Tinand cont ca traiesc intr-o tara majoritar catolica, intr-un oras cu manastire catolica, scoli telologice si misiuni catolice...nu am numarat exact cati, deci nu va pot spune o cifra exacta.

Imi cer scuze daca v-am ofensat, nu asta a fost intentia mea. Problema mea cu preotii fumatori era generala, nu viza numai catolicismul. Tot aici cunosc un preot ortodox "misionar" care fumeaza cu fruntea sus. Cine sa-l vada intr-o tara catolica? Nu se mai ascunde.
Raman insa la parerea ca nu am nimic de primit de la astfel de preoti.

Pesemne că sunt aşa de mulţi în jurul dv, că nu i-aţi putut număra. Nu-i nimic, în acest caz vă propun un exerciţiu care ajută întotdeauna: faceţi un efort şi amintiţi-vă când şi în ce circumstanţe aţi văzut ultima dată un preot catolic fumând.

Bună replica asta! Ca şi când ai spune (şi char aşa şi e) că unul împuşcat în inimă moare nu de glonţ, ci de hemoragie sau infarct.

Şi eu, pe vremea când fumam.

Eu am văzut, într-un episod din House M.D.

cu siguranta multe persoane vor dormi mai linistite acum, fumatul nu este asa de rau :)))
mi-am facut analizele dupa 6 luni de nefumat si au iesit mai bine ca niciodata (de cand mi le fac si le fac de cel putin o data pe an).

multi chemati, putini alesi...
nu suntem noi in masura sa-i judecam, dar stim foarte bine ca trupul nostru ne este dat de Dumnezeu cu imprumut si asa cum mancatul peste masura, bautul peste masura sunt pacate, tot asa si fumatul este un pacat. daca vroia Dumnezeu sa fumam ne facea un horn in spate ca sa scoatem fumul. ca incercam si nu putem sa ne lasam de fumat este una, dar sa consideram ca nu este pacat e grav, e ca si cum ai spune ca nu ai pacate ca doar nu ai dat nimanui in cap. nu cred ca trebuie sa scrie in biblie ca e pacat fumatul, dar ne putem da seama singuri daca este sau nu, sunt numai dezavantaje, ce castigam de pe urma lor?

aveam vreo 19 ani si m-am spovedit si preotul nu mi-a dat voie sa ma impartasesc pentru ca fumam, era Vinerea Mare si mi-a zis ca ma pot impartasi daca nu fumez pana in ziua de Pasti si nu am putut sa spun ca da pentru ca stiam ca nu pot. alta data la fel, mi-a spus preotul sa tin post si sa las si tigarile si nu am reusit pentru ca eram fumatoare inraita. acum stau si ma intreb de ce mi-am pierdut timpul, banii si sanatatea fumand, nu e mare scofala, se poate trai si fara ele si inca bine, totul e sa vrei cu adevarat sa le lasi si Dumnezeu te ajuta.

n-am pus toata viata mea o tigare in gura!

pe de alta parte, consider ca daca preotii catolici au ei puterea de a ramane abstinenti toata viata, nu cred ca un viciu precum fumatul i-ar putea ingenunchea!

cand am incercat prima data sa ma las de fumat desi imi doream foarte tare, cei din jurul meu erau mai nervosi decat mine, simteam ca sunt incercata de necuratu, sotul meu desi fusese instiintat ca o sa am o perioada mai grea ca o sa fiu mai nervoasa (stiam de la alte persoane care se lasasera de fumat), era el mai nervos ca mine, parca cineva il indemna sa caute cearta, eu eram linistita si cand ma vedea asa parca tot mai nervos era. dupa cateva zile nu am mai rezistat si am fumat, dupa ce am fumat s-a linistit si el si am inceput sa ne intelegem din nou bine. cand m-am lasat de fumat ultima data (cu ajutorul lui Dumnezeu si ultima) de fiecare data cand simteam ca se intampla ceva tamaiam casa si se linisteau apele.

In Occident nu religia ii tine pe oameni departe de fumat ci educatia.
In Occident si alimentatia este mai sanatoasa ,oamenii au mai multa grija de sanatate .

