"Dumnezei sunteti si toti fii ai celeui Preainalt", nu?
dar asta cere Dumnezeu mireanului de rand? sincer

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++Zmernia si plecarea omului neIncetat Inaintea lui Dumnezeu, recunostinta fata de toate cIte nile trimite .
Nu mam suparat pentru ca atunci meas atrage osInda care o cer In rugaciunea Tatal nostru si ne iarta noua precum si noi iertam gresitilor nostri , Insa aici nui vorba de gresala din partea fratiei tale este vorba de a Intelege ca eu sami spuna toata omenirea ca sunt bun si curat eu nu as recunoaste ce as fugi sa nu aud aceste vorbe , eu ma smersc si ma caiesc de or ce vorba iesita din gura mea ne dreasa cu sare si ne rumegata bine, si de toate faptele bune pe care les fi putut face si din lene sau comoditate nu leam facut dealungul vieti mele ,´
sau as fi mai bun dac as spune ca eu nu am pacate oare nu as fi ca fatarnici si ca fariseu, dar eu vin Inaintea ta Dumnezeul meu si recunosc neputinta si pactele si saracia faptelor bune de ajutor si de iubire de Tine si de aproapele meu iartama si nu ma pedepsi dupa multimea pacatelor mele din tinerete si din toata veata mea amin amin amin.

Dragul meu te rog sa ma pomenesti si fratia ta in rugaciunitle fratiei tale ca Domnul sa ma ierte si sa ma Intelepteasca sa fac voia lui amin amin amin
Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin amin amin

,,Complexitatea sfinteniei si a trasaturilor sfantului este evidenta. Sfantul nu este nicidecum un fugar din lume, ci un alergator catre Hristos, catre Dumnezeu, in mijlocul lumii, in vazul si cu stiinta tuturor. El nu este o fiinta ascunsa, ci una care infrunta toate asprimile vietii vanzolita de realitatile timpului, pe fata, fara insolenta ci cu calm sau indelunga-rabdare. Iar fiindca nu urmareste un scop material, imediat si pamantesc, un scop egoist si stramt cum obisnuiesc unii dintre oameni sa urmareasca, sfantul ramane in primul rand un slujitor al lui Dumnezeu (v. 4), inzestrat cu harul lui Dumnezeu. Comportarea sfantului fata de semeni pare ciudata, straina de maniera obisnuita: el nu renunta nicidecum la curatia sufletului, adica "nu se intineaza" cu foloase necuvenite din partea semenilor, este constient de locul sau in fata lui Dumnezeu si inaintea oamenilor, se manifesta cu bunatate fata de oricine, in dragoste sincera, ca vietuitor in Duhul Sfant. El nu minte pe aproapele sau, nu-l inseala si nu-l tradeaza pentru ca puterea lui Dumnezeu il intareste spre a sta drept in fata valurilor vietii.''

Sursa: Sfinti si sfintenie in ortodoxie (Primul link postat)

Lepadarea de sine este o prima conditie a sfinteniei, iar urmarea lui Hristos este a doua. (Asa cum reiese din al doilea link postat anterior)

sfinti putem fi cu totii numai daca DUMNEZEU ne va randuii.altfel noi nu ne putem considera sfinti sau ca am ajuns la sfintenie. crezi ca sfintenia este pe grade?unul este sfant altul mai putin sfant? nu inteleg

in nici un caz nu putem considera sfinti.



Voi să vă sfinţiţi şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul care vă sfinţesc . (Leviticul 20:7-8)

„sa va sfintiti”-atingerea sfinteniei presupune o dezvoltare graduala,urmand calea implinirii si desavarsirii, cunoasterea selfului. Prima treapta a acestui urcus duhovnicesc consta in pocainta.
„sa fiti sfinti”- realizarea sinelui, desavarsirea personalitatii
”va sfintesc”- deschiderea fiintei spre starea de sfintenie.

