O experienţă personală
 

Acum câţiva ani, când eram în liceu, am avut o discuţie cu un absolvent al Facultăţii de Istorie care susţinea că, în perioada comunistă, unii preoţi au pactizat cu regimul. Prima mea reacţie a fost să-l contrazic, afirmând - împotriva evidenţei - că n-a fost aşa şi că, de fapt, toţi preoţii au rămas buni creştini. Ulterior, mi-am dat seama că atitudinea mea era copilărească... :) Am înţeles că datoria mea, în calitate de creştină, este aceea de a-L mărturisi şi slăvi pe Dumnezeu şi nu de a apăra păcatele altora. Este firească şi chiar plăcută lui Dumnezeu încercarea de a lua apărarea fraţilor noştri întru credinţă care au greşit... dar acest spirit de solidaritate ar trebui practicat cu dreaptă socoteală şi nu aşa, negând realitatea istorică, precum încercam eu chiar în dialog cu un absolvent de Istorie. :)
De aceea, îi înţeleg pe catolicii de pe forum... dar aş fi în totalitate de acord cu ei, dacă ar încerca să menţioneze drept circumstanţe atenuante pentru făptaşii acelor ucideri contextul istoric nefavorabil, puţina cunoaştere a credinţei ş. a. m. d. Dar această insistenţă în a susţine necesitatea pedepsirii fizice a necredincioşilor îmi pare aşa... o atitudine foarte asemănătoare cu discuţia dintre mine şi tânărul licenţiat în istorie. :)

Numai bine!

P. S. Melissa, ce interesant că ţi-ai încheiat mesajul cu un citat din Nicolae Steinhardt. Fără să-ţi fi citit postarea, tot la părintele Steinhardt m-am gândit. :) El susţinea că atitudinea noastră trebuie să fie paradoxală, în sensul că avem datoria de a rămâne, în acelaşi timp, neclintiţi în credinţa noastră şi foarte toleranţi faţă de cei care nu ne împărtăşesc convingerile.

Doamne ajută, domnule Mihnea Dragomir!
Să înţeleg, în acest caz, că uciderile au fost abateri de la scopul iniţial al Inchiziţiei? Au fost pervertiri ale acestei instituţii care a avut, iniţial, un scop evanghelic - convertirea păcătoşilor la credinţă? Dacă da, atunci înseamnă că, într-adevăr, nu Inchiziţia ar trebui acuzată, ci aceia care au comis crime în numele ei. Am înţeles corect mesajul dvs?

A, îmi cer scuze, abia acum am observat acest mesaj al dvs. Atunci, mâine dimineaţă voi citi articolul pe care mi l-aţi indicat, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere în această privinţă.

Pace şi bucurie în Domnul!

Cu respect,
Laura Stifter

Care ucideri ? Vă referiţi la condamnările la moarte pronunţate şi duse la îndeplinire potrivit legii de către tribunale laice legitime, în baza verdictelor juste de "vrăjitorie" sau "erezie publică" prinunţate de organismul abilitat, Sf Inchiziţie ?



Cine a comis crime în numele Inchiziţiei ? În Europa nu am auzit de niciun caz. Poate în America Latină să fi substituit unii Inchiziţiei legitime, sau să o fi folosit în scopuri impure. Eu nu am auzit de nicio ucidere cu voinţă. De regretabile erori juridice, mai cunoscut fiind cazul Ioanei d'Arc, da, am auzit.

Acuma, având în vedere orele înaintate, eu închei aici mesajele mele pe acest topic. Dealtfel, afară de cazul că va mai fi ceva deosebit de semnalat, cred că ceea ce fiecare dintre combatanţi a avut de spus, s-a spus. A continua înseamnă a intra în buclă.

Ce contributie ar avea Congregaţia pentru Doctrina Credinţei la mantuirea omului?
Se pare insa ca rolul Congregatio pro Doctrina Fidei (CDF) este altul:
"Controversata decizie a Vaticanului vine ca urmare a numarului tot mai mare de „miracole” care sunt semnalate in toate colturile lumii, „miracole” a caror verificare va avea nevoie, in opinia clericilor catolici, de o autoritate suprema. Astfel, cei care pretind ca au viziuni, care prezinta stigmate sau care sustin ca pot infaptui sau au asistat la miracole divine vor trebui sa treaca prin veritabile „furci caudine” inainte de a primi o confirmare oficiala. O intreaga armata de psihologi, teologi si chiar oameni de stiinta atei vor incerca sa dovedeasca falsele miracole, inainte ca ele sa fie recunoscute de Biserica. Testul final va consta intr-o serie de sedinte cu mai multi exorcisti ai Vaticanului care se vor asigura ca, intr-adevar, miracolele sunt conforme cu doctrinele bisericesti, si nicidecum o lucrare a diavolului."
http://www.descopera.ro/dnews/405687...aza-inchizitia

Dumneavoastra, doamna Miha Anca, va luati informatiile dintr-o sursa care publica asa ceva:
http://www.descopera.ro/maratoanele-...le-paranormale , cand aveti la dispozitie site-ul oficial al Vaticanului, cu toate documentele conciliare ?!

Iata aici documentul care defineste rolul Congregatiei pentru Doctrina Credintei:

http://www.vatican.va/holy_father/jo...-curia_en.html


A se citi de la art. 48

Pai da eretic inseamna un om care nu impartaseste intocmai dogma, orice om care descopera (galileo galilei sau giordano bruno) sau i se descopera prin revelatie (diferiti calugari si pustnici catolici) ceva in plus fata de dogma vremii este conform definitiei un eretic si deci trebuie condamnat la moarte. un fel de epurare religioasa de care scapi doar daca te prefaci a crede dogma si numai dogma.
Ma gindesc ca poate asa se proceda si pe vremea apostolilor si chiar Iisus insusi o fi pronuntat astfel de sentinte, ah scuze ..la adresa Lui s-au pronuntat sentintele de vrajitorie.
In acel articol se vb de exorcizatori , nu stiu ce fel de exorcizatori care sa depisteze exact tintele au fost pe vremea cind s-a petrecut "Noaptea sfintului Bartolomeu" cind nu s-a mai tinut cont ca e copil sau batrin au fost macelariti, devastati si pradati.
Insa istoria ne arata mult mai multe exemple inechitabile si exagerate, exemplul Ioanei D"Arc de arata incapacitatea, aroganta si politizarea Inchizitiei , ne arata felul in care ea functiona (cine stie citi adversari politici sau religiosi au sfirsit acuzati pe nedrept) insa nu arata pentru prima data caci daca aflam cu adevarat ce s-a petrecut in cei 600 de ani ai inchiztiei -pe care oricum nu ii putem documenta in toate amanuntele- ne dam seama cit de injusta si cit de inutila a fost.
Cind in Spania se omorau 10 000 pe oameni pe zi doar ca sa li se confiste avutul nu stiu cine ii analiza pe fiecare in parte.
Iisus nu a spus niciodata sa facem un stat teocrat sau un imperiu teocrat in care cel care refuza sa fie omorit ci doar sa nu mai calci pragul usii celor care nu asculta veste cea buna.
Iar cind nu mai calci pragul usii nu se intelege ca sari peste prag cu sabia in mina.
Trebuie tinut cont in judecarea faptelor trecute -pentru o eventuala motivatie -si de momentul (inainte de Iisus sau dupa) cit si de felul ereziei.
Iar tinind cont de cuvintele lui Iisus nici nu ar fi trebuit sa se puna problema inchizitionarii mirenilor ci doar a clerului fireste intro masura cu care si pe vremea apostolilor s-ar fi procedat (a se reciti si primele 3 capitole din Apocalipsa) asa incit revelatia (si revelatul) sa nu fie respinsa si respectiv degradat doar pentru ca revelatia nu se potriveste cu dogma vremii.
Daca un sfint procedeaza gresit inseamna ca nu este sfint destul.
Noi avem tendinta sa idealizam - daca cineva spune sfint unui duhovnic (orice prapadit de preot pacatos conform protocolului intern i se spune sfint) gata ceilalti asculta de el de parca ar fi atoatecunoscator si infailibil , de parca ar avea toate darurile cunoasterii si ale vederii incit nu mai are nevoie de cercetare prealabila a toate lucrurile.
Cind Iisus a spus ca nu a venit sa aduca pacea se referea la altceva si anume la asteptarile oamenilor desprinse din profetiile VT in legatura cu vremurile de pace si fericire pe care le va duce insa abia cu ocazia celei de-a doua veniri si a incheierii evenimentelor dure ale Judecatii.
Vremuri de pace, fericire si prosperitate pe care la rindul Sau le-a profetit.
Nedreptatilor si deciziilor crude si arbitrare, atmosferei de opresiune injusta -li se datoreaza slabirea credintei oamenilor dar si aparitiei rascoalelor si a protestelor din partea credinciosilor care simteau ca nu asa trebuie propovaduit Iisus si iubirea Sa.
Protestantismul nu a aparut de bine ce le era sau in virtutea obtnerii unor functii de conducere ci datorita intunericului spiritual in care erau fortati sa traiasca de catre dictatura religioasa a imperiului bisericii.

