K. eu nu vreau o noua viata - sau mai bine zis, ca sa nu discut cazul meu, sunt oameni care nu vor sa aiba un copil - fie ca este primul, al patrulea sau al zecelea.

In acelasi timp, sexul si dorinta sexuala sunt niste nevoi firesti, ca si nevoia de hrana si adapost.

Toate cele lăsate de Dumnezeu oamenilor şi naturii au o finalitate. Finalitatea principală a actului sexual este procrearea, aşa cum finalitatea hranei este ca să trăim. Comparaţia pe care o faceţi este foarte bună.
Despărţirea actului sexual de finalitatea sa este împotriva firii, aşa după cum obiceiul de a mânca pentru a ne bucura de gustul mâncării, după care băgăm degetele în gât ca să vomăm pentru a o lua de la capăt este împotriva firii. Prima boală se numeşte "contracepţie", a doua "bulimie".

Faza cu "sexul este o necesitate" e cea mai buna scuza ca sa nu-ti asumi responsabilitatea actului. In viziune ortodoxa, cred ca si catolica, aceasta "necesitate" nu te absolva de pacatul desfranarii (care apare in urma nerespectarii unor reguli). Trupul trebuie sfintit dupa cum zice si Sfantul Apostol Pavel "nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Hristos?"

E o mare durere sa vezi ca omul discuta matematic si atunci cand vine vorba de copii. Oare chiar credem ca Dumnezeu doarme atunci cand ne daruieste mai multi copii decat am crede noi ca putem creste? Cu siguranta ca nu. Iar daca El ingaduie acest lucru, trebuie sa traim cu credinta ca ne da si putere sa-i crestem. Multe s-ar schimba in bine, daca l-am pune pe Dumnezeu pe primul plan si apoi gandirea noastra.

Mi-a placut tare mult episdoul relatat de George.m - in care Hristos il cheama pe Petru sa mearga pe mare. El o poate face atat timp cat are privirea spre Hristos - credinta, in momentul in care Hristos nu mai este in atentia Sa, Petru se scufunda. Dar e minunat ca Hristos nu-l lasa sa moara, ii intinde mana. E un episod care trebuie sa ramana permanent in mintea noastra. Ori de cate ori vom avea greutati, sa avem credinta ca Hristos ne poate lua de mana de vrem si vom iesi biruitori.

Normal ca discuti matematic atunci cand e vorba de copii. Matematic vorbind, omul isi imparte salariul ca sa ii ajunga de mancare si haine pentru toata familia. E cineva aici care poate sa fie cinstit macar o secunda si sa spuna "io fac cati copii da domnul" ? Dar serios vorbind, cinstit, nu asa, ca domnul zice, domnul a dat dispozitie si eu sunt de acord, dar ce chestie, sa vedeti ca eu ma cam feresc de sex in perioada ovulatiei, si dumnezeu ne-a data pana acum doar doi copii. Nu, concret, cineva care sa poata spune "nevasta - mea si cu mine suntem bugetari, am facut trei copii pana acum si deja e insarcinata cu al patrulea. suntem siguri ca dumnezeu nu ne va lasa sa murim de foame, n-o sa ne mai facem un concediu pana la sfarsitul vietii ca nu ne mai permitem, si mai mult de atat, ne dorim si al 5-lea copil". La modul cat se poate de serios, exista o astfel de persoana pe forum? as vrea sa ii aud parerea, ar fi cea mai avizata persoana care sa ne spuna despre crezul asta.
Pana atunci, eu imi permit sa spun ca cei care sunt necasatoriti sau au 1-2 copii dar sar in sus ca trebuie sa faci cati copii da dumnezeu sunt .... popi. Adica una spun si alta fac.