Fiecare percepem intr-un anumit mod sfintenia. Prin stare de sfintenie eu inteleg o stare de lupta continua pentru eliberearea de patimi si cultivarea virtutilor ,ca forme ale frumosului spiritual, iar prin sfintenie ,asa cum am spus, desavarsire, momentul in care nu mai exista riscul ruperii echilibrului sufletesc. Nu-i consider pe Sfinti supra-oameni, din contra in consider oameni normali, doar sfintenia e starea normala a sufletului; noi ne-am abatut de la normalitate.

stare de sfintenie este un lucru de care nu ne putem da seama prin urmare daca nu iti dai seama de un lucru nu ai cum sa spui ca ai atins aceasta stare.iar cel ce sustine ca a ajuns la starea de sfintenie sau va gandii acest lucru este in mare inselare si este plin de mandrie.eu nu neg sfintenia dar vreau sa spun ca nu ai cum sa o lucrezi.sfintenia iti este daruita ajungi la ea lucrand tote celelalte vrtuiti pt care nu putem ruga:dragostea,smerenia,rabdarea,iubirea etc

Dar nu ai nevoie sa-ti dai tu seama, nu te intereseaza. Constientizarea "superioritatii" denota vanitate, nu sfintenie. Sfintii au fost oameni normali, cei din jur i-au perceput in mod diferit, pentru ca anormalitatea a devenit normalitate prin perpetuarea ei. Prin faptele lor ei s-au ridicat deasupra celorlalti; in acest sens ii putem numi supra-oameni, insa aceasta stare la care ei au ajuns e starea normala a sufletului.

Sfintenia
 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++


Subscriu celor spuse de frati ta , Sfinti au ajuns la sfintenie la starea normala la care trebuie sa tindem sa ajungem toti . Atunci nu ar mai fi crize pe pamInt si foamete si rzboaei si ura si dujmanie.
Aunci cInd am ajunge toti la acea stare la care au ajuns Iubitori de Dumnezeu am trai fericiti nu neam gIndi ce vom mInca sau cu ce ne vom Imbraca sau ce sa fac mIine sa mai adun ceva averi sau sa Insel pe cineva aceste ginduri aduse in inima omului vine de la cel ce este Impotriva ca omul sa ajunga la adevarta cunoastere .
Slavit sa fie Domnul

Vedeti acestea sunt lucruri placute Lui Dumnezeu ca omul sa caute sa ajunga la starea de sfintenie , nu cearta nu desbinarea si nu mIndria care din pacate pe multi ne stapIneste ,
Iartane doamne Dumnezeul nostru si ne lumineaza calea ca pasim pe ea spre Imparatia cerurilor amin amin amin



Parintele Cleopa
 

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos este Biserica sfinţilor şi a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învăţătura Apostolilor şi pe sîngele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinţi, a fost slujită de sfinţi. Biserica şi astăzi cere sfinţi, păstori cît mai sfinţi şi credincioşi cu viaţă sfîntă.

Dintre aceştia facem parte şi noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har şi fii ai Bisericii luptătoare de pe pămînt, sîntem datori să fim "următori lui Hristos", să trăim duhovniceşte pe pămînt, să ne facem vrednici de Împărăţia Cerurilor.

Ca fii sufleteşti ai sfinţilor care ne-au născut în Hristos sîntem datori să le urmăm credinţa lor dreaptă, să le urmăm viaţa lor sfîntă, dragostea lor pentru Dumnezeu, rîvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfînta rugăciune. Nu ne putem mîntui, dacă nu imităm după putere viaţa sfinţilor. Adică smerenia cuvioşilor, bărbăţia mucenicilor, rugăciunea sihaştrilor, sfinţenia drepţilor, curajul şi statornicia în credinţă a înaintaşilor, răbdarea părinţilor care ne-au născut, blîndeţea mamelor care ne-au crescut.

Să rîvnim cu stăruinţă acestor mîntuitoare virtuţi creştine. Noi nu ne socotim sfinţi, dar trăim şi ne mîntuim în Biserica sfinţilor. Ei ne sînt părinţi, rugători, ajutători în necazuri şi modele de urmat. Să părăsim mîndria, răutatea şi necredinţa care ucid sufletul şi să cerem ajutorul tuturor sfinţilor din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat şi sfînt: şi trupul, şi mintea, şi cuvîntul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămîn nestricate şi vindecă mulţi bolnavi.

Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: "Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!"

Amin.

sa ma iertati daca v-am suparat.

amin amin amin

Cred ca Sfintii au fost oameni normali dar care s-au straduit mai mult. Si cred ca aproape orice om ar fi avut potential de a ajunge sfant. Si sfintenia se capata prin viata traita sau prin moarte pentru Hristos(Sfintii Martiri, printre care au fost si mireni).

