Ingerului Bisericii scriei...
 

Motto: "Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul zidirii lui Dumnezeu: (Apoc.3:14)
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Îngerului Bisericii din vremurile din urmă, scriei:
“Pentru ce eşti abătut, pentru ce eşti trist în sufletul tău, nu sunt Eu Izbăvitorul tău?
Eu sunt Duhul lui Dumnezeu, pentru ce dar mă întristezi?
Eu sunt aici, în inima ta... pentru ce nu Mă vezi?
Vreau să îţi ofer Dragostea Mea, Bucuria Mea... vreau să ai Pacea Mea în tine! Pentru ce suflete nu te deschizi?
Mă vrei deşi Mă ai, Mă doreşti deşi Eu sunt aici, chiar acum, în inima ta...”
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tu vrei să fii iubit, apreciat... Eu îţi dau Dragostea Mea ca să o împarţi altora.
Tu vrei fericire, fără lipsuri, o viaţă lipsită de necazuri... Eu îţi dau Bucurie în necazuri.
Tu vrei să fii liniştit, nederanjat, netulburat... Eu îţi dau Pacea Mea în mijlocul tulburărilor.
Tu ceri de la alţii punctualitate şi vrei totul instant... Eu îţi dau îndelungă Răbdare, vreau să te învăţ ce este veşnicia...
Tu vrei să fii înconjurat de oameni buni şi plăcuţi... Eu îţi dau o Bunătate cu care să Mă vesteşti tuturor celor răi şi păcătoşi.
Tu vrei atenţia celorlalţi şi ajutorul lor... Iată, Eu îţi trimit şi puterea şi voinţa de a face Bine tuturor celor de lângă tine.
Tu ceri de la Mine îndurare... Eu pun în tine Blândeţea Mea cu care să-i stingi pe cei neîndurători.
Tu mai vrei să-ţi bucuri simţurile... Eu te învăţ să struneşti firea ta şi să te înfrânezi de la poftele rele.
Tu vrei ca fratele să te urmeze îndeaproape, tu vrei ca cel de lângă tine să te asculte în toate... Eu pun în tine Credincioşia necurmată faţă de Mine.
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Îngerului Bisericii din vremurile din urmă, mai scriei:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: Rămâi în Mine, aşa cum Eu sunt în tine. Vreau să rodesc în tine. Ridică-te fiule, căci te-am rânduit să-Mi slujeşti fără frică. Iată... am pus Roada Duhului Meu în tine, ridică-te acum şi arată-Mă lumii. Iată că răsplata Mea este cu Mine... Eu vin curând... Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa”. Amin!

Cand au aparut nori pe cerul vietii tale,
Dumnezeu a fost de partea ta si i-a indepartat.
Daca au aparut furtuni carora nu le puteai tine piept,
El ti-a dat pace in mijlocul furtunii.
Daca au curs lacrimi pe obrajii tai,asta nu a insemnat ca esti uitat ci ca sa simti gustul mangaierii Lui.
Cand ti se parea ca nu gasesti raspunsuri,
Raspunsul era ascuns in Dragostea pe care ti-o poarta.
Asa ca nu uita ca nimic nu-I scapa de sub control
Celui ce te iubeste cu adevarat,
Incredinteaza-ti soarta in Mana Domnului si El va lucra!
Multa pace!

