Slava Domnului ca ti-ai dat seama! Lasa acum rusinea, si incepe sa ceri puterea! Biruinta o are doar Hristos si doar El o daruieste celor care vin la El sa o ceara!

O carte foarte interesanta care ofera o viziune deosebita asupra modului in care trebuie facuta rugaciunea: SCOALA RUGACIUNII, Antonie de Suroj

Parintele Teofil Paraian scria ca de modul cum ne rugam putem sa ne dam seama cat de avansati suntem in viata duhovniceasca.
Si darul rugaciunii putem sa il cerem .Odata dobandit ne izbavim de multe ispite ,chiar daca apar altele apoi.
Iar o carte f.buna despre rugaciunea lui Iisus ,"O noapte in pustia Sf.Munte" de arh.Hieroteos Vlachos.
Acolo scrie despre roadele rugaciunii si cum sa ne rugam noi mirenii.

Rugaciunea este calea de cunoastere a lui Dumnezeu. Nu putem fi indiferenti fata ea ! Este hrana a sufletului, este mangaiere, aduce lumina, aduce tarie! Trebuie sa o experimentam, sa o traim ca sa putem sa intelegem aceste cuvinte!

Cunoasterea lui Dumnezeu se face prin revelatia existenta si prin rugaciune - (Cum Il cunosc pe Dumnezeu? - http://iosifcristian.blog.com/)!

Rugaciunea este calea de cunoastere a lui Dumnezeu. Nu putem fi indiferenti fata ea ! Este hrana a sufletului, este mangaiere, aduce lumina, aduce tarie! Trebuie sa o experimentam, sa o traim ca sa putem sa intelegem aceste cuvinte!

Cunoasterea lui Dumnezeu se face prin revelatia existenta si prin rugaciune - Cum Il cunosc pe Dumnezeu? - http://iosifcristian.blog.com

nu cred ca sunt indicate acele betisoare parfumate, sunt de origine hindu care stim ca se inchina oricui numai lui Hristos nu. noi avem tamaia binemirositoare, in varietate mare si care se gaseste in toate magazinele bisericesti.

Important ca rugaciunea sa ne intre in sange, in sensul ca, fiecare sa-si organizeze timpul in asa fel, ca ea, rugaciunea, sa nu lipseasca in fiece zi. Asa cum nu uitam cele pur lumesti, rugaciunea trebuie sa faca parte zilnic , din viata noastra.

"Si pe cand se ruga Iisus intr-un loc,cand a incetat ,unul dintre ucenicii Lui I-a zis:Doamne,invata-ne sa nerugam,cum a invata si Ioan pe ucenicii lui.
Si le-a zis:cand va rugati,ziceti:Tatal nostru care esti in ceruri,sfinteasca-se numele Tau,vie imparatia Ta,faca-se voia ta,precum in cer,asa si pe pamant.Painea noastra cea spre fiinta,da-ne-o noua astazi,si neiarta noua greselile noastre,caci si noi iertam celor ce ne gresesc noua.si nu ne duce pe noi in ispita,ci ne izbaveste de cel rau"

Luca,cap 11,v1-5

Ce vrei sa spui Jane, ca tu zici numai Tatal Nostru si nimic altceva?

"Cand va rugati, iertati ori ce aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru cel din cerurh sa ierte voua greselile voastre"(Marcu ) ."voi cand va rugati sa nu bolborositi ca paganii; caci ei socotesc ca pentru multa lor vorba vor fi auziti. Nu va asemanati lor, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai inainte de a cere voi de la dansul"

Nu,bineinteles,insa s-a vrobit aici de minimum o ora,altii ca sapte.Eu cred ca minimul l-a stabilit Mantuitorul,prin rugaciunea domneasca.Asta am vrut sa spun.Apoi,sunt multe rugaciuni,mie imi place toata Sf Liturghie,mai ales Sfinte Dumnezeule,Tatal nostru,si ruaciunea de la Epicleza."Si inca aducem acesta slujba duhovniceasca,si te rugam,si cu umilinta la tine cadem,trimte Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste Darurile acestea si fa adica painea aceasta Cinstitul Tau Trup(Amin),si ce se afla in Potirul acesta,Cinstitul tau Sange(Amin),prefacundu-le cu Duhul Tau cel Sfant.Amin.Amin.Amin.

multumesc pentru explicatie, m-am mai linistit :)

asa e, orice crestin cat de lenes si delasator ar fi el tot ar trebui sa stie macar Tatal Nostru si sa-l spuna in fiecare zi. Rugaciunea lui Iisus iarasi e usor de invatat si e buna ca ne tine mintea neimprastiata la cele lumesti.