Eretici sint considerati toti cei din afara bisericii, intreaga lume, deci ea ar trebui matrasita? oare Iisus a venit chiar degeaba? sau doar ca sa dea apa la moara spritului totalitar imperialist?
A fost rastignit fara sa invatam nimic din asta? Inseamna ca prin orbrea spirituala rastignirea Lui a continuat prin mina celor care ii pretind exclusivitatea binecuvintarilor Sale.
Pretinderea unicitatii mintuirii a fost mostenita de la farisei iar spiritul totalitar si dictatorial de la Imperiul Roman care doar s-a imbracat in haina de oaie crestina.
In mod normal nici schisma nu ar fi trebuit sa aibe loc.
Iar daca a avut urmasii mai intelepti ar fi trebuit sa o corecteze imediat prin dialog si hotariri de comun acord prin vot majoritar.

Iar daca unii de bine ce le este vor ei sa plece si sa faca o biserica lipsita de subordonare dogmatica atita vreme cit sint nazuitori trebuie considerati frati caci altfel promisiunea lui Iisus de a fi in mijlocul a 3 oameni care se aduna in numele Lui nu si-ar mai avea nici un temei.
Iisus este calea in sensul desavirsirii si nu al subordonarii fortate fata de o anumita dogma trecatoare.
Faptul ca esti obligat sa mergi duminica la biserica nu te ajuta cu nimic atita vreme cit nu esti crestin si in restul zilelor. Obligat de catre un sistem care in acest fel nu reflecta intocmai spiritul lui Iisus.
Faptul ca exista ca exemplificare abordarea ortodoxa demonstreaza ca o cumparare din acest punct de vedere in timp aduce cu sine mai multe rezultate atit in ceea ce priveste propria spiritualitate si calugarie cit si la nivelul intregii societati indiferent de incercarile trecatoare inerente.
Fortarea si obligarea nu duce intotdeauna rezultate mai cu seama in cazul oamenilor incapatinati care nu doresc sa se corecteze sau nu pot atit de repede. Fortarea in acest caz mai rau intarita orgoliile ca sa persiste in greseala.
In acest caz orgoliul este unul colectiv -spiriitul imperialist religios- caruia ii vine greu sa recunoasca greseala si sa o corecteze.
Chiar si Mohammed dupa incheierea razboiului de eliberare de sub dictatura religioasa a spus ca razboiul armelor (fiindca si vechea preotime avea armate) s-a incheiat si ca mai departe doar gurile sa vorbeasca.

Faptul ca exista o echipa care cerceteaza aparitiile si miracolele este un lucru bun mai cu seama ca pina acum -dupa parerea mea- atestarile au fost corecte , ceea ce inseamna ca a exsitat o anumita sinceritate si o indeminare in a recunoaste miracolele si revelatiile -lucru care speram sa se mentina si sa confirme si alte miracole reale care asteapta inca un raspuns.
(cum ar fi cel de la Medjugorje confirmat deocamdata doar intrun cerc neoficial)
Insa pe de alta parte trebuie sa avem o intelepta rezerva in a credita orice decizie avind in vedere faptul ca atunci cind revelatiile au dezvaluit si lucruri incomode (revelatia calugaritei din Akita-Japonia) reprezentantii bisericii au actionat apoi intr-un mod razbunator mai pe fata sau in culise.

In afara dorintei de a da o nota negativa stirii, va informez ca Biserica Catolica a procedat mereu asa: un miracol a fost analizat si rasanalizat de specialisti, teologi si oameni de stiinta pina sa se fie recunoscut. Din acest motiv, noi, crestinii catolici, nu avem nici o teama sa afirmam impreuna cu Biserica: sfintul Padre Pio a fost sfint sau aparitiile de la Loudres sint de origine divina. Biserica a verificat si gata. Nu ne mai batem capul cu demonstratiile unor neaveniti si dusmani ai bisericii care incearca sa discrediteze Biserica, discreditind sfintii ei. Mai simplu de atit nu se poate si asta datorita Bisericii si organizatiilor care ii apartin.

Erethorn, multumesc pentru link.
Am luat de pe net prima definitie gasita pentru Congregatia pentru Doctrina Credintei.

nutucutu, nu mi se pare de loc o stire negativa.

Aceasta stire e de anul trecut, din cate imi amintesc am discutat ceva pe forumul catolic, e o stire de la Vatican. Interesant aici nu e verificarea minunilor, pentru ca asta ar trebui sa faca, ci faptul ca se evidentiaza ca Bc se confrunta cu o puzderie de aparitii ale Maicii Domnului si alte miracole (stigmate), multe din ele considerate false si de BC.

De cruciade nu am mentionat, desi si aici sunt cateva aspecte. Cererea de ajutor militar apusului s-a transformat in sfanta lupta contra paganilor si apoi in sfanta lupta contra ereticilor. Citeam ca rasaritenii erau mirati sa vada in armata luptand preoti si alte persoane din cler.
Citez dintr-un link (nu e legat de ortodoxie, mai mult de istorie): http://www.athenian-legacy.com/2011/...le-in-istorie/
"Pentru bizantini noţiunea de cruciadă este de neînţeles, căci luptele Impăratului contra perşilor şi Islamului nu au îmbrăcat niciodată caracterul unui război sfânt. Războaiele lui Heraklios contra perşilor (sec.VII) nu au fost niciodată acele “cruciade”, pe care Occidentul, încă din Evul Mediu, încerca să le acrediteze. La sfârşitul sec.X, când Nikephor Phocas şi Ioan Thimiskes întreprindeau campanii victorioase în Siria de Nord şi Palestina, patriarhul a refuzat să dea curs cererii imperiale de a onora cu titlu de martiri pe soldaţii căzuţi în luptele contra necredincioşilor. Fidelă creştinismului patristic, Biserica greacă este ostilă folosirii armelor de către laici un canon al Sf. Vasile cel Mare oprea de la împărtăşanie pe cei ce au săvârşit omor la război, mai ales dacă erau clerici. În mai multe rânduri preoţi sau călugări au fost caterisiţi sau condamnaţi pentru că au luptat cu arma în mână împotriva turcilor. Când preoţii latini au participat la Cruciada I, Ana Comnena este cuprinsă de indignare."

Mai observam ca dupa primele cruciade a fost evident ca acei cruciati erau manati si de cucerire de noi teritorii, dar papa a continuat sa indemne la cruciade si dupa acele lucruri. Pana la Papa Ioan nu a fost condamnat ceva dintr-o cruciada.
De asemenea, imediat cu aparitia cruciadelor a inceput in vest si o miscare de pedepsire a ereticilor, care la inceput i-a deranjat si pe unii episcopi catolici prin amploarea lor.

