Cred ca toti suntem de acord ca suntem aici ca sa invatam. Sa avem insa grija ce "versiuni" promovam, ca putem induce in eroare pe multi, mai ales pe cei care de-abia acum deschid ochii spre credinta. Doamne ajuta!

Bun, cred ca e destul de clar in acest moment cum sta treaba
Biserica dezaproba ideea concubinajului, acum este alegerea fiecaruia ce face. Ne-am dat cu parerea, am citit o varietate de pareri, dar deja cred ca discutia avanseaza fara sens. Este clar ca nu ne vom convinge unii pe altii, nici nu avem(eu cel putin) aceasta intentie.
Faptul ca avem opinii diferite nu trebuie sa ne impiedice sa raspundem civilizat.

Erzbet: Iata un exemplu, in care ii jignesti pe ortodocsi, pentru care protestantismul nu e decat o solutie proasta.
Dar nu esti singura.
Nu stiu daca stii, dar cei care depasesc niste limite suporta consecintele si tu ai cam depasit aici.
In concluzie nu e suficient doar sa afirmi ca nu jignesti.

Ei, lasa Anca si tu... asta zicea Erzbet mai pe la inceputurile ei pe forum ... sa nu uitam ca si tinerea de minte a vorbelor grele este un pacat.

Stai linistita, Mirela, ca nu tin minte asa lucruri. Doar le citez, ca sa invete unii din propriile greseli. Crezi ca nu-mi dau seama ca e vorba de niste tinere, care mai au multe de invatat? Dar cum sa invete, daca nu din propriile greseli.
Si in plus m-am cam saturat sa vad cuvinte urate la adresa noastra a tuturor. Daca ar zice de mine, nu m-as supara, dar mie nu-mi plac generalizarile. Dau si in cine nu trebuie.

parerea mea e sa nu mai dati apa la moara, daca nu vor mai avea cu cine disacuta pe aceatsa tema se vor retrage singuri/singure si vor ramane in conceptiile lor. Pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea. Adevaratii crestini incearca sa-i invete pe ceilalti care nu stiu anumite lucruri ce tin de moralitate. Iar daca individul/individa nu vrea sa-si schimbe viata in bine e treaba lor. Crestinii incearca sa dea sfaturi bune iar ceilalti aleg ce le convine mai mult.
Eu cred ca nici n-ar trebui sa se mai discute despre asa ceva, suntem in Postul Mare si e pacat sa mai vb despre acesta imoralitate pe care o sustin unele persoane. Se stie foarte bine ce spune Biserica despre concubinaj. Deja s-a vb mai mult decat trebuia despre concubinaj.
Mai bine sa discutam pe alte topicuri care ne aduc zidire sufleteasca.

:dozingoff: pai, eu zic ca n-ar mai trebui sa discutam pe nicaieri, deloc, ca doar suntem in Post, nu ?!

biserica nu este dumnezeu.

cine defineste moralitatea sau imoralitatea? pt ca sunt de parere ca sunt cateva pareri diferite pe acest forum legate de ce inseamna asta...

scuzati repetitia... sunt obosit, n-am dormit de 2 nopti calumea.

trebuie sa te lasi in providenta lui DUMNEZEU ,ADICA sa faci tot ce trebuie sa faca un crestin -post ,rugaciune,si EL iti va oferi solutia la timpul considerat de EL oportun. Sa nu uitam ce scrie in BIBLIE:;fie tie dupa credinta ta",adica DUMNEZEU NE VA DA LA FIECARE CE NE DORIM DUPA CREDINTA NOASTRA A FIECARUIA.Recomand in legatura cu acest subiect a citi PRAVILA ALBA autor marele duhovnic ARSENIE BOCA ,cel care s-a ocupat tocmai de aceste probleme a urmarilor acestui pacat -CONCUBINAJUL sau numit in BIBLIE -DESFRINARE ,cel mai mare pacat PT CA INTINEAZA SI SUFLETUL SI TRUPUL CARE ESTE TEMPLUL DUHULUI SFINT.URMARILE SINT SPECIFICATE IN ACEASTA CARTE MICA -PRAVILA ALBA SI MAI PE LARG ,daca aveti rabdare sa cititi in minunata carte CARAREA IMPARATIEI de acelasi autor.ACOLO lucrurile astea sint foarte clar explicate.

din cauza calului?...:p

si crezi ca Dumnezeu aproba ideea de a trai in concubinaj????