In noaptea cea infricosata, in care a fost vandut si chiar pe sine insusi s-a dat pentru viata lumii, Mantuitorul cazand cu fata la pamant se ruga : "Parinte Sfinte, toate sunt cu putinta Tie, treci de la mine paharul acesta, insa nu dupa cun Eu, ci dupa cum Tu voiesti "

Citesc de vreo ora acest post. Sunt chiar intrebarile pe care mi le-am pus de atatea ori pentru ca simt ca credinta mea nu este puternica, simt ca plec de multe ori de pe calea lui Dumnezeu si mereu ma intreb cum ar trebui sa ma rog. Citesc despre rugaciuni cu sufletul si inima pline de evlavie, despre lacrimi, despre simtiri imposibil de exprimat in cuvinte si ma simt mica si nenorocita. Rugaciunea mea atuncea nu exista. Chiar cele putine de dimineata si seara, acatistul de peste zi (de cele mai multe ori citit in drum spre serviciu, in metrou) si chiar gandurile de rugaciune de peste zi.
Acum nu sunt bine, in urma pacatelor mele (adica in special al pacatului griji nemasurate pentru cele din viata mea si al dorintei de a controla tot - deci puterea pe care mi-o dadeam mie de a schimba ceva in viata mea, uitand ca totul e in mana Domnului, imposibil fiindu-mi deci sa ma las pur si simplu in voia Domnului) sunt intr-o stare foarte avansata de anxietate (cu atacuri foarte rele de panica) si cu depresie diagnosticata clinic. Urmez tratament dar continui sa sper si sa nadajduiesc ca Dumnezeu nu m-a lasat, desi sunt pacatoasa, si ca ma va izbavi.
Preotul la care m-am spovedit m-a indrumat catre medic si deci m-am dus cu inima mai usoara ca daca in Spovedanie dansul mi-a zis aceasta eu am inteles ca Dumnezeu mi-a aratat calea (pentru ca asta L-am rugat, asa neputincios si nenorocit si imprastiat cum am putut eu).
Intr-un timp imi facusem si eu un program de rugaciune. Dimineata ma sculam inante sa plec la serviciu mai devreme, seara, dupa ce culcam copilul mai stateam la rugaciune. Mi-am facut procese de constiinta pentru seara pentru ca nu stau cu sotul si poate il supar. Nu stiu cum sa fac un echilibru intre astea. Apoi daca stau prea mult cu sotul mi se face somn si nu mai pot citi, adorm pur si simplu citind.
Acum ca imi este rau am inceput sa citesc Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ajutatoare impreuna cu mama, bunicile si o prietena, sa il citim 40 zile, poate reusim sa ne indreptam, sa ne deprindem cu rugaciunea staruitoare.
Dar ma simt inca departe de Dumnezeu. Inca imi simt inima tinuta de o gheara care nu o lasa sa zboare pur si simplu catre Dumnezeu si sa fie doar in voia Lui. Poate vreau mult prea mult pentru o nenorocita ca mine care traieste in mocirla asta.
Mi-e frica pentru gandurile pe care le am in cap, mi-e frica pentru starile mele de depresie si astepta parca pedeapsa lui Dumnezeu dintr-un moment intr-altul.
Citesc ce scrieti, cat va rugati, si realizez inca o data cat de rea si mica sunt. Sunt sigura ca Dumnezeu e in inimile voastre, si eu Il vreau in inima mea si sa nu Il mai parasesc niciodata si totusi dece nu Il pot simti mereu. Si de ce nu pot simti iubirea e maica a Maicii Domnului care se roaga pentru noi si de care imi vorbesc atatia.
Foarte ciudat, simt ca aici e calea, simt ca daca le-as avea pe acestea as avea TOT si cu toate astea cad si nu le pot simti si ma ridic foarte greu.
Citind ceea ce scrieti aici, inteleg importanta rugaciunilor de dimineata si de seara. Incerc si eu sa nu le sar chiar daca deseori ma marginesc la cele incepatoare, ps. 50 si Crezul dimineata si o rugaciune dintr-o carte si cateva cuvinte de la mine si seara cam tot asa. Dar este foarte rar momentul in care simt in inima acele sentimente inexplicabil de frumoase.
Vreau sa fac in asa fel sa nu il supar pe Dumnezeu. Vreau sa simt ca ma iarta pentru cat am gresit pentru ca astfel m-as elibera, vreau sa Ii simt iubirea ... DE CE NU POT?
Ma simt la o cotitura. Simt ca viata mea depinde de momentul in care eu voi reusi sa imi deschid inima in mod sincer catre Dumnezeu. Dar nu pot sa o fac, nu stiu, sunt prea ancorata in lume (si cum sa nu fiu cand am familie, serviciu, un copil mic, obligatii ...). Nu am inteles inca cum sa realizez acest echilibru intre a trai cu mintea la Dumnezeu si a trai in lume. Voi ati inteles? Reusiti? Cum?
Incerc sa citesc, sa ma informez dar unele lucruri (cum ar fi chiar si un program de rugaciune expus mai sus, cu multe acatiste pe zi) ma dezechilibreaza mai mult si ma fac sa ma deznadajduiesc gandind cat de putin fac si facandu-ma sa ma intreb daca oare Dumnezeu se uita la mine cand eu ma gandesc atat de putin la El? Cand sunt atat de mandra pentru orice putin realizez? Asa de mult vreau sa ma schimb ... dar in acest moment puterile mele imi sunt sleite. Astept sa am mai multe zile de tratament pentru a trata starea mea de acum, sa am putina liniste, si sa pot cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Sale sa inmultesc rugaciunea spusa cu liniste si traire.
RUGATI-VA PENTRU MINE! (numele de botez este Catalina)
Doamne ajuta tuturor! Dumnezeu sa va ajute pentru ca ati cititi zbuciumul meu si poate veti gasi de cuviinta sa imi dati un sfat, cat de mic.

