sigur ca ai cunoscut si tu suficente persoane astfel asa ca mai mediteaza la subiectul asta..

Esti prea profund; sunt nevoita sa te iau pe quote-uriM-ai facut curioasa: ma dau de gol ca...ce?

Iar afectiunea tine de sentimente, nu? Atunci de ce ma contrazici? Asta ziceam si eu: a iubi obiectele atinse de Hristos e frumos, e emotionant, dar nu are putere spirituala. Poate ca unii nu vor avea nevoie de genul acesta de afectiune ci vor cauta o vindecare spirituala. Iar pentru a-si hrani sentimentele pot folosi...altceva, nu mai dau exemple.

Da, am cunoscut si eu; dar ce legatura are cu ce discutam? Vrei sa-mi transmiti, asa, subliminal, ca ma amagesc atunci cand ma consider iertata pentru ca modul meu de a fi spune altceva? Hai, spune-o cu toata gura...

Mulţumesc pentru empatie şi pentru alte sentimente creştineşti de care dai dovadă.

Uiţi că vorbeşti cu un adventist, iar adventiştii aşteaptă un Hristos pe tron, nu pe cruce. E mai comod să-L şti pe Hristos legat în scutece din decembrie până-n primăvară, iar din primăvară-n iarnă să-L legi de cruce în loc de a te apropia de tronul milei Sale din Ceruri unde este acum.

In VT exista un episod cu rugul aprins cind i se cere lui Moise pe Muntele Horeb ca se descalte ca, calca pe pamint sfintit!
Cam cu asta iti poti explica de ce Maica Domnului e si ea sfinta purtind Dumnezeirea 9 luni in pintece!
Orice atingere cu/de Dumnezeu lasa urme. Sincer eu mi-asi dorii sa am ceva atins de Iisus fie chiar biciul!
Singele Domnului sfinteste chiar oamenii, prin Sf. Euharistie, aia de care va pune Tangalache sa fugiti mincind pamintul!

Biserica Ortodoxă a rînduit praznicul Înălţării Sfintei Cruci pe 14 septembrie, dată la care cinstim două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus şi înălţarea ei solemnă de către episcopul Macarie de Ierusalim, în anul 335, şi readucerea lemnului crucii de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în anul 630. Crucea rămîne semnul cel mai de seamă al creştinismului, iar cinstirea ei s-a răspîndit mai ales din secolul IV, încă din timpul vieţii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Astăzi în biserici se ţin slujbe speciale, trebuie să ne rugăm şi să ţinem post.

Vedenia împăratului Constantin

În Scrierile Sfinte se povesteşte cum Constantin cel Mare, întîiul împărat al creştinilor, era la Roma, unde se războia cu Maxenţiu. Inamicul era numeros şi împăratul se temea de înfrîngere. Atunci, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer şi litere romane care formau un mesaj: „In hoc signo vinces” („Întru aceasta vei birui“). Iisus i-a apărut în vis, cerîndu-i să însemne cu crucea toate steagurile şi scuturile ostaşilor săi. Tulburat, Constantin cel Mare a însemnat cu crucea uniformele soldaţilor şi a poruncit să se facă o cruce de aur, întocmai ca cea care i se arătase, care a fost purtată în faţa oştenilor. Armata lui a biruit vrăjmaşii. Văzînd puterea Sfintei Cruci, împăratul, care ulterior s-a creştinat, a trimis-o pe mama sa să afle la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Domnul.

Minunea Sfintei Cruci

Sfînta Elena a găsit la Golgota trei cruci, cu tot cu piroane, a Mîntuitorului şi ale celor doi tîlhari răstigniţi de-a dreapta şi de-a stînga lui Iisus. Sfînta Elena nu ştia care e Crucea Sfîntă, dar a aflat-o printr-o minune. O văduvă al cărei sicriu a fost atins cu Sfînta Cruce s-a sculat din moarte. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat şi a sărutat sfîntul lemn. Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălţat crucea deasupra amvonului, ca să poată fi văzută de mulţimea de credincioşi care se îmbulzeau, spunînd: „Doamne, miluieşte-ne cu puterea Crucii Tale“. De atunci, aceasta a fost ziua Înălţării Sfintei Cruci, numită şi Făcătoare de Viaţă. În amintirea momentului din anul 335, an de an, în fiecare biserică este aşezată Sfînta Cruce în mijlocul sfîntului lăcaş, iar creştinii o împodobesc cu flori şi se închină. Este o zi de post, o zi în care sîntem chemaţi să medităm la Jertfa Mîntuitorului, la suferinţele îndurate pentru noi, oamenii. Slujbele şi cîntările bisericeşti subliniază tocmai importanţa Crucii în viaţa creştinilor: „Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău” (Troparul Înălţării Sfintei Cruci).

Simbolul mîntuirii

„Prin cruce s-a omorît moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, ni s-a dăruit Învierea şi am redevenit fiii şi moştenitorii lui Dumnezeu“ (Rom. 6,3; Gal. 3,27). Tot prin semnul crucii va fi vestită a doua venire a Domnului pe Pămînt, cînd se va arăta pe cer mai luminoasă ca un fulger şi se va însemna pe frunţile tuturor drept credincioşilor. De aceea, la toate ocaziile, însemnîndu-se cu Sfînta Cruce, oamenii arată că sînt creştini şi îşi mărturisesc credinţa în Sfînta Treime şi nădejdea că au dobîndit mîntuirea.