Asadar pentru excesele acelei cruciade, nu pentru cruciade sau inchizitie. Am mai scris despre acea cruciada, se pare ca un pretendent la tron a cerut cruciatilor ajutorul pentru luarea tronului imperiului Bizantin, dupa aceea cruciatii au cerut o recompensa mare, noul imparat nu a avut suma necesara, si cruciatii au jefuit Constantinopolul.
Corect, noi putem spune ca un ierarh s-a inselat sau chiar e apostat.
Problema se pune diferit pentru catolici, din cauza ca BC a adoptat acum 150 de ani dogma infailibilitatii, care se aplica si retroactiv. Si nu pot spune ca BC a gresit si un papa a gresit ex cathedra. E ca si cum s-ar delimita de BC. Pentru catolici este Sfanta Inchizite, de exemplu pentru noi este Sfanta Scriptura.
Aici nu sunt de acord. Bineinteles, noi nu trebuie sa pronuntam nicio excomunicare, o face doar Biserica. Aceasta se intampla cand o erezie ajungea sa se extinda, era condamnata erezia si cel ce o propagase. In BO nici nu se prea mai practica excomunicari, pentru ca nu prea au mai fost erezii. Ereziile sunt doar in cadrul BO, nu ne intereseaza ce alte credinte au in alte religii sau culte. De exemplu daca acum un credincios incepe sa spuna ca Mahimed e profetul nu-l baga nimeni in seama. Dar daca acela se apuca sa converteasca la conceptia lui pe cei din Bo, sa spun ca ei sunt adevarata biserica, atunci un sinod se va intruni, va condamna conceptia aparuta si pe cel ce a propagat-o si va spune ca orice ortodox care crede asa ceva nu prea mai poate fi ortodox. In legatura cu catolicii avem sinoade ortodoxe care condamna noile dogme ale acestora: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777
Ultimul link nu cred ca o sa-ti palca prea mult (am vazut la alt topic ca ii consideri pe catolici aproape la fel ca ortodocsii), dar acesta e adevarul.

Cum spuneam in mesajul precedent, odata cu cruciadele a inceput in apus si prigonirea ereticilor si a evreilor. La inceput unii episcopi au condamnat aceste ucideri. Dar incet BC isi nuanteaza pozitia, de exemplu Sfantul (pentru catolici) Toma de Aquino spune ca pentru erezie pedeapsa trebuie sa fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. Deja pedepsirea ereticilor cu moartea fusese aprobata in justitia unor tari, de exemplu "in anul 1224 împăratul Frederic II a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedepsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Gregor IX (1167-1241) cu condiţia ca numai biserica să poată hotărâ care eretic este recidivant şi nu mai poate fi convertit" (de pe wikipedia). Tot de acolo: "La hotărârea Conciliui din Toulouse (1229) s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde s-au refugiat ereticii, celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau casele dărâmate, bunurile confiscate, sau chiar ucis, pentru a obţine informaţiile necesare s-a recurs la încurajarea denunţiilor secrete."

Pe site-ul newadevnt (site apologetic catolic) scrie al inchizitie ca inchizitorii aveau greaua misiune de a decide uneori intre viata si moartea celui cercetat. In functie de sentinta condamnatul era pedepsit de puterea laica. In cazul sentintei de erezie acesta era ars pe rug. Inchizitorul stia acest lucru, de aceea scrie ca prin sentinta lui acel eretic era omorat in cazul sentintei de erezie. In alt loc scrie ca papa a cerut conducatorilor ca omorarea cuiva pentru erezie sa se faca doar cu aprobarea episcopului zonei. Asadar episcopul dadea aprobare pentru arderi pe rug.

Daca nu ai avut timp, am citit eu articolul. In el se spune ca BC nu condamna pedeapsa cu moartea, Vaticanul avand pana de curand aceasta pedeapsa in legislatia lui (papa fiind suveranul Vaticanului). Mai departe argumentatia folosita de unii catolici este ca si vrajitoria (sau si erezia) poate fi considerata un pacat grav, deci pasibil cu pedeapsa cu moartea, in acest fel justificandu-se si conceptiile inchizitiei.
In BO nu cred ca exista o aprobare a pedepsei cu moartea, chiar daca o folosea puterea laica.

Iata ce spunea Fecioara sorei Sasagawa in 1973:
"The work of the devil will infiltrate even into the Church in such a way that one will see cardinals opposing cardinals, bishops against bishops. The priests who venerate me will be scorned and opposed by their confreres, churches and altars sacked; the Church will be full of those who accept compromises and the demon will press many priests and consecrated souls to leave the service of the Lord."
Aceste lucruri deja se intimpla (cum ar fi cazul Gruner si altele similare).
Sau interdictia publicarii integrale a rezultatelor cercetarilor parintelui Alonso.
Tot in 1973 parintele Stefano Gobi primea un mesj ceva mai cuprinzator intre care :
"Forţele care stabilesc evenimentele ce vor urma, în conformitate cu planurile perverse ale Răului, ţin de puterile întunecate ale demonilor. Ei au reuşit să determine umanitatea să trăiască fără credinţă şi au împrăştiat peste tot otrava îndoielii. Au construit noi idoli, în faţa cărora oamenii, prostiţi, se înclină neputincioşi: PLĂCEREA pentru tot ceea ce este grosier şi inferior, BANII, ORGOLIUL, NECURĂŢENIA, DORINŢA DE A DOMINA alţi oameni şi NEÎNCREDEREA în forţa pe care Dumnezeu a sădit-o în ei.

Satan a fost conducătorul necontestat al omenirii în acest ultim secol şi a reuşit să-i facă pe oameni să se îndepărteze de ADEVĂR, să-i lipsească de puterea purificatoare a DRAGOSTEI. El a împrăştiat discordia şi ura între oameni, legitimând imoralitatea şi slăbiciunea, divorţul, avortul şi obscenitatea. Războaiele nu au încetat nici o clipă şi s-au multiplicat mereu. Oamenii trăiesc acum într-o lume sfâşiată de conflicte şi ură, dar războiul cel mare, care va distruge ţări şi naţiuni întregi, abia începe. Când el va înceta, nimeni nu va fi victorios. Marea judecată a venit pentru toţi oamenii.

Biserica îşi va asculta prohodul. Anticristul va pătrunde în templul lui Dumnezeu şi se va aşeza pe tronul Acestuia şi va fi adorat ca şi cum ar fi Acesta. Puţini sunt cei care nu se vor lăsa păcăliţi, şi aceia vor fi supuşi la mari persecuţii.

Sunt şi vor apărea în continuare o mulţime de falşi învăţători printre oameni. Ei vor încerca să-i convingă pe semenii lor că minciuna este adevăr, şi fapta lor îi va situa împotriva lui Dumnezeu. Mulţi îi vor asculta şi vor aluneca pe un drum greşit.

Naţiunile se vor ridica una împotriva alteia, şi regatele unul împotriva altuia. Vor fi epidemii, oamenii vor sărăci şi vor suferi de foame, iar inundaţiile şi cutremurele vor distruge tot ceea ce fiinţele umane au construit până acum. Şi aceste dezastre vor fi doar începutul suferinţelor care îi aşteaptă. Soarele se va întuneca şi nici Luna nu va mai trimite razele ei pe Pământ. Stelele vor cădea de pe cer. Atunci se va manifesta Anticristul.

Am venit şi te-am chemat ca să fac din tine vocea Cuvântului Meu. Oamenii trebuie să-şi deschidă inimile către dragoste şi lumină, să-şi salveze sufletele în acest ultim refugiu al iubirii, singurul care le-a rămas accesibil. Numai înlăturând ura şi înlocuind-o cu puterea purificatoare a iertării şi înţelegerii, ei vor putea să se protejeze de Anticrist şi de demonii lui. Dumnezeu îi va salva pe cei care vor persevera în bine şi pe cei care vor crede în puterea divină sădită pentru totdeauna de El în ei."

