Cand o icoana este considerata idol?

Este adevarat ca exista numeroase versete, in special in Vechiul, dar si in Noul Testament, care condamna divinizarea, precum si fabricarea idolilor. Vom analiza, prin urmare, anumite caracteristici ale unor pasaje din Sfanta Scriptura, pentru a intelege adevaratul sens al acestei interdictii, precum si semnificatia cuvintelor „idol” si „icoana”.

Un pasaj maltratat in mod curent de catre modernii iconoclasti este cel din Isaia 40:18-20, care spune urmatoarele: „Cu cine veti asemana voi pe Cel Preaputernic si unde veti gasi altul asemenea Lui? Chipul* cel turnat este turnat de un faurar, argintarul il imbraca cu aur si-l infrumuseteaza cu lantisoare. Saracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeste; isi cauta un mester iscusit ca sa faca un idol* care sa nu se clatine.”

* In limba greaca in locul cuvintelor „chip” si „idol” este folosit cuvantul „εικόνα”, in contextul de fata insemnand „imagine”: ΄΄Με τίνα λοιπόν θέλετε εξομοιώσει τον Θεόν; ΄Η τι ομοίωμα θέλετε προσαρμόσει εις Αυτόν; Ο τεχνίτης χωνεύει εικόνα γλυπτήν, και ο χρυσοχόος εκτείνει χρυσόν επ' αυτήν, και χύνει αργυράς αλύσεις. Ο πτωχός, κάμνων προσφορά, εκλέγει ξύλον άσηπτον, και ζητεί εις εαυτόν επιδέξιον τεχνίτην, δια να κατασκευάσει εικόνα γλυπτήν μη σαλευομένην.΄΄

In acest pasaj observam urmatoarele: Cuvantul „icoana” (in textul romanesc: „chip” si „idol”) este folosit cu acelasi sens al cuvantului „asemanare”. Aici, insa, ar trebui sa fie remarcate urmatoarele: Versetele de mai sus se opun crearii unor asemanari cu Dumnezeu si nu unor asemanari ale creaturilor Sale.



In conformitate cu aceste versete, Biserica Ortodoxa interzice fabricarea oricarui fel de asemanare cu Dumnezeu. Astfel, icoane ortodoxe sunt numai acele care ii infatiseaza pe sfinti si pe Domnul nostru Iisus Hristos, in natura sa umana. Icoanele, care se presupune ca il reprezinta pe Dumnezeu, sunt considerate de Biserica idoli.



In acest spirit, intervin toate versetele Sfintei Scripturi, care condamna idolii. Fabricarea si cinstirea imaginilor creaturii nu sunt condamnate, cu exeptia cazului in care icoana intentioneaza sa-L reprezinte pe Dumnezeul necreat si invizibil si este ulterior venerata ca pe Dumnezeu. Numai atunci ea este considerata idol.

Sa mai vedem cateva pasaje.

Isaia 44:9-20 „Toti facatorii de idoli nu sunt nimic… Cine a facut un dumnezeu… El si-a taiat un cedru… pentru aprins focul si il ia sa se incalzeasca. El il arde ca sa coaca painea, ba mai mult, tot din el face si un dumnezeu si se inchina la el, face un idol pe care il cinsteste… Si cu ce a ramas, el face un dumnezeu, un idol pe care il cinsteste si caruia i se inchina si caruia se roaga zicand: "Izbaveste-ma, ca tu esti dumnezeul meu!”

Si aici, de asemenea, referirea se face la reprezentarea lui dumnezeu si nu la imagini ale sfintilor, la fel ca in toate versetele similare din Biblie.

Romani 1:23, 25 „Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor …si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului…”

Nimeni nu poate acuza Biserica Ortodoxa ca se inchina sfintilor ca si cum acestia sunt dumnezei. Sfintii nu sunt venerati, ci doar sunt onorati ca oameni alesi ai lui Dumnezeu. Prin urmare, aceste versete se aplica doar celor ce produc imagini ale lui Dumnezeu si le venereaza.

Atata timp cat idol este doar reprezentarea lui Dumnezeu, este o minciuna pura si o acuzatie nedrepata ca Biserica aparent se inchina idolilor; acesti acuzatori candva vor raspunde in fata lui Dumnezeu pentru neincrederea pe care au manifestat-o fata de Biserica Lui.

Nu cunosc asemenea cuvinte. Aţi putea cita exact cuvintele lui Dumnezeu prin care El ne spune despre credinţă că este instrument ? Orice se poate spune despre credinţă: că este scop, că este dar, că este condiţie a salvării, că este virtute. Instrument ? Nu, nu am auzit.

Dar cine Îl contrazice ? Am spus eu, ori altcineva de aici că nu este nevoie de credinţa în El ?

Iarăşi: a spus cineva că este condiţie suficientă "făurirea de reprezentări a lui Hristos pe cruce" ? Străduiţi-vă să vă limitaţi refutările la ceea ce spun preopinenţii, nu la ceea ce vă închipuiţi că spun ei.

Nu. Încă o dată: a spus vreunul dintre noi că privitul zilnic la crucifix fără credinţă duce la mântuire ? Privitul zilnic la şarpele de aramă fără credinţă a dus la evitarea pierderilor de vieţi omeneşti ? Sau acest rezultat benefic a fost rodul celor două lucruri conjugate: credinţa şi privitul la obiecte făcute după instrucţiunile lui Dumnezeu ?

În ceea ce priveşte acest lung citat aparţinând profetesei dv şi atribuit lui "Gould Harmon" în speranţa că suntem prea ignoranţi ca să ştim că Gould Harmon este aceeaşi persoană cu Ellen G. White, sper că nu vă închipuiţi că este vreun argument de autoritate pentru mine. Este exact ca şi când eu v-aş cita din lucrările papei Leon al X-lea sau din revelaţiile lui padre Pio şi vi le-aş servi ca argument: ceva pe care să nu daţi doi bani.

Și lexical și teologic, pentru a fi viu [după moarte] trebuie în prealabil să învii. Mântuiții vor trăi veșnic în slava Cerului doar după înviere. Așa cum zice și crezul ortodox:
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie (citat din memorie, corectează-mă dacă am greșit).

Iisus a fost făcut "viu cu duhul" pentru că a înviat. Sfinții au înviat cumva?

Cam alambicată teoria aceasta și mergând pe firul ei crează o serie de inconveniente:
- și bogatul a ajuns în Rai (având în vedere că comunica liber cu Avraam în ciuda prăpastiei)? Și el avea Duhul Sfânt?
- dacă doar "duhul" a ajuns unde a ajuns (cam nebulos dacă în Rai ori în Iad)... unde a ajuns cum se face că avea trup (gură, limbă, etc.)?
- dacă "în acea zi" a ajuns în Rai cu Iisus, cum se face că Iisus a treia zi încă nu se suise în Rai?