Nu cred ca se pune aceasta problema pentru un mirean(exceptie: martirii). Poate exista cazuri.... Dar in general au ajuns Sfinti cei care si-au dedicat viata Lui Hristos si oamenilor. Adica au renuntat la bogatie, la voia de sine, la placeri carnale, s-au rugat pentru toti, n-a existat manie in viata lor, s-au daca au fost ispititi, au idepartat ispita, au vrut doar binele, au facut si au gandit doar binele. Plus multa rugaciune si puritate sufleteasca. Sa zicem ca probabil si ei au fost ispititi cu vreun gand, dar imediat l-au alungat sau s-au rugat. Saracie, smerenie, puritate.

Mai exact, as crede ca un calugar(adica o persoana care a renuntat la lume) care munceste foarte mult cu el poate ajunge Sfant. Si Calugaria nu e nici ea hocus pocus, ai depus voturile monahale si gata, te-a schimbat Dumnezeu. Adica poate poate mai sunt oameni care ar crede asta(si eu m-am gandit), din contra, ispitele sunt mult mai mari, "lasa tu viata lumeasca si vino in manastire, sa vezi aici lupta cu ispitele". Esti la fel, numai ca incerci sa te gandesti doar la lucrurile importante, la Dumnezeu sau la mantuirea ta.

Nu cred ca Sfintenia este un obiectiv pentru crestini, nici nu are cum, daca vorbim de un mirean cu viata de familie, si nici pentru ceilalti n-ar trebui sa fie, ci toti ar trebui sa cautam mantuirea.

Adica cei care au ajuns Sfinti, nu si-au propus asta, si-au dorit mantuirea si sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si sa-i fie pe plac.

Ma indoiesc ca cineva care si-ar propune sa fie Sfant ar ajunge. Unu, ca odata ce ti-ai propus, vine "haita" si-ti da o lupta, ca sa te smereasca bine ca sa mai visezi la incununare, si numai ideea de a dori sa ajungi Sfant, presupune recunoastere, ceea ce inseamna ca-ti doresti faima si lauda.

Sa zicem ca, am putea spune ca sfintenia ar putea deveni un obiectiv, cand te-ai referi sa ai o viata sfanta, pura, curata si sa-i fii placut Lui Dumnezeu, nu la obiectivul de a ajunge un Sfant.

http://www.youtube.com/watch?v=v0sopjzjrg8

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++

Bunul Dumnezeu sa ne ierte pe toti amin amin amin
Nui nimic de Iertat , eu asa am vazut si Inteleg ca fuaga de MIndrie este un dar si o virtute la cine o are si cultiva In adincul sufletului sau


Slavit sa fie domnul In veacul veacului amin

Daca Dumnezeu ne indeamna "Fiti Sfinti..." eu ce trebuie sa fac?! Sa spun : Nu Doamne eu sunt prea smerit ,eu nu vreau sa devin sfant,vreau sa fiu o leguma,un om obisnuit.Nu vreau sa fiu un crestin veritabil,vreau sa mai petrec,sa nu fac neaparat jertfe din viata mea,sa nu postesc excesiv,sa nu ma rog prea mult,sa ma duc la Biserica cand doresc si cand am timp,sa ma impartasesc o data pe an etc...

Sunt un om normal,sfintenia e pentru altii....

Ne putem sfinti si in viata de familie. Femeia se sfinteste prin nasterea de prunci si prin educarea in credinta crestina. Avem multe astfel de simple femei. Avem si barbati sfinti care au trait in mijlocul lumii:

,,3. Dar Sfântul Antonie, după cum am spus, avea război de la cel viclean. Odată, într-un moment de ispită, satana i-a spus: „Antonie, altul ca tine nu există. Eşti cel mai sfânt de pe pământ…”. Periculos gândul mândriei. Marele Antonie l-a izgonit. Însă a auzit atunci şi un alt glas de la Dumnezeu:



- Vrei să vezi cine este cel mai sfânt? Mergi jos în Alexandria (marea cetate în bogăţie şi stricăciune), şi acolo îl vei afla.