Iţi mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, Care m-ai zidit pe mine după chipul şi asemănarea Ta şi dintru nefiinţă la fiinţă m-ai adus întru această lume şi cu slavă şi cu cinste m-ai încununat. Nu m-ai făcut jivină, nici dobitoc, nici o oarecare altă vietate, ci om, fiinţă cugetătoare; ai cinstit sufletul meu cu nemurire şi cu putere. Chiar de ne şi despărţim vremelnic de trup, dar trecem la o vieţuire mai bună, iar cu sufletul suntem însă nemuritori în veci, nu pentru o mie de ani, nu pentru două sau trei mii de ani, ci pentru vecii vecilor cei fără de sfârşit. Iar cine este mulţămitor se face pricinuitor de tămăduire a suferinţei lui. Căci Tu pe mine, Doamne, întreg, lucrător, viu, sănătos, dintru nefiinţă m-ai adus şi mi-ai rânduit vecii cei nesfârşiţi!
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, căci pentru mine mulţime de lucruri ai zidit - cerul, pământul, soarele, luna şi toată podoaba cerului; pentru mine ai făcut fiarele, dobitoacele, păsările, toată vietatea; pentru mine - mările, râurile, izvoarele, iazurile, peştii, chiţii cei prea mari; pentru mine -pădurile, crângurile, pustiurile, pomii cei roditori; pentru mine - verdeţurile, rădăcinile, seminţele, legumele; pentru mine - toate cele văzute şi nevăzute le-ai zidit, o, Dumnezeul meu!
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, căci toate cu înţelepciune şi milostivire le-ai rânduit asupra mea şi neîncetat veghezi asupra sufletului meu: mă aperi, mă păzeşti, mă acoperi, ocroteşti sufletul meu, îmi dăruieşti putere, sănătate, mă viezi, mă înţelepţeşti şi mă luminezi, mă ajuţi şi mă întăreşti, mă îndrumi şi mă povăţuieşti la toată fapta cea bună. Toate drepte, cu milostivire şi bune le-ai iconomisit pentru mine.
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, căci Tu, fiind Dumnezeul Cel Atotputernic, pentru mine Te-ai făcut om, ca să mă uneşti cu Tine întru una Nu Te-ai scârbit a lua asupra Ta cele ale noastre şi să ni Te dăruieşti nouă în întregime. Pentru mine ai fost aşezat în iesle; pentru mine ai fost înfăşat în scutece, Cel Ce îmbraci cerurile cu nori; pentru mine ai fost tăiat împrejur în a opta zi; pentru mine ai fugit în Egipt; pentru mine în Iordan Te-ai botezat; pentru mine ai plecat preacinstitul Tău cap înaintea Sfântului Ioan Botezătorul, ca pe mine să mă ridici în înalturi; Cel Ce nu ai avut trebuinţă de Botez, pentru mine Te-ai botezat, ca prin Botez să-mi dăruieşti curăţire.
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, că pentru mine ai fost bătut, batjocorit, scuipat, pălmuit, legat, încununat cu cunună de spini. Pentru mine ai vărsat preacurat sângele Tău. Pentru mine ai murit aici cu trupul, ca să mă înviezi cu duhul şi să-mi dăruieşti viaţă veşnică. Pentru mine ai fost pus în mormânt. Pentru mine ai înviat a treia zi din mormânt, ca să ne dăruieşti nouă, tuturor, învierea
Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, Care, deşi nenumărat greşesc înaintea Ta, mă primeşti cu milostivire, întru căinţă. Cât de multe greşesc:, înaintea Ta! Tu, însă, nicicum nu mă lepezi! Câte călcări de poruncă săvârşesc înaintea Ta! Tu, însă, nu te întorci de la mine! Cât cad în fărădelegi! Tu, însă, mă ridici la loc, îndelung rabzi, nu deîndată mă dai morţii şi chiar până la ultima suflare, chiar până în ultima clipă, de mă voi îndrepta către Tine, de voi cădea la Tine căindu-mă, Tu, ca un milostiv, mă primeşti.
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, care ai dat legea Ta aici, înaintea ochilor mei; mi-ai dat să pricep care este sfânta Ta voie, nu m-ai lipsit de Botezul Tău, nu m-ai lăsat cufundat în erezie păgubitoare, m-ai făcut părtaş preacinstitelor Tale Taine, m-ai răscumpărat cu sângele Tău şi moştean al împărăţiei Cerurilor m-ai făcut.
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamă-rinimos, care m-ai păzit de războirea şi răzvrătirea lumii acesteia şi m-ai adus în staulul oilor Tale celor cuvântătoare şi m-ai ales pe mine întru slujirea Ta - slujitor al Tău m-ai făcut, deşi nevrednic sunt. Ai aşternut din belşug harul Tău asupra mea, mi-ai arătat calea cea lesnicioasă către mântuire. Toate mi le-ai descoperit înaintea ochilor mei, nimic nu ai tăinuit.
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamă-rinimos, că nu m-ai lăsat lipsit întru nimic, ci întru toate am îndestulare: nu rabd frigul şi duhoarea celor stricăcioase de dragul lucrurilor, nu mă tulbur, nu mă înec în râuri şi nu rabd necazuri pe cale pentru lucruri lumeşti, nu mă tulbură datorii mari, nu mă apasă birurile pentru pământ către ţar, nimeni nu mă prigoneşte la muncă silnică, nu mă sileşte nimeni să înot pe mare, nimic dintre acestea nu rabd, după cum rabdă alţi oameni - şi pentru acestea suferă mult, plătind biruri mari, răbdând necazuri şi năpăstuiţi multe. Şi, nefiind întru acestea, cu preasfântul Tău har sunt slobod, chiar dacă m-aş nevoi, ori aş răbda puţin dintru ceva - dar şi acestea nu pentru cele stricăcioase, ci pentru cele veşnice. Aşadar, zic, lesnicioasă cale către mântuire mi-ai arătat Doamne, înţelept ai iconomisit aici împărăţia Cerurilor, toate aici ni le-ai dăruit.
Mulţumesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamă-rinimos, căci pentru puţină nevoinţă, viaţă veşnică - împărăţia Cerurilor - ai făgăduit a-mi dărui. însuţi zidindu-mă, însuţi făcându-mă şi toate cele trebuincioase dăruindu-mi, ne dăruieşti toată viaţa veşnică, nu pentru puţină vreme, nu pentru o sută ori o mie de ani, sau o mie de mii de ani, ci în vecii vecilor, care nu au sfârşit. Slavă negrăitei Tale milostiviri, Doamne! Slavă minunatei Tale iconomii, Preasfinte împărate! Slavă negrăitei şi necuprinsei Tale bunătăţi şi înţelepciuni, Doamne, Iubitorule de oameni! Căci Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfantul Dimitrie al Rostovului