Ecaterina, nu trebuie sa te fortezi sa citesti chiar asa acatiste peste acatiste in fiecare zi... Intr-adevar, starea asta de disperare de a face orice posibil ca sa scapi de depresie (care s-ar putea, in cazul tau, sa fi fost provocata si de anumite stari psihice caracteristice femeilor dupa nastere), de fapt mai mult agraveaza... ??? Daca ti-a spus duhovnicul ca e bine sa citesti totusi si acatiste, atunci unul dimineata si unul seara ar fi suficient. Dimineata poti citi Paraclisul Maicii Domnului, iar seara Acatistul, si astfel vei fi simti, in timp - fara sa te fortezi, decat sa citesti si sa fii atenta la cele ce citesti - o apropiere fata de Maica Domnului, si te va ajuta.
Si sa stii ca Dumnezeu este deja in sufletul tau, tu trebuie doar sa-L lasi pe El sa mai detina un pic din controlul asupra vietii tale - nu trebuie sa te invinavatesti ca pierzi acum controlul, esti intr-o criza si o sa treci peste ea apropiindu-te de credinta si facandu-i mai mult loc in viata ta (lucru deloc greu pt nimeni...) Nu te mai speria de gandurile care iti vin, si nici nu le mai primi, pt ca Dumnezeu nu te pedepseste pt nimic! Pt pacatele noastre, singuri atragem pedeapsa. Poate de aceea simti ca ai avea nevoie de o "separare" intre tine si ce te leaga de lumea asta, dar de fapt separarea aceasta o vei trai doar in interiorul tau, si mai intai trebuie sa-L alegi pe Domnul nostru Iisus Hristos, sa intelegi ca doar urmandu-L pe El o sa reusesti ceea ce acum simti ca nu poti realiza, desi intelegi ca asta e Calea. Singura nu vei reusi sa iesi din criza, dar vorbeste cu Domnul! Efectiv vorbeste-I, cand stai la rugaciune in fata Icoanei cu El, si iti va raspunde. Nu trebuie sa te compari cu nimeni pt cat de mult ti se pare ca cred altii si pt cum te vezi pe tine, mai ales acum cand treci prin starile astea. Fa de fiecare data, ca Intalnirea cu El, in rugaciune, sa fie ceva nou... fara sa te invinovatesti ca nu mai simti ce-ai simtit data trecuta... Sentimentele de pace si mangaiere, si lacrimile care ne linistesc, ne sunt daruite de Domnul, nu le putem provoca noi, si nu suntem chiar asa vinovati ca nu le avem "din prima". Doar in timp invatam cum sa stam in fata lui Dumnezeu in rugaciune, pt ca si Rugaciunea ne invata mai ales, multe. Curaj! O sa ne rugam si noi pt tine!