1. Nu este vorba de a discuta matematic aici. Exista situatii reale.
Din nou apelez la cei care nu stiu anumite lucruri sa nu mai intervina.
Oamenii au nevoie pur si simplu de anumite lucruri pentru a trai: casa, caldura,mancare, lumina, haine, are de platit dari.
Nu noi am inventat astea, nu noi am facut asta acum.
Asa a fost dintr-un inceput, poate ca de la Dumnezeu.
Daca ne lasa sa umblam goi prin natura si sa ne cuibarim in paduri ca animalele, da, era altceva. Faceam tot precum animalele copii cu ghiotura.
Ca unii totusi fac asa: nasc copii multi si apoi ii arunca pe strada, cu fundul gol sau/si ii pun la cersit... Nu este un caz normal.
Dupa ei trebuie sa ne luam?

Iar vremurile sunt tot mai grele.
Da, este f.normal sa-ti doresti copii (1, 2 sau 3 maximum) si sa te si gandesti inainte cum ai sa te descurci cu ei.
Femeile trebuie sa si munceasca, sa aibe si zeci de copii? Oare asa vrea Dumnezeu?

Ma uit ingrozita in magazine cat de mult costa lucrurile pentru copii.
Pentru un adult costa 2-3 Euro un tricou. O salopeta pentru un bebelus costa cel putin de 3 ori.

2. Sexul este numai pentru a avea copii? Revenim la astfel de absurditati? Ii punem la zid iar pe cei care nu pot avea copii?

3. Dumnezeu da copii si te ajuta sa-i si cresti? Nu prea este asa. Cate familii cu copii stau la mila publica si n-au cu ce-i creste.
Si de ce se aduna suta de copii la Valea Plopului si prin camine si pe strazi?
Si daca nu da copii inseamna ca nu suntem buni a-i avea si creste? Suntem niste tampiti handicapati, noi cei fara copii?

Sigur Dumnezeu trebuie sa fie mereu cu noi si in noi. Dar nu este suficient. Nu-mi este clar: ori ne lasam numai Lui si atunci ne trimite mana cereasca, ori trebuie sa facem (si) noi ceva.

Pentru mine este un subiect neelucidat, complicat.

@Celor care nu vor copii: am tinut aseara in brate pe viitorul meu finut. O mogaldeata de cateva kg. Nu pot sa va spun cum este si ce a fost in sufletul unui om care nu poate avea asa ceva acasa. A trebuit sa plec si sa-l las acolo acasa la el. Mi-este sufletul rupt.
Si ma rog la Dumnezeu macar sa-mi ajute sa ma descurc cu banii si sa-l pot boteza.
Ganditi-va bine!!!

Am să răspund acestui subiect printr-un film.
http://www.youtube.com/watch?v=QhWdD...nofeather=True
Doamne ajută!

Cei ce nu pot avea copii, oricand pot naste. Este nevoie numai de ajutor de Sus.
Pentru asta, este nevoie insa de apropiere trupeasca. Cine o opreste, in aceste cazuri ?!
Cei ce nu pot avea copii, mai usor isi pot da seama de mila si de ajutorul lui Dumnezeu.

Femeile patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob au fost toate sterpe. Au nascut abia la batranete.

Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce.
Parintii trebuie sa aiba credinta, nadejde si dragoste.

Sophia,

"Fie tie dupa credinta ta", asa zice Domnul.

Au facut unii si 12 copii si nu erau bancheri, si chiar pe vremuri mai rele decat acum, si n-au ajuns in strada si la cersit ba chiar profesori, doctori, preoti etc.

Si altii care au planificat totul cu grija (dupa mintea lor) au facut doar 1-2 si le-au dat tot ce au vrut si n-au vrut si tot au ajuns copiii niste ratati (cel putin moral vorbind) iar la batranete tot n-au mai avut nimic de care sa se bucure.

Este vorba aceea, cu cei care s-au crezut intelepti dar pana la urma s-au dovedit nebuni chiar si in fata lumii, pentru ca intelepciunea care au cautat-o si au urmat-o, era dupa chipul lumii acestia nu dupa Dumnezeu.

Dumnezeu stie mai bine ce da si cui da.
Mai bine nu ne erijam in specialisti daca ne pricepem numai la truisme.