Stihuri de strigare pline de dorire pentru Dumnezeu
 

O, Dumnezeul meu, să se rănească inima mea de dragostea Ta dumnezeiască! Fă să Te caut ziua şi noaptea pe Tine, Domnul meu, ca să mă unesc cu Tine cu tot sufletul meu, ca arzând şi înflăcărat fiind sufletul meu de dorirea Ta dumnezeiască, pururi să am aceasta drept mângâiere sufletului meu, pururi să Te am liman liniştit şi pace neclintită. Toată dorirea şi râvnirea mea să-mi fie întru Tine Unul, Doamne, ca să fiu cufundat pe de-a-ntregul în dragostea Ta cea dumnezeiască, unit fiind cu Tine! Insă niciodată să nu mă despart de Tine, Domnul meu!
2. Nimic să nu mă rupă, nimic să nu mă despartă de dragostea Ta cea dumnezeiască, o, Dumnezeul meu! Nimic să nu mă despartă, nici foc, nici sabie, nici frig, nici prigoană, nici adânc, nici înălţime, nici cele de acum, nici cele viitoare! Doar dragostea Ta să fie de-a pururi întru sufletul meu! Nimic altceva să nu doresc în sufletul meu, Doamne, c| zi şi noapte să Te caut pe Tine, Domnul meu. Şi, aflându-te, să primesc comoara veşnică şi bogăţia să o dobândesc şi să mă învrednicesc de tot binele.
3. Toată nădejdea mea, toată încrederea mea o îndrept spre Tine, Doamne; toată comoara mea, toată bogăţia mea întru Tine o am; toată slava şi desfătarea mea întru Tine Unul să fie, Doamne! Doar cu acestea nu mă voi înşela şi aceasta una să fie cu mine în vecii vecilor; zi şi noapte, neîncetat strig către Tine, o, Dumnezeul meu! Şi, dimpreună cu Proorocul, mereu grăiesc: „Din straja dimineţii până în noapte" (Psalm 129, 6) duhul meu către Tine, Dumnezeule, până va străluci lumina poruncilor Tale pe pământ; zi şi noapte Te voi căuta pe Tine, Domnul meu, până Te voi dobândi pe Tine, Izvorul vieţii - şi îmi voi potoli setea sufletului meu!
4. Dimpreună cu Proorocul, pururi îţi voi grăi Ţie, o, Dumnezeul meu! „Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob" (Psalm 131,4-5); nu-mi voi da odihnă, nu-mi voi da pace, până nu voi afla cele căutate, căci toată slava şi bogăţia lumii acesteia este deşertăciune şi orice desfătare pământească şi patimă trupească este înşelare. Doar aceasta una nu este înşelare: să Te iubesc pe Tine, Unul Domn, cu tot sufletul şi cu toată inima mea; nimic altceva să nu prefer afară de dragostea Ta, căci numai prin aceasta am a dobândi mângâierea şi bucuria veşnică.
5. Ce altceva să iubească inima mea întru acest veac? Ce altceva să dorească, afară de Tine, Domnul meu, preadorit şi cântat de toată făptura? Hrana şi băutura sunt vremelnice şi stricăcioase; bogăţia şi averea degrab pieritoare şi trecătoare; slava şi cinstea sunt înşelătoare şi schimbătoare. Nimic nu este statornic şi neînşelător, ci doar Tu, Unul, eşti veşnic şi neclătit. Pentru aceasta, pe Tine Unul, sufletul meu mai vârtos Te va dori şi cu toată inima Te va iubi; pretutindeni m-aş afla gol şi descoperit, dacă nu mă voi alipi cu toată inima de Tine - pretutindeni voi fi beteag, necăjit şi amărât. Sprijină-mă Tu însuţi, Doamne, şi răneşte inima mea cu dorirea Ta dumnezeiască. Alipeşte sufletul meu şi toate gândurile mele către dragostea Ta, Doamne, Ziditorul meu!