draga catalina, cu siguranta ca un teolog de pe forum o sa-ti explice mai bine cum vine asta, sa traiesti in lume, cu mintea la Dumnezeu. eu una nu stiu daca am inteles si poate de-asta nu prea reusesc nici eu, dar macar incerc. in faza asta de inceput cred ca e foarte important sa vrei sa te urnesti din loc, sa faci un pas inainte. incetul cu incetul cred ca vine si progresul in cele duhovnicesti.

pentru inceput tu pune baza, fa ce-ti spune duhovnicul tau, care cu siguranta nu iti va da un canon de rugaciune peste puterile tale. avand in vedere si problema medicala de care ne-ai spus, cred ca este foarte important sa nu iti obosesti mintea, sa nu te rogi peste masura data de duhovnic, ci sa adopti tehnica pasilor mici. ai incredere in tine si nadejde in Dumnezeu, si vei reusi!

Hmm, poate ca nu a fost chiar inutila toata stradania mea...

Cineva spunea ca rugaciunea adevarata, din suflet, este atunci cand nu-ti poti gasi cuvintele. Nu stiu ce sa zic. Eu m-am tot gandit la asta. Mi s-a intamplat de cateva ori, stand langa icoana sa vreau sa ma rog si sa nu pot scoate un cuvant. Alteori spun rugaciunea dar nu simt ca a fost profunda...

Ecaterina, nu sunt vrednic de a da sfaturi in acest sens. Dar pot face apel la invataturile parintelui Sofronie Saharov: "A ne invata sa ne smulgem mintea din tot gandul indreptat spre latura pacatului este o mare stiinta. Ea incepe foarte simplu. Voi stiti ca sunt diferite cai pentru a muta atentia mintii la un alt subiect. Calea cea mai buna este atunci cand Domnul e cu noi. Atunci totul se preschimba in rugaciunea cucernicei iubiri catre Dumnezeu si in lacrimi de pocainta, ramanand uitata lumea patimasa a pacatului.

Dar nu intotdeauna ni se da a petrece intr-o asemenea rugaciune. Dumnezeu ne paraseste pentru ca noi sa ne ostenim. Si astfel, cand ne ataca vreun chip patimas, trebuie neaparat sa ne smulgem mintea de acolo si sa ne despartim de acel chip al patimii. Atunci chipurile patimii nu isi pot asuma o putere activa, lucratoare, ci raman in stare pasiva.

Sunt nu putine rugaciuni pe care este bine sa le cunoasteti, dar puteti si voi insiva sa fauriti altele, caci "rugaciunea este necontenita facere." Iar cand nu aflam in noi insine putere de a ne smulge imediat atentia mintii de la patimi, atunci cea mai buna cale ramane o pocainta infocata, un strigat catre Dumnezeu: Slobozeste-ma de puterea acestor duhuri! Du-mi mintea la Cer, unde petreci Tu, Dumnezeul meu! Izbaveste-ma de robia iadului patimilor!

Va puteti ruga si asa cum aflam intr-una din rugaciunile atribuite lui Isaac Sirul: Povatuieste-mi mintea, ce cutreiera jos in vale, catre Tine, la ceruri, unde vietuiesii Tu, Doamne."

Catalina, inca un sfat prietenesc, ca vad ca sfaturi specializate nu prea primesti ca iar i-a apucat pe toti smerenia (eh, ma rog, [i]aproape[i] toti), asa deci... sa nu te crezi mai tare decat esti, ci sa te vezi asa mica mica si de acolo sa te apuci si tu de arat ogorul tau. al tau, nu ale altora.

mirela: ca iar i-a apucat pe toti smerenia

intr-adevar, foarte ciudat, ca doar ne aflam pe un forum crestin-ortodox! :sleep:

:)Draga Mirela,pai daca ai cerut sfaturi de la teologi,normal ca n-ai primit:D.Cea mai buna Teologie este experienta,experierea lui Dumnezeu.De aceea eu,chiar cu riscul de afii considerat nebun sau eretic,insist ata de mult pe faptul ca este nevoie ca macar odata pe saptamana se ne impartasim.Este esential sa simtim ca Domnul traieste in noi,nu la modul sentimentalist,decalrativ,ci real,ca sangele lui hraneste Sangele Nostru,ca trupul lui intareste sufletul si trupul nostru.fara aceasta taina,ne dam cu capul de pereti,deznadajduim,alegem extremele,suntem ca o frunza purtata de vant.Domnul insusi ne va invata cum sa ne rugam si ce sa cerem.Sf ap Pavel spune ca Duhul insusi se roaga cu duhul nostru si zice"Ava Parinte".Repet,cu riscul de a deveni suparator,fara a traii in Hristos prin Euharistie,nu avem cum sa invatam nici sa iubim,nici sa daruim,nici sa ne jerfim,nici sa ne rugam,nimic.De aceea mie nu-mi pasa de cati preoti ma uarsc,de cati m-au gonit de la Sf Potir,eu stiu ca aceasta este calea,pentru ca "am gustat,si am vazut ca bun este Domnul".Sf Irineu spunea"Invatatura noastra este conform cu Euharistia,si Euharistia conforma cu invatatura".Asa traiau cerstinii primelor trei secole,plini de dragoste,de ravna pentru Hrisosin Euharistie.Dupa aceea au venit tot felul de filosofi,cu tot felu de inventii gnostice si maniheice,cu tot felul de traznai,de-ti vine sa arunci astfel de carti in foc.Nu degeaba spunea un teolog contemporan,ca citind Sf Scriptura,Vietiel Sfintilor,si scrierile Parintilor Apostolici parca vorbea un Dumnzeue,apoi citind cartile filosofico-religioase influentate de platonism si dualism,parca vorbea alt Dumnezeu.Exact asa este.Elinismul si-a pus o amprenta grea si dupa parearea mea foarte nefasta asupra unor filosofi crestini.

nu numai elinii ci shi ganditorii rushi ca shi ei sunt foarte inteligentzi...

dar impartashirea nu se face numai prin marturisire shi cuminecare... ci se face prin toate firmiturile ce cad de la masa Stapanului... deci prin toate lucrurile pe care le pregateshte shi le daruieshte Dumnezeu pentru noi...

dar aceste nu se pot lua asha ca pe mancare, nu se pot bea asha ca pe bautura, nu se poate sa te impartasheshti asha ca la cantina...

ci cate o picatura din sfantul mir sa pui in mancare, cate o picatura din apa sfintzita sau aghiasma sa bei in fiecare zi, cate o bucatzica de anafura sa ai intotdeauna in casa pastrat...

iar impartashirea nu se face decat cu post cu conshtiintza curata, fara pata, cinstit, smerit, caci raspunzi shi tu shi cel ce tzi-o da, shi daca nu eshti vrednic arde shi te sminteshti... ca Dumnezeu e foc cu pacatele... shi miere cu floricelele...

Deci nu shtiu shi nu mi se pare normal ca mirean sa te impartasheshti adica sa te cuminici la fiecare liturghie... cat mai des se spune dar asta inseamna sa veghezi mereu ca sa nu fi mereu in situatzia neplacuta shi cazut mereu in pacate shi patima...

Dar asha este Hristos toate ne invatza din noi shi ne povatzuieshte shi calauzeshte caci daca nu vetzi manca shi nu vetzi bea trupul Meu respectiv sangele Meu... nu va vetzi mantui... sau ceva de genul asta spune Hristos...

In opinia mea shi odata pe luna e prea mult shi preotul trebuie sa tzina seama de canon shi sa-l reduca doar daca credinciosul arata ca se straduieshte, staruie, posteshte, plineshte poruncile shi respecta randuiala... deci se nevoieshte in rugaciune shi smerenie... shi dispretz de sine...

dar daca ai udat cearceaful sau te-ai spurcat prin pacate sau cineshtie ce grozavii ale mandriei shi ingamfarii shi infruntarii pot sa-tzi treaca prin minte, sau necredintza sau impotrivire la a avea vietzuire sfanta shi in curatzie, atunci mai bine stai mai la distantza shi in ziua aceea de nimic nu te atingi pana seara ca te arzi... shi raspunzi shi tu nu numai duhovnicul tau... ca el daca ar shti nu tzi-ar da... dar ii e rushine de tine shi ca sa nu-l lepezi te lasa asha... in seama lui Hristos...