Dumneavoastră ați folosit expresia, de ce mă acuzați acum pe mine că nu e biblică?

Ați spus sau nu "instrument al salvării, aşa cum sunt icoanele"?

Nu. Dar am spus eu că ar fi spus careva dintre dvs. asta? Citiți cu atenție cum mi-am construit fraza.

De acord (asta și scoate în evidență 'lungul citat'). Puteți să-mi indicați unde găsim "instrucțiunile lui Dumnezeu" cu privire la confecționarea icoanelor?

Am o părere prea bună despre dvs. ca să fi avut o asemenea intenție. Prejudecata a fost singurul motiv pentru care am folosit acel "pseudonimul literar", și nu prejudecata dvs. ci a celorlalți cititori. Și nu a fost un argument, a fost doar un comentariu. După cum ați observat, în cele peste 3.000 de postări nu am adus niciodată ca argumente citate din E.G.White. Ca să mă laud: a reușit cineva această performanță (tot la 2 postări văd câte un lung citat din sfinții părinți)?

domnule tricesicumitimaispune,eu te rog sa nu rastalmacesti ceia ce am postat eu,postindu-ti umilele si neintemeiatele pareri,si consider incheiate aceste discutii sterile.parerea mea ca domnia voastra face parte din secta clantarilor[tari in clanta]cu resortul comprimat gata ca-sa,sari asupra orcui nu iti impartaseste ideile lipsite de lumina,si sa musti in asa fel incit sa nu superi pe dl.admin.nu ai un comportament corect fata de nimeni,incercind ,disperat sa combati ideile fiecarui credincios nestiind nimic din trairile acestuia alaturi de Dumnezeu,ca-si cum esti un dumnezeu pe pamint hotarind ce e bine si ce e rau pt.fiecare in parte.cred ca ti-ai depasit mandatul.incearca sa iti faci o lucrare da constinta si daca gasesti ca tot ceia ce faci aici pe un forum ortodox100%este corect domnia voastra are probleme mari.





sa luam aminte pace tuturor-si duhului tau.

Domnule, ceea ce am spus eu este că icoanele sunt un instrument al salvării, aşa cum sunt şi statuile, crucifixurile şi alte lucruri folositoare cultului. NU am spus despre credinţă că ar fi instrument al salvării. Credinţa, ca şi Botezul din punctul nostru de vedere, este condiţie a salvării. Instumentul e ceva care mijloceşte, care e folositor, care te ajută în scopul pe care îl ai. În principiu, poţi să te mântuieşti şi fără icoane. Cam aşa cum poţi să vânezi şi fără puşcă.

Instrucţiunile lui Dumnezeu privind Şarpele de Aramă le găsiţi în Biblie. Tot acolo găsiţi şi instrucţiunile Lui privind cum să fie Chivotul Legii. În "Împăraţi" găsiţi instrucţiunile Lui despre cum să fie Templul. Până la detaliu, dovadă că Domnul este foarte interesat de felul în care oamenii trebuie să Îi aducă cult.
Şi astăzi, Dumnezeu vorbeşte oamenilor exact aşa cum s-a întâmplat în timpurile vechi şi dintotdeauna. De ce credeţi că ar fi altfel ? Din timp în timp, anume MULT mai des decât aţi fi înclinat să credeţi, El arată prin intermediul unor oameni aleşi de El cum să I se aducă cinstea cuvenită. Cum să fie pictate icoanele. Cum să fie făcute crucile. Ce să cuprindă rugăciunile care Îi plac. Ca să mă refer la un singur exemplu, citiţi Jurnalul Sfintei Faustina (Kowalska) şi vă lămuriţi acolo cum doreşte Isus să fie pictat şi cum El a transmis această dorinţă în urmă cu vreo 7 decenii. Reproduceri ale acelei picturi le puteţi vedea în orice biserică romano-catolică, în mod deosebit în postul Paştelui.
Religia mea este o religie vie, domnule. Iar Dumnezeul meu este un Dumnezeu viu. Acelaşi cu Dumnezeul părinţilor mei, al lui Abraham, Isaac şi Iacob-Israel. Înţelegeţi ? Nu e Dumnezeul care a trăit doar în vremea Torei, ci El este, credem noi, în permanentă legătură şi astăzi cu Poporul Ales. Care popor este, după părerea mea, Biserica Catolică. Dumnezeu nu ne-a lăsat (doar) o carte şi apoi în voia sorţii. Ne-a lăsat, în schimb, o Biserică. La data la care Sf Ap Paul a scris ultima sa Epistolă, Biblia nu exista. În schimb, exista Biserica. Avusese loc primul Conciliu. Trecuse deja prima schismă. Începuse deja activitatea de misiune. Era, cu alte cuvinte, o Biserică deja matură şi foarte ferventă, când Biblia nu era. Iar locul în care trebuie pusă virgula, după "îţi spun" sau după "astăzi", era chiar ultima preocupare a creştinilor.




Nu e comparabil.
1) Pentru noi, Sfinţii Părinţi fac parte din izvoarele de învăţătură. O afirmaţie a unui Sfânt Părinte este argument de autoritate pentru cei care fac parte dintre religiile apostolice. Desigur, o regulă de bază a apologeticii este să nu folosim argumente din acest registru cu cei ca dv, al căror unic izvor de învăţătură este Biblia, din exact aceleaşi motive pentru care cu ateii folosim numai argumente din registrul ştiinţific şi nici măcar biblic. A te sluji de vreun citat din Ioan Gură de Aur când vorbeşti cu protestanţi e ca şi când te-ai sluji de un citat din "Evanghelia după Ioan" când vorbeşti cu un ateu.
2) Pentru dv, singura sursă pe care pretindeţi a vă baza este Biblia. Prin urmare, Ellen G. White nu ar trebui să fie o sursă de autoritate. De aceea, citatele din Ellen G. White ori alţi "profeţi" pe care poate că îi mai aveţi nu trebuie folosite nu numai între dv şi noi, dar nici când vorbiţi între dv. Practic, e fix acelaşi lucru (are aceeaşi greutate) dacă Ellen G. White spune ceva sau dacă Tricesimusquintus spune ceva.

Culmea, chiar aveam o discutie lunga cu un neoprotestant (nu-mi mai amintesc daca dvs.) despre faptul ca dreptii din Vechiul Testament nu aveau cum sa ajunga in Rai. Cred ca puteti sa-i dati dvs. raspunsul, ca eu am scris vreo cateva mesaje.
Asadar, "sanul lui Avraam" e un loc unde ajungeau dreptii Vechiului Testament. E in Iad si nu in Rai. Cum vedem , era un loc fara chinuri, pentru ca si in Rai si in Iad sunt mai multe lacasuri.