6. Unde va merge sufletul meu? încotro se va întoarce? Unde va afla liman liniştit? Unde va afla pace neclintită, dacă nu întru Tine Unul - Domnul Dumnezeul meu. Ce altceva să iubesc? Ce altceva să doresc? Sau de ce altceva să mă alipesc, dacă nu de Tine Unul, Domnul meu. Căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul şi Ziditorul meu. Tu eşti slava, stăpânirea şi frumuseţea mea. Să nu umble în deşert sufletul meu, să nu desfrâneze întru lucruri deşarte inima mea, să nu se lege şi să nu se robească cu lucrurile trecătoare, ci de Tine, adevăratul şi singurul Liman liniştit să se ţină cu toată tăria şi niciodată să nu se despartă.
7.O, Dumnezeul meu, umple sufletul meu cu dragostea Ta dumnezeiască! Varsă asupra mea toată milostivirea Ta, udă-mă cu apa Preasfântului Tău Duh, dă-mi apa harului Tău Preasfânt, dă-mi mie această apă, Doamne, ca să nu mai însetez, nici să ajung în sălaşurile desfătării stricăcioase, la fântâna blestemată a lui Iacov (loan 4,13); oricine va bea din apa aceasta va înseta şi mai mult după desfătările pământeşti; oricine va bea din apa harului Tău, pe care Tu însuţi o dai, nu va înseta în veci, ci se va face izvor de apă, care va curge în râu de apă vie, Care este Duhul Sfânt (loan 4, 14). Şi făcându-mă părtaş al izvorului harului Tău dumnezeiesc, mă voi sătura cu desăvârşire, când mi se va arăta slava Ta!
8. Răstoarnă robirea noastră, Doamne; topeşte gheaţa din sufletul meu; acoperă-mă cu iubirea Ta de oameni, nemăsurat de mărinimoasă; să curgă apele şi râurile harului Tău din blestemata mea inimă. Răneşte-mă şi mă străpunge cu dorirea Ta cea dumnezeiască, aşa încât să nu mai desfrânez în sufletul meu pentru lucruri deşarte. Satură sufletul meu cu mana Ta cea dumnezeiască, pentru ca să nu mă întorc precum egiptenii la desfătările stricăcioase ale lumii acesteia, nici să râvnesc căldările cu multe griji şi usturoiul Egiptului, care întunecă mintea; ci această mană a harului Preasfântului Tău Duh să-mi fie spre a face voia lui Dumnezeu, spre veselie veşnică şi bucurie a sufletului meu. Unde altundeva să căutăm bucurie? Tu eşti bucuria mea cea adevărată. Unde altundeva să căutăm viaţă? Tu eşti viaţa mea. Unde să căutăm bogăţie? Tu eşti bogăţia şi comoara mea cea veşnică.
9. Dă-mi mie, Ziditorule al meu, să Te cunosc pe Tine, Unul adevăratul Domnul şi Dumnezeul meu şi pe Cel pe Care L-ai trimis în lume pentru noi - pe Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos şi mă fă părtaş al harului Preasfântului Tău Duh, ca astfel să mă cunosc pe mine, căci e de trebuinţă să mă cunosc, ca să mă unesc cu Tine, căci al Tău sunt pe de-a-ntregul; căci trupul meu nu este al meu, ci al Tău, Doamne, sufletul meu nu este al meu, ci al Tău, Mântuitorul meu; toate simţirile mele: vederea, auzul, gustul, mirosul nu sunt ale mele, ci ale Tale sunt, Domnul meu. Tot sunt al Tău, Binefăcătorul meu! Toate de la Tine le am, toate de la Tine le-am primit.
10. Adăpost, zid şi apărător al meu, Tu Unul vei fi, Doamne! Liman îmi este dragostea Ta, Doamne; Tu Unul îmi eşti Domn, Tu eşti întărirea şi slava şi frumuseţea mea. Tu eşti lauda şi nădejdea, eşti toată dorirea, eşti toată desfătarea, o, Dumnezeul meu! Căci Tu dăinuieşti în vecii vecilor, nicicând preschimbându-Te. Tu Unul să-mi fii mângâierea mea şi veşnica desfătare, Doamne! Preasfânta şi dumne-zeiasca Ta dragoste să-mi fie bucurie şi veselie. Nu am nimic mai bun şi mai vrednic de cinste, nici pe pământ, nici în Ceruri. Acestea îmi sunt mai cinstite decât toate comorile, mai nepreţuite decât diamantele cele de mult preţ. Mai mult decât acestea nu-mi doresc nimic în vecii vecilor; mai mult decât acestea nimic nu caut, ci doar cu acestea mă voi mulţămi întru acest veac şi, cu prisosinţă, în cel viitor.

