Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani.

A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul "Analfabeţii", publicat în 1980, în Flacăra.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România.

De multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, în care îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista Totuşi iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale şi politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este, în general, considerată ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989.

Păunescu a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, membru al PCR. După Revoluţia din decembrie 1989 a fost marginalizat, dar a fost readus în atenţia opiniei publice prin postul naţional de televiziune, în cadrul unei emisiuni realizate în 1992 de Mihai Tatulici.

Din august 1992 a devenit membru al PSM, iar din ianuarie 1995, prim-vicepreşedinte al partidului. La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM.

La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură.

Printre cărţile publicate se numără "Cartea Cărţilor de Poezie" (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu), "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii), "Măştile însângerate (2001, proze)", "Nemuritor la zidul morţii" (2001, poezii), "Până la capăt" (2002, poezii, trei ediţii), "Liber să sufăr" (2003, poezii, trei ediţii) şi "Din doi în doi (2003, poezii)", precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989, printre care "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial), "Mieii primi" (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea), "Repetabila povară" (1974, poezii), "Pământul deocamdată" (1976, poezii, două ediţii), "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii), "Iubiţi-vă pe tunuri" (1981, poezii), "De la Bârca la Viena şi înapoi" (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu), "Rezervaţia de zimbri" (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu), "Totuşi iubirea" (1983, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 2" (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), "Locuri comune" (1986, poezii), "Viaţa mea e un roman" (1987, poezii), "Sunt un om liber" (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.

Totodată, Păunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: "Sîntem peste tot acasă" şi, respectiv, "Oltenia eterna Terranova".

Adrian Păunescu a scris un amplu articol despre starea sa, pe 21 iunie, anul acesta, în Jurnalul Naţional.

"Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre n-ar trebui să vă ia prin surprindere", scria el, adresându-se copiilor lui.

"Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice", le scria acesta copiilor lui.

De altfel, în acelaşi articol, Adrian Păunescu face şi referiri la reproşurile care i s-au adus în ceea ce priveşte relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu.

"În vremea lui Ceauşescu, mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă", scria acesta în articolul publicat în Jurnalul Naţional.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Merg spre LUMINĂ
 

Modest epigon al marelui poet dedic acestă poezie celui care a fost un vulcan de talent şi de energie ADRIAN PĂUNESCU pe care am avut onoarea când eram în ultimul an de liceu să îl cunosc persoanl.
Odihneşte-te în pace maestre!

Ne mor adevaratele valori unul cate unul ,saraci ramanem!
 

[SIZE=4]Dumnezeul salvării[/SIZE]

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării.
Dumnezeu sa-l ierte!

http://www.romanianvoice.com/graphic.../pix_clear.gifhttp://www.romanianvoice.com/graphic...ner_bottom.gif

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.Mare poet.Daca citeai o singura poezie si vedeai un singur concert de-al lui iti dadeai seama ce poet mare era,ce om.

:(

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++

Dar eu cred ca nu este important pentru noi sa aflam ,ce putem face este sa spunem "Dumnezeu sa il odihneasca in pace !" si sa ne rugam la Dumnezeu sa il mantuiasca.
El nu o fi transmis valori crestine ,totusi poeziile lui exprimau o contemplatie ,o intelegere a naturii ,a omului ,o profunzime .Era daruit de Dumnezeu cu talent si nu mi s-a parut ingamfat.
Dar nici nu cred ca va fi judecat pentru scrierile lui la Ziua de Apoi ,cum vor fi judecati hulitorii ,scriitori pornografici ,etc.
Chiar daca l-a slavit pe Ceausescu.

HRISTOS va judeca!!!

Si totusi...nu este al nostru a judeca, a osandi pe cineva mai ales ca acel suflet acum se afla in mana Creatorului sau...
Sfintii parintii ne invata ca atunci cand nu putem spune ceva bun despre cineva, este mai bine sa tacem. Altiminteri ne putem situa in postura celui care are curaj sa arunce cu piatra.De ce oare il iubesc si il admira atatia oameni? Poate pt.ca in acele vremuri de dinainte de "89, ce pareau lipsite de speranta, pe multi ii facea sa creada ca mai sunt si oameni care au curaj, care mai spera, care mai lupta....