1. In crez este vorba de invierea mortilor in trup nou, caci duhul fiind de la Duhul Sfant nu moare, pentru ca Duhul Sfant este nemuritor, este viu. Iata extrase din pasajul referitor la invierea mortilor: 'caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire' (I Corinteni 15, 53), 'se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc' (I Corinteni, 15, 44). Prin urmare cand murim, moare doar materia din noi, nu si duhul. De aceea se vorbeste despre invierea trupului.

2. Iisus inca nu era inviat in trup, cand 'viu facut cu duhul' a coborat in iad si a eliberat pe Adam si Eva. 'omorat fiind cu trupul, DAR viu facut cu duhul, Cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurile tinute in inchisoare', din care reiese ca in timp ce era mort cu trupul era viu cu duhul cu care s-a coborat etc etc . El a inviat abea a treia zi. Apoi eu inteleg asa: daca trupul este templul duhului sfant, dupa moartea trupului sufletul nu moarte deoarece este de la duhul sfant. Cum ne putem numi crestini daca credem ca duhul de la Duhul Sfant depinde de corp, si odata cu corpul moare si el? Nu este mai presus Duhul decat materia muritoare? Cum ne putem numi crestini daca credem ca duh de la Duhul Sfant moare, deci Duhul Sfant poate sa moara?

3. - citeste pilda intreaga. bogatul a ajuns in iad precum tot in pasaj se spune. mai incolo aflam ca sufletele din rai nu pot trece in iad, nici invers, precum se vede, ele nu pot decat comunica intre ele. De ce sunt asa tainele raiului si ale iadului, Dumnezeu cunoaste. Noi stim cat ni s-a dat in Biblie si prin proooroci si sfinti. Eu ca si crestin nu stiu cum as putea concepe ca Iisus se folosea exemple cu lucruri si intamplari nefiresti, anormale firii, pentru a exprima adevarul. Toate pildele Lui sunt povestite cu relatari firesti, posibilie.
- Stim ca Iisus dupa rastignire, mort fiind cu trupul, s-a coborat cu duhul in iad si a scos pe Adam si Eva si i-a dus in Rai, inainte ca El sa invie. Asa s-au implinit cele scrise de prooroci in VT. Crezi ca Lui Ii era imposibil sa faca aceasta intr-o singura zi? Deci talharul a fost in acea zi cu Iisus in rai, precum Iisus i-a promis. Iar apoi, unde scrie ca duhul lui Iisus a treia zi inca nu era in rai? Asta contrazice insasi relatarea lui Iisus care spune 'ASTAZI vei fi cu Mine in rai'. Inaltarea la cer cu corpul inviat, la care cred te referi se intampla dupa 40 zile de la Inviere, deci la mai mult de o luna dupa scoaterea lui Adam si Eva din iad.

P.S. am uitat sa-ti raspund la aceasta: '' Deci tu spui că bogatul a ajuns în sanul lui Avraam, în sânul poporului său [mort], deci în sânul pământului. Și eu cred la fel. Doar că în mormânt nu este Raiul. Și de fapt, la data când Hristos povestea această pildă, încă nici nu pregăsise un loc în cer pentru nimeni (Ioan 14,2-3). Toți cei morți erau în mormânt pentru veșnicie fără speranța învierii și vieții veșnice, căci Hristos încă nu Se jertfise pe cruce și încă nu înviase "cu moarte pe moarte călcând".''

cap 14 din Ioan este continuarea cap 13 in care Iisus se afla cu apostolii. El le vorbeste in continuare in cap 14 cand isi ia ramas bun de la ei si le fagaduie pogorarea Duhului Sfant peste ei pentru a putea face minuni si propovadui in numele Sau. deci in pasajele 2-3 Iisus le spune lor ca le va pregati loc in casa Tatalui, unde 'MULTE locasuri sunt'. Iisus stie dinainte locasul revenit neamului lui Avraam, de aceea poate folosi in pilda Sa lacasul neamului lui Avraam in rai. Pentru ca El stie ca va scoate tot neamul din iad, prin urmare acest exemplu din pilda constituie o actiune fireasca, posibila.

Iti multumesc ca ai rabdare sa citesti toate explicatiile mele. Eu incerc sa citez pasaje din Biblie si sa-ti explic cum le inteleg eu, sa dau explicatia care mie mi se pare cea mai logica. Poate ca nu este intotdeauna corecta sau cel mai aproape de adevar. Fireste, cate minti pe lume, atatea interpretari. Cel mai bun mod de a citi Biblia este sa ne rugam inainte Domnului, sa ne lumineze sa intelegem dupa voia Lui cele scrise si nu dupa voia noastra, sa ne indrume spre adevar. Eu sunt Ortodoxa, deci cunosc ca mantuirea omului doar Domnul o stie, prin urmare consider pacat a spune ca doar cei Ortodocsi se mantuiesc iar toti ceilalti nu se vor mantui. Omul multe nu poate, dar Domnul pe toate le poate. Mi-ar place ca noi crestinii sa fim mai uniti, si asta cred ca se poate daca ne adunam cu totii sa ne rugam Domnului sa ne lumineze mintile la citirea celor sfinte, lasate de El noua. Si asa poate vom putea sa fim mai puternici si sa-i putem ajuta si pe cei care nu au auzit de Domnul nostru Iisus Hristos sau cei care s-au abatut. Vreau sa mai scriu ca datorita postarilor tale in special am inceput mai cu straduinta sa studiez din Biblie, si pentru aceasta trebuie sa multumesc lui Dumnezeu si tie. Cu drag iti doresc sa iti ajute Dumnezeu pe calea Sa.

Stimate domn
"umilele și neîntemeiatele păreri" ale mele se întemeiază pe Scriptură și atâta vreme cât nu recunoașteți că în ea nu întâlniți niciun temei pentru icoane discuțiile sunt într-adevăr sterile.

Nu am treabă cu trăirile credincioșilor, acestea sunt proprii fiecăruia și pot fi frumoase și sincere. De asemenea apreciez credința voastră care mare trebuie să fie! Eu mă întemeiez pe tot adevărul Scripturii și în raport cu el, mică e credința mea, dar realizez că dvs. puternică credință trebuie să aveți construindu-vă dogmele pe așa teren nisipos al concepțiilor omenești (al unor oameni sfinți e drept, însă tot oameni). Cu atât mai mare este disperarea dvs. când nisipul începe să se miște în vremuri de criză, căci nu-mi puteți prezenta niciun singur exemplu de închinare la/prin/înaintea icoane la Hristos ori la apostoli.