Bucurie de Florii - N.Rosu
 

Aparatorul cel mare si Domn al cerului si al pamantului, pe Tine, Imparatul cel nemuritor, vazandu-te rastignit pe Cruce, faptura toata s-a schimbat, Cerul s-a inspaimantat, temeliile pamantului s-au clatinat. Iar noi, nevrednicii, inchinaciune de multumire aducand patimilor Tale pentru noi, cu talharul strigam Tie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne intru Imparatia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, matuieste-ne!

Vazandu-te pe Tine Ingerul in gradina Ghetsemani, in rugaciuni nevoindu-Te pana la sudoare de sange, stand inaintea Ta, Te intarea, cand Te ingreunau ca o sarcina pacatele noastre. Caci Tu, pe Adam ridicandu-l, l-ai adus inaintea Tatalui, plecandu-ti genunghii si rugandu-te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinta si cu dragoste Iti cantam Tie: Aliluia!

Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai rabdat, cu slava si cu cinste L-ai incununat pe om;
Iisuse, Cel ce palmuit ai fost pe fata, spre a Carui fata Ingerii a cauta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost batut peste cap, pleaca-mi spre smerenie capul meu;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminosi cu sange i-ai avut intunecati, intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost batut si cu toate madularele dureri ai suferit, fa-ma intreg si sanatos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne in Imparatia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne!

Din Acatistul Patimilor Domnului Iisus Hristos
http://logos.md/rugaciuni/acatiste/patimi

O poezie scrisa de Ioan Untaru
 

O poezie a lui Luca Ionel
 

Canonul Invierii
 

Uitati o poezie superba cu ocazia marei sarbatoare a Invierii Domnului:


Hristos a inviat!(autor:Vasile Militaru)


Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

Este superba,multumim!

Imnul despre necredinta lui Toma
 

<< continuare >>
 

O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz


"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

Traian Dorz

Ce frumoasa poezie! Doamne ajuta!

si adevarata, caci asa facem noi...:1:

O, Doamne, fa ca prin puterea harului Sfantului Duh sa vietuim dupa sfanta Ta voie. Cand harul e cu noi, mintea noastra e puternica; dar cand pierdem harul, atunci vedem neputinta noastra; vedem ca fara Dumnezeu nu putem nici macar gandi ceva bun. Milostive Dumnezeule, Tu stii neputinta noastra. Ma rog Tie: da-mi duh smerit pentru ca, dupa milostivirea Ta, Tu dai sufletului smerit puterea de a vietui dupa voia Ta si-i descoperi toate tainele Tale, dandu-i sa cunoasca cat de nesfarsit ne iubesti.

Sfantul Siluan Athonitul

Rugaciunea lui Solomon catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii
 

"Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu cuvantul Tau,
Si cu intelepciunea Ta ai randuit pe om ca sa stapaneasca peste zidirile cele facute de Tine,
Si sa carmuiasca lumea cu cuviinta si cu dreptate si cu suflet drept sa faca judecata,
Da-mi mie intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii Tai.
Caci robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin destoinic sa inteleg judecata si legile.
Caci, chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti.
Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca sa stapanesc poporul Tau si sa judec pe fiii si pe fiicele Tale.
Tu mi-ai poruncit sa zidesc templul in muntele Tau cel sfant si un jertfelnic in cetatea in care locuiesti, dupa chipul cortului celui sfant, pe care l-ai pregatit dintru inceput.
Cu Tine este intelepciunea care stie faptele Tale si care era de fata cand ai facut lumea si care stie ce este placut inaintea ochilor Tai si ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
Trimite aceasta intelepciune, din sfintele Tale ceruri, de langa tronul slavei Tale, ca sa ma ajute in ostenelile mele si ca sa cunosc ce este bineplacut inaintea Ta,
Fiindca intelepciunea toate le stie si le intelege si ma va povatui intelepteste in lucrarile mele si prin slava sa ma va pazi.
Si astfel, faptele mele Iti vor fi placute si voi judeca poporul Tau cu dreptate si voi fi vrednic de tronul tatalui meu.
Cu adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa patrunda vointa lui Dumnezeu?
Gandurile muritorilor sunt sovaielnice si cugetarile noastre sunt cu greseala.
Caci trupul cel putrezitor ingreuiaza sufletul si locuinta cea pamanteasca impovareaza mintea cea plina de grija.
Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?
Cine a cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfant?
Astfel, s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea".

O ruga su un vers . . .
 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu, Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau.
Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.
Amin.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume
 

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Lacrimile



Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.


Lucian Blaga

Blaga...superb,superb!

Hristos s-a Inaltat !
 

Rugăciuni ale Arhimandritului Sofronie de la Essex!
 