Domnule Dragomir, nu exista o propaganda ortodoxa impotriva fumatului, dupa cum nu exista o propaganda a Bisericii noastre impotriva lacomiei pantecelui, desfranarii, iubirii de argint, mandriei si altor patimi. Biserica ne invata, ne arata calea, ne vindeca, spre a fi feriti de tot ceea ce ne vatama trupeste si sufleteste.

iar mantuirea nu este obligatorie.

Cum era aia cu piatra aruncată-n apă?

piatra ca piatra, dar cand auzi afirmatii de ti se zbarleste parul , parca nu prea poti sa taci.

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (...) Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm." (Galateni 5:22-23, 25)

Sa invatam de la sfinti: tacerea si contemplatia, ca sa fim umili si smeriti intru Hristos.

Ha-ha! Tare de tot!
M-ati inseninat, sora, saru mana parintelui!!

(vedeti asadar ca umorul poate fi o cale mult mai placuta de a aborda viciul fumatului, sau, ma rog, dependenta de nicotina si celelalte, care e indiscutabila)

Va spun si opinia mea, daca primiti.
In primul rand, parintele meu duhovnic ma ajuta mult in lupta mea cu tabagismul, ca sa renunt total, adica. M-a rugat sa nu apelez la medicatie si alte lucruri, ci sa lucrez sub ascultare, pas cu pas. Asa si fac, desi mi-e greu. Pentru ca sunt nerabdator sa scap. As vrea sa fiu nefumator, pentru totdeuna, incepind chiar cu clipa asta. Va marturisesc din toata inima. Credeti-ma, va rog, fratilor. Nu mint.
Cunosc preoti care nu au fumat niciodata, preoti care din fericire s-au lasat si preoti care inca fumeaza. Procentele sunt impartite, ca observatie personala, preotii tineri fumeaza mai des decat preotii mai varstnici (ca procent al fumatorior in populatia generala, vreau sa zic). Presiunea mediului din care provenim e, asadar, foarte mare.
In Franta, cand am studiat (cateva luni) la Lyon, imi era rusine ca fumez. Aproape ma lasasem. De ce? Studentii si oamenii din oras nu fumau (mai rar, ei fumau iarba, precum in Grecia o primesti cu zaharul la cafea.. "cross culture" parca ii spune). Nu fumau la scoala, nu fumau pe strada. Fumau in locuri special amenajate sau la ei acasa. Exclus sub orice forma prin spitale. Exclus cu totul. Ca atare, ma simteam foarte rusinat si, treptat, usor usor, am lasat-o mai moale, abia 2-3 tigari pe zi. Dar, hehe, m-am intors la noi acasa, hehehe... Si brusc am urcat la un pachet!....

O mica observatie: terapeutii care ne-au format in scoala de psihologie din Romania (am avut formatori autohtoni si din lume - francezi, englezi, olandezi, americani - deci multe culturi, o varietate, darul Domnului pentru noi romanii din ecluza asta) ne-au invatat, fara exceptie, sa nu recomandam renuntarea la fumat (sau droguri sau alcool) etc. pana cand persoana consiliata nu este in terapie serioasa de mai multa vreme si pana cand nu aduce singura in discutie fumatul sau altele ca problema. De ce? O, multe sunt de spus... Pe scurt: aceasta-i calea corecta, verificata practic si fundamentata temeinic azi in teorie. Azi se stie. O stiu si preotii, fratilor...
Cine da cu barda, va primi tunuri din alta parte. Macar ca nici nu isi da seama...
(Pica sub actiunea legii duhovnicesti, cum deseori ne arata, ilustreaza Gheron Paisie, de pilda.)

Eu personal consider ca, pentru mine, fumatul este pacat inaintea Domnului.
De ce? Simplu: in actul rugaciunii nu ma suport mirosind a tutun. Nu pot sa ma rog, ma deranjeaza, imi strica gandul, imi deviaza plansul, concentrarea. Mirosul rugaciunii e cu totul diferit de mirosul hainelor si barbii mele de fumator. Ma simt groaznic. Sfasiat. SCINDAT. Ma spal uneori indelung, cu mult sapun si apa calda, cu sampon chiar, ca sa ma pot ruga... poate vi se pare caraghios, poate de neinteles, poate zice iarasi careva ca ma imbat cu slava desarta, poate...si poate... si poate.... Nu, oameni buni, pur si simplu asa e, sa ma iertati. Mirati-va, daca voiti, dar va rog nu va grabiti cu reactiile, cu osindirea.