Stefano Gobbi in cartea sa numita [SIZE=4][COLOR=blue]"To The Priests Our Lady's Beloved Sons."[/COLOR][/SIZE] el citeaza si alte mesaje mariale adresate preotilor credinciosi:
[SIZE=4][COLOR=blue]"You also will be persecuted: the time will come when you will be the only light left burning, and thus, through your fidelity to the Gospel and your sufferings, you will be able to point out the way of salvation to a vast number of souls. And through my intervention, this light of yours will never be completely extinguished."[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]"The time will come when some of my priest-sons are preparing to openly oppose my Son, myself, the Pope and the Church. I will then be no longer able to recognize them as my children; I myself will come down from heaven to place myself as the head of the cohort of my beloved sons, and I will crush their plots." "I am coming down from heaven."[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]"In fact, as your Mother, I have gathered you all into my Immaculate Heart. Here is your refuge, the altar on which you will be immolated for the salvation of the world."
[/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=blue]"Darkness will descend upon the Church and will become even more dense after your heavenly Mother has come to get the soul of the first of her beloved sons, Pope Paul VI, who is consummating on the cross his supreme sacrifice." "As long as he lives, thanks to his grievous martyrdom, I can still hold back the arm of God's justice. But after his death, ALL WILL COME CRASHING DOWN."[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]THE SECOND BIRTH OF CHRIST[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]"His second coming, beloved children, will be like the first. As was his birth on this night, so also will be the return of Jesus in glory, before his final coming for the last judgment, the hour of which, however, is still hidden in the secrets of the Father." "He will come to establish his kingdom in the world, after having defeated and annihilated his enemies."[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]"Prepare yourselves for the return of Jesus in glory." "His second birth is close at hand."[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]"In the period of ten years, there will come to the completion that fullness of time which was pointed out to you by me, beginning with La Salette all the way to my most recent and present apparitions." "In the period of ten years, there will come to the completion the time of the great tribulation, which has been foretold to you in Holy Scripture, before the second coming of Jesus."
[/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=blue]"Christ Risen wills to restore his kingdom in your midst, that He may be glorified by the whole created universe."[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]"666 indicated thrice, that is to say, for the third time, expresses the year 1998, nineteen hundred and ninety-eight. In this period of history, Freemasonry, assisted by its ecclesiastical form, will succeed in its great design: that of setting up an idol to put in the place of Christ and of his Church. A false christ and a false church."[/COLOR][/SIZE]
(in 1998 a avut loc o procesiune de inscaunare secunda a fostului papa care a avut loc la Ierusalim in care s-a declarat reprezentat al lui Dumnezeu in cadrul bisericii prin infailibilitatea [SIZE=4][COLOR=blue]pretinsa)

[/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=blue]"Thus you are already contributing to the forming of the new Jerusalem, the holy city, which MUST come down from heaven, as a bride adorned for her husband..."[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]"During the last decade of your century, the events which I have foretold to you will have reached their completion." "During these years I am preparing you, by my motherly action, to receive the Lord who is coming." "I am preparing you for his new coming."

[/COLOR][/SIZE]Afirmatia Fecioarei in legatura cu prezenta Ei paminteasca nu este unica, mai exista si alte revelatii in care arata ca Ea este deja prezenta si ca pregateste "copilasii ei" intro oarecare discretie necesara, deasemena ca atunci cind va veni momentul Se va arata lumii intregi.
Atunci aparitile mariale vor inceta se intelege pentru ca in noile conditii nu vor mai fi necesare.

In aceste conditii vedem chiar si din articolele de pe net care pe baze dogmatice (interpretari false ale scripturii) desfiinteaza mediatic aceste revelatii mariale (tocmai pentru ca ei nu sint la curent cu modalitatea reala prin care acesti copilasi -mai ales in Rusia- se dedica Fecioarei prin proprie vointa cunoscindu-i deja dentitatea paminteasca)-
dedicare care in anul 2000 a atins deja in mod nevazut toate colturile lumii -vedem ca deocamdata exista doua tabere, una majoritara si una minoritara si in mare parte inca necunoscuta.
Adevarul este de partea celor care cred inca în forţa pe care Dumnezeu a sădit-o in noi.
Care este aceasta putere pe care Dumnezeu a sădit-o in noi si in care cred doar unii?
Este vorba despre duhul sfint in aspectul lui interior care in vechile traditii se numeste Ruah, Ruh, Shekinah, Chi, Ki, Kundalini, Pneuma, Huang, Sfinta Sfintelor, Quatsalquatl - si care "locuieste in camaruta cea mai dinapoi si mai de jos" fiind "cu voi, in voi, in vecie".
Vedem asadar simbolistica materna a Duhului Sfint ca mama interioara dar si ca Mama Divina.
In cazul in care Mama Divina este deja pe Pamint asa cum a vestit Ea insasi trebuie sa ne gindim ca este posibil ca aceasta "Sluga a lui Dumnezeu" (Isaia 52) conform acestor versete sa nu aibe o infatisare comuna sau prea apreciata iar in conditiile in care hula si demonizarile la adresa Ei se vor face prezente pe toate canalele mediatice este de inteles de ce in prima instanta va fi motiv de infricosare- incepind cu momentul cind "isi va arata slava in ochii popoarelor" (Exechiel 38) ca sa "adune laolalta toate popoarele" (Isaia 66).
Acum intelegem mai bine la ce s-a referit versetul care spune ca in zilele urgiei Domnul Savaot va fi rege in mijlocul lui Israel si va lupta cu dusmani Lui pe care ii va invinge cu urgia.
Intelegem de ce cuvintele "Domnului Savaot Dumnezeul nostru" nu trebuie rastalmacite din necredinta prin expresia "Amenintare" cind poate fi doar o avertizare Parinteasca.
Intelegem sensul adevarat al marturiei lui Iisus referitoare la calauzirea in tot adevarul dusa mai departe de catre Duhul Sfint.
Intelegem deasemenea similaritatea in care Dumnezeu Duhul Sfint va marturisi pe Iisus (cu numele cel nou) asa cum si apostolii au marturisit celorlalti pe Iisus pentru ca au fost de la inceput cu El in acele timpuri.

Deci, dupa dumneavoastra, vrajitoria nu este pacat grav ?

Ia spuneti, cati ani esti oprit de la Sfanta Impartasanie daca marturisesti preotului ca ai facut vraji ?!

Sa nu mai spun de ideea, sincer incomprehensibila pentru mine, de a refuza unor pacatosi (in sens mistic si nu numai: bolnavi) medicamentul. Nu cred ca imi ajunge ziua sa enumar cazurile in care Sfanta Comuniune a vindecat, inclusiv in cel mai medical sens al verbului, o multime de oameni, deseori cazuri disperate. Poate are cineva o lista explicita de cazuri (care oricum nu poate fi decat succinta, prin natura ei) in care Sfanta Comuniune a operat stralucite vindecari, fie ca ambele specii, fie doar ca una din ele. Dar, cum am mai spus altadata, in alta forma...cand subiectivismul doctrinar si mai ales politic, justificator (?!?) de schisma vorbeste, ratiunea si logica tac.
Dar sunt, iar, off-topic, desi cu un scop. Ideea e ca prefer de departe o societate in care oamenii Il iubesc si depotriva Il tem pe Dumnezeu si Cetatea lui pe Pamant, Sfanta Biserica, uneia in care oamenii traiesc ca intr-un cosmar al iluziilor sisifiene ale pacatului, chipurile in "libertate"...