Întrebarea mea -așa cum reiese din cuvintele ei fără echivoc- era legată de instrucțiunile pentru confecționarea icoanelor. Instrucțiunile lui Dumnezeu privind șarpele de aramă, Cortul Întâlnirii cu tot ce cuprinde acesta (altare, chivot, jertfe, etc.), au fost valabile în VT. În Noul Legământ nu mai avem nevoie de acestea, căci au fost toate împlinite în Hristos

Aveți dreptate. Este remarcabilă preocuparea până la detaliu a lui Dumnezeu, fiind destinate capitole ori chiar cărți întregi în VT. Cu atât mai mult, trebuie să recunoașteți nu doar lipsa detaliilor, ci și absența cu desăvârșire a subiectului "icoane" în Noul Testament. În consecință, n-ați putut să-mi prezentați nici măcar un singur (1) verset care să se ocupe de felul în care creștinii să "Îi aducă cult". Să nu mai fie interesat Hristos în NT de felul cum trebuie să ne închinăm? Ori mai degrabă a sosit ceasul despre care El spunea:

"Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr." (Ioan 4,23-24)

Aveți perfectă dreptate Principala preocupare a creștinilor era misiunea și așteptarea revenirii lui Hristos, care pentru toți nu putea fi decât în generația lor. Virgula nu era necesară, căci ei L-au auzit pe Hristos rostind pe cruce acele cuvinte și L-au văzut în acel "astăzi" mort, a treia zi înviat, și 40 de zile mai târziu înălțat.

Și atunci de ce mi se tot prezintă acest "argument" cu privire la unde ajung oamenii care mor acum?

Și dacă e în Iad, ce caută Avraam acolo, și încă în calitate de "tartor" al Iadului?!

Păi nu prea vedem... era chiar un loc cu chinuri:

"Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie." (Luc.16.24)

Prezentați-mi câteva dovezi biblice că în Iad "sunt mai multe locașuri".

Unde se vorbește?

Dacă zici că duhul nu moare, e nemuritor, de ce a trebuit să fie făcut "viu cu duhul"? Ori n-a murit (fiind nemuritor), ori a murit dar a înviat (deci a fost făcut viu). Care variantă e corectă? Interpretând greșit acest text, te încurci tot mai rău în încâlcitura dogmelor.

Asta nu scrie textul.

Nu reiese că în timp ce era mort, ci în timp ce se pregătea corabia lui Noe pe vremea potopului. Așa citești în versetul următor. Dacă n-avea trup cum "S-a coborât" și cum "a propovăduit"? Teoria asta a nemuririi sufletului și a despărțirii pe bucăți a ființei umane te duce la ideea celor 3 Hristoși: unul în mormânt, altul în Iad predicând și altul în Rai împreună cu tâlharul pocăit.

Stimată soră, sufletele pot comunica între Rai și Iad doar în basmele lui Ion Creangă. Domnul va șterge orice lacrimă din ochii mântuiților (Apoc. 21,4). Lazării din Rai nu vor mai comunica cu bogații nemilostivi din Iad pentru a le auzi "plângerile", "strigătele" și "durerile". Raiul ar deveni cel mai monstruos Infern pentru fiul mântuit ce-ar putea comunica etern cu mama nemântuită din Iad! Să nu confundăm o pildă spusă pentru promovarea Scripturii și a faptelor bune pentru aproapele, cu ce va fi cu Iadul, Raiul, ori sufletul.

Unde ai citit bazaconia asta? Noi putem învia și fi mântuiți tocmai pe baza învierii Domnului, cum să fie duși Adam și Eva în Rai înainte ca El să învie??

Argument circular. Dintr-un foc faci praf tot crezul creștin în învierea morților și viața veacului ce va să vie. Și mai spuneți că Învierea Domnului este cel mai mare și important eveniment în mântuirea noastră...

Mă uimești din nou. Deci unde plasezi tu în timp pilda, în trecut, viitor, ori într-un imaginar tărâm "a fost odată ca niciodată"?

Toată considerația și aprobarea pentru această idee valoroasă. Domnul să ne ajute!

Domnul merită toată lauda. Mulțumesc pentru urare, același lucru ți-l doresc din toată inima!

Felurite sunt chinurile sau muncile celor din Iad. Unul care a comis genocid nu va avea aceeasi soarta ca unul cu pacate usoare.

Matei 5
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Marcu 9
43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

Matei 25
30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

http://paginiortodoxe2.tripod.com/pr...05rusalii.html

Să auzim acum ce zic Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi despre iad şi chinurile păcătoşilor. Sfîntul Ioan Gură de Aur zice despre muncile iadului: "Nu crede, omule, că acel foc se aseamănă celui din această lume; focul din această lume consumă şi schimbă deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormînt va arde totdeauna ceea ce a aprins şi nu va înceta niciodată să ardă. De aceea se numeşte nestins, că şi păcătoşii care vor arde în el vor deveni nemuritori pentru chinuri" (Viaţa repausaţilor noştri, Bucureşti, 1890, p. 327).
Sfîntul Ioan Damaschin zice: "Păcătoşii vor fi daţi focului veşnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoşilor ci şi asupra duhurilor celor netrupeşti, ale demonilor, el va fi întunecat şi tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoşi vor fi mîncaţi de viermele conştiinţei lor. Viermele şi focul ce munceşte pe păcătoşi în gheenă este conştiinţa lor" (Teologia dogmatică, de Macarie, tom 2, p. 656-657).
Sfîntul Vasile cel Mare recunoaşte viermele din iad ca o realitate, iar nu o ficţiune, o alegorie, o idee abstractă. Sfîntul Ioan Gură de Aur pune, de asemenea, viermele şi amarul muncilor iadului, ca simţual, zicînd: "De la sicriu şi de la vierme aruncă-ţi cugetarea ta la viermele ce nu moare şi la focul ce nu se stinge; la scrîşnirea dinţilor şi la întunericul cel mai dinafară, la suferinţa unei strîmtori veşnice". Sfîntul Dimitrie al Rostovului, zice: "În gheenă va fi un foc nestins, o iarnă friguroasă, un vierme ce nu moare, o putoare nesuferită, o întristare netîlcuită, o foame grozavă, o sete nepotolită şi o strîmtoare extremă" (Omilia a doua, despre intrarea Domnului în Ierusalim).
Să auzim acum şi pe dumnezeiescul părinte Chiril al Alexandriei, care zice despre muncile veşnice ale iadului: "Mă înfricoşez de gheenă, că fără de sfîrşit este. Mă înspăimîntez de tartarul cel mai dinafară, că nu are împărtăşire cu lumina. Mă înfricoşez de viermele cel neadormit, că fără de sfîrşit chinuieşte. Mă înfricoşez de rîul cel de foc care curge înaintea scaunului înfricoşatului şi prea Veşnicului Judecător, care va face sunet mare şi cu văpaie prea iute va arde. Mă înfricoşez de negura cea fără de lumină. Mă înfricoşez de întunericul cel mai din afară şi de legăturile cele nedezlegate, de scrîşnirea dinţilor şi de plîngerea cea nemîngîiată...". Apoi zice: "Acolo totdeauna se aude: "Vai!" Acolo toţi strigă: "Vai mie", "Vai mie" şi nu este cine să le ajute. Suspină neîncetat şi necurmat din adîncul inimii lor şi nimeni nu este cine să-i audă. Plîng şi se jelesc, dar nimeni nu este cine să se milostivească spre ei. Unde este desfătarea, unde este nălucirea averilor, unde este acolo frumuseţea femeilor mincinoase şi nefolositoare? Unde este acolo spoirea şi sulemenirea femeilor celor rele pe care o uneltesc spre a înşela tinerii? Unde este podoaba hainelor? Unde este dulceaţa păcatului cea necurmată şi întinată? Unde este mîndria cea fără de omenie? Unde sînt boierii, unde împăraţii, unde egumenii şi cei ce se fălesc cu dregătoriile şi bogăţiile lor? Ei defaimă pe Dumnezeu care i-a făcut pe dînşii" (Uşa pocăinţei, 1812, p. 371-380).
Sfîntul Clement al Romei zice despre muncile iadului: "Toate sufletele sînt nemuritoare, chiar şi cele ale păcătoşilor. Mai bine ar fi fost acestora să nu mai fi existat, căci în prada muncilor celor fără de sfîrşit, în focul care nu se stinge, nemurind niciodată, ei nu vor vedea sfîrşitul chinurilor lor". Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei, zice: "Tu mă ameninţi pe mine cu un foc care se consumă pentru un timp şi se stinge curînd, căci nu cunoşti nimic de focul judecăţii viitoare şi de munca cea veşnică pregătită pentru necredincioşi". Sfîntul Iustin Martirul, vorbind de muncile iadului, zice: "Satana cu toată armata lui şi cu toţi cei ce au urmat exemplul său, vor fi trimişi în focul cel nestins şi acolo veşnic vor suferi".
Sfîntul Chiril al Ierusalimului zice: "Dacă cineva este păcătos, el primeşte un trup veşnic destinat a suferi chinurile păcatului şi va arde veşnic în foc, fără a se distruge sau a se mistui vreodată". Sfîntul Vasile cel Mare, arătînd că muncile iadului sînt veşnice, zice: "Domnul afirmă că aceştia vor merge în munca cea veşnică" (Matei 25, 46). În alt loc trimite pe cei păcătoşi în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41).