La fel de dureros, poate chiar mai rau: in incinta bisericii intodeauna mirosul de tutun, daca intra cineva care-i fumator, se intensifica, poate ati remarcat... Nu pot nicicum sa ingenunchez la Maslu, sa ascult Cuvantul Evangheliei, sa tin de epitrahil si in acelasi timp sa imi suport duhoarea tutunului. Nu se pupa!
Greu imi e. Mult imi sunt nesuferit mie insumi. Va rog sa nu ma ironizati aici, sa nu osinditi, va rog. Spun adevarul.

La fel, m-a intrebat parintele: crezi ca a venit vremea Impartasaniei? Prima reactie a fost tresarirea unei mari bucurii. Apoi, instantaneu, m-am pleostit: nu, nu parinte, nu sunt pregatit. ma gandeam la fumatul meu...

Asadar, in cazul meu fumatul e pacat. Pentru ca ma impiedica la rugaciune, la slujbe, la Impartasanie. Ma tin departe de Domnul, lucru despre care abia indraznesc sa pomenesc dar ma silesc sa o fac, ma tin departe tocmai din cauza patimii mele pentru tigari (mai sunt si altele, dar asta cred ca le bate pe toate). Asadar, iata, eu consider ca pacatuiesc foarte.
Va rog sa ma iertati.
Cine poate, rog sa se roage pentru mine sa depasesc patima asta. Va rog din tot sufletul, fratilor si surorilor. Cer astfel ajutor aici. Acum.
Doamne ajuta!

P.S. Cand o tin pe Maria in brate, cand o legan, daca imi pare ca miros a tutun imi blestem ziua cand m-am apucat de fumat. Nu se potriveste deloc, deloc...
Cand stau cu Tudor de vorba (el e astmatic, in recuperare se pare, in vindecare) si imi pare ca miros a tutun, blestem slabiciunea mea.
In general, dragostea nu are nevoie de tigari. Sub nici o forma. Frica, da. Ura, da. iadul, da. Dragostea, nu!
Cand am cunoscut-o pe sotia mea, mi-am amintit, abia dupa o saptamana, dupa prima noastra saptamana petrecuta impreuna tot timpul, mi-am amintit ca sunt fumator... Si din pacate am aprins o tigara pe strada... Asadar, desi atunci fumam un pachet pe zi, nu mi-am adus aminte o saptamana intreaga de tigari! Uimitor! O saptamana e mult, fratilor, pentru un dependent. Dar nu exista sevraj, nu resimteam nici o suferinta!!
Vedeti, asadar, cand zic: dragostea nu are nevoie de tigari. Fumatul e pentru cei care nu traiesc dragoste. Pentru cei rupti de Hristos. Asa cred. Ma iertati.
Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

ioan, eu cred ca esti pe drumul cel bun, ai aceleasi sentimente pe care le aveam si eu inainte sa ma las de fumat. simteam ca nu se pupa mersul la biserica si postul cu fumatul. nu aveam stare 3-4 ore la slujba pentru ca muream de pofta unei tigari cu o cafea. cand fumam nu ma mai regaseam, parca nu fumam eu. eu m-am lasat in ziua cand am venit de la mare anul trecut, ultima tigara am fumat-o in drum spre casa. este foarte greu sa iei hotararea, de fapt asta este problema ca ne fastacim in a ne alege 'ziua', la inceput te gandesti 25 de ore din 24 la tigari, esti mai irascibil, dar eu nu cred ca sotia ta nu te-ar sprijini, cu timpul nu mai ai nevoie de tigara dupa masa, la cafeaua de dimineata, la nervi. nu spun ca este usor, insa eu nu credeam vreodata ca am sa reusesc sa renunt la ele, plus ca 'era singura mea placere'. dupa prima saptamana a inceput sevrajul ca sa zic asa, as fi fumat o tigara cu orice pret, insa de ciuda nu am fumat, cum sa pierd o saptamana de invingatoare pentru o amarata de tigara si uite asa s-au adunat lunile si acum imi amintesc de ele doar cand vad pe cineva fumind si nu ma mai tenteaza. eu am citit Acatistul Sfintei Maria Egipteana si m-a ajutat mult. incearca sa te lasi intr-o zi cand vii din alta localitate sau cand pleci in alta localitate, cand schimbi ceva, trebuie sa reusesti.