Poate e vorba de amandoua?

Sf. Grigorie Palama, "Omilie la Bunavestire":

Deci Dumnezeu trimite pe arhanghel la Fecioara, facând-o mama doar printr-un cuvânt, desi ea ramânea fecioara. Caci, daca ar fi ramas însarcinata prin samânta omeneasca, nu ar fi fost [Cel nascut din ea] om nou, nici fara de pacat, nici Mântuitor al pacatelor. Fiindca miscarea spre nastere a trupului, fiind nesupusa mintii asezate de Dumnezeu în noi spre a ne calauzi, nu este întru totul fara de pacat. Din pricina aceasta si David a spus: “Ca iata, întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea” [Psalmi 50, 7].

Daca ar fi fost din samânta [omeneasca] îngreunarea data de Dumnezeu, nu ar fi fost [zamislit] om nou, nici începator al vietii celei noi si câtusi de putin supuse vremuirii. Caci fiind madular si parte veche si mostenitor al acelui pacat [al lui Adam], nu ar fi putut sa poarte în Sine plinatatea Dumnezeirii celei fara de prihana si nu ar fi putut sa faca din trupul Sau izvor de sfintenie neîmputinata, astfel încât sa spele prin covârsirea puterii Sale întinarea acelor stramosi si sa fie îndeajuns celor dupa aceea nascuti, spre sfintirea tuturor. De aceea nu a venit înger, nici om, ci Însusi Domnul S-a pogorât si ne-a mântuit pe noi, întrupându-Se si fiind cuprins în mitra Fecioarei, si ramânând neschimbat Dumnezeu.

Ceva in engleza... Fr. Thomas Hopko - "The Orthodox Faith"

"Sin spread to all men because all men sinned" (Romans 5:12); and in sinning man brought death to the children who partake of his mortal nature and life. In a sin-bound world, no person escapes, even those who are personally guiltless and innocent, for all are caught up in the sins of the world.
Behold, I was brought forth in iniquity, and in sin did my mother conceive me. (Psalm 51:5)

O intrebare.
Daca inainte de casatorie fiecare cu fiecare s-ar incerca sa fvada daca se potriveste ce s-ar intimpla oare? Nu cred ca putem considera OMUL ca pe o haina, pe care o probezi sa vezi daca se potriveste sau nu. Si daca in sfirsit gasesti pe cel/cea potrivita nu ai senzatia ca ai primit ceva "second-hand"?

Dupa parerea dvs. ce este dragostea?
Daca totul se rezuma la sex atunci cred ca nu se mai numeste dragoste.
Oare cum ar suna cind cineva s-ar duce la altcineva si i-ar spune:
- Iubita mea, vrei sa ne intilnim o noapte sa vadam daca ne potrivim?
- Si daca nu ne potrivim?
- Nu-i nimic. Mai incercam.

sau:

Am venit sa cer mina fiicei dvs. pentru o noapte sa vedem daca ne potrivim. Daca da atunci facem nunta iar daca nu v-o aduc inapoi.

Cam pare degradant.

