Da, imi este frica de moarte in aceste momente, ca am pacate grave nespovedite, si patimi de care inca nu m-am lasat.

de judecata mi-e frica....de pacate....si sa te chinui....asa sa iti cada ceva in cap...sau in somn...e ok...Faca-se voia Domnului!

Daca la un examen obisnuit am avut emotii, apoi cum sa nu-mi fac griji pentru cel mai important examen? Da,imi fac griji - ca pentru un examen public. Ce-ar mai rade necuratii daca m-ar putea inhata!!!

mie mii frica doar la faptu ca nu voi avea la judecata nimic bun pt pacatele mele,doar de asta mi frica.moartea e un moment fericit/trist.depinde.

moartea este un lucru sigur,garantat intr-o lume nesigura,de ce mi-ar fi frica?,,,,cum ma va prinde asta ma nelinisteste,,,,Doamne milueistema.

Cine are siguranta mantuirii, va spune ca nu. Insa cred ca acestia sunt putini, in Pateric erau sfinti care se rugau la Dumnezeu sa le mai dea un ceas pentru pocainta. Cred ca sunt potrivite cuvintele Sfantului Siluan: "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui", aici este dinamismul ortodox, sa ne miscam intre "deja mantuit" si "nu inca"

poi ce se poate intzelege? din "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui"...

se poate sa intzelgi la propriu adica sa o tzii in indoiala, minciuna shi nalucire adica in gLumeail shi sa nu deznadajduieshti lucru imposibil sau sa ai in fatza ta pentru ascultarea mintzii tale iadul care te ashteapta shi sa nu deznadajduieshti, deci sa crezi ca deshi cu toate ca ascultand de mintea ta shi meritand shi ajungand in iad totushi trebuie sa nu deznadajduieshti shi sa ashteptzi mila lui Dumnezeu...

sau poate sa cercetezi iadul cu mintea, s-o tzii acolo shi sa nu deznadajduieshti ramanand in credintza shi credincioshie...

multe se pot intzelege...

vrei sa spui ca sa ne mishcam intre meritul sigur al iadului shi mici nadejdei ca staruind in ascultare shi rugaciune vom fi scoshi de acolo prin rugaciunile sfintzilor shi mila divina...

deci sa om tzii in iad, adica la pedepsele pe care le merita mintea ta, shi sa nu deznadajduieshti... deci sa-tzi rastigneshti mintea adica sa urci Golgota... sau cineshtie ce taine se ascund in spatele acestor cuvinte... 98x???:(:(

Chiar azi am ascultat aici pe site dialog cu parintele Sofian Boghiu care dadea interpretare ptr "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui"...

Si o alta interpretare
http://www.youtube.com/watch?v=U366RrprNiw

Nu mie frica de moarte, dar nu-mi place ce ar urma dupa pentru mine...

Nu stiu daca mi-e frica de moarte dar imieste frica de frica de moarte!

Acesta este un semn bun pentru tine ! Inseamna ca sufletul se-ngrijeste de cele ce-or urma si atunci si mintea va purcede spre cele cu adevarat folositoare. Ai un fond bun, un fond ce va trebui sa-l fructifici intru cele cu adevarat bune si cu folos. De fapt este dorinta ,momentan, ascunsa, spre pocainta.

"Nu te nadajdui, suflete al meu, in bogatia cea trecataoare sau in adunarea cea nedreapta, ca toate acestea nu stii cui le vei lasa, ci striga :Miluieste-ma , Hristoase Dumnezeule, pe mine pacatosul. MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA. Nu nadajdui, suflete al meu, in sanatatea trupeasca cea trecatoare, nici in frumusetea cea degrab trecatoare, ca vezi cum si cei puternici si cei tineri mor; ci striga : Miluieste-ma, Hristoase Dumnezeule, pe mine nevrednicul. "( din Canon de Pocainta Catre Domnul Iisus Hristos).

cred ca v-am mai spus, am visat odata ca muream... si mi-aduc aminte ca tare frica mi-a fost si n-am fost in stare decat sa strig din tot sufletul "Hristoase, nu ma lasa!".

Imi este frica si nu-mi este. Cateodata simt ca da. Am avut o experienta acum o luna cu ocazia unui concediu. Eram in avion, acesta a avut probleme si numai eu stiu ce gandeam, daca mai gandeam. Sg lucru de care-mi parea rau si nu eram impacata si ma certam in gand cu Doamne Doamne era acela ca erau si copiii cu mine si nu intelegeam de ce si ei. Culmea este ca pt prima data isi luasera cate-o jucarie de plus in avion. Nu-mi veneau in minte decat imaginile din diverse filme in care se gaseau resturi de jucarii. Deci atunci mi-a fost tare frica. Pana si copiilor le-a fost frica. Daca as fi fost doar eu, as dori sa cred ca as fi fost mai impacata cu mine in momentul acela. Oricum dupa aceea mi-am cerut iertare Domnului pt ca ma suparasem, si inca mai cer.