De acord cu asta, însă tot nu mi s-au prezentat texte care să ateste că în Iad "sunt mai multe locașuri".

Pai pentru ca nu sunt in mod explicit. Exista doar cateva versete care descriu vag si metaforic starile de rau din Iad. Dar vezi ce spun si Sfintii Parinti despre Iad - tot in ceata, in ghicitura, alegoric. Pentru ca altfel nu se poate.

Cert este ca Iadul exista si este vesnic.

Poate se închină în faţa sfintelor icoane. V-au spus ceva de genul "eu mă închin lemnului icoanei"?!? Ştiţi dvs., de multe ori vorba românului are multe înţelesuri.
Bun, se închină unii materialului din care este făcută icoana, dar asta nu înseamnă că toţi sunt la fel. Dacă unii or fi ortodocşi doar la suprafaţă, noi ca şi păcătoşi de rând nu avem ce să ne amestecăm. Pentru îndreptarea lor sunt duhovnici care pot să-i îndrume spre calea mântuirii. "Cine are urechi de auzit, să audă".

Oameni buni!!!
Pe toţi cei care au oarece obiecţiuni împotriva cinstirii sfintelor icoane, încercaţi să-i ignoraţi, pentru că nu veţi reuşi să-i convingeţi nicicum, oricâte scrieri ale sfinţilor părinţi veţi invoca, oricât aţi face referire la sfintele sinoade; ei vor spune aşa: "nu scrie în Biblie", sau "unde scrie în Biblie".
Şi nu suntem la subforumul "Secte şi culte".

1.Daca tu crezi ca Duhul Sfant poate sa moara, este credinta ta. Nicaieri in Biblie nu am gasit aceasta. In legatura cu invierea in trup ti-am prezentat citate la punctul 1. Anume: 'caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire' (I Corinteni 15, 53), 'se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc' (I Corinteni, 15, 44). Gasim ' Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca El, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea ce se destrama' Iov 19,25. Deci ridicarea din pulbere a pielii, prin urmare invierea trupului din mormant, din moment ce Duhul Sfant nu este muritor ( El fiind fara de inceput si fara de sfarsit). Prin urmare cand murim, moare doar materia din noi adica corpul, nu si duhul. De aceea se vorbeste despre invierea trupului. Inteleg ca tu ai inteles din Biblie ca Duhul Sfant de unde provin si sufletele noastre, moare fiind conditionat de viata trupului, deci ca Duhul Sfant este conditionat de materie trecatoare (trupul), prin urmare ca Duhul Sfant este mai prejos decat trup din moment ce tu sustii ca odata cu trupul a murit si duhul si doar atunci cand inviaza trupul invie si duhul. La Facerea vedem ca Duhul da viata trupului nu invers.

2. Te intreb: cand a fost Iisus viu facut cu duhul? Cine este Iisus? Nu este El Dumnezeu Fiul? Daca raspunsul este da, atunci stim ca EL a fost facut viu cu duhul de la inceputuri, deci inainte de toate, de Dumnezeu Tatal. Nu este Iisus numit Cuvantul? Nu se spune in Biblie 'la inceput a fost Cuvantul'? Deci mai inainte de inceputul creatiei a fost El. Dar cand s-a intrupat Domnul? Pe vremea lui Pontiu Pilat din Fecioara Maria. Trupul Lui era trup de om, din om, adica din Fecioara Maria. Dar duhul de la Duhul Sfant, adica Dumnezeu, precum a vestit si ingerul Gavril Mariei. Prin urmare Iisus era 'viu facut cu duhul' dinainte de toate, cu care s-a intrupat apoi din Fecioara. Citeste ce am scris mai sus de la Iov 19,25.

'omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul' arata doua actiuni simultane prin prezenta lui 'dar' dupa virgula si absenta viitorului din verbul 'facut'. deci era viu si inainte de invierea trupului, din moment ce lipseste viitorul din verbul 'facut' (nu spune ca 'va fi facut viu cu duhul abea dupa invierea trupului'). prin urmare textul spune ca in timp ce era mort cu trupul, ERA DEJA viu cu duhul.

exista trupul lui Iisus pe vremea lui Noe? nu, Iisus s-a intrupat din femeie cu multe generatii dupa Noe. atunci cum putea fi Iisus 'omorat cu trupul' pe vremea lui Noe? El a fost omorat cu trupul in vremea lui Pontiu Pilat. Mai departe textul ne spune care sunt aceste duhuri din inchisoare: 'duhurile tinute in inchisoare, CARE fusesera neascultatoare ALTADATA, cand indelunga-rabdare a lui Dumnezeu astepta, IN ZILELE LUI NOE,'. Deci pasajul ne descrie mai departe, despre care duhuri este vorba anume despre duhurile din vremea cand rabdarea lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe.

