E randul meu sa iti spun: straasnic spus! Si foarte foarte trist ca asta facem, mai mereu, cu totii...

P.S. Ar fi bun ca titlu de carte pentru educatia (reeducarea... sau terapia) parintilor, a adultilor in general. Daca o si scrii, ma asez de pe acum la coada pentru autograf...:)

Problema e ca in noi avem multe feluri de copii, mai multi copii ca intr-o gradinita! Unul vrea sa se joace liber si nestingherit, e curios si inventiv, aventuros; altul e insetat sa invete, tinde sa fie supus si cauta modele demne de incredere; altul e magic si mereu pe alte lumi; altul e rebel si face dinadins tot felul de boroboate, mereu pe invers... Eeei, cum sa ii multumeasca omul pe toti?... Deci, Cristi, n-ai de ales: trebuie, e musai sa scrii cartea! E nevoie maaare de tot...:) Si uite, iti sugerez ca titlu alternativ "Impacind copiii din noi"... Bestseller, nu alta!

Smerenie si ascultare
 

Sincer, crezi ca aceste tipologii reprezinta modelul crestin la care se refera Scriptura in
" Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
Adevarat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea."

La ce se refera Mantuitorul?
La smerenie si ascultare!

Nu la spiritul ludic!

Alt citat:
" Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi." (I Corinteni)

Din partea Manastirii Ghighiu , cu drag : Sarbatori Fericite !
 

Copilaria, varsta Imparatiei

Noul Testament nu pastreaza numeroase consemnari in care sa fie mentionati copii. Dintre acestea, mai cunoscute sunt invierea fiicei vaduvei din Nain, vindecarea copilului lunatic, de catre Mantuitorul. Poate cel mai cunoscut eveniment, in acest sens, este cel in care Hristos isi arata nemultumirea in legatura cu faptul ca ucenicii nu permiteau copiilor sa se apropie de El.
Dintre cei trei Evanghelisti ce relateaza acesta intamplare, Sfantul Marcu – pe langa Matei si Luca – ofera descrierea cea mai detaliata. Acesta arata ca dragostea Domnului pentru copii este mai mare decat smerenia si rabdarea de care dadea dovada uneori, tolerand nedreptatile oamenilor. Mantuitorul si-a exprimat astfel mahnirea din cauza discipolilor Sai. Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca Mantuitorul “S-a suparat”, vazand ca ucenicii ii certau pe cei ce aduceau copii la El, pentru a se atinge de acestia. Tot din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Mantuitorul, “luandu-i in brate, Si-a pus mainile pe ei si i-a binecuvantat.” (Mc. 10; 16)
http://www.crestinortodox.ro/forum/....d%20copiii.jpg
Domnul isi justifica dragostea fata de copii aratand calitatile lor, si pentru cei ce doresc sa intre in Imparatia Cerurilor, aceste calitati El le propune drept exemple de urmat, spunand: “Cel ce nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra in ea”.(Mc. 10; 15)
In tumultul vietii de zi cu zi, pe prea putini, daca nu pe nimeni, nu mai preocupa faptul de a fi asemenea pruncilor in ceea ce priveste nerautatea, tinerea de minte a raului si multe altele. Poate din acest motiv, Imparatia Cerurilor ni se pare multora dintre noi o realitate foarte indepartata, poate chiar de neatins.
Imparatia lui Dumnezeu trebuie acceptata in inima cu aceasi neprihanire, inocenta si dispozitie curata a sufletului, care sunt prezente in copil: “Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu.” (Mc. 10; 14)
Una din concluziile pe care le tragem de aici este ca acei parinti sau educatori care nu aduc copiii la Hristos, nu-i invata pe ei credinta crestina, comit un mare pacat. Un pacat si mai mare il comit cei care in mod intentionat intorc copiii de la calea credintei.
Poezia „Trei fete” a lui Lucian Blaga, imi place in mod deosebit: <<Copilul rade: “Intelepciunea si iubirea mea e jocul”./ Tanarul canta: “Jocul si intelepciunea mea e iubirea”./ Batranul tace: “Iubirea si jocul meu e intelepciunea”.>> Dincolo de minunatul joc de cuvinte, acesta prezinta conditia umana, privita prin trei perspective: cea a copilului, a tanarului si a batranului. Autorul sintetizeaza viata omului ca pe o combinatie a trei factori, de egala importanta: jocul, iubirea si intelepciunea.
Astfel, intreaga viata ni se infatiseaza asemenea unui drum, in care fiecare etapa mai importanta exprima un pas pe care il facem. Copilaria este un pas spre altceva. Tineretea insemana un pas spre altcineva. Batranetea, mai mult decat oricare alta etapa a vietii, ar trebui sa fie un pas spre noi insine si spre Dumnezeu. Macar atunci sa ne aflam asa cum suntem, cand trupul va fi din ce in ce mai neputincios, iar sufletul la fel de tanar. Mai mult, cred ca nu este intamplator faptul ca multi batrani, dupa o anumita varsta, devin asemenea unor copii, redobandind acea inocenta si nevinovatie specifice copilariei.
Fundamental este faptul ca parcurgand tot acest drum al vietii ramanem copiii lui Dumnezeu. Or copiii, trebuie tinuti de mana de parinti. Acel ultim pas, cel al mortii, sa nu ne gaseasca singuri, ci tinandu-L strans pe Dumnezeu de mana, pe Parintele nostru Ceresc.
Precum pe copiii din Evanghelie, Hristos ne va lua astfel in brate, si, punandu-si mainile asupra noastra, vom pasi in Imparatie primind binecuvantarea Sa.
Radu Alexandru

Sarbatori fericite !
 