Si, oricum, din pacate, structura multiautocefala (ce nonsens e cuvantul asta, nu?) definita ca "ortodoxie" NU poate produce o institutie ce ar copia Sfantul Oficiu. Este logic, entropia multimii deciziilor luate de interese divergente se opune unei atari initiative, darmite unei atari structuri.
Vedeti dvs., frati crestini forumisti, in apocalipsa metaforele care Il definesc pe Cel de Sus sunt indeosebi luate din regnul mineral, sunt evocatoare de crsitalinitate, stralucire si ordine (ma refer la "Cel ce sedea pe tron..."), dar exista si descrierea Ierusalimului Celest, plina de imagini de acelasi gen, abundand de cristalinitatea ordonata si stralucitoare a pietreleor pretioase (Petru, piatra...va spune ceva?). TOATE ACESTE ELEMENTE, DE LINA ORDINE NEMURITOARE CA A DIAMANTULUI, SE REGASESC IN BISERICA CATOLICA. Ordine, stralucire, putere, claritate.

Păi atunci înseamnă că oastea lui Ştefan cel Mare (ajuns şi Sfânt), pe care o lăudaţi aşa de mult într-o postare anterioară, nu a fost decât o bandă de criminali. Fost-au ei laici ? Fost ? Avutără ei arme ? Avutără. Au săvârşit ei "omoruri" în război. Săvârşit, ba chiar tăiat turcaleţi la greu. Deci, fideli creştinismului patristic şi canoanelor Sf Vasile cel Mare, putem spune că plăieşii şi răzeşii criminali ai lui Vodă Ştefan au căzut sub grea pedeapsă. Şi când te gândeşti că voievodul, după ce i-a zgândărit pe turci la Podul Înalt şi a prins a-i ţâţâi spatele aflând că Padişahul, enervat, vine cu oastea împărătească să îl radă, a cătat ajutor la Papa ! Voia, pesemne, să-i atragă şi pe catolici în păcatul de a lupta cu arme contra turcilor ! Dar Papa, infailibil cum îl ştim, şi-a dat seama de ispită şi a trimis doar un ajutor subţirel, ferind astfel atâţia luptători catolici de crima de a-i ucide pe luptătorii turci.

Te pomeneşti că pedeapsa (în ani de oprire de la împărtăşanie) era mai mică atunci când românul creştin înfigea săgeata nu în ţarigrădeni, ci în popoul domnesc, precum au făcutără ai noştri munteni la Chilia. Ori mai târziu, când au participat la Asediul Vienei (de partea lui Soliman, se înţelege) şi s-au distins în lupta cu creştinii occidentali, printre aceia fiind şi fraţii lor ardeleni.

In cazul celui de-al 3-lea Reich aceasta putere si claritate era mult mai evidenta...insa nu asta a predicat Iisus , El a cerut iubirea prietenului care isi pune intreaga viata pentru confratele lui si deasemenea iertarea.
Nu a vb niciodata de pedepse pentru eretici sau de apostazie pe viata, nici de epurare religioasa sau vinatoare de vrajitoare.

Structua autocefala se aseamana cu judetele unei tari iar deciziile importante ce tin de intreaga arie ortodoxa se iau in cadrul sinoadelor ecumenice pan-ortodoxe.
Desigur ca fiecare organizare are avantaje si dezavantaje insa inclin sa cred ca organizarea care ar fi pe placul lui Iisus este una suficent de unitara si in acelasi timp suficient de democrata. Acea organizare lasata la plecare.
Faptul ca exista inca binecuvntari in ciuda "imperfectiunilor" (era sa zic ale metodelor de tortura) nu inseamna ca tot ce se face sau ce se gindeste este in mod obligatoriu corect din punct de vedere al Legi firii -care la nivel teoretic tocmai fusese inca un pic implinita si data spre aplicare.

Hitler SS-ul si Reichul se bazau pe practici oculte inclusiv vrajitoria.
Se bazau mult pe horoscoape pana au aflat englezii si au inceput sa faca si ei horoscoape, dupa cum gandeau ei, si sa le transmita hitleristilor. Asa au inceput hitleristii sa-si piarda increderea in idolii lor si sa se tiranizeze, sa creada ca numai ei sunt cei mai tari in aceasta lume, ca totul li se cuvine si sunt martiri.
Se pare ca mai sunt multi care au astfel de mentalitati.

Sa nu mai spunem de cat de mult a insemnat ajutorul cruciat pentru Imperiul Vlaho-Bulgar...mai ales in lupta sa cu acesti eterni filetisti, rasisti si schismaticii care sunt grecii bizantini "ortodocsi"...care au pus intotdeauna mai presus bizantinismul de ritul bizantin... Chiar, Ionita Caloian, si alti conducatori vlahi...oare de ce credinta or fi tinut?...
Pentrru cine stie sa citeasca istoria, asa cenzurata cum inca este, printre randuri, este clara o imagine: tot teritoriul acesta, la inceputul romanismului statal, era sub ascultarea Sfantului Parinte. Faza cu crestinarea noastra, ca popor, de Apostolul Andrei este o alta gogorita filetista; e clar ca noi am fost crestinati de...cumani, singurul popor turcic (cat de cat) pasnic si de credinta catolica din istorie. Mitul legat de Sf. Ap. Andrei este legat, politic, si de aiureala patriarhului de istanbul, cum ca ar sta pe scaunul apostolic al sfantului. (Deh, exista pe varianta cerulariana un "similo-ministeriu non-petrin", asa, de dragul imitatiei/confuziei, si ca sa se mai scoata limba in directia Vaticanului...).

Eu cred ca lucrurile trebuie vazute mai echilibrat si fara partinire (lucru care se pare ca este mai greu decit pare) .
Tine de limita dupa care uciderea este in acord cu vointa divina.
Aici trebuie facuta o sinteza a VT dar amendata de invatatura lui Iisus.
Exemplul cu palma si obrazul se refera la nonreactie si nonrazbunare.
Insa in cazul in care invadatorii vin sa te omoare si sa praduiasca (din diferite motive) nu inseamna a trebuie sa ii si lasi, un minim de ntelepciune cere acest lucru. Asta nu inseamna ca Stefan cel mare trebuia neaparat canonizat -doar pentru ca a construit citeva biserici si manastiri la sfatul sfintului Daniil Sihastrul care l-a asigurat ca facind acest lucru Dumnezeu va ajuta la obtinerea victoriei in razboiul de aparare.
Canonizarea ar trebui sa reflecte sfintenia nu doar contributia financiara sau politica data bisericii.
Mai cu seama ca moastele pot fi si falsificate (cu ajutorul unui strat de miere stropita cu mir).
Spui ca si cum papa si inchizitia criminala care nu au fost usa de biserica deodata s-au gindit sa nu isi murdareasca miinile de singe de otomani.
In conditiile in care tara noastra a fost o pavaza continua in calea navalitorilor-pavaza de care a beneficiat si catolicitatea din jur.
In cazul in care nu au considerat ortodoxia ca fiind la rindul ei eretica (s decit merita sa fie matrasita de otomani) ar fi trebuit sa se poarte cu dragostea aceea "a prietenului care isi pune toata viata pentru prietenul sau" in cazul de fata crestinul ortodox.
In conditiile in care istoria a consemnat ca si parte din Tarile Romine au ajutat cum au putut atunci cind cei din vest au cerut ajutor, daca nu au avut trupe au trimis bani si cai.
Insa se cunoste ca reciprocitatea nu a fost aproape niciodata respectata.
Iar uneori soarta i-a pedepsit pentru acest lucru prin mina otomanilor care avind si ei un minim de constiinta si vazind ca vesticii habsburgi nu snt oameni de onoare au considerat cu cadere sa mai pasuiasca pe romani si sa intre putin si peste ei.
Nu spun ca sa judec ci ca sa se stie, altfel partinirea orgolioasa nu are nici valoare spirituala.
Cea care este demna de lauda fiind intotdeauna sinceritatea si obiectivitatea