Dar cred ca toti oamenii crestin ortodocsi pot face ceva pentru cel care in curuand va merge la judecata...la Judecata Finala vom merge toti.Putem spune despre noi ca suntem fara de pacat? Cred ca cel mai nimerit lucru in acest moment este sa ne rugam ca Mantuitorul nostru Iiisus Hristos sa aiba mila fata de acest suflet, DA, cel care cunoaste faptele, gandurile, sentimentele si toate cele ascunse ale noastre, EL va judeca!

Inca odata Dzeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

Ai dreptate nu a fost nici prea rau,ca om,dar nici prea bun,ca scriitor.O fi avut talent de la Dumnezeu,dar nu stiu cat de bine l-a fructificat.Din ceea ce stim ,este ca si-a trait viata bine...
De obicei valorile mari,sau crestinii mari,au avut de suferit multe prigoniri si calomnii.
Ar trebui sa avem in minte moartea unei simple babute de la tara,nestiuta de nimeni,smerita,dar care a murit total impacata cu Dumnezeu,si pe care nu o plang decat apropiatii.

E adevarat,insa tot Sfintii parinti ne invata sa nu laudam mai mult decat se cuvine pe cineva.
Eu la latura aceasta ma refeream,nu vreau sa fac analiza relelor facute sau nu de Paunescu,ci daca merita cinstirea care i se da pe forum!Poate si aici ar trebui sa tacem,ca sa fim consecventi.

Sa nu-l laudam, nici sa nu-l criticam dar sa ne rugam pentru el frate ca buni crestini ce suntem!

Dzeu sa-l ierte, si sa ne ierte si pe noi ca ne aprindem asa usor.

Sa ne rugam pentru toti care au murit astazi!

Dumnezeu sa-l ierte si sa il odihneasca
 

Sa stins flacara si inima cenaclului flacara.Cum spuneau multi tristea lui a fost tristetea acestui neam.Din nefericire ramanem tot mai singuri,mai tristi .....si mai rai

Dumnezeu sa il ierte! A fost un mare poet si un patriot! Sa ne analizam fiecare ce am facut bine in lumea aceasta, cat venin aruncam si cat de usor judecam si aruncam vorba!Cenaclul Flacara a fost un eveniment unic in acele vremuri cenusii.Am descoperit odata cu poetul ca suntem o tara de talente. De morti sa vorbim numai de bine.Regret ca suntem pe un forum care se vrea ortodox, dar gandim ca paganii.

Lasa Rodica pt cei ce gandesc ca paganii o poezie de-a lui.Mie imi suna in cap si ma cam cutremura:


Adrian Paunescu - Telefon peste moarte
În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.

Adrian Paunescu-Mi-e frig de frigul
 

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
si nu va mai veni-napoi, în veci,
si haina din cuier devine rece
si mânecile la camasi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
si l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, ca ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul noptilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nametii vor începe sa se-astearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul turturilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scazamânt, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îsi joaca rolul ultim si-i e greu,
Ca îl priveste însusi Dumnezeu,
si dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

Adrian Paunescu - Cu noi e Dumnezeu

[COLOR=#422817]Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.[/COLOR]

Înţelepciune !
 

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în lumea celor drepţi ! Amin!

O ultima interventie am sa am pe acest topic si anume:

Daca ne uitam pe site-urile sau blogurile ortodoxe nu vedem pe niciunul mentionat acest trist eveniment,deci se pare ca nu e ,cel putin din acest punct de vedere,o personalitate crestina.O fi fost un mare poet,dupa unele voci,asta nu mai comentam,s-au spus destule pe aceasta tema.
Imi pare rau ca am suparat atata lume.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!-impreuna cu toti cei ce au murit astazi!

N-am sa plang, maestre, la mormantul tau
Dar mi-e gura muta si sufletul greu.
Nu-ti aduc elogii nici nu-ti cant in psalmi
Dar te apar astazi de rai si sudalmi.