O intrebare.
Daca inainte de casatorie fiecare cu fiecare s-ar incerca sa fvada daca se potriveste ce s-ar intimpla oare? Nu cred ca putem considera OMUL ca pe o haina, pe care o probezi sa vezi daca se potriveste sau nu. Si daca in sfirsit gasesti pe cel/cea potrivita nu ai senzatia ca ai primit ceva "second-hand"?[/quote]

Eu cred ca asta este una dintre cele mai mari probleme cu care au de a face femeile dar si barbatii in ziua de azi. In ultima vreme acest fenomen a devenit coplesitor si duce la mari suferinte personale. A devenit aproape imposibil sa gasesti un barbat sau o femeie care sa te accepte fara sa te "probeze". Suntem inconjurati de femei si barbati singuri care din cind in cind probeaza pe cite cineva, dar, in general fara succes.
Parerea mea este ca daca tii mortis sa te casatoresti trebuie sa actionezi rapid si mai tirziu vezi tu ce mai faci. Viata a devenit foarte complicata...daca vrei sa intemeiezi o familie si sa ai copii. Nu PREA MAI exista reguli generale... ca sa poti raspunde la ce-i de facut?...

In VT, fetele lui Lot in Sodoma erau nemaritate nu cunoscusera barbat, te-ai gindit oare de ce? ..deoarece, din PACATE, regulile lasate de Dumnezeu nu mai erau...

Totul este voia lui Dumnezeu, poate prin asta El vrea sa ne deschida ochii sa vedem ce se intimpla cu adevarat in jurul nostru.

Foarte bine pusa problema, Assiris. Omul nu e o haina de proba, tocmai fiindca el insusi e imbracat in haina Duhului Sfant. Si ca sa devina haina de proba trebuie sa indeparteze haina Duhului.

Cozia, nu sunt de acord cu tine. De unde stii tu cum se probeaza oamenii unii pe altii? De ce credem mereu cand vedem doi tineri ca sigur ascund o relatie murdara? De ce nu mai vedem frumos? Chiar ni s-a incetosat atat de mult vederea? Eu cunosc multe cazuri de prietenii care nu au condus la casatorie, dar nici la desfrau.
Iar nu sunt de acord cu rapiditatea luarii deciziei. E o decizie pentru vesnicie, eu una vad casatoria una si pentru totdeauna. Asa ca decizia o iau in timp, dupa post, rugaciune, cunoastere a celuilalt.

O sa spun ceva din intimitatea mea: am avut un prieten timp de 4 ani, un teolog care nadajduieste sa devina preot dupa ce-si termina studiile prelungite prin strainataturi; acest om este in stare de feciorie si a mai avut doua prietena inaintea mea. Deci se poate. Intr-adevar, desi e un om extraordinar, cu care comunicam spiritual perfect, nu simteam o iubire de viitor sot, asa ca ne-am despartit ca doi frati care tin enorm unul la altul. Si are peste 30 de ani si e curat. Intelegi, Cozia? Se poate! Si mai cunosc alte persoane in astfel de situatii. Deci nu e unicat. Sa incercam sa vedem ceea ce e frumos in om si sa credem ca exista sfinti printre noi!

Elena

Iulia, ieri am cautat in Biblia tradusa de IPS Bartolomeu. Acolo explicatia acestui verset din Psalmul 50 are de-a face cu pacatul stramosesc (se da si o referinta la cartea lui Iov care sa confirme acest lucru).

Apoi, mi-a cazut in mana Talcuirea Psalmilor a Fericitului Teodorit al Kirului (sau Cirului, cum apare in unele editii), aparuta la Manastirea Petru Voda in 2003. Acolo, fara echivoc, vorbeste despre pacatul starmosesc si are chiar o avertizare spre a nu denigra nunta si zamislirea!

Thanks, Omulet!

M-ai facut sa rad cu stilul ironic. :D

Nu era vorba de incercat pentru o noapte, ci ma refeream la relatii care pot dura si cativa ani ...