"Cand Avva Arsenie era aproape de a muri, au vazut pe el fratii plangand si au zis lui: Cu adevarat, si tu te temi, parinte? Si a zis lor: Cu adevarat, frica cea de acum, ce este cu mine in ceasul acesta, cu mine este de cand m-am facut calugar."

Scriitorii din Filocalia descriu astfel aceasta lucrare a demonilor la iesirea sufletului: "Cand sufletul iese din trup, vrajmasul da navala asupra lui, razboindu-l si ocarandu-l cu îndrazneala si facandu-se însotitor amarnic si înfricosator al lui pentru cele ce a gresit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Durnnezeu si preacredincios, chiar daca a fost mai înainte adeseori ranit de pacate, nu se sperie de navalirile si amenintarile aceluia, ci se întareste si mai mult întru Domnul si zboara plin de bucurie, înconjurat de sfintele Puteri care îl conduc si, înconjurat ca de un zid de luminile credintei, striga cu mai multa îndrazneala duhului viclean: "Ce este mie si tie, înstrainatule de Dumnezeu? Nu ai stapanire peste mine, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are stapanire peste mine si peste toti. Lui I-am pacatuit, Lui îi vom raspunde, avand cinstita Lui cruce zalog al milostivirii Lui fata de noi si al mantuirii de la El". Alungand astfel de la sine duhurile însingurarii, care nu se unesc în iubire cu el, ci îl împing din afara în pustiul singuratatii, sufletul doritor de comuniunea cu Hristos si ajutat la aceasta de apropierea iubitoare a îngerilor buni, continua: "Iar tu fugi departe de mine, pierzatorule, caci nimic nu este tie si slujitorilor lui Hristos". Zicand sufletul acestea cu îndrazneala, diavolul întoarce spatele tanguindu-se cu glas mare, neputand sa stea împotriva numelui lui Hristos. Iar sufletul aflandu-se deasupra, zboara asupra vrajmasului, palmuindu-l ca pasarea oxipterix (repede zburatoare) pe corb. Dupa aceasta, e dus cu veselie de dum- nezeiestii îngeri la locurile hotarate lui". (Ioan Carpatiul, Una suta capete de mangaiere, cap. 25; Filoc. rom. IV, p. 271-272.

Fiecare om trebuie sa isi traiasca viata,sa treaca prin etapele vietii ,oricarui om ai e frica ,dupa moarte ar trebui sa le fie frica multora ce o sa se intample pentru ca vei da socoteala pentru faptele tale.Si eu si multi altii ne temem de moarte pentru ca ne vom desparti de cei dragi,de familie si este infiorator.Dar noi trebuie sa gandim pozitiv.

Alin draga, pai gandirea pozitiva, este tocmai legatura continua cu Dumnezeu si credinta cea dreapta Ortodoxa si continua grija fata de sufletul nostru, nemuritor, traitor intru vesnicie.
:76:

parere
 

Mie frica de moarte ptr stiu sigur ca ma va gasii nepregatita si ptr ca cel cu cornite ma poate insela atunci in ultima clipa....

Daca esti impcat cu tine, esti impacat cu Hristos, fiind impacat cu Hristos toate sunt "nimicuri", chiar moartea devine o BUCURIE, pt ca stii ca te duce la Cel pe Care L-ai ascultat si I-ai implinit poruncile! Ca din iubire pt El ai facut aceasta... la fel ca Mucenicii... ei nu s-au temut de moarte, ci mergeau veseli, cu zambetul pe buze de Bucurie ca se vor intalni mult mai repede cu Mirele Hristos! Ba unii inca alergau inaintea tuturor ca sa moara... Ex: Sf.Efrasia ca sa isi pazeasca Fecioria, l-a mintit pe soldatul roman ce o forta sa pacatuiasca cu el, avand niste buruieni, i-a spus aceluia ca daca si le va pune dupa gat (la ceafa) si el va lovi cu sabia, nu-i va taia capul... si astfel, folosindu-se de o minciuna, si-a pastrat fecioria si a murit fericita pe Mirele ei Hristos! Sau mai sunt trei maici ce trebuiau sa fie innecate dar au fugit ele inainte si s-au aruncat in rau... si exemplele de astfel de sfinti sunt nenumarate...
Deci dece sa ne temem de moarte? Aaaa, daca cumva suntem si traim in pacat, moartea ne va fi OSANDA VESNICA!!! Daca suntem "copii ai lui Hristos, ai Lui sa fim si sa mergem la El!!! Amin

Daca nu vom muri pentru pacatele din aceasta viata, moartea va aduce chinul. Deci, temerea mea e sa nu raman cu omul care iubeste pacatul.

parere
 

Multe lucruri bune si folositoare sufletului citesc aici...dar nu e mai bine ca omului sa-i fie frica de moarte?.....nu-i mai bine ca omul sa se gandeasca mereu la ea ca la ceva ce poate venii din clipa in clipa?....si atunci va sta cu rugaciunea in minte si va incerca din rasputeri sa faca cat mai multe fapte bune?.....va lupta cu el insusi, cu patimile sufletului lui .....si atunci vin si spun iara mie frica de moarte din simplul motiv ca sunt un om simplu si oricat as incerca in lumea asta tot nu voi reusii sa fiu pe placul Celui de Sus....
Daca postarile mele supara pe cineva rog sa ma ierte.