In multe situatii, omul prefera sa isi fixeze limita, sa hotarasca de unul singur cat poate duce.
E bine, pe de o parte, ca isi constientizeaza neputinta; dar, pe de alta parte, e rau ca nu are credinta si nadejde in ajutorul dumnezeiesc. Nu tine seama de faptul ca lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputinta.

Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.

"Sa te feresti de nastere e un pacat. Impiedicarea zamislirii, cu alte cuvinte contraceptia, este un pacat, care in graiul Bisericii se cheama onanism, dupa fapta lui Onan, al doilea fiu al lui Iuda, stranepotul lui Avraam [...].

Nu stim pricinile pentru care n-a dorit sa-i faca urmasi fratelui sau. Stim doar ca nu avea probleme cu savarsirea actului sexual, dar, cunoscand ca urmasii nu vor fi ai sai, isi varsa samanta pe pamant - astazi am numi asa ceva contraceptie: luarea de masuri pentru a avita zamislirea. Iar ce facea el era rau inaintea Domnului!

Dumnezeu l-a pedepsit pe Onan, si el a murit, dar fapta sa a ramas in vocabularul poporului lui Dumnezeu. Asa ca astazi fapta cuplurilor care se poarta precum Onan este numita in scrierile grecesti ale Parintilor Bisericii αυνανισμός (onanism). In ultimii ani, termenul se foloseste doar pentru pacatul masturbarii, dar onanismul se refera literalmente la actiunile de "planificare familiala" din veacul nostru care l-a uitat pe Dumnezeu.

Asadar, pacatul onanismului nu-i doar pacatul facut de cineva cand este singur - acel lucru cu totul nefiresc, pe care jalnicul nostru veac nu doar ca-l ingaduie, ci-l si promoveaza ca pe ceva sanatos si indreptatit biologic. In graiul Sfintelor Scripturi, pentru cei ce pot citi originalul grecesc, fapta aceasta e numita ἀκαθαρσίᾳ (necuratie) si se refera la masturbare.

V-am zis toate astea ca sa aveti la indemana un temei scripturistic, fiindca astazi avem capacitatea uimitoare de a face compromis cu cele de necompromis! Fapta aceasta este cumplit de neplacuta inaintea Domnului si, fara indoiala, e un pacat - de asta duhovnicii vostri nu va ingaduie sa luati Sfanta Impartasanie si prescriu o asceza" (Arhimandritul Athanasie Mytilineos).

Da, stie Dumnezeu cat ar da, insa nu prea poate sa dea cat vrea, caci are omul grija sa fie mai "intelept".
Oricum, cu pacat sau nu, adesea imi vine gandul "fiecare in coltul sau, cu ale sale pacate si desteptaciuni".
Dea Domnul sa ne mantuim cat mai multi, pentru rugaciunile Parintilor.

Din ce in ce mai mult, omul se arata mai intelept decat Dumnezeu.
Rezultatul... un glob pamantesc ce sta sa expledeze de pacate si de rautate... sa nu mai amintesc desfranarea.
Din fericire, atat de bun este Domnul incat nu ingaduie sa vina moartea fara a da canoane fiecaruia dupa ale sale pacate.

Glasul celui ce striga in pustiul inimilor noastre surde.
Dea Domnul sa ne vedem intunericul si sa alergam cu toata puterea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu.
De nu va spune omul ca nebune sunt gandurile lui, nu va putea avea nadejde in cuvantul lui Dumnezeu.

Cand ar trebui sotii sa se infraneze?
 

Cele de mai jos vin sa intareasca ce s-a afirmat in cadrul acestui thread, in legatura cu zilele in care cei casatoriti ar trebui sa se infraneze. Asta, desigur, in cazul in care ambii soti doresc asta.

"Potrivit intelegerii obisnuite a Bisericii, atunci cand postim ne infranam si de la legaturile trupesti. Si cand postim? In miercurile si vinerile de peste an, si in toate zilele si perioadele de Post.
Postul, asadar, merge mana in mana cu infranarea, avand intelegerea limpede a faptului ca amandoi sotii trebuie sa se invoiasca pe deplin. Sfantul Pavem este foarte transant in privinta asta.