Legendele bradului de Craciun

Cu mult timp inaintea crestinitatii, pomii si plantele care ramaneau verzi peste iarna, aveau o semnificatie speciala. Oamenii obisnuiau sa atarne crengi deasupra usilor si ferestrelor, pentru a-i feri de spiritele rele, vrajitoare, fantasme si boli.

Despre originea bradului de Craciun, circula mai multe legende. [1] Una din ele este legata de sfantul Bonifaciu, calugarul anglican care a randuit biserica crestina in Franta si Germania. Intr-o buna zi, el a dat peste un grup de pagani adunati in jurul unui stejar falnic, pregatindu-se sa aduca drept jertfa un copil zeului Thor. Pentru a salva viata copilului, Bonifaciu a pravalit stejarul la pamant cu o lovitura naprasnica de pumn. In locul acestuia a rasarit un bradut. Sfantul a grait catre pagani, spunandu-le ca bradutul este Pomul Vietii, inchipuind viata vesnica a lui Iisus Hristos.

[2] O alta legenda povesteste despre un padurar sarac care, in ajunul Craciunului, a dat peste un copil pierdut si infometat. Cu toate ca era foarte sarac, padurarul i-a potolit foamea si i-a oferit adapost peste noapte. A doua zi cand s-a trezit, padurarul a gasit in usa colibei un pom minunat, cu ramurile scanteietoare. Baietasul infometat era, in realitate, copilul Iisus, iar pomul era rasplata data padurarului pentru fapta sa buna.

[3] O a treia legenda spune ca Martin Luther, intemeietorul credintei protestante, se plimba printr-o padure, in ajunul Craciunului. In timp ce se plimba, a fost uimit de frumusetea puzderiei de stele, ale caror luminite sclipeau printre crengile brazilor. Atat de fermecat a fost de privelistea minunata, incat a taiat un bradut si l-a adus acasa, pentru familia lui. Pentru a sugera sclipirea stelelor, a atarnat lumanari de crengile bradutului.

[4] Altii sustin ca bradul de Craciun si-ar avea originea intr-o piesa medievala de teatru care evoca Paradisul. In Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu stiau sa citeasca, si micile scenete de teatru erau mijlocul de propovaduire a invataturilor Bibliei. Piesa evocand Paradisul, care infatisa crearea omului si alungarea lui Adam si a Evei din Rai, se juca in fiecare an pe 24 decembrie, adica in plina iarna, ceea ce ridica o mica problema. Era nevoie de un pom cu mere, dar iarna merii nu dau fructe, asa incat se recurgea la o solutie de schimb. In locul lor se foloseau brazi, de crengile carora se atarnau mere.

[5] Mai exista o alta legenda care povesteste ca in secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Se zice ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza Sfanta Treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos.

Dar cea mai frumoasa dintre legende este [6] legenda populara romaneasca care poveste ca "demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.

Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.

Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.

Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.

Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.

Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca".
.................................................. .................................................. ...............................................
Insa indiferent de ce au spus si vor spune unii sau altii despre originea sa, bradul ramane piesa centrala a Sarbatorilor, despre care se pot istorisi nenumarate legende...


glykys ·

da, cat de frumos e sa mai pastrezi in suflet o farama din copilarie.
Ma bucur ca am copiii mici ca pot sa ma joc in liniste fara sa se uite cineva ciudat: ne batem cu frunze, sau cu zapada, construim castele din cuburi, coloram impreuna, impodobim bradul impreuna...si cate mai facem impreuna.

Cea mai mare pierdere in viata mi se pare tocmai sa renunti la acea farama de copilarie, acea care te sensibilizeaza,te face sa vezi lucrurile mai simplu si sa intelegi cat de minunata e lumea cu tot ce e in ea.

Mi-ar placea sa-mi ramana aceste sentimente si la...99 de ani:D

Raul, nu impodobi bradul.
Nimeni nu ti-o cere.
Dar ar fi tare bine sa sa participi la Sfanta Liturghie a Nasterii Domnului, si cel mai bine e sa ne pregatim ptr aceasta sarbatoare spovediti si impartasiti!
iar dupa aceea, cand te intorci acasa, ia masa impreuna cu bunicii tai, marturisindu-le si lor ca Hristos s-a nascut. Fa-le o bucurie, Raul, caci si noi vom ajunge batrani, si tare ne vom bucura de comuniunea cu nepotii!
Bucura-te de marele Praznic care se apropie asa cum poti, cum simti!
Lasa-i pe altii in bucuria lor si tu bucura-te de bucuria ta!
sarbatori fericite si cu bucurie!