Sf.Vasile cel Mare vorbea cu un filosof al vremii despre moarte, la care Sf.Vasile spune: "cea mai inalta filosofie este sa cugeti la moarte"!
De ce? pt ca te tine departe de pacat si faci voia lui Dumnezeu!!! si asa ajungi la El...

Tuturor ne e frica de moarte pentru ca pierdem pe cei dragi,este logic,oricat de frumoasa ar fi viata vesnica care te asteapta ,chiar daca ai trait in rugaciune si stii ca poate vei fi mantuit tot nu vrei sa mori pentru ca familia conteaza foarte mult..

Draga Aline, prin rugaciune, post si celelalte bine placute Lui Dumnezeu, reantalnirea cu cei dragi, va fi posibila si dincolo in Impaqatia Lui. Nadejde, credinta si multa dragoste sa ai !

Ma refeream..pe Pamant nu mai poti ajunge.....sa vorbesti cu cei vii..

Atunci cand omului nu ii mai e frica de moarte, poate spune ca este intr-adevar liber. Oricum moartea vine odata si-odata. Nu trebuie sa ne gandim la ea.

Da, razvan_andrei, asa cum spune si Steinhardt in 'Testamentul politic'.
Dar cum este cu frica de moartea cuiva drag care este in pericol?
Si aici se poate spune ca suntem liberi si iubim cu adevarat cand nu ne mai este frica, insa poate este chiar mai greu.

Nu mi-e frica de moarte, dar mi-e frica de faptul ca nu stiu ce o sa fac dupa, daca mor ce trebuie sa fac.

Nu de moarte ma tem ci de vesnicia ei
Nu stiu cine-a spus-o, dar stiu c-am citit-o undeva cu multi ani in urma.

Vasile Danion, intr-o emisiune televizata spunea ca un crestin adevarat nu ar trebui sa se teama de moarte. Nu spunem noi: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina!"?
In mod normal, cineva drag ar trebui sa ne astepte si sa ne incurajeze sa nu ne temem... Dar e greu de crezut ca ne invrednicim in timpul vietii sa avem o viata bine-placuta lui Dumnezeu, asa incat sa fim pregatiti sa "plecam", iar cei ce ar dori sa ne astepte, sa primeasca "bilet de voie" pentru asta!...

incearca sa fi mai smerit
 

vorbesti ca unul ce e sigur ca este mintuit,oare noi prin credinta putina a noastra nu avem aceasta garantie,avem doar nadejdea mintuirii care e cu totul altceva.
de vrei sa faci ceva fa cit esti in viata caci pe urma dosarul se inchide si ramine doar ce ai facut.dupa moarte poti doar sa astepti rasplata pt.ce ai facut si ce nu ai facut,si rasplata va fi pe masura.

Presupun ca sunt multi ca mine care gandesc acelasi lucru, ce faci dupa ce mori ..

Uneori e bine sa uitam de rasplata nemuririi,credinta sa fie de factor mai..umil,mai natural.Cat despre moarte,e benefica,faci cunostinta cu fericirea dupa care lasi loc si altora sa o faca.
Kierkegaard probabil, cand a adoptat problema pacatului reînnoit.

Un vecin , care tocmai a trecut pe la mine , vazind acest post mi-a spus la plecare :
Al. Vlahuta .... Poezia ,,Din Prag"... in care deplinge moartea spirituala !

Eu nu stiu ce sa cred ! S-ar putea sa nu fie chiar asa ! Ori poate tocmai !

Zaharia,e cum zici tu.Soren se referea mai mult la persistenta disperarii ca moarte inca din viata continuand in etern,dupa moartea naturala,eram pe langa .

Dupa moarte faci ce ai facut si in viata. I-ai slujit lui Dumnezeu aici, ii slujesti si dincolo, ai slujit altcuiva, ii slujesti si dincolo...

Nu mi-e teama de moarte ci de felul in care va fi sa mor.....

Eu cred ca a spune ca nu trebuie sa ne infricosam de moarte, e starea fiului celui mare din Pilda fiului risipitor. Nu pleaca de acasa, dar nici nu primeste daruri. Daca am lua seama la cat de nemarginita este dumnezeirea, am cere neincetat sa ni se mai dea macar cateva clipe pentru pocainta.

Sunt si persoane care nu se mai infricoseaza de ea. Imi aduc aminte de parintele Teofil Paraian, care a afirmat ca el e sigur ca se mantuieste. In astfel de situatii, e clar ca nu ai de ce sa te mai temi de ea.