Catalin2, Doamne ajută!
Mulţumesc mult pentru răspunsuri. :)
"Problema se pune diferit pentru catolici, din cauza ca BC a adoptat acum 150 de ani dogma infailibilitatii, care se aplica si retroactiv. Si nu pot spune ca BC a gresit si un papa a gresit ex cathedra. E ca si cum s-ar delimita de BC. Pentru catolici este Sfanta Inchizite, de exemplu pentru noi este Sfanta Scriptura." Da... M-am gândit eu că dogma infailibilităţii papale îi determină pe creştinii catolici de pe forum să susţină Inchiziţia. :( Da... În acest caz, cred că este imposibil să-i convingem să-şi nege una dintre propriile învăţături de credinţă.
Am citit şi eu articolul scris de domnul Mihnea Dragomir... Acum mai mult timp, am discutat despre pedeapsa cu moartea cu un ortodox care considera că această formă de ucidere ar fi compatibilă cu religia noastră. Şi totuşi, porunca divină este clară: "Să nu ucizi". Nu scrie în Sf. Scriptură: să nu ucizi, decât pe baza unei sentinţe juridice... ci simplu "să nu ucizi" (subînţeles: indiferent de împrejurări). Reţin că m-a impresionat un text al Sfântului Ioan Gură de Aur, din Omiliile sale la Epistola către Romani, în care se arăta faptul că Dumnezeu, atunci când ne dă o poruncă, ne şi explică necesitatea respectării acelei norme morale, argumentând sau menţionând efectul respectării/încălcării acelei reguli. De exemplu: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine...". În cazul poruncii "să nu ucizi", textul nu cuprinde nicio altă explicaţie. Nu se spune: "să nu ucizi, deoarece acest păcat este o crimă" - spunea Sf. Ioan Hrisostom. De ce? Pentru că gravitatea acestui păcat este conştientizată clar de către orice conştiinţă omenească, porunca de a nu lua viaţa semenilor sub niciun motiv fiind înscrisă în legea morală naturală. Este posibil să nu fi reprodus întocmai ideea Sfântului Ioan (am citit acum mai mult timp Omiliile la Ep. către Romani), dar oricum aceasta era esenţa mesajului: repulsia faţă de crimă este înscrisă în adâncul conştiinţei noastre, astfel încât combaterea acestui păcat prin argumente de orice tip (raţionale, teologice etc.) ar fi inutilă. Cu toate acestea, aşa cum observăm, există creştini ca şi noi, cu dragoste de Dumnezeu, care continuă să susţină ideea potrivit căreia pedeapsa capitală nu ar fi o formă de ucidere. De ce? Pentru a rămâne fideli unei dogme a Bisericii căreia aceşti creştini îi aparţin - dogma infailibilităţii Papei. Bine, atunci de ce din anul 1969, Vaticanul a eliminat din legislaţie această pedeapsă? Atunci când a luat această decizie, Papa nu era tot infailibil? :) :)
În Predica de pe Munte, Mântuitorul Hristos ne-a revelat adevărul că nu doar uciderea fizică a semenilor constituie un păcat, ci şi simpla stare de mânie împotriva cuiva. "Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă. Şi cel ce va zice fratelui său "netrebnicule" vrednic va fi de judecata Sinedriului, iar cel ce va zice "nebunule" vrednic va fi de gheena focului" (Matei5). Mai mult decât atât, potrivit relatării din capitolul 8 al Evangheliei după Ioan, Mântuitorul nostru le-a răspuns celor care-L întrebau (ispitindu-L) dacă unei femei prinse în păcatul de adulter trebuie să i se aplice pedeapsa prevăzută în Legea lui Moise - uciderea prin lapidare. În acest caz, gândeau fariseii, Hristos era învins indiferent de răspunsul dat: dacă ar fi spus că femeia trebuie ucisă, Şi-ar fi renegat Propria învăţătură, iar dacă ar fi răspuns că nefericita trebuie cruţată, El Însuşi ar fi putut fi ucis, ca un adversar al rânduielilor mozaice. Şi ce a făcut Hristos? Fiind Dumnezeu, a rezolvat prin câteva cuvinte pseudoproblema, lăsându-Şi adversarii fără replică: "cine dintre voi este fără de păcat să arunce primul piatra asupra ei". Punct. :) I-a învins printr-o singură propoziţie pe cei care-I erau împotrivă.
De aceea, confraţii catolici, având credinţă în Fiul lui Dumnezeu, ar fi bine să se mai gândească puţin... şi nu să ne dea nouă dreptate, ci să gândească pentru ei înşişi dacă este folositor şi potrivit voii divine să susţină o formă de ucidere. Sunt sigură că niciunul dintre ei nu ar fi capabil să pună în practică un astfel de păcat, dar chiar şi faptul de a susţine prin cuvinte aşa ceva îi poate influenţa negativ pe cei lipsiţi de credinţă... sau chiar pe cei credincioşi, dar naivi.

O seară binecuvântată, Cătălin2!

Dumnezeu să fie cu tine!

Cu respect,
Laura Stifter

tot lui Catalin2
 

Revin. :) Acum am citit şi topic-ul despre sinoadele panortodoxe şi dogmele romano-catolice. Ştiam că între noi şi creştinii catolici există anumite diferenţe dogmatice şi cred din tot sufletul că întreaga învăţătură ortodoxă este adevărată, întru totul fidelă Revelaţiei divine, care ni s-a transmis prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
În privinţa atitudinii mele faţă de catolici... Într-adevăr, încerc să fiu cât mai deschisă faţă de aceşti creştini, din mai multe motive. În primul rând, pentru că ei, asemenea nouă, sunt creştini, mărturisind principalele adevăruri de credinţă (în primul rând, se închină unicului Dumnezeu adevărat - Sfânta Treime - ca şi noi). În al doilea rând, există un motiv oarecum... subiectiv, în sensul că bunicul meu din partea tatălui (Dumnezeu să-l odihnească în pace) a fost catolic şi ştiu că era un creştin convins, iubitor de Dumnezeu. Cunosc, de asemenea, o creştină din această confesiune (nu este din familia mea, dar avem de mult timp o relaţie foarte apropiată), care-mi inspiră încredere şi un respect deosebit. Această doamnă este o creştină practicantă şi crede cu tărie în catolicism, dar cred că niciodată nu s-ar gândi să susţină că necredincioşii trebuie condamnaţi la moarte. :) Dimpotrivă, este deosebit de tolerantă, fără a cădea în relativism, ci respectându-şi în mod sincer semenii (deci, înţelege să respecte persoanele necredincioşilor, nu ideile lor greşite). De aceea, am scris la un alt topic un mesaj favorabil romano-catolicilor. În privinţa învăţăturii de credinţă, a dogmelor, aşa cum am spus, cred cu toată puterea în Ortodoxia noastră. :)

Încă o dată, îţi mulţumesc mult pentru mesajele documentate şi bine argumentate. Îmi face o deosebită plăcere să discutăm. :)
Domnul să fie cu tine şi să te ocrotească!