Tu spui ''Noi putem învia și fi mântuiți tocmai pe baza învierii Domnului'' dar eu nu am gasit nicaieri in Biblie expresia 'cu invierea pe moarte calcand', ci doar 'cu moartea pe moarte calcand'. Prin urmare omorat fiind cu trupul, duhul Lui s-a coborat la duhurile din 'inchisoare' precum spune apostolul.

3. 'Despartirea pe bucati a fiintei umane'? Nu in Biblie gasim pasajul 'trupul este templul Duhului Sfant'? Prin urmare da, omul este construit din trup si duh. La Facere gasim, 'luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, A FACUT PE OM si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie'. Prin urmare intai a facut trupul si apoi a suflat peste el duhul. Pana atunci trupul era mort. Deci sufletul nostru este insasi suflarea de la Dumnezeu, duhul nostru deci este duh din duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu Insusi a suflat pestre trup dandu-i viata (Facerea). 'casa a tot muritorul este pamantul' Iov 30,23, din pamant a fost facut trupul, pamantul nu este casa sufletului, caci doar trupul este facut din pamant.
Iisus nu este intruparea Duhului lui Dumnezeu in om? Maria nu spune 'S-a bucurat DUHUL meu' ? Gasim ' Si va merge inaintea Lui cu duhul si cu puterea lui Ilie' Luca 1,17. Gasim ' ... ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat' Ecc. 12,7. Gasim ' Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri. Caci de aceea si suspinam in acest TRUP, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer,' II Corinteni 5,1. Gasim ' Iata, toate cate le are el, le dau tie, dar de sufletul lui sa te feresti!' Iov 2,6.

4.Cum s-a coborat? Cu duhul fireste, doar asa si scrie in citat. Caci trupurile sunt inmormantate in pamant, nu duhurile. In pasajul citat se scrie de duhul lui Iisus (nu de trupul lui Iisus) 'CU CARE s-a coborat si a propovaduit si DUHURILOR tinute in inchisoare' (I Petru 3, 19) nu TRUPURILOR tinute in inchisoare.

5. Pilda nu este actiune plasata in timp, este un exemplu de care se foloseste Iisus pentru a comunica ceva. Acest exemplu contine actiuni firesti, adica posibile. Tu ai spus ca la vremea povestita de Iisus, nu exista inca un loc in rai pentru neamul lui Avraam. Si eu am spus doar ca Iisus cunostea acest loc in rai pentru neamul lui Avraam deja (adica la vremea povestirii pildei), precum cunostea inainte de rastignire ca va fi rastignit.

S-a creat un topic nou, mult mai adecvat pentru problemele mai sus ridicate:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11275
Să lăsăm acest topic doar pentru problema icoanelor. Mulțumesc pentru înțelegere.

Icoana nu va putea fi acceptata de neoprotestanti pentru ca ea descopera o natura indumnezeita, iar de vreme ce ei nu pot vorbi de acest lucru, caci natura umana a fost distrusa de pacat in conceptia lor, invoca cateva versete, pe care le interpreteaza eronat, pentru ca nu mai tin seama de Intruparea Domnului. Cel mai elocvent exemplu este porunca a doua din Decalog, porunca ce avea menirea sa-l fereasca pe om sa nu confunde creatia cu Creatorul. Intruparea Domnului face posibila existenta icoanei.

Marea problemă a ortodocșilor legată de icoane, este că ei nici măcar nu pot invoca vreun text biblic, interpretat sau neinterpretat. Singurele argumente sunt din patristică și din practica bisericească.

problema nu e ortodocsilor,ci a celorlalti
 

Iata ce spune Sfantul Apostol Pavel : Crucea pentru cei pieritori, nebunie este - cum sunt sectantii -,iar noua, celor ce ne mantuim, Crucea este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu. Ai auzit ce-i Sfanta Cruce ? Nu-i maciuca ! Este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu ! Le-am spus acolo, de huiau, bateau din palme, aplaudau. Ati auzit ce-i Crucea, voi, sectantilor, care inselati oamenii si-i duceti in iad ?
S-au ridicat cu icoanele. Altul a citit in Deuteronom :
-Sa nu-ti faci chip cioplit, nici asemanarea vreunui lucru din cate sunt in cer, sus, pe pamant, jos, in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, sa nu slujesti lor.
- Ce-s acestea, icoane ? caci sectantii zic ca icoanele sunt idoli ! Ia sa-ti spun eu ! Cine a facut primele icoane ?
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. La Sfantul Ioan Damaschin spune ca prima icoana o face Dumnezeu, adica pe om, dupa chipul si asemanarea Sa.
-El a facut, dar ne-a poruncit noua sa nu facem.
- Iata, citeste la " Iesire " ( 23 - 29 ). Vezi in Biblie ca tot ce este in biserica este facut cu porunca lui Dumnezeu. Si icoanele si catapeteasma si sicriul Legii Domnului si heruvimii slavei si vestmintele preotilor si mitra arhiereilor si cadelnitele si sfesnicul cu sapte lumini, toate.
Nu i-a zis Dumnezeu lui Moise ? " Moise, fa aceasta ! Moise, ia si fa o lada de salcam si o poleieste toata cu aur ! Moise, fa doi drugi de salcam imbracati cu aur, si lada sa aiba verigi, ca sa bati drugii si sa ridici sicriul Legii. Moise, pune in lada aceea Tablele Legii, pe care ti le-am dat Eu pe Muntele Sinai. Pune sarpele de arama, pe care l-a facut cand ii mancau serpii in pustie, pune toiagul lui Aaron, care a infrunzit cand a rezemat de sicriul legii cele 12 toiege, caci al lui Aaron in noaptea aceea a infrunzit si a facut migdale. Si cup acu mana, o cupa de aur ". Mana era ca painea uscata, din care au mancat evreii in pustie 40 de ani.
Astea nu erau lucruri de maini omenesti ?

Serios? De parcă ceilalţi ar fi venit cu inovaţia aceasta condamnată de Cuvântul lui Dumnezeu...

De 2000 ani in biserica ortodoxa si cea catolica exista icoane, daca e asa cum spui tu, de ce ne ingaduie bunul Dumnezeu?

Dumnezeu ne îngăduie pe toţi că e bun. Dar vine şi o zi a judecăţii...

Dumnezeu insusi prin Sfanta Scriptura ne invata sa ne facem chipuri de ingeri... iar dupa ce Hristos s-a facut om, putem sa ne facem si chipul Sau si al Sfintei Sale Maici si a Sfintilor Sai:


"1.Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă.
...
31. Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă; (Iesirea 26,1,36)


"8. Atunci toţi cei cu minte iscusită, care se îndeletniceau cu facerea locaşului sfânt, au făcut pentru cort zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; şi în ţesătura lor au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinţă.
...
35. După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o pună între sfânta şi sfânta sfintelor. " (Iesirea 36,8,35)

"Pereţii casei, tavanul, uşorii, ferestrele şi uşile le-a acoperit cu aur şi [u]pe pereţi a sculptat chipuri de heruvimi. " II Cronici 3,7

Dar dacă am mai multe icoane, ce fac?