ioan cezar, sa-ti ajute Dumnezeu sa te lasi de fumat pentru ca stiu ca nu vei avea liniste pana nu vei reusi sa scapi de viciul asta.

eu m-am lasat de fumat pentru ca este pacat nu pentru ca nu mi-as permite sa fumez sau pentru ca m-as simti rau, dar am avut mustrari de constiinta si acum stau linistita ca macar pacatul asta nu-l mai am.

se zice ca fostii fumatori sunt mai neintelegatori decat nefumatorii si asa si este. eu ma ingrozesc cand vad o doamna la varsta a 3-a fumand, eu nu vreau sa ajung asa sau sunt domni la fel de batrani care vorba aia abia se misca pe langa baston, dar tigara e 'sfanta', nu le lipseste. eu si cand fumam ma comportam ca si cum nu as fi fumat. eu nu judec pe nimeni, din contra daca as putea sa ajut cu ceva cu mare drag as face-o, stiu ca este foarte greu, numai eu stiu cate inceputuri de an am asteptat ca sa ma las.

Doamne-ajuta!

AMIN! AMIN! AMIN!
Domnul sa va miluiasca! +

fumatul asta e tare pacatos si sunt demoni special instruiti care sa vina cu ispita aceasta.

Da, da. Si-au dat doctoratul pe asa ceva. :)))))
Imi cer scuze. Stiu ca subiectul e unul serios, dar nu puteam sa nu ma amuz de o postare inutila.

Mai bine exprimat nu se putea. Felictari, coleg Lucian008!

Stimata doamna, sunt Sfinti ortodocsi, inclusiv aghioriti, care au baut cafea.
Inca ceva, un mic detaliu tehnic: exista ceva numit "tigare electronica". NU mai este destructiva pentru organism, deci nici, dupa unii, implicit subtil-suicidara, in concluzie nu vad care este pacatul. Eu sunt nebun dupa Linux/Unix. (Bine, si ca sa invat si sa ma respecializez, ca altfel mor de foame...Nu doar stau sa postez pe forumul asta...aici doar ma relaxez duhovniceste). O fi si asta pacat? Nu putem trai toata viata impatimiti, sa zic asa, dupa transcendent, si lua orice deziderat spiritual numai la modul absolut. Viata asta, in trup, trebuie traita. Cu bune si rele.

:24:
Int-adevar, inutila. Pe de alta parte, nu stiu unde am citit, dar e adevarat aceasta, ca pentru fiecare patima e un dr...? Multumesc.

Nu cred, că n-ar ajunge.

La ce pacat te referi ? Personal nu cred ca papa fumeaza , iar daca bea cafea , iar nu e pacat , ci doar betia !

si la Athos se bea cafea. cred ca la Gheron Iosif am citit.

Colegul Mihnea spunea ca Papa mai obisnuieste sa fumeze. O sa caut citatul.

Nu e pacat a bea cafea, e pacat a fi dependent de ea.
la fel ca multe alte dependente.......

domnule, orice medic va poate spune ca un consum moderat de cafea este benefic organismului (antioxidant), insa fumatul nu este benefic chiar daca intr-o masura foarte mica, prin urmare fumatul este pacat iar consumul de cafea moderat, nu.

nu are cum sa fumeze, Papa, sunt canoane explicite contra fumatului !

Ca de exemplu?

este un canon al lui Nicodim Aghioritul din cate imi aduc aminte.

1. Nicodim Aghioritul a trăit şi a murit în stare de despărţire faţă de Biserica Catolică. Deci, un eventual canon al său nu are efecte asupra catolicilor.

2. Nicodim Aghioritul nu ar fi putut da canoane care să aibă efect nici în cazul (de dragul ipotezei) în care ar fi fost catolic. În Biserica Catolică, canoane pot da numai episcopii, el a fost ieromonah (treaptă presbiterală).

corect.

dar sunt convins ca si catolicii au luat ceva masuri contra patimei fumatului.