Cica-ai scris de-a valma si te-ai umilit
Celui ce odata pe toti ne-a smintit...
Cica-ai fost rusinea noastr-a tuturor
Fiind straja celui "Brav-conducator"!

Nu te intrista. Vantul inca bate!
Ursul mearga-alene, cainii sa tot latre!
Cine-ti stie "of"-ul, inca tot mai stie
Ca ai fost Titanul nostru-n poezie.

Plang batranii singuri, cu lacrimi fierbinti
Ascultand la ruga ta pentru parinti
Plang copii si tineri, fratii peste Prut
Ca ne-ai dat, maestre, cam tot ce-ai avut.

Fie-ti somnul lin, si codrul aproape
Sfanta Poezie, in susur de ape!
Fie-ti pacea blanda, sufletu'mpacat
Iar la judecata, sa fii tu iertat.

Noi, cei tristi si singuri, vom privi in zare
Aprinzandu-ti maestre, cate-o lumanare
Dormi poet si tata si bunic frumos
Criticii te pupe astazi pe din dos...

Dumnezeu sa-l ierte, cu siguranta ca a avut o contributie remarcabila. Valorile se duc dar nu dispar pentru ca se imprima in ceilalti prin ceea ce au realizat.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l miluiasca dupa mare mila Sa.

Poetul Adrian Paunescu s-a nascut pe 20 iulie 1943, in localitatea Copaceni, din judetul Balti, dar si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj.

Mai tarziu, a absolvit Colegiul National Carol I din Craiova si Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti

Debutul ca poet l-a facut in anul 1960, iar 13 ani mai tarziu conducea deja revista "Flacara". Intre anii 1970-1980, Paunescu s-a remarcat in presa romaneasca, iar la inceputul anilor '80 a condus Cenaclul Flacara.

La un an de la Revolutie, Paunescu a pus bazele revistei "Totusi iubirea", iar in calitate de publicist a condus ziarul "Sportul romanesc", o scurta perioada, in 1999, si a realizat emisiuni la mai multe posturi de televiziune.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe cel, care a fost Adrian Paunescu.

Chipul slavei Tale celei negraite sunt, macar desi port ranile pacatelor; miluieste zidirea Ta, Stapane, si o curateste cu indurarea Ta si mostenirea cea dorita daruieste-mi, facandu-ma pe mine iarasi cetatean al raiului.

Din pacate , valorile se duc , dar ele sunt apreciate postmortem la adevarata lor valoare ! " Acum observ cat e de greu , ? Sa va arat ca eu sunt eu . " ( Adrian Paunescu )

Dumnezeu Sfantul sa-l ierte.
„Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis. Că īn desert se tulbură tot pămānteanul precum zice Scriptura: Cānd dobāndim lumea, atunci īn groapă ne sălăşluim, unde īmpreună sunt īmpăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase,Dumnezeule, pe robul Tau acesta -Adrian- mutat de la noi, odihneşte-l, ca un Iubitor de oameni“.

Este adevarat ceea ce spui, Cristi, dar, in inchinarea noastra la EU-l la care ne raportam zilnic, nu trebuie sa uitam ca toate darurile de sus vin, singurul nostru lucru pe care putem sa-l facem este doar pacatul.

Ale Tale dintru ale Tale suntem... nu asa spunem oare la fiecare liturghie?

Insa noi, crestini fiind, stim aceste lucruri si mai stim si ca Hristos prin Invierea Sa ne-a adus mare bucurie si iarasi stim ca El este asa cum ne-a spus:

Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.
Crezi tu aceasta?

Astfel de afirmatii ma uimesc.
(zilnic sunt uimita de ceea ce citesc pe acest forum..)
Da-mi un exemplu concret despre cum valoarea lui Adrian Paunescu s-a imprimat in tine (sau in viata ta)!


(Oameni buni, voi cititi scrierile sfantului Nicodim Aghioritul?
Stiti ca si curiozitatea intelectuala este patima si idolatrie deoarece hraneste aroganta gandirii, care, spune sf. Nicodim Aghioritul, este mai periculoasa decat mandria vointei. Nu stiti ca cei care au luat calea sfinteniei au cugetat numai cele dumnezeiesti? Daca va place poezia necrestina, asta e problema voastra, nu cred ca este un subiect pentru un forum crestin ortodox!)