Coboară în Alexandria. Şi după ce a trecut de centru şi de părţile mărginaşe ajunge la un subsol. „Aici” – i-a spus îngerul Domnului – „locuieşte cel mai sfânt om din lume”. Când a intrat a văzut un cizmar.





– Tu ce faci?, îl întreabă. Cum vieţuieşti?



- Mă trezesc dimineaţa şi îmi fac cruce. Îmi chem femeia şi copiii, facem rugăciune şi citim Evanghelia. Apoi vin aici la cizmărie şi muncesc. Din tot ce scot, dau şi la unul mai sărac. Plâng pentru păcatele mele şi cer mila lui Dumnezeu.



- Nu faci nimic altceva?



- Nimic altceva.



Şi s-a minunat Marele Antonie.



Poţi să te duci în Sfântul Munte şi să pustniceşti într-o peşteră, şi totuşi să te duci în iad. Şi se poate să rămâi în cel mai stricat oraş (cea mai stricată societate) şi să trăieşti nu numai cu înţelepciune, ci şi în feciorie.''

Sursa: CALEA SPRE HRISTOS: Sfântul Antonie cel Mare

Mie imi trezeste un respect imens martirul/mucenicul. Am respect si pt ceilalti sfinti dar acestea, martirii, par cu totul de neatins. Mi s-a inamplat sa am cate vre-o interventie stomatologica si din cauza inflamatiei sa nu-si faca anestezicul efectul. Si chiar si doar atata durere m-a ingrozit. Si medicul lucra incet-incet, cu grija, incercand sa faca ce avea de facut.
Nu prea cred ca as rezista la o durere adevarata. Din acest punct de vedere putem considera ca sfintii sunt supra-oameni. Cred ca acel har le da puteri la care noi nu putem visa. Pe de o parte sunt cu trupul pe pamant si pe de alta parte nu mai sunt.

Aici apare intrebarea: te poti mantui fara a fi sfant? Unde e granita intre sfant si doar mantuire?
In alta ordine de idei zicea un mare conducator de osti: halal de soldatul care nu vrea sa ajunga general! Sau: tinteste mai mult ca sa obtii macar ceva...



si cand stii ca esti mantuit?!

orice crestin, decedat si mantuit poate fi trecut in sinaxare?!

Nouă ne place să credem că, în Cer, bucurându-se de vederea beatifică, mai există încă foarte mulţi oameni în afară de sfinţii consacraţi. Dar, în mod sigur, nu ştim decât de aceştia. Numai de la aceştia avem semne cereşti că ar lucra împreună cu Domnul. Aceştia sunt cei pe care Biserica ni-i propune drept modele de urmat. Sfinţii au făcut fapte suprameritorii, adică au făcut mai mult decât minimul necesar ca să se mântuiască.

nu e harul lui Hristos sfintitor?nu toti cei ce se mantuiesc (prin Harul Sau) se sfintesc?

se sfintesc, dar nu devin sfinti.
vezi cazul preotilor, care sunt cu totii sfintiti, dar sfinti?

Vreau sa spun ca exista o diferenta dintre a dori o viata sfanta si a dori sa fii sfant.

A dori sa ai o viata sfanta, curata, pura este foarte bine. Dar scopul tau nu este sa fii Sfant.



De acord, dar omul acela n-a ajuns Sfant. A fost un exemplu pentru Sfantul Antonie.

Si chiar daca ar fi ajuns, nu si-a dorit sa ajunga Sfant, ci scopul lui a fost mantuirea si viata placuta Lui Dumnezeu.


Ideea e, ca eu ca mirean, trebuie sa respect multe lucruri pana sa ajung sa fiu placut Lui Dumnezeu. Aproape imposibil. Dar, stindu-mi viata, cum sa spun ca vreau sa ajung Sfanta? Ca sunt si exceptii pentru mireni, posibil. Dar cazuri rare. Cel de sus a mentionat anumite lucruri, dar nu-i cunoastem viata in profunzime.

"(cea mai stricată societate) şi să trăieşti nu numai cu înţelepciune, ci şi în feciorie" Calugarie printre mireni.