Numai bine toturor :)

Am o cunostinta ce a avut vreo 3-4 prieteni cu care a stat. Cand a intrat in Facultate a stat cam 4 ani cu acel baiat (a trait cu el)cu altul a mai stat inca 5 ani, cu al 3-lea a stat 2 ani jumate, Si la ce i-a folosit ca i-a probat pe toti? Ea sufera acum fff mult, are 29 de ani si isi doreste familie, copii, dar mai intai a vrut perioada de "proba". Acum traieste cu altul cand si cand, adica cand da un semn de viata ala. Ei ii este frica de singuratate si uite asa tot probeaza poate ca i se potriveste pana la urma unul sa se marite cu el.
Fratele meu a avut o prietena timp de 16 ani, la ce i-a folosit ca a stat atat de mult? Acum 2 ani s-au despartit.
De ce sa se intample asa ceva...eu nu-i inteleg?
Eu mi-am cunoscut sotul in ianuarie iar in iulie ne-am casatorit si n-am avut nevoie de probe. Ne este ffff bine impreuna. Cu cat probezi mai mult cu atat mai ,mult iti ranesti inima.

Corectati-ma daca gresesc, dar concubinajul nu presupune numai sex, presupune trai in comun, exact ca o casatorie.(ma refer din puctul de vedere al relatiilor). Din cate vad, in afara pacatului, problema concubinajului este ca nu multi raman impreuna. Pai daca ar fi fost casatoriti ar fi ramas neaparat impreuna dupa o perioada de timp? Totul tine de intelegerea dintre cei 2. Si poate de multe ori e mai bine sa se desparta pus si simplu decat sa treaca printr-un divort, sau mai rau, sa ramana impreuna doar din cauza legamantului pe care l-au facut.

Cand traiesti in concubinaj nu ai binecuvantarea de la Dumnezeu si de aceea multe cupluri se despart si nu ajung la casatorie. Dar daca te-ai casatori atunci primesti acea binecuvantare de la Dumnezeu si vei avea o familie fericita. Bineinteles ca depinde fff mult si de cei doi cum se accepta unul pe celalalt, "Dumnezeu da dar nu baga si in traista".
Dar cat timp ai o relatie sexuala cu cineva inainte de casatorie inseamna concubinaj. Nu conteaza ca se imparte totul impreuna ca si cum ar fi casatoriti.
Dar...alegerea este a fiecaruia. :(:(:(

Bravo Paraschevaiasi,asa este!Binecuvantarea e totul...Iar daca nu e ea,nu e nimic....

Si cum va explicati ca nu toate casatoriile binecuvantate de Dumnezeu rezista? Si nu exista nici un procent care sa dovedeasca faptul ca oamenii casatoriti religios au casnicii mai fericite sau rezista mai mult spre deosebire de casniciile nebinecuvantate de Dumnezeu. si exista si oameni care traiesc in concubinaj toata viata, in armonie.
Care este explicatia, pentru ca realitatea difera de ceea ce s-a scris pe acest forum...

Cred ca totul se rezuma la increderea in Dumnezeu si Iisus Hristos. Cred in Iisus Hristos? Cred ca nu mi-ar cere ceva ce sa ma faca nefericit? Daca da..totul e limpede.
Daca nu, atunci care e problema? Nu ascult de El si gata, fac dupa cum ma taie capul. Nu stiu de ce va lungiti atata. Si purtati niste discutii seci, se gandeste cineva la Iisus sau la relatia omului cu Dumnezeu?

Iata modul de gandire al antihristului, al satanei: " S-a terminat cu orice lege: toti pot si trebuie sa traiasca liberi, asa cum invat eu: libertatea de idei, libertatea de gandire, libertatea de actiune... fiecare e, in sfarsit, absolut liber sa actioneze si sa faca ce crede si ce vrea... Nu mai exista norma, nici lege... fiecare e stapan ca si mine peste tot si peste toate.

Multi nu mai vor casatoria, doresc deci lipsa legii, pentru a nu mai pierde timp cu incercari de mentinere a casniciei si pentru a putea cu cea mai mare rapiditate sa inceapa o noua "casnicie", un alt concubinaj sortit pieirii.

Ori frumusetea unei casnicii lungi consta tocmai din depasirea piedicilor ivite in casnicie.
Daca omul nu e invatat sa reziste greutatilor, cum va putea sa traverseze o viata alaturi de acelasi om.

Acum intrebarea este cui vrem sa semanam: lui Iisus Hristos sau satanei?