Din lunga mea experienta in acest domeniu,iti spun cu toata sinceritatea.Un singur lucru face pe om nevrednic de Hristos,si anume lipsa dragostei si raceala fata de El.Restul este filosofie seaca,cine sta pururea langa Hristos,nu are cum sa fie mandru,rautacios,viclean.Dumnezeu nu este foc pentru pacatosi,ci este foc pentru cei mandri si suficienti,care vor sa se mantuiasc fara el.In rest,din experienta iti spun,oricat ai fii de pacatos,daca iti pare rau,si de duci la Liturghie cu parare de rau pentru pacate,cu dragsote pt Hristos,cu constiinta ca fara el nu poti trai,Dumnezeu te primeste cu toata dragostea.Pacatul este egoism,subtil deghizat in haina virtutii.In rest,cine are dragoste si se jertfeste penrtu semeni,pacatul acestor oameni este insignifiant.Noi nu stim cum ne iubeste Domnul,fugim de el,ne ascundem in spatele a tot felul de justificari,ca nu m-am spovedit,ca n-am tinut post,ca n-am 1001 dezlagari.Prostii.Cine nu moare pana la Sfarsitul liturghiei,si aude chemarea Domnului,"cu frica de Dumnezeu,cu cerdinta si cu dragoste sa va apropiati",trebuie sa se impartasesca.daca era atat de nevrednic,Dumnezeu nu l-ar fii lasat sa auda aceste cuvinte.Dumnezeu nu se joaca de-a jertfa,nu cheama pe oameni in zadar,nu-si bate joc de nimeni.Va dau un exemplu:Arie,dupa ce a refuzat cu nebunie sa accepte Dumnezeirea lui Hristos,dupa tot scanadlul facut de el,tot ca el credea.Si in nebunia lui,s-a dus sa slujeasca,caci era preot,sa faca liturghia,impreuna cu un episcop.Pe drum insa,i s-a facut rau,a intrat la un WC,si acolo a murit in chinuri groaznice.Vedeti,pe cei care nu sunt vrednici de Hristos,Dumnzeu nu ii lasa nici macar sa auda Liturghia,daramite sa se cuminice.La noi insa este pe dos.Toata lumea se duce la Liturghie,Harul ii pregateste pe toti pentru cuminicare si nu se duce nimeni.Curata nebunie.

Oricat ar vrea cineva sa ti-l are, sora Mirela, tot nu poate; deci ara-ti singura ogorul, si oricat de greu ti-ar fi, pastreaza nadejdea in Dumnezeu.

nu stiu daca e nebunie, dar e intr-adevar ceea ce se intampla in ziua de azi in bisericile noastre. trist, dar adevarat.

multumesc anca, asa am sa fac.

"Restul este filosofie seaca,cine sta pururea langa Hristos,nu are cum sa fie mandru,rautacios,viclean."...a spus Jan printre altele,nu stiu sa quotez,poate ma ajuta cineva.

Mergind tot pe urmele extremelor,ca nu e numai arie...Domnul nostru nu l-a impiedicat pe iuda sa ia parte la cina cea de taina...si nu toti care vin la Sfinta Liturghie se mintuiesc(desi o sa le fie de mare folos,chiar si asa)...zic si eu.

Pai incearca Jan sa tii si tu 3 zile de post inainte de Sfinta Impartasanie...o mica jertfa,ca sa te convingi si tu ca tii cu adevarat la Domnul nostru...si ca semeni putin cu El...sau Hristos din tine tine 3 zile de post,impreuna si cu tine,nu zic nu....ia vezi daca mai poti sa te impartasesti macar in cele 4 posturi ?

In rest sint de acord cu cel cu hieroglifele lui ...sper ca le-am descifrat cit de cit...deschiept ca fuljerul Jji prroz ca Pandtiele...ca ne mai hranim si cu faramituri de la masa Stapinului...

Gata cu mesajul,acum sa ma uit sa vad daca apare pe ecrane...sa nu uit,urari de bine de la doctor Watson.

...cine a insinuat ca nu stiu sa quotez?

Imi place id-ul tau,insemna ca-ti place sa descoperi impostori.pai uite de ce nu pot tine 3 zile post,in afara posturilor.Eu ma impartasesc duminica,si ar insemna sa tin post joi,vineri si sambata.As face 2 paacte,odata impotriva Sfintilor Ierarhi si Sf Apostoli care se sarbatoresc joia,iar Samabat se serbeaza Pogorarea la Iad a Mantuitorului,si urcarea dreptilor de acolo in Rai.S-a stabilit clar,"cine posteste sambata,sa fie anatema".s-a ajuns aici,pentru ca,imediat dupa secolul 4,unii din Biserica,care gandeau eretic(adica considerau ca mancarea de carne este pacat)posteau si sambata.faceau exact cum ma inemni tu pe mine sa fac.Au fot certuri mari pe aceasta tema,ca pna la urma sa se descopere ca eci care ,indemnau la asemenea post,aveau si alte invataturi gresite,ca de exemplu dispretul casatoriei,dispretuirea materiei,etc.de aceea,au fost amenintati nu cu excomunicarea,ci cu anatema,pentru ca a gandi asa,este pacat impotriva Duhului Sfant,impiedici lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii.Asa ca ai grija!

stai Jane,nu te ambala,ca mie imi plac tare mult fripturile...cum sa zic ca mincarea de carne e pacat...ce, nu am citit si eu ca ce iese din gura omului spurca ...si nu ce intra ?