Relaţia dintre noi şi catolici, în viziunea Sf. Siluan Athonitul: "Spuneţi oamenilor
 

Iată un mic fragment din biografia Sfântului Siluan Athonitul, scrisă de ucenicul său, părintele Sofronie Saharov. Cred că acest text ar trebui să fie un ghid duhovnicesc în orice discuţie teologică dintre noi şi catolici:
"
“Am luat cunostinta de o conversatie intre Sfantul Siluan Athonitul si un arhimandrit care isi desfasura activitatea misionara printre non-ortodocsi. Acest arhimandrit il stima mult pe staret si a venit in diverse randuri sa vorbeasca cu el cu ocazia sederilor sale la Sfantul Munte.
Staretul l-a intrebat cum anume predi­ca. Arhimandritul, care era inca tanar si lipsit de experienta, a strigat gesticuland si miscandu-se din tot trupul:

[COLOR=#0000ff]“Le spun: Credinta voastra e desfranare. Totul este deformat si fals la voi si nu va veti mantui daca nu va veti cai“.[/COLOR]

Staretul a ascultat, si l-a intrebat:

“Si, spuneti-mi, parinte arhimandrit, cred ei in Iisus Hristos, cred ei ca este adevaratul Dumnezeu?”
“Da, cred”.
“Si o cinstesc pe Maica Domnului?”
“Da, o cinstesc, dar invatatura lor despre ea e gresita”.
“Ii cinstesc pe sfinti?”
“Da, ii cinstesc, dar ce sfinti mai pot fi la ei de cand s-au despartit de Biserica?”
“Au slujbe in bisericile lor, citesc ei cuvantul lui Dumnezeu?”
“Da, au slujbe si biserici, dar daca ati putea vedea ce sunt slujbele lor fata de ale noastre, ce raceala, ce lipsa de viata!”
“Ei bine! Parinte arhimandrit, sufletul lor stie ca fac bine crezand in Iisus Hristos, cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti, chemandu-i in rugaciunile lor; [COLOR=#0000ff]daca le spuneti ca aceasta credinta a lor este desfranare, nu va vor asculta. Spuneti oamenilor ca fac bine crezand in Dumnezeu, ca fac bine cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti; ca fac bine mergand la biserica pentru slujbe, rugandu-se acasa, citind cuvantul lui Dumnezeu, si celelalte; dar ca in cutare sau cu­tare punct sunt in greseala, ca trebuie sa-si indrepte aceasta greseala si ca atunci totul va fi bine.[/COLOR]
Domnul se va bucura in ei si asa cu totii ne vom mantui prin mila lui Dumnezeu. [COLOR=#ff0000]Dumnezeu e iubire; de aceea orice predica trebuie sa purceada si ea din iubire[/COLOR][COLOR=#ff0000], si atunci va fi mantuitoare atat pentru cel ce predica, cat si pentru cel ce o asculta.[/COLOR][COLOR=#ff0000] Dar daca ii veti osandi, sufletul poporului nu va va asculta si nici un bine nu va iesi de aici[/COLOR]“.

Ce concluzie gresita! In afara de mine, care m-am nascut catolica, si care privesc credinta in special prin perspectiva sfintilor bisericii mele, chiar vi se pare ca toti ceilalti catolici de pe forum ar avea niste creiere spalate de infailibilul papa?
Este un pic cam mult sa analizezi activitatea de 700 de ani a unei institutii NUMAI prin prisma a 100 ani si analizind numai partea negativa. Este ca si cum noi am analiza viata unui om luind in calcul numai perioada in care el a fost un pacatos.

Va marturisesc ca eu am avut un inchizitor in casa mea. A fost mama mea. Cu toate ca e o femeie blinda si nu ne-a batut niciodata, duminica sau in sarbatorile de porunca NE OBLIGA sa mergem la biserica. Imi amintesc ca prin liceu devenisem "liberala" si mi se parea ca mama e invechita. Chiar i-am spus, iar ea mi-a spus simplu: cind vei fi la casa ta vei face cum vei vrea, acum locuiesti in casa mea si te supui regulilor mele. Pare primitiv. Nu libertate, nu discutii filosofice... Mergeam la biserica oarecum aroganta; ma supuneam ca nu aveam incotro. Dar, cred eu, acest lucru mi-a folosit sa nu ma departez de Domnul. Stind acolo, la biserica, nu aveam altceva de facut decit sa ascult ce spunea preotul. Iar aceasta "inchizitie" era destul de comuna in satul meu. Cu siguranta ca au existati si "inchizitori" mai agresivi, care mai puneau mina si pe matura, dupa cum erau si persoane care mergeau la biserica pentru ca asa le dicta constiinta, insa asta nu ma face sa condam "inchizitorii" si nici "inchizitia sateasca". Iar acum constat ca si eu sint la fel.

Avem in fata doua extreme: aceasta institutie inseamna numai vrajitoare si eretici arsi pe rug sau imaginea idilica pe care o am eu despre inchizitie, imagine in care ea impune reguli de conduita morala pentru oitele turmei ; realitatea este bineinteles, intre cele doua extreme. Iar in acest context, in virtutea iubirii de adevar pe care o aratati, cercetati mai in amanunt ce a insemnat Inchizitia, pe de o parte, iar pe de alta parte sa nu va imaginati ca daca ne-am dori sa traim intr-un sistem riguros moral, bazat pe cele 10 porunci ale Lui Dumnezeu, asa cum a incercat Inchizitia sa faca, asta inseamna ca am fi in stare sa ucidem sau sa acceptam omorul pentru a ne atinge scopul.

Este o mare diferenta intre severitatea mamei dumneavoastra care avea dreptul asupra ta insa simultan asupra ei nu a avut nimeni dreptul si nici nu ar trebui sa aibe (vorbind de inchizitia de pina in 1910) fiindca mama nu v-ar fi omotit daca nu a-ti fi respectat cuvintul ei ci poate ar fi procedat ca alte mame care au avut rabdare lasind lui Dumnezeu in grija viata spirituala a copiilor si rugindu-se pentru ei).
Dar noi aici vorbim de sute de mi de victime ucise si praduite averile , alte mii prigonite ,epurari etnice, manevre politice si scaparea de adversari prin anchete false, intedictia de a avea biblie pedepsita grav, acuze mincinoase si decizii arbitrare ,sa zicem ca ar fi vrut sa faca treaba buna dar ar trebui analizata istoria si conditile in care a fost intiata inchizitia precum si diferenta intre ceea ce a cerut Iisus si ceea ce a facut concret Inchizitia ,
Iisus nu a cerut o societate epurata ci un suflet epurat in conditiile in care El insusi a fost epurat de evrei (si de imparat de frica El fiind de vita regala ar fi putut cere tronul).
La dumneavostra in sat se ard casele celor care nu merg la biserica si li se confisca averile de catre preoti si de politie doar pentru ca nu sint catolici- cum a facut vechea inchizitie?
Asta a cerut Iisus?
Asa incit in ce masura poate avea un papa insotit chiar si de 100 de consilieri teologi infailibilitate in fata lui Iisus? Pina la urma Cine trebuie ascultat?
infailibilitate inseamna fara greseala , desavirsit, pai daca e asa de sfint si binecuvintat obligatoriu doar ca sta pe un scaun de ce ar mai avea nevoie o intreaga echipa de consilieri teologi cu care sa se sfatuiasca?
Fiindca in realitate desavirsirea lui ex-catedra nu este decit o imagine in ochii celorlalti, ceva de iure si nu de facto.
Macar Iisus ca sa credem in El a facut ceva minuni pe cind papii trebuie doar votati de conclav si crezuti pe cuvint, nu trebuie sa faca nici o minune. Nu li se cere nici un fel de daruri de cunostere si nici nu le pot demonstra ulterior.
Asta nu inseamna ca intreaga dogma este falsa ci doar parti din ea, find mereu perfectibila ca toate dogmele.

Cred ca este, fara exagerare, a suta oara cand vad ca se face (sau se intretine voit) confuzia intre infailibilitate si impecabilitate.

In conditiile in care in cadrul acestui forum in particular distinctia a fost explicata de atatea ori, iar pe internet in general e la doua clickuri distanta, nu mai sunt dispus sa acord prezumtia de buna credinta celor care continua sa perpetueze aceasta minciuna.

Si ortodocsii se lauda cu multe asemenea "minuni", dar macar sunt in cunostinta de cauza, conform Pr. Cleopa, ca nu trebuie sa acorde atentie acestora, intrucat pot fi naluciri, cauzate de diavolul. Noi nu aici sa vrem sa vedem asemenea minuni, ci in viata de veci. Acolo sa vrem sa-L vedem pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului si pe ingeri.
Asa ne invata BO. De ce? Caci multe vedenii pot fi doar naluciri, iar diavolul, vicleanul, poate sa isi schimbe infatisarea.