Haideţi domnu' Eugen, care două puncte!? Unde ne învaţă Sf. Scriptură că putem? Cât erau evreii de jidani, nu vedeai unu' să pupe cortu' cu toată vopseaua dupe el, ori să-şi facă semnu' stelei lu' David în faţă la "icoana"... se poate aşa ceva? Mai scormoniţi, mai scormoniţi...

deci pana la urma recunoasteti ca Sfanta Scriptura ne invata sa ne facem chipuri (icoane) pe care trebuie sa le cinstim. Evreii au primit poruca sa puna aceste chpuri la loc de cinste, in Sfantul Cort pe Sfanta Sfintelor si pe Chivotul legii.

Preotii si tot poporul cinsteau aceste chipuri (icoane). Preotii tamaiau Cortul Sfant iar mai apoit Sfantul Templu si tot ce se aflatu in el (vasele sfinte etc.) intocmai cu fac si preotii nostri in ziua de astazi, dupa indemnul lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Biserica Ortodoxa Crestina urmaza intru totul Sfanta Scriptura.

sa inteleg ca va deranjeaza modul de cinstire ortodox al sfintelor icoane... prin sarut, ingenunchere. Trebuie sa va reamintesc ca in cultul crestin ortodox exista deosebire intre adorare (lateria) care se cuvinte exclusiv lui Dumnezeu si cinstire care se aduce sfintilor, ingerilor si icoanelor. Maica Domnului Nascatoarea de Dumnezeu este preacinstita (adica cinstita mai mult decat toti sfintii si toti ingerii si toate icoanele) insa in nici un caz nu este adorata.

Adorare nu se confunda cu cinsitrea!
 

http://ro.orthodoxwiki.org/Adorare

Adorare

Adorarea (lat. adoro-are sau latria de la gr. latreia - a aduce un cult, o jertfă, închinare, venerare) este o atitudine profund religioasă, însoţită de ritual și resturi, prin care se exprimă dependenţa şi supunerea totală faţă de Dumnezeu, ca Domn atotputernic şi atotţiitor : «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti» (Matei 4, 10 ; 10, 12 ; Luca 4, 8 ; Fapte 7, 7 ; cf. Deuteronom 6, 13). Adorarea ţine de însăşi natura religiei Vechiului şi Noului Testament (Romani 9, 4) şi implică credinţa în Dumnezeu cel viu şi personal, Care intră în dialog conştient cu fiinţele personale. Fericitul Augustin (354—430) consideră latria ca atitudine fundamental creştină, de supunere totală faţă de Dumnezeu (Despre adevărata credinţă, cap. 45). Creştinii, chiar de la începutul Bisericii, cu toate că au practicat cultul jertfei euharistice, au refuzat să aducă sacrificii idolilor păgâni, invocând nu numai inconsistenţa jertfelor de alimente şi animale, ci şi caracterul idolo-latru al cultului zeilor (Rom. 1, 25). În cursul disputelor provocate de iconoclasm, ortodocşii au arătat că venerarea icoanelor nu înseamnă idololatrie, deoarece în reprezentarea iconografică sau picturală, persoanele nu sunt cinstite ca «dumnezei», pe temeiul material, cum credeau iconomahii, ci pe temeiul asemănării lor cu chipurile pictate. Cinstirea dată icoanelor revine direct persoanelor reprezentate (a se vedea: Icoană).

Adorarea sau «latreia» constituie cultul suprem, sau închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi, şi se deosebeşte de actul de venerare sau de cinstire în general (proskynesis). Urmează supracinstirea '(sau hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstirea (doulia) îngerilor şi sfinţilor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea şi icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate. Adorarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie), aducere de ofrande, rugăciuni de invocare şi doxologie, în gesturi de pietate şi reverenţă.

Adorarea se deosebeşte în mod radical de idolo-latrie, după cum între religie şi mitologie, între mister şi mit, există o diferenţă totală. În actul de adorare, creştinul se adresează lui Dumnezeu ca fiinţă personală şi plină de iubire, pe când idololatria provine din frica (sau din mitul) faţă de divinitatea impersonală, reprezentată prin idoli tăcuţi. Apostolul Pavel vorbeşte de logiki latia, adică de aşezarea fiinţei omului în stare de jertfă spirituală : «Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească» (Rom. 12, 1).

«Căci pe El (Hristos) noi Îl adorăm deoarece este Fiul lui Dumnezeu ; cât priveşte pe martiri, noi îi iubim ca discipoli şi imitatori ai Domnului şi aceasta anume din cauza consacrării lor fără egal faţă de Împăratul şi Stăpânul lor. La rândul nostru, noi putem fi prietenii şi ucenicii lor» (Martiriul Sfântului Policarp, XVII, 3, trad. cit., p. 233).
Surse

- Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Adorare”

Nici pomeneală! Sfânta Scriptură ne învaţă că nu avem voie să ne facem reprezentări şi să ne închinăm la/prin/înaintea lor. Aceasta este a doua poruncă dumnezeiască şi cine-şi permite s-o încalce va fi blestemat el şi copiii copiilor lui: Ieşirea 20,4-6. Din fericire Dumnezeu este plin de milă şi iubire îndurându-Se de o mie de generaţii, altfel poporul român închinător la icoane nici n-ar mai exista pe suprafaţa pământului.

Ba defel! Dacă făceau aşa ceva, erau scoşi în afara taberei şi ucişi degrabă cu pietre! Preoţii şi poporul se închinau doar lui Dumnezeu, nu decoraţiunilor interioare.

Din nefericire urmează nişte instrucţiuni ieşite din uz odată cu împlinirea lor prin Iisus Hristos...

Nu pe mine mă deranjează, ci pe Dumnezeu, căci El nu permite închinarea la altcineva/altceva.

Că o fi "lateria" (sic!) ori loteria, acelaşi risc: riscul de a pierde tot. Dumnezeu interzice închinarea la obiecte ori îngeri şi ştiţi bine textele (chiar din NT) care spun clar acest lucru!

Amară constatare... Este prea cinstită, adică cinstită dincolo de limitele permise unui om, chiar sfânt fiind el.

... ce cauţi de fapt ?
 

Nu-ţi cunosc religia şi nici nu vreau , dar eşti pe un forum creştin ortodox.

NOI asta facem : ne închinăm lui Dumnezeu în Treime , cinstim şi preacinstim pe Preasfânta Fecioara de Dumnezeu Născătoare şi pe toţi sfinţii ortodocşi . Vrei să treci la ortodoxie bine , dacă nu măcar ascultă şi citeşte .