Doamne, cu nădejdea în rugăciunile întregii Tale Biserici din cer şi de pe pământ, în mijlocul căreia se află îngenuncheată şi înlăcrimată Preacurata Ta Maică, îmi înalţ - cât încă n-a sosit ceasul morţii - cu sfială rugăciunea mea, zicând:

"Iisuse, Preadulcele şi Scumpul meu Mântuitor, Tu eşti singura mea mângâiere şi nădejde de mântuire. Căci oriunde m-aş întoarce - spre răsărit, spre apus, spre miazăzi sau spre miazănoapte - eu numai pe Tine Te caut. Cerul şi pământul, viaţa şi moartea n-au nici un sens fără Tine. Tu îmi eşti mai necesar decât aerul, apa şi pâinea. Şi când Te părăsesc şi mă îndepărtez de Tine, tocmai atunci îmi eşti mai dorit, mai căutat, mai necesar. De aceea, cu lacrimi suspin şi strig către Tine: Vino, Iisuse! Pogoară-Te în iadul din mine, cum Te-ai pogorât îndată după înviere şi învie ticălosul meu suflet. Ştiu că nici eu - de mii de ori mai mult - nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu dărăpănat de păcat, dar adu-Ţi aminte, Doamne, că eu, chiar de voi muri în păcate, tot cu nădejdea mântuirii şi învierii Tale voi muri. Şi aşa cum ai avut milă de cei din Legea Veche, pe care i-ai slobozit din legăturile şi încuietorile morţii, tot aşa ai milă şi de mine şi mă dezleagă din lanţurile păcatului şi ale patimilor cu care şarpele m-a înfăşurat. Tu ai zis, Iisuse, că mai ai şi alte oi, care nu sunt din staulul poporului ales de Tine şi pe care trebuie să le aduci în turma Ta; ca şi canaaneanca, eu nu sunt din neamul celor ce sunt mereu cu Tine, ci vin continuu dintre păgânii cei nelegiuiţi. îmi dau prea bine seama că nu se cuvine să iei Pâinea Vieţii din gura copiilor Tăi şi s-o arunci unui câine ca mine. Dar cu toate acestea eu alerg ca şi sărmana văduvă în urma Ta, rugându-Te fără încetare să ai milă şi de mine, căci şi eu am în pieptul meu o inimă care rău se îndrăceşte cu patimile. Lasă-mă dar, Iisuse Doamne, ca alături de canaaneanca şi de toţi oropsiţii pământului, să strâng firimiturile ce cad de la masa sfinţilor Tăi. Primeşte-mă în staulul Tău ca să nu mă sfâşie lupul cel nevăzut. Căci nădejdea şi mângâierea mea este Cuvântul Tău care zice: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară”, iar pe cel primit de Tine nimeni nu-1 va putea răpi din mâinile Tale, nici chiar satana.

Cuget ziua şi noaptea la Tine, Iisuse, şi mă întreb: Ce-aş face, Doamne, fără Tine? Ce-aş face fără Tine în suferinţă, în boală, în temniţă, în sărăcie? Ce-aş face când îndoielile de tot felul vin să-mi sfâşie sufletul? Ce-aş face când păcatele şi patimile caută să mă înghită, aşa cum valurile mării căutau să-1 înghită pe Petru?

Cunosc dragostea cu care Tatăl ceresc de veacuri îi primeşte pe toţi fiii risipitori care, cu pocăinţă, se întorc acasă.

Cunosc iubirea Duhului Sfânt care, cu suspine negrăite, se roagă zi şi noapte pentru noi.

Ştiu că Preacurata Fecioară se roagă în genunchi şi cu lacrimi pentru toţi păcătoşii.