Dar sa consideri postul pacat(in vederea impartasirii cu Sfintul Trus si Singe)...o fi pacat ?....adica daca simbata sa zicem,unul incearca sa traiasca mai curat,sa nu se enerveze,sa nu injure,sa nu judece prea mult,sa nu mearga la chermeze...si sa manince o fasole si sa bea o cana de ceai...pe acesta tu spui ca-l da biserica anatemei ?...si se supara dreptii din Cer pe el ?

Ca si fasolea e materie,ca si carnea...de ce carnea ar fi buna si fasolea nu ? Sau vinul si berea bune...ceaiul si apa nu ?

Adica toti Sfintii,si monahii,si Dumnezeu in pustie......si noi in cele 4 posturi de peste an,cum se face simbata( sau joi ) gata,comutam pe fripturi si vin ?

Sau poate o fi diferenta intre cum intelegem noi postul in regatul unit si cum intelegeti voi la tulcea ...la noi postul este ceva pozitiv,tocmai ca il ajuta pe Dumnezeu sa lucreze cu oamenii,curata templul Duhului Sfint si ii impiedica pe martienii cu 2 antene sa-si faca de cap.

Dar despre cei care se impartasesc la catolici sau greco-catolici...ce spune Biserica ?

draga Jan,sper sa citesti acest mesaj intr-o nota mai.....optimista!

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/4simpartasanie.htm


PS.sper sa nu se prinda adminul ca am deviat de la rugaciune ...si sa ne stearga mesajele.

pai pacate sunt si de-a stanga(lacomia) si de-a dreapta(post fara masura).regula este clara,cand este post se posteste,cand nu nu.cine inventeaza posturi in plus,insemna ca este mai presus de Apostoli,de Sfinti Parinti.Atat au stabilit ei sa postim,atata postim.

http://www.crestinortodox.ro/forumactive/index.php?&act=tl&f=20...si te duci la primul topic,primul mesaj.

"Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului."(Iisus Hristos Dumnezeu)

draga Jan,

Pot sa bag mina lui doctor Watson in foc,ca tu nu te-ai spovedit de acest pacat infricosator(poate nici de altele,ca si mine de altfel)...iar Dumnezeu ne spune ca cel ce se face vinovat de asa ceva este vrednic de gheena focului si nu de Sfinta Impartasanie si de Imparatia Cerurilor.

Ca sa ma folosesc de interpretarile tale rasucite si gresite....acum te-ai prins de ce nu te lasa Dumnezeu sa te impartasesti...prin intermediul preotilor.

Ti-as fi dat un sfat,sa te spovedesti intii si macar sa nu maninci in ziua Sfintei Liturghii(citeva ore,nu mai mult)...si eu cred ca Domnul se va milostivi de tine...dar se pare ca nici in genunchi nu mai vrei sa stai,nici preot sa mai vezi...ce sa mai zic de duhovnic.

Si cind ma gindesc ce tinar extraordinar erai acum citiva ani,cind ne-am intilnit pe forumul parintelui Nistea...si acum ai multa rivna si energie,dar indreptata aiurea...parerea mea.Oricum cred ca stai putin mai bine ca mine...care desi indreptat binisor...nu am nici rivna,si plecind de aici,nici energie.

Domnul sa ne ierte si sa ne miluiasca!


PS....asa ne rugam,unii dintre noi...Doamne ajuta!

http://www.crestinortodox.ro/forumactive/index.php?&act=tl&f=20

Se mai poate edita un mesaj dupa ce ai dat send ?(ultimul fiind....sau sterge?)...vad ca in link-ul anterior mi-a inserat si punctele...in regatul unit nu sint astfel de forumuri constringatoare.