Împărţirea Crucii

Se presupune că Sfînta Cruce a fost trimisă la Constantinopol, atunci cînd pericolul musulman a crescut şi că a stat acolo pînă în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăţi mai mici şi trimisă diferitelor patriarhii spre salvarea ei. Unele surse spun că părţi din lemnul sfînt s-au pierdut definitiv în 1187, cînd episcopul Bethleemului a dus-o în bătălia de la Hattin, din sfînta relicvă rămînînd doar bucăţile trimise de Sf. Elena la Constantinopol şi la Roma. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria şi Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.


te invit, va invit, pe toti ratacitii sa mergeti la manastirea Xiropotamu din Sfantul Munte Athos sa vedeti bucata din cruce. Daca aveti curajul mergeti acolo domnilor. Daca nu mergeti, atunci clar eretici va numiti ca cei care fug de crucea mantuitorului Iisus Hristos, nu pot fi numiti decat eretici.

Bag seama ca voi sectarii v-ati nascut direct adulti, nu luati in seama nimic din invataturile parintilor vostrii .
Asa cum copilul invata de la mama si tatal sau ce e bine in viata, tot asa si crestinul invata de la inaintasii lor, parintii ortodoxiei ce e bine in credinta. Parintii ortodoxiei au cinstit Scriptura cum nimeni nu o face dintre voi sectarii, au pastrat-o asa cum este ea si nu au ingaduit nimanui sa o modifice si rastalmaceasca dupa bunul plac.

Sângele Domnului sfinţeşte prin spălare (atenţie, e tot un simbol!) Apoc.7,14, nu prin îngurgitare. De îngurgitarea sângelui ne-a pus să fugim Fapte 15,29 primul "Sinod ecumenic"-ăla recunoscut de Scriptură, nu Tangalache!

Din nefericire nepoţii nu se mai ţin de această dreaptă cinstire a sfinţilor părinţi... (vezi raftul "Sinodala actuală" din debara).

Cu riscul de a fi banat: nene pe matale nu te duce capul?! Pai n-a spus Iisus: "cine nu va bea singele Meu...."?

Nu-l duce... E o altă lume...

nu se cuvine celui dintai pacatos sa judece aceste lucruri.

In sanul vostru al protestantilor, de atatea ori v-ati impartit, nesocotind pe cei dintai protestanti ai vorstri incat nu mai aveti deloc credinta in cinstirea parintilor vostrii trupesti si spirituali , darmite nepotii vostrii.

Invitatia ramane valabila: vizitati Sfantul Munte
sau nu va lasa Belzebut

Nu se cuvine celui dintai pacatos sa judece aceste lucruri. :58:

Cu riscul de a fi crezut: nene, eu ţi-am dat referinţele biblice, matale de ce nu vrei?

Nu mă lasă punga. Dar pe dvs. cine nu vă lasă? Nu rostiţi cuvântul, sar putea să fiţi banată.:65:

Mie nu imi sta nimic in cale daca vreau sa aflu adevarul. M-am dus pana la Ouranopolis, sa vad tot ce se poate vedea de o umila femeie ca mine.
Dv barbat fiind, puteti merge pana in mijlocul manastirii Xiropotamu din Sfantul Munte sa vedeti cu ochii dvs bucata din Sfanta Cruce.
Dar atunci cand te arde rau al rau, gasesti scuze de tot felul.

Apropo: avion timisoara thessaloniki 40 euro - low cost. Autocar aeroport Ouranopolis - 20 euro; feribot Ouranopolis - Sfantul Munte 20 euro. Transport in Sfantul Munte pana la manastire - 2 euro, acolo cazare in manastire cu primirea cuvenita pentru un umil crestin dornic de multa invatatura.

Mulţumesc pentru informaţii, o să mai reflectez. Deocamdată rămân cu mănăstirile din Bucovina.

Deci dumneavoastra credeti ca apostolii au baut sange? Ma faceti sa rad :)
Ortodocsii ingurgiteaza sange? Nu vedeti ce vrea sa spuna Mantuitorul?

Bai poc(an)itilor...
 

pina acum am facut iubire de frate de acum pun mina pe bici. Aveti mare grije ce spuneti la primul mesaj in care blasfemiati (voi sinteti oruicum o blasfemie prin finta voastra) o sa cer banarea voastra si am sa o primesc pentru ca nu cred ca administratorului acestui Site ii plac blasfemiile!
De ce nu stati voi intre voi, blajmajiti limbile voastre, faceti orgiile sexuale care va plac si asteptati intre voi sa va mintuiasca Tangalache?

Pe bici are dreptul să pună mâna doar Hristos, deci dacă vrei să devii un hristos mincinos, go ahead! Cât despre Tangalache, cine face faptele lui se devoalează singur Apoc.12,10. Ai văzut că ţine figura cu pârâtul pe neverificate la admin...
Cât despre tine, eu deja te consider banat pentru jignirile ce le-ai proferat doar în ultima postare

Tu sigur esti intelectual?

Nu eu sint sofer, are vreo importanta?