Subscriu. Eu nu mai fumez de un an si cu toate astea cand intru in biserica hainele inca imi miros a tutun... e drept ca in casa inca se mai fumeaza, din pacate. Dar pe de alta parte la fel de neplacut este orice alt miros (neplacut, se intelege- de alcool, de transpiratie...) emanat de orice persoana care vine asa la biserica (mai ales ca femeie).
Cand m-am lasat, nu a fost nici pe departe atat de greu cat ma asteptam, insa sa nu credeti ca a venit fara un pret al ei. Dar cu timpul am realizat, pur si simplu, ca fumatul nu aducea absolut nici un folos in nici o situatie (asa cum nu aduce nici alcoolul, nici sexul - ca activitati in sine; altceva e cand bei un pahar la masa cu cei dragi sau cand... ma intelegeti).
Dar cred ca cel mai important lucru pe care trebuie sa il intelegem e ca fumatul e un pacat impotriva propriului nostru trup, prin care distrugem, in timp, ceea ce ne-a dat Dumnezeu, "templul Duhului sfant"; sau chiar daca nu suntem credinciosi, tot trebuie sa intelegem ca daca ne distrugem corpul o sa avem de suferit mai tarziu.
Poate ca sa va fie mai usor, aveti nevoie de un "trigger". O

He, he...
Ia să fi fumat cca 25 de ani...
Eu, după 4 ani încă mai am câteodată reflexul de a duce mâna la buzunar şi de a-mi bate un cui în coşciug...

Astazi am primit sustinere din partea catorva forumisti, atat aici cat si pe privat!...
Va multumesc, fratilor si surorilor!
Acum sa va marturisesc ceva: am petrecut o zi, oarecum prin forta imprejurarilor, fara tigari! In primele minute, cand am realizat ca nu voi mai fuma o zi intreaga (inclusiv o noapte) am trait un mic atac de panica. O clipa am crezut ca ... e sfarsitul!...:)
Totusi, m-am silit sa fac anumite lucruri pentru a trece impasul momentan.
Si a venit o frumoasa surpriza: aproape ca nu am simtit ca as avea vreo nevoie de tigari, am trecut mult mai usor decat imi imaginam peste micul sevraj.
Ei bine, oarecum increzator ca totusi voi reusi, oarecum stapan pe mine, oarecum relaxat, dupa o zi fara fumat ... am cumparat un nou pachet de tigari. Buf!!!...

Din experienta asta am invatat un lucru foarte important!

Cred ca voi izbandi. Cred ca Domnul ma va milui. Cred ca ajutorul vostru conteaza mult pentru mine.

Va multumesc! Domnul fie laudat!
Post binecuvantat tuturor! AMIN+

Despre fumat
 

Mosule, si eu am fumat de la 16 ani pana la 28-29. Acum am 36. Deci nu mai fumez de ceva vreme. Este foarte greu sa te lasi de fumat, dar nu imposibil. Acum nu m-as mai apuca de fumat in veci. Ma bucur ca am scapat de viciul asta, am o viata mult mai buna fara fumat.
Trebuie sa treaca cel putin 1 an fara sa fumezi ca sa poti sa zici ca te-ai lasat de fumat. Asta este un viciu foarte pacatos, cand crezi ca ai scapat de el, atunci trosc o iei iar de la inceput. O sa stii ca te-ai lasat de fumat cand n-o sa-ti mai vina sa te gandesti la asta, asa, din senin ...

Sunt cateva tehnici simple care te ajuta sa te lasi de fumat, tehnici comportamentale, mentale, tehnica prevederii trigger-urilor. Daca vrei detalii, call me :)

N-am fumat chiar 25 de ani, doar vreo 15. recunosc. De cand m-am lasat de asemeni am mai bagat vreo 4-5 tigari, la nervi, dar mi s-a parut ca au un gust ingrozitor. Iar in prima perioada, spre a nu risca un atac de panica am avut la mine un pachet cu ceva tigari, in caz de urgenta. Majoritatea le-am dat colegilor care mi-au cerut, doar 2 le-am fumat eu (in vreo 2 luni), si dupa aia nu mi-am mai luat. Recunosc ca mai simt nevoia cateodata, dar nu asa acut. Noroc ca sunt asa de scarboase, nu stiu cum de nu mi-am dat seama atata timp...