Pai eu nu mananac inainte de Sf Liturghie si deci inainte de a ma impartasi.Apoi ce am sucit si interpretat eu gresit?Preotii care nu au vrut sa ma imaprtaseasca nu au facut-o fiinca stiau de vrun pacat de-al meu,pentru ca nu ma spovedeam la ei.In schimb,aveau nevoie de mine la strana,sa cant,insa eu nu ma duc la Litrughie ca la spectacol,sa dau recitaluri,si apoi sa iau anafura si sa plec acasa.Ei asta inteleg prin Liturghie,ei sa consume toate Sf Taine,iar noua sa ne dea anafura.Cam cum spuneau iudeii despre pagani,si Mantuitorul i-a citat,foarte fain,prin gura femeii cananeence:"da,dar si cainii(adica noi,cei nehirotoniti) manaca din farmiturile ce cad de la masa Stapanului".
Apoi spui ca eu nu ma spovedsc,ca eu nu stau in genunchi,de unde le scoti?Esti exact un ortodox desavarsit,cand nu mai ai argumenete,incepi sa jicnesti.Apoi,daca tot esti in Anglia,du-te pana la Essex,si vezi ca acolo ucenicii Par Sofronie si indirect ai Sf Siluan se impartasesc la fiecare Litrurghie,si tin posturile randuite,asa cum sunt ele.
Daca insa tu te-ai dus in Occident,si nu inveti nimic din felul de atraii crestinismul al celor nou convertiti,ai ramas la baltoaca de compromis si caldicei a roamnilor(cu cateva exceptii).
Eu tocmai ca am fost pe acolo,si de la ei am luat energia de a iubi pe Hristos,de a spune adevarul,de anu lingusi,pe care o au noii convertiti.
de la ei am inteles cuviontele Mantuitorului ca"multi din cei dintai vor fii pe urma,si pe urma vor fii intai".
te inteleg,stiu cu msunt cei ca tine,care cred ca daca zici "sarut-mana parinte",te ploconesti in fata unui preacucernis sau preacuvios,iti mai da si o mana de anafura si gata,esti fericit.Mie nu-mi trebuie lasitate,nu-mi trebuie umilinta in gfat nici unui om,caci Domnul ne-a creat demni,si pentru demnitatea noastra de Fii ai lui Dumnezeu,nici moartea nu este prea mare jertfa.

dar cine te impiedica sa te spovedesti de cite ori vrei sa te impartasesti?? sau preferi ca preotul sa-ti dea voie la impartasanie fara spovedanie ??!! adica vrei sa iti dea voie sa te impartasesti spre osinda si nu spre mintuire??asa vrei?? atunci la judecata dc ti s-ar reprosa asta ai da vina pe preoti ca ti-au dat voie fara pregatirea sufleteasca necesara ,post 5 zile ,ca la Athos ,si spovedanie dc vrei sa te impartasesti cu vrednicie,draga achimovjan:thumbsup:

Chiar de as scrie 1 mil de mesaje,ca tot nu intelegeti ce vreau sa spun.Auzi,5 zile post ca la Athos.Pai ce treaba am eu cu Athosul,eu sunt in lume,alerg toata ziua,printre masini si haos,in zgomot si zapaceala,cu 1001 probleme de rezolvat.este clar,pur si simplu nu vreti sa ganditi,eu unul renunt la mai posta pe aceasta teme.este ca si cum as vorbii cu surzii.:(

jane, oprestet-te DOAR 1 secunda si cugeta la mintuirea sufletului tau si vei intelege marirea Lui Dumnezeu.
plingi jane, ca tu nici macar o secunda nu te poti rupe de lume/lumesc.
si cine il va plinge pe cel orb, surd si mut la moartea lui?
nimeni.

pentru mireni sunt suficiente 3 zile de post pentru impartasanie, cu spovedanie in prealabil.

in plus, daca simti nevoia de spovedanie imediata, nu este nevoie sa fi tinut post. zilele de post au fost introduse pentru ca la noi spovedania este urmata, in majoritatea cazurilor, de impartasanie.

Iti dai seama,nimeni nu va plange la moartea unui surd si orb.Ba nene,du-te si matale la Athos,dormi bien,mananca bine,fa ascultare,mai fa o baie in mare,mai pupa mana unu preacuvios,si ai sa fii fericit.Eu raman in lume,cu oamenii normali la cap,cati mai sunt,si exact,sutn in acesta lume,sunt lumesc,pentru ca nu vreau sa fiu diavolesc ca tine si ca cei ca tine,in sutana sau fara.