Draga Elena,
Nu ma intelege gresit. Eu am facut referire la ce se observa in jur si cu cita osteneala mai poti sa gasesti un partener care sa-ti respecte si sa urmeze si el (ea) credinta si traditiile.

Cred insa ca sunt mai multe sanse de a da de o relatie serioasa apelind la ajutorul rudelor si a familiilor care se cunosc si sunt apropiate. Astfel tinerii ies din anonimat, stiu mai multi oameni despre ei si implicit devin, mai ales baietii, mai responsabili, deoarece toti sunt cu ochii pe ei, si nu stau in EU-l viclean care il face sa se gindeasca la o relatie murdara dupa care sa scape de fata.
Noi avem tendinta sa ridem cu gura pina la urechi de aceste traditii "invechite" insa acestea sunt aplicatiile practice a celor lasate de la Dumnezeu si pe care multe culturi chiar ne-crestine o urmeaza cu sfintenie si uite ca le reuseste, ex: musulmanii, hindusii, budistii. Nu o sa auzi de probleme in familiile alese cu TREZVIE de parinti. de ex.

imagineaza-ti cum se simt copiiii acestor oameni care ajung "sa se desparta pur si simplu" pt ca este mai usor, neavand acte sau binecuvantarea bisericii.nu ma intelege gresit, nu cred ca atunci cand chiar nu se mai poate nimic trebuie sa stea impreuna doar pt ca au facut nunta la biserica si nici chiar de "dragul copiilor"(pt ca de multe ori este mai destructiv pt ei ca cei doi parinti sa fie impreuna si sa fie scandaluri permanente, decat sa se desparta).dar nu observi cat de des se nasc copii dintr-o legatura de concubinaj, pt ca apoi mama sa fie parasita, sau acuzata ca nu e copilul respectivului,sau chiar ca el nu vrea sa recunoasca acel copil, dandu-i numele lui.este adevarat ca nu toate familiile, crestine sau nu, care fac nunta, sunt neaparat trainice.dar din punctul meu de vedere, a te casatori cu persoana pe care o iubesti iti da in primul rand un sentiment de stabilitate, ca poti face casa cu cineva, te face sa te gandesti la viitor, la o familie proprie, cu copii, fara a te intreba cat mai poate tine relatia.
o sa-mi spui ca asta se poate face oricum. nu chiar.pt ca daca vreodata(doamne fereste)se poate intampla sa nu va mai intelegeti, poti avea drepturi legale la lucrurile pt care ai muncit.in concubinaj, legea nu te prea ajuta. apar foarte multe complicatii.in plus, da-mi voie sa ma mir ca daca traiesti cu cineva in concubinaj te poti gandi chiar atat de usor la un viitor mai indelungat care sa implice si copii. sunt rare cuplurile care, traind in concubinaj, si-au intemeiat o familie trainica si chiar au ramas impreuna pana la adanci batraneti.

oricum ar fi, pana la urma, fiecare are capacitatea de a rationa si alege ce este mai bine pt el, asa ca orice s-ar spune pe acest forum, argumente pro sau contra, fiecare va face ce crede.