Ştiu de asemenea că îngerii din cer şi toţi sfinţii, care au fost oameni păcătoşi ca şi noi, neîncetat ne ajută cu rugăciunile lor dar, cu toate acestea, inima mea tot spre Tine se îndreaptă, Iisuse, ochii mei tot pe Tine Te văd răstignit, vărsându-Ţi şi acum sângele Tău cel scump pentru mântuirea noastră; urechile mele tot cuvintele Tale aud, spunând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre”; sufletul meu tot pe Tine Te simte, văzându-Te cum, înainte de a-Ţi da duhul în mâinile Tatălui, grija Ta cea mare n-ai îndreptat-o mai întâi spre Maica Ta, care stătea la piciorul crucii cu sabia durerii împlântată în inimă, nici spre feciorelnicul Tău ucenic şi prieten ce s-a rezemat de pieptul Tău şi Te-a urmat cu cea mai mare credincioşie pe drumul Golgotei, ci Ţi-ai îndreptat privirea spre un tâlhar ca mine, căruia i-ai făgăduit Raiul chiar în ziua în care i-ai vorbit, lăsând astfel cele nouăzeci şi nouă de oi în muntele sfinţeniei şi căutând prin prăpăstiile fărădelegilor oiţa cea rătăcită; iar închipuirea mea tot pe Tine mi Te înfăţişează înaintea ochilor mei, stând şi plângând în faţa Ierusalimului inimii mele, care nu vrea să-şi adune puii faptelor bune sub aripele Tale."

" Tu esti liman "
 

O poezie care mi-a placut extrem de mult , scrisa de colega si prietena noastra de pe forum , Dorina Stoica :

Scotocind prin ganduri
Tot de Tine dau.
Cautand un sprijin
Tu esti primul Dar.
Indraznind, incerc cu teama
sa te aflu tot pe Tine
si privind in jur la semeni
vad icoana Ta din nou.
Gandurile sunt epave
ce din larg, la maluri trag.
Esti Painea , esti Vinul
pentru noi Iisuse drag !
Peste ochi cad pleoape grele.
Se inchid. Tu esti liman.
Obosita si flamanda
cu zdrentele de vise
fluturand a ajutor,
iar si iar ma-ntorc la Tine
ducand Crucea Ta sa mor.


Dorina Stoica
Din "De la poezie la rugaciune"

Mulţumesc prietene pentru neuitare.

Nu exista uitare pentru cele bune si frumoase sufletului !:53::53::53:

Pentru Tine, Doamne
 

Pentru Tine Doamne
Florile-nfloresc
Pentru Tine noaptea
Stele stralucesc

Pentru Tine ploaia
Picura si canta
Si-n gradina cerne
Bucurie sfanta

Pentru Tine candele
In altare ard
Tu la zile sfinte
Miluiesti cu nard

Pe copiii care
Osteniti de joc
Pe iconostase
Cara busuioc

Langa Tine Doamne
Cei saraci se strang
Tie-ti cer iertare
Ochii care plang

Catre Tine Doamne
Plec genunchii truditi
Numai Tu Stapane
Nu mai parasit

Da-mi rabdarea pietrei
Si din cerul Sfant
Picura-mi pe gene
Roua sa te cant

Picura-mi in suflet
Balsamul durerii
Si pe buze asterne-mi
Strajile tacerii.

Amin.

Sa faci, o, Iisuse, din inima mea
O harfa divina sa cinti Tu din ea
Si-n corzile-i sfinte sa sune mai plin
Acordul iubirii maret si sublim.

Sa faci , o, Iisuse, din inima mea
Cadelnita sfinta, sa arda in ea
Tamiia iubirii cu focu-i ceresc,
Ca pururi prin lume iubind, sa traiesc.

Sa faci, o, Iisuse din inima mea,
Epistola vie.Sa scrii Tu in ea
Cuvintul iubirii placut si duios,
Sa-ndrume pe oricine spre cerul frumos.

Sa fie, Iisuse, si inima mea
Biserica sfinta - sa stai Tu in ea.
Podoaba iubirii cu duhul ei bland
S-o faca frumoasa oriunde si-oricand.

Sa fie, Iisuse, si inima mea
Sa fie intruna ca inima Ta
Izvor de iubire,de mila, de har
Mereu tot mai plin pe al jerfei altar.