Crestinii au datoria de a merge pe calea sfinteniei, altfel degeaba se cheama crestini. Daca ar fi un referendum pe tema propusa de dvs. as vota contra, si as propune in schimb solutia data de italieni la desfiintarea spitalelor de psihiatrie, devenind la ora actuala model in Europa in domeniu. Si as propune de asemenea ca toti crestinii sa se roage pentru reusita, pentru indreptarea pe aceasta cale a vinovatilor.

Oamenii nu traiesc, inca, in lumea ideala, perfecta, transfigurata, ce se va ivi la Parousia. De aceea, intre altele, Domnul a pus mana si pe...bici. Putea sa-i faca pe aia sa-si renege obiceiurile stupide, si i-ar fi convertit pe loc, nu? Insa a preferat sa dea un exemplu. El, ca Dumnezeu intrupat, putea sa le faca alora mintile de numa-numa, insa S-A COBORAT LA NIVELUL NOSTRU, MAMIFERE PRIMATE CU UN SET REDUS DE MIJLOACE LA DISPOZITIE, SI NE-A ARAT CUM SA PROCEDAM CAND MIJLOACELE PRIN CUVANT, PRIN LOGICA, PRIN COMUNICAREA DINTRE INIMI DAU GRES. Dupa parerea mea, acel act al Domnului a fost adevaratul act de nastere al Sfintei Inchizitii. INSUSI DOMNUL NE-A DAT GIRUL SAU. Asa ca nu Torquemada, sau altii au fost intemeitorii Sfintei Inchizitii, ci insusi Domnul. SI PRIMATUL PAPAL, SI SFANTA INCHIZITIE SUNT DE LA DUMNEZEU SI AU JUSTIFICARE IN SFANTA SCRIPTURA. Trebuie doar putina bunavointa si deschidere pentru a vedea asta.

Nu ma mai tine in suspans si spune te rog care-i solutia despre care tot vorbesti?:-)

Multumesc!

Si care a fost biciul Domnului? Sa ii puna pe rug? Sa ii tortureze? Sa ii bata fizic? Sa ii bage in puscarie? Nici una din toate astea, asa-i? A fost un bici doar VERBAL la adresa lor, iar fizic doar le-a rasturnat marfurile si i-a dat afara din Templu. Si apoi i-a invatat si pe apostoli sa nu ridice sabia impotriva a astfel de oameni tocmai pentru ca nu a venit sa piarda lumea ci sa o mantuiasca. O tot dati inainte cu sintagma ca nu traim intr-o lume ideala si utopica de parca Iisus, apostolii si primii crestini nu tot in lumea asta imperfecta au trait si niciunul nu a dat nici macar o palma cuiva, n-au bagat pe nimeni in puscarie ci au fost ei omorati. Cand insa crestinii au pus mana pe puterea politica, totul s-a inversat, de acolo a inceput apostazia crestinilor de la adevarata credinta in Hristos.

M-am exprimat gresit in graba, am vrut sa scriu infractiune, nu pacat. Dar sper ca se intelegea din context.
Desigur, vrajitoria e un pacat mare si grav.

La ortodocsi (probabil si la catolici) pentru vindecare e sfantul maslu. Impartasania nu se da oricui la ortodocsi, de aceea trebuie sa se spovedeasca inainte de a o putea lua. Si chiar si asa, pentru unele pacate preotul care spovedeste il opreste de la impartasanie.

Daca ar studia catolicii si istoria Bisericii din primul mileniu si nu doar dupa schisma, ar vedea ca era exact aceeasi organizare. Cinci patriarhii, fiecare cu propria jurisdictie.

Eram inca studenta cand am auzit ca italienii desfiinteaza spitalele de psihiatrie si imi imaginam ce rau o sa ajunga Italia cu toti nebunii astia pe drumuri, unii dintre ei extrem de violenti. Si cand colo nici poveste, am vazut recent un reportaj aici, in Franta, in care aratau ca au devenit model european pentru ca au creat in loc niste cooperative in care i-au integrat pe acesti oameni, care nu se dau in laturi sa munceasca atunci cand au conditii calme de lucru si sunt respectati si astfel, munca le este ca un fel de terapie in asa fel incat chiar si cei violenti devin mielusei. Cand am vazut acest reportaj mi-am amintit ceea ce citisem cu cativa ani in urma si anume criminalitatea in Italia este printre cele mai scazute din Europa. Franta de exemplu are de 4 ori mai multi criminali si aici este interzis prin lege a se lasa copiii sa mearga singuri la scoala sub o anumita varsta ceea ce in Italia nu se intampla tocmai pentru ca nu-i ceva periculos. Cele mai multe paturi de psihiatrie pe cap de locuitor sunt in Belgia si in aceasta tara am vazut si cele mai multe afise cu copiii disparuti. In Italia, desi i-am vazut pe copiii singuri prin autobuze mergand la scoala, nu dispar copiii ca prin Belgia. Nici in Franta nu dispar pentru ca sunt paziti bine de adulti iar puscariile din Franta sunt renumite in a fi printre cele mai dure din Europa ca atare exista o rata extrem de mare de sinucideri in randul puscariasilor proaspat inchisi fara a scadea criminalitatea. Nu puscariile controleaza cu adevarat criminalitatea ci umanitatea oamenilor...

Una e să căutăm justificări dorinţelor şi faptelor noastre în Evanghelie, alta e să încercăm să trăim şi să făptuim ceea ce e cuprins în ea. Mulţi vor să-şi justifice mânia sau răutatea, ba chiar crimele pe această relatare a mâniei divine pe care a manifestat-o Iisus o dată, în templu. El era singurul fără păcat şi avea tot dreptul să pedepsească; nu a făcut-o, însă, nici cu sabia, nici cu rugul, ci cu biciul (nici măcar nu ştim dacă a lovit pe cineva sau doar a pocnit din bici) şi dărâmând tarabele schimbătorilor de bani. Şi nu a făcut asta decât în casa Tatălui.
Repet, nu suntem creştini dacă nu Îl luăm pe El ca model.

Despre asta ne spune chiar cronicarul polonez, care era preot catolic si a ajuns apoi Arhiepiscop. Dupa batalia de la Vaslui acesta scrie: "Nu s-a îngâmfat Ştefan în urma acestei biruinţe, ci a postit 40 de zile cu apă şi cu pâine. Şi a dat poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi că învingerea din ziua aceea numai lui i se datoreşte." http://www.stefancelmare.ro/Izvoare-s4-ss19.htm
De asemenea, alta sursa: " Cronicile arată cum din vreme în vreme Ştefan pleca de la Suceava la Putna sau la alte ctitorii şi rămânea acolo câtva timp, se ruga în taină sau participa la slujbe de zi şi de noapte cu obştea sfântului locaş. Postea în timpul campaniilor şi al bătăliilor, cerând curtenilor, sfetnicilor şi ostaşilor să facă la fel."

Aceasta era o lupta de aparare care nu putea fi ocolita, nu era alta alternativa. Din cate inteleg la batalii nu participau preoti sau oameni din cler.
Chiar si asa, pentru omor de orice fel se dau canoane de oprire de la impartasanie. Parintele Cleopa scrie ca pentru omor prin imprudenta se opreste 10 ani de la impartasit, iar pentru cel intentionat 25 de ani.
Dar el spune ca din acestia se scad, putand ajunge pana la mai putin de un an (vorbesc de cel prin imprudenta sau de aparare). Daca tine post, daca se roaga mai mult, etc. De exemplu scrie ca daca posteste miercuri, vineri si luni se scad 2 ani, daca un an nu bea vin si nu mananca carne inca doi ani, pentru 100 de metanii pe zi si Psalmul 50 de 7 ori pe zi inca doi ani, etc. Si asa la fiecare canon, totul in functie de pocainta celui ce a gresit.
Putem vedea chiar in Bilbie ca Domnul ii spune lui David ca nu va putea termina templul, ci doar fiul sau, pentru ca are multe omoruri.