imagineaza-ti cum se simt copiiii acestor oameni care ajung "sa se desparta pur si simplu" pt ca este mai usor, neavand acte sau binecuvantarea bisericii.nu ma intelege gresit, nu cred ca atunci cand chiar nu se mai poate nimic trebuie sa stea impreuna doar pt ca au facut nunta la biserica si nici chiar de "dragul copiilor"(pt ca de multe ori este mai destructiv pt ei ca cei doi parinti sa fie impreuna si sa fie scandaluri permanente, decat sa se desparta).dar nu observi cat de des se nasc copii dintr-o legatura de concubinaj, pt ca apoi mama sa fie parasita, sau acuzata ca nu e copilul respectivului,sau chiar ca el nu vrea sa recunoasca acel copil, dandu-i numele lui.este adevarat ca nu toate familiile, crestine sau nu, care fac nunta, sunt neaparat trainice.dar din punctul meu de vedere, a te casatori cu persoana pe care o iubesti iti da in primul rand un sentiment de stabilitate, ca poti face casa cu cineva, te face sa te gandesti la viitor, la o familie proprie, cu copii, fara a te intreba cat mai poate tine relatia.
o sa-mi spui ca asta se poate face oricum. nu chiar.pt ca daca vreodata(doamne fereste)se poate intampla sa nu va mai intelegeti, poti avea drepturi legale la lucrurile pt care ai muncit.in concubinaj, legea nu te prea ajuta. apar foarte multe complicatii.in plus, da-mi voie sa ma mir ca daca traiesti cu cineva in concubinaj te poti gandi chiar atat de usor la un viitor mai indelungat care sa implice si copii. sunt rare cuplurile care, traind in concubinaj, si-au intemeiat o familie trainica si chiar au ramas impreuna pana la adanci batraneti.

oricum ar fi, pana la urma, fiecare are capacitatea de a rationa si alege ce este mai bine pt el, asa ca orice s-ar spune pe acest forum, argumente pro sau contra, fiecare va face ce crede.

Sunt in mare parte de acord cu tine maya, pentru majoritatea casnicia reprezinta un sentiment de stabilitate, si este foarte frumos, numai sa nu devina un fel de apasare, obligatie in timp.
Iti dau dreptate, din punct de vedere legal, ai mai multe avatnaje fiind casatorit, daca sunt copii.
Si intr-adevar, fiecare va face ceae ce doreste, indiferent de argumentele pro sau contra

Oameni buni, iata (cu tristete) un link:

http://www.expres.ro/article.php?artid=295103

Cred ca exprima (intr-un mod profan, bineinteles) luarile de pozitie din acest topic.

Doamne ajuta!

as citi cu draga inima ce scrie acolo, dar din pacate se pare ca nu-l pot deschide.:(

fiecare vede casnicia din punctul lui de vedere. pt unii inseamna sa intre in randul lumii, pt altii inseamna dovada unei iubiri care incununeaza o relatie, pt altii o obligatie, pt altii poate o prostie. pt mine inseamna tocmai acest sentiment de stabilitate, faptul ca am pe cineva alaturi de care sa ma bucur sau sa ma intristez, cu care sa impart bune sau rele, cu care sa ma cert ca apoi sa ma impac,sa fac lucrurile care imi revin mie cu placere, nu din obligatie. faptul ca folosesti metafore ca sa descrii o casnicie, nu schimba continutul acesteia.

Scurt si la obiect! :)

sexul este un aspect important din viata omului. trebuie sa fii impotent sau frigida sau extrem de frustrat(a), complexat(a) pentru a nu intelege acest lucru. se vb despre abstinenta insa cine vrea sa duca o viata cu o persoana care nu este compatibila sexual.

e mai bine sa ajungeti sa va injurati la 40 de ani? sa va reprosati ca v-ati stricat viata?
aveti dreptul la fericire chiar daca traditia ortodoxa extremista (nu toata traditia) va invat ca nu aveti voie sa fiti fericiti in aceasta viata.

eu continui sa sustin ca in comunicare sincera si fara rusine, si in intelegere sta depasirea greutatilor de orice natura in casnicie.

sunt de acord cu tine si nu conteaza numai sexul intr-o casnicie ,este important dar nu cel mai important. Ce ne facem daca celalat partener sufera un accident, ca se poate intampla orice in viata si nu mai poate intretine relatii sexuale cel putin macar pt o perioada?Iubirea inseamna mult mai mult pe asta se bazeaza o casnicie daca se incepe o casnicie numai pe considerentul asta -sexul-nu cred ca dureaza mult ,rezista atat timp cat cei doi sunt inca in putere ca sa zic asa, pt ca vine o vreme in care organismul cedeaza, nu?nu e cazul meu sunt inca tanara dar sunt realista ca va veni si timpul cand orice va fi mult mai greu