Daca ma duceam la Parintele Cleopa sa-l intreb daca vrea sa fie Sfant, imi zicea:"inapoia mea, satano"

"Mi-aduc aminte de părintele Cleopa, că s-a dus un frate la el şi i-a zis: „Prea cuvioase, pot să vă spun şi eu ce cred despre Sfinţia voastră?” „Spune, frate!” „Eu cred că Sfinţia voastră sunteţi sfânt.” La care, părintele Cleopa i‑a zis: „Frate, şi eu cred că dracul a vorbit prin gura ta!”"

Cum de Parintele Cleopa sau Parintele Arsenie n-au lasat scris sa fie dezgropati? Nu-i interesa sa fie recunoscuti ca Sfinti.

"QUOTE=antoniap;387503]

,,3. Dar Sfântul Antonie, după cum am spus, avea război de la cel viclean. Odată, într-un moment de ispită, satana i-a spus: „Antonie, altul ca tine nu există. Eşti cel mai sfânt de pe pământ…” Sursa: CALEA SPRE HRISTOS: Sfântul Antonie cel Mare[/quote]

Deci sa te consideri sfant, chiar si pentru cineva care a ajuns Sfant, este ispitire de la cel viclean.

Adica eu, care sigur am facut pacate azi, sa-mi pun problema daca sa ajung Sfanta?

Chiar daca faci pacate azi,si oricine face pacate(tot omul e mincinos-cum spune psalmistul David),asta nu inseamna ca nu trebuie sa ai aspiratia de a deveni sfant.

Tu confunzi recunoasterea sfinteniei cu faptul de a tinde spre sfintenie.

Este normal si firesc sa nu recunosti niciodata ,nici fata de altii,nici fata de tine ,ca esti sfant,insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ai aspiratia spre sfintenie.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++


Bine ai spus asa trebuie sa fim si sa tidem spre sfintenie cu munca noastra si cu viata noastra cu faptele noastre si cu tot ce ne da Dumnezeu ca sa traim In aceasta veata amin.

Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin amin



Sa va dau un exemplu:

Daca de pilda ar fi o prigoana,si prin marturisire stiu ca as muri,dar as ajunge in ceata sfintilor,asta inseamna o aspiratie catre sfintenie.

Sau daca postesc mai aspru,ma rog mai mult ,fac metanii etc ,astea le fac pentru ca aspir catre sfintenie.Bineinteles ca se pun inainte nenumarate piedici ,care ma fac sa cad si iar sa ma ridic,pana in clipa mortii,insa drumul este spre sfintenie.

Acesta este scopul crestinului,de asta el refuza aceasta lume si tinde la cealalta,pentru a se sfinti.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++



Sa ma iertati daca intervin, eu spun un exemplu simplu care cred ca toti Il traim si Il experimentam In aceasta lume.
Omul cauta permanent ceva ce el nu stie . Acest ceva Il cauta si bogati si saraci si bolnavi si sanatosi tot omul care traieste In aceasta lume si acel ceva este calea catre Dumnezeu catre Imparatia cerurilor calea pe care omul a fost dat afara din rai .
Aceasta cautare este neInceteat cIt traim pe pamInt de oarece omul prin natura lui creatura creata de Dumnezeu aici sa simtit bine si cauta neincetat acea stare in care el era lInga Dumnezeu vedeti ca putem avea tot binele din lume si tot aurul si bani lumi totusi nu ne simtim siguri de nimic si nu suntem multumiti asta pentru ca noi cautam sa ne intoarcem acolo de unde am venit de unde am fost curati de unde am fost sfinti lInga Dumnezeu.
Slavit sa fie Domnul amin



Era vorba de o situatie ipotetica.

Sa raspund mai pe scurt. Sunt sfinti supraoameni? Nu, sunt oameni normali, care au renuntat la toate pentru Hristos si s-au luptat permanent cu ispitele si probabil s-au si rugat incontinuu.

Probabil nu inteleg eu, dar eu cred ca menirea noastra e sa fim curati, puri(si in gandire), sa fim placuti Lui Dumnezeu si sa incercam sa-i facem voia, sa incercam sa cautam mantuirea, nu si prin ce-am scris sa tindem spre sfintenie.

Da, de acord.

Insuficient.

Daca as fi duhovnic si un crestin-mirean mi-ar spune ca ar vrea sa tinda spre sfintenie i-as pune 3 intrebari: Barfesti pe cineva vreodata, esti rau de gura(tipi, injuri, ..)? Gandurile tale sunt doar bune si nu exista urma de egoism, mandrie, ura, manie si alte pacate? Iti pastrezi patul tau curat?