In al doilea rand, sotii se infraneaza de comun acord in marile praznice crestine, precum Pastile. Acestea nu-s zile de post, dar se cuvine sa ne infranam in ele - de Pasti, in toata Saptamana Luminata, care se socoteste ca o singura zi; apoi, in toate Duminicile de peste an si in praznicele Maicii Domnului si ale Mantuitorului - Boboteaza, Intampinarea, Cincizecimea, Inaltarea etc., precum si in alte zile de praznuire ale sfintilor mari. Aceste zile se cinstesc de catre cuplurile crestine ortodoxe prin infranare, mers la biserica si rugaciune.

De asemenea, e foarte important sa va infranati in noaptea dinainte de a merge la biserica, indeosebi in zilele de praznuire ale sfintilor, mai ales sambata noaptea, pentru a va pregati cum se cuvine pentru Liturghia de Duminica.

Asta nu inseamna ca Duminica dupa amiaza vom inceta infranarea, bineinteles ca nu! Din pacate, aceste lucruri nu se mai invata, iar multi sunt nedumeriti in privinta asta - nu se folosesc de disciplina tamaduitoare a Bisericii noastre si nu se bucura niciodata de adevarata libertate duhovniceasca in Hristos" (Arhim. Athanasie Mytilineos).

Problema planificarii familiale cred ca este una din cele mai arzatoare probleme pentru o familie. Am trecut prin experienta asteptarii timp de 2 ani a unui copil, ceea ce m-a facut sa inteleg ca un copil nu vine intamplator ci el este conlucrarea omului cu Dumnezeu.

Al doilea copil in familia noasta a venit relativ repede, diferenta intre primul si el fiind destul de mica. A venit ca o surpriza care ne-a speriat putin dar ne-a bucurat enorm si in timp am inteles ca a fost momentul potrivit randuit de Dumnezeu sa vina pe lume.

Marele duhovnic, Parintele Sofian spunea ca in primul rand femeia trebuie sa-si faca copiii. Din perspectiva crestina asta e calea prin care o femeie se mantuieste. Nu este usor, este extrem de greu si nu spun asta din povesti ci din experienta de mama.

Cred ca ceea ce ne lipseste si nu vreau sa arat cu degetul spre nimeni ci ma refer la propria persoana este tocmai credinta si increderea in Dumnezeu si in faptul ca atunci cand randuieste sa mai vina un copil, este voia Lui si nu ne va lasa fara ajutor.

Daca am fi hotarat noi cand sa vina al doilea copil nu stiu daca aveam parte de fericirea pe care o simtim si ma gandesc cat de mult am fi pierdut fara ca macar sa intelegem.

Planificarea familiala intemeiata pe premise pur seculare mai degraba adanceste ranile familiilor aflate oricum in impas. Aceasta se arata a fi, de cele mai multe ori, un factor de dezbinare, in sanul familiei.

Din nefericire, sotii isi doresc griji cat mai putine, chiar si cu pretul unei constiinte tot mai impovarate de pacat.

o, ce bine ar fi daca am fi si noi asemenea pruncilor.Daca ne-am lasa in grija Tatalui, stiind ca el ne vrea intotdeauna doar ce este mai bun si mai de folos ptr noi!Ce bine ar fi daca am avea puterea sa lasam conducerea intregii noastre vieti in grija Lui!
Si cred ca nu ar fi naivitate, ci credinta curata.
Nu se poate sa te lasi in grija Domnului, sa te stradui sa-i pazesti poruncile si El sa nu te ajute.
Si am simtit lucrul asta pe propria piele de atatea ori!

Planificarea familiala este rodul unei gandiri care nu mai tine seama de lucrarea lui Dumnezeu. Daca iti pui nadejdea in El, nu mai cauti sa faci calcule si sa gasesti explicatii. Dumnezeu ne cheama la viata vesnica cu anumite persoane. Nu avem dreptul ca noi sa spunem ca unele din ele (anumiti copii) nu trebuie sa vina la existenta.