Unde este threadul dedicat lui Valeriu Gafencu si poeziei lui?
Sau poeziei lui Radu Gyr?

Din poezia sfantului Ioan Iacob Hozevitul:
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curati sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant… cuvantul scris
E-un leac sau o otrava,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Ramane-n urma drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec, versul sau
Ramane dupa tine
Indemn spre bine sau spre rau,
Spre curatie sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau
De har sau de rusine.

Arati o cale, calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna sau e rea,
Va prabusi sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Pai, Cristi, pe FORUM spui tu "Dumnezeu sa-l ierte"?
Nu te supara, dar rugaciunile tale sunt publice?
De unde stii tu daca m-am rugat pt el sau nu?
Ai fost cu mine in camera la vremea rugaciunii?

" Inchizitia "
 

Te rog sa ma ierti , draga anna , dar asa-i !

Daca vrei raspuns, da, uite ca m-am rugat pt el.
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i ridic in slavi poezia necrestina.
E plin pamantul de arta necrestina. Cui ii foloseste?
Un crestin nu ar trebui sa aiba ochi pt asa ceva.

SEPARA LUCRURILE ! ! ! Nici nu s-a racit trupul unui om , si emitem judecati ! SUNTEM ATAT DE "TARI" CAND SUNTEM BINE ... , DAR VAI DE NOI CAND VOM FI CARPE , LEGUME , PRAF si CENUSA !

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte!

In alta ordine de idei, Anna, daca e dupa tine, punem pe foc tot ce nu e literatura religioasa pentru ca e distrugatoare de suflet??! :(
Nu ne vom mai lasa copiii la scoala pentru ca acolo invata fizica, matematica si chimie si asta nu-l ajuta la mantuire? Tu iti dai seama cat de grava este semnificatia celor scrise de tine? Nu poti concepe ca neuronii / creierul cu circumvolutiuni / inteligenta sunt tot daruri ale lui Dumnezeu pentru om? Daca ne-ar fi vrut debili si anosti ne-ar fi facut asa, te asigur!!

Poezia lui Valeriu Gafencu este frumoasa, a lui Radu Gyr e inaltatoare iar a lui Paunescu intruneste ambele calitati in opinia mea.

In afara de aspectul profund moralizator si a rimei puerile, poezia Sf. Ioan Iacob Hozevitul nu are valente lirice deosebite. Faptul ca tu ii acorzi o valoare artistica iesita din comun, tine de structura ta interioara si, evident, de preferintele tale, insa oamenii de litere n-ar vedea vreo sclipire in acest text.



De ce cred oare unii ca trairea ortodoxiei inseamna distrugerea a tot ce nu se incadreaza in patul procustian al Sfintilor Parinti? :confused:

Nu am dat poezia sf Ioan Iacob Hozevitul drept exemplu artistic.
Am postat-o pt ca spune ADEVARUL.
Un artist poarta o responsabilitate imensa pt ceea ce scrie. Dar majoritatea nu se ridica la inaltimea acestei responsabilitati morale.

Sper din tot sufletul sa gasesti raspuns la intrebarea ta.

Crestineste, este normal sa te rogi pentru el, si pentru el ca dealtfel pentru toti cei ce se afla in durere, in necazuri sau in neputinta de a mai putea face ceva pentru viata lui intr-al 12-lea ceas...........

Sau, asa cum spune Daniel, si pentru toti cei ce-au murit in ziua aceasta.
Pentru ca toti am fi acelasi lut fara de viata de n-ar fi fost Duhul lui Dumnezeu!

Dar de aici si pana a idealiza un semen al meu care se inchina imaginii proprii din oglinda, e-o cale atat de lunga........

Vin . . . sarbatorile . . .
 

Si unui boschetar cand moare , si sti asta , spui :DUMNEZEU SA-L IERTE ! ! ! ( minimum -minimorum . . . ! ! ! ).