Daca mi-ar spune da, i-as mai da si alte sfaturi ca sa tinda spre sfintenie. Daca mi-ar spune nu, i-as zice fa-le pe astea si dupa mai vedem.


Adica cand un om e curat cu totul, cred ca isi poate pune problema de a tinde spre sfintenie. Pana atunci sunt alte lucruri ca sa te ostenesti.

Adica vrei la doctorat, dar n-ai trecut nici macar in clasa a cincea Vezi ce faci ca sa intri aici si dupa iti pui problema de doctorat.



daca e sa ne luam dupa ce spune Liturghia: "Sfintele Sfintilor", ar trebui sa-i consideram pe toti cei ce se impartasesc ... sfinti.
dar majoritatea se mantuiesc "ca prin urechile acului".
in concluzie, dupa parerea mea, nu toti cei ce se mantuiesc sunt sfinti.
cel putin nu asa cum intelegem noi.

Chiar daca esti in pacate,aspiratia spre sfintenie tot exista.Orice crestin ar trebui sa aiba aceasta aspiratie.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++


Domnu Dumnezeu sa ne descopere calea adevaru si drumul spre fintenie ca sa fim bine placuti lui .
minunat gIndesti si spui ceia ce gIndesti asa ar trebui sa fim toti .
Doamne ajuta neputintelor noastre aminamin amin

Slavit sa fie Domnul amin amin amin

S-ar putea sa ma repet....

Cand am vazut intrebare, raspunzul mi se parea evident, ca sfintii nu sunt supraoameni, ci doar oameni normali care s-au luptat cu ei insisi.

Dar ca cineva sa se gandeasca la sfintenie sau sa se compare cu Sfintii mi se parea absurd. Adica sa-ti doresti manrtuirea da, dar sa te gandesti ca ai putea sa copiezi viata sfintilor, traind o viata de mirean, mi se parea aberant.

Mai exact: as fi"acceptat" intrebarea daca am putea dori sfintenia doar de la o persoana care traia macar in aparenta o viata ca a sfintilor(nepunand la socoteala gandurile, rugaciunea, trairea interioara): adica feciorelnic, care sa vrea numai binele si sa faca numai binele.... Sau POATE si de la un mirean cu viata de familie, care ar avea celelalte calitati, mai putin fecioria. Pentru restul, ma gandeam: sa zicem saru'mana daca ne mantuim si sa facem tot ce ne sta in putere pentru asta, fara sa ne mai propunem a visa la o viata de sfintenie.

...

Astazi, am vrut sa ma uit la televizor, voiam sa gasesc ceva interesant. Si am zis sa ma uit si pe Trinitas(ma uit foarte rar), sa vad ce este. Si cand am deschis, tema emisiunii era :"Sfintenia, telul vietii crestine"(am deschis la sfarsit si nu stiu continutul emisiunii, dar am inteles ca vor reveni asupra subiectului). M-am simtit cu musca pe caciula.

Si m-am gandit ca am fost cam rea in postari. In primul rand nu cunosc trairea duhovniceasca a nimanui. In al doilea rand, poate nu si-am permis nimeni sa creada ca viata de mirean se poate compara cu cea a unui Sfant.

Si cred ca duritatea in postare se datoreaza faptului ca m-am gandit ca "vorbesc cu oameni mari". Poate am gresit.

Adica, daca un copil de clasa a 4-a mi-ar spune ca vrea sa faca doctoratul si m-ar intreba daca cred ca poate ajunge acolo, i-as spune:" Bineinteles ca poti face doctoratul si poti ajunge acolo. Pastreaza-ti visul acesta in minte. Dar momentan trebuie sa te concentrezi sa treci in clasa a 5-a. Daca inveti bine, vei trece si peste celelalte etape si usor usor, cu pasi marunti vei ajunge la doctorat. Tu concentreaza-ti atentia asupra prezentului si a ceea ce trebuie sa faci acum, dar nu uita niciodata de visul tau. "

Nu vad de ce ar trebui sa fie diferit in cazul altor "copii". Ca pana la urma, "majoritatea dintre noi suntem copii intr-ale credintei".

Iertare.