Domnule Iulian, aş putea zice că am şi eu dreptul la opinie. Eu însă spun: Dumnezeu are tot dreptul la opinie, şi încă pe un forum creştin! N-am făcut altceva decât să [re]amintesc ce spune Dumnezeu în a II-a Sa poruncă din Decalog. Dacă cineva ar face apologia crimei, dumneata nu te-ai simţi ofensat în calitate de creştin? Cu ce e mai mică porunca a II-a decât a VI-a?

in postarile anterioare am aratat cum Dumnezeu ii cere lui Moise sa faca chipuri de ingeri in Cortul Legamantului si sa puna chiar si statui de heruvimi (cioplite in lemn). mai apoi cand Solomon a zidit Templul Sfant a urmat aceleasi instructinui si a impodobit templul cu chipuri de ingeri si statui ale heruvimilor. Doar nu indrazniti sa cugetati ca acele chipuri de ingeri erau idoli sau ca statuile heruvimilor erau idoli?! (incalcand astfel porunca a 2-a, data tot de Dumnezeu). Ar insemna ca Dumnezeu este absurd, ca e incoerent, ca se contrazice singur... Doamne fereste o asemenea cugetare!

prin cinstirea ingerilor noi cinstim pe Dumnezeu facatorul lor, caci minunat este Dumnezeu intru ingerii lui cei drept slujitori.

prin cinstirea sfintilor noi cinstim pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, caci El este minuntat intru sfintii Sai si face toata voia intru ei (psalmul 15,3). Sfintii traiesc in Duhul Sfant, in Hristos, pentru Hristos, spre slava lui Dumnezeu Tatal.

Dumnezeu s-a aratat in trup (material facut din pamant) insa in Iisus Hristos noi adoram intreaga sa persoana (ce cuprinde atat firea lui omeneasca cat si pe cea Dumnezeiasca). Oamenii se inchinau lui Iisus ba chiar si demonii i se plecau...

Nu ne indeamna Sfanta Scriptura clar ca trebuie sa cinstim obiectele Sfinte (nicidecum sa le adoram, repet adoratia se cuvinte exclusiv lui Dumnezeu, asa cum aratat in postarile aterioare):

"Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. Psalmul 131,7"

idolii sunt cu totul altceva... Biserica Ortodoxa este impotriva oricalui fel de idolatrie (zeitati pagane, magie, astrologie, ghicit, banul ... etc.)

Nu erau idoli, însă ar fi devenit idoli dacă s-ar fi închinat lor/înaintea lor. Ceea ce s-a şi întâmplat cu reprezentarea lui Histos (puteţi zice că şarpele de aramă era un fel de icoană a lui Hristos) în momentul când evreii au început să se închine şi să ardă tămâie înaintea lui. Porunca a II-a asta interzice: confecţionarea de reprezentări şi închinarea înaintea lor.

Aşa este. Dar nimeni nu s-a închinat înaintea picturii ori statuii lui Iisus. Cine vă împiedică să vă închinaţi lui Iisus aşa cum cere El: în duh şi-n adevăr? De ce s-o faceţi în/prin obiecte? Şi acum să fim cinstiţi: vă închinaţi şi pupaţi doar icoana lui Iisus, sau şi a altor sfinţi? Asta cu închinatul înaintea icoanei lui Iisus e doar o scuză... Soţia dumneavoastră ar fi de acord s-o cinstiţi pupând fotografia vecinei? Veţi zice că e deplasată comparaţia mea... Nu tocmai. Chiar Sfânta Scriptură numeşte închinarea la altcineva decât Dumnezeu, o curvie spirituală.

Ce închinare în Duh şi în Adevăr pretindeţi voi sectanţilor că aţi avea ?? Tocmai voi care sunteţi lipsiţi de Duhul Sfânt şi care aţi denaturat fundamental adevărul revelat încât aţi ajuns să faceţi o caricatură din revelaţia divină, tocmai voi, spurcaţilor, pretindeţi a avea închinare în Duh şi în Adevăr ?? Cât priveşte curvia spirituală, voi nici măcar curvie spirituală nu puteţi să faceţi pentru că voi nu vă închinaţi şi nu v-aţi închinat NICIODATĂ la Dumnezeul cel adevărat, ci doar la idolii voştri creaţi de propriile voastre minţi lipsite de lumina harului lui Dumnezeu.

Nu cunosti Scriptura, porunca din decalog spune sa ne te inchini la cele create de Dumnezeu si sa nu le faci reprezentari. Adica sa nu te inchini la soare, la munti, la animale, chiar la oameni. Adica sa nu crezi ca aceia sunt divinitati, sa te inchini lor si sa el faci reprezentari. Pentru ca astfel te inchini de fapt vrajmasului.
In rest sunt doar vorbe, cei din alte culte doar asta pot face, sa discute filozofic, pentru ca nu pot demonstra ceva. Neavand minuni nu pot arata ca aceea e si voia lui Dumnezeu, ci doar parerea lor. Iar cum in lume sunt 7 miliarde de omeni, pareri personale sunt tot atatea.

Creştine, tot ce este în Universul acesta în care te afli, e creat de Dumnezeu! Şi îngerii, şi sfinţii, până şi (surpriză!) maica Domnului...

Bineinteles... Dumnezeu insusi a poruncit lui Moise sa faca chipuri de ingeri si statui cioplite de ingeri in Cortul Sfant.

Maica Domnului este preacinstita insa nicidecum adorata (intrucat adoratia se cuvinte exclusiv lui Dumnezeu). Am postat mai sus explicatii detalitate, nu o sa reiau.

Stati linistit caci noi crestinii ortodocsi nu ne asteptam ca voi (cei ce sustineti ca Maica Domnului, Sfintii ingeri drept sjujitori, Sfintele Icoane si Sfintele Moaste sunt idoli) sa recunoasteti ca "rataciti nestiind scripturile si nici puterea lui Dumnezeu" mai ales in Sfintii Sai (oameni sau ingeri).

orice sotie se bucura cand cineva ii cinsteste pruncii ei, caci prin aceasta o cinsteste indirect si pe ea care i-a nascut.

Sfintii sunt copiii (adoptivi) ai lui Dumnezeu intru Iisus Hristos "Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. " (Ioan 1,13) , de aceea Dumnezeu se bucura cand copiii Lui (adoptivi nu prin fire) cei sfinti sunt cinstiti.

Dumnezeu insusi cere ca Fiul Sau cel unul nascut din EL (si mai apoi cand s-a facut om, unul nascut si din Maica Domnului) sa fie cinstit intocmai ca EL, Dumnezeu Tatal, chiar si dupa intruparea in om:

"Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis. " Ioan 5,23

"Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. " Ioan 15,23


voi cei ce necistiti pe sfintii lui Dumnezeu intru Iisus Hristos sunteti asemene celor care au prigonit pe sfintii lui Hristos omorandu-i. Si ei credeau ca fac "lucru bun, bineplacut" lui Dumnezeu.

"dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. " Iona 16,2