Nu inteleg...toti se imbulzesc sa scrie cate si mai cate despre brad si copilarie acum...Acum neaparat bradul se leaga de copilarie,iar copilaria musai de Imparatia Cerurilor...
Se creaza legaturi care nu exista si se dau interpretari care de care mai fanteziste...

Apropos Lore,si mie imi place sa ma joc cu copiii din familie sau de oriunde,imi place sa ma prostesc cu ei cum se spune in popor si totusi asta nu este motiv destul de puternic sa ma apuc sa impodobesc un ciot de brad,am nevoie de exemplificari mult mai la obiect.

Eu merci,nu am nevoie de infatilism,dar de inocenta si puritate da!

Sa ne gandim totusi ca bradul ala costa bani, globuletele costa bani, beteala alti bani...

Ioanna, ma dai gata.
Bradul acela face familia fericita?

Eu imi amintesc ca un singur lucru ma facea fericita in copilarie: TIMPUL petrecut cu parintii.
Nu brad, nu jucarii, nu dulciuri.

Tu stii ca nici copilul meu de 7 ani nu mai e impresionat de brad? Nu-l intereseaza. (copilul mi-a zis ca bradul este o risipa! Ca ii pare rau de pomii taiati. Ca multi pomi inseamna aer de calitate etc.)

Dar il intereseaza legatura intre brad si Hristos!

Care este legatura intre brad si Hristos?

Bradul a fost un element nelipsit din copilaria mea. Cand zic copilarie ma gandesc la vacanta la tara, la pascutul vacilor, la scaldat, la portocale, la brad.
Nu vad o problema in a impodobi sau in a nu impodobi bradul.
Dar vad o problema in inversunarea de a se convinge reciproc ca e bine sa impodobesti bradul versus problema taierii unui pom pe care il pastrezi in casa 2 saptamani.
Copilaria e legata de imparatia cerurilor, datorita curatiei copiiilor. Iar printre bucuriile copilariei se numara si bradul.
Poti sa-i impuni copilului ideile tale si sa il privezi de brad. Dar il ranesti. Ptr ca toti au, numai el nu ca asa zice mami ca nu e bine. Consider ca aceasta exagerare in cele spirituale poate avea influnte dintre cele mai nefaste asupra vietii copilului. Daca acum te asculta supus, ca tu esti seful, mai tarziu se va satura de extremismul asta si chiar il va respinge, dispretui.
Mi-e teama de extreme, incerc sa le evit. in general sunt deschisa catre lucruri/situatii pana cand incalca invatatura Bisericii. Or eu personal, nu vad in brad un dusman al invataturii lui Hristos.

Ca fapt divers, am cunostinte care au casa la munte si au plantat braduti in gradina. Iarna de iarna isi gasesc gradina devastata: bradutii sunt taiati sau smulsi noaptea!

Presupun ca cei care o fac sunt din aia care "traiesc efectiv", care lupta impotriva "poluarii sufletelor tinere" etc.. :).

Lore, nu stiu daca ai dreptate.
Toti prietenii copilului meu sarbatoresc azi hannukah (dar au si brad!).
Poate sa o ia ca o discriminare, poate ca simte neplacut diferenta.
Dar trebuie sa invete de mic ca nu traim in turma. Pentru fiecare actiune exista un "de ce".
Exista lucruri solide (familia, dragostea si grija parintilor) si exista lucruri iluzorii. Nu-mi place sa se bucure de iluzii.
Si asa eu ma simt ne-onesta in toata minciuna asta cu Mos Craciun, cu bunica si matusa care au "vorbit" cu mosul pt niste cadouri pe care si le dorea copilul etc...
As prefera de zeci de ori sa spun "uite, acesta este cadou de la bunici" pt ca vreau sa stie ca bunicii il iubesc si se gandesc la el, decat sa bag un "Mos" nevazut in ecuatie.

Ma compatimesti pt ca nu am inteles ce ai scris tu?
Asta suna destul de jignitor...
Stai linistita ca inteleg destul de bine ce scrii si de ce scrii.
Dar asta nu inseamna ca sunt de acord. Este cu totul altceva.

nu cred ca Mos Craciun este Mos Nicolae ... fiecare cu ale lui ... eu zic ca cei 2 sunt o legenda pe care copiii o adora, pentru ca primesc jucarii, hainute, dulciuri ... legenda care nu se stie daca este reala sau nu, tot ce e posibil sa fie reala, asa cum stim ca exista Dumnezeu desi nimeni nu l-a vazut niciodata, poate doar auzit, asa daca nu l-a vazut nimeni pe Mos Craciun sau Mos Nicolae, asta nu inseamna ca nu exista ...

Mosul vine la fiecare copil, fie ca e sarac, fie ca e bogat, dar consider ca adevaratele daruri nu sunt cele materiale, pentru care bineinteles ca parintii dau bani si copiii afla aceasta mai tarziu si sunt extrem de dezamagiti, ci cele spirituale.

era un citat "O mână de ajutor care vine de la un străin, este trimisă de Dumnezeu." ... sau de Mos Craciun, de ce nu, as putea completa eu ... acum in perioada asta oamenii devin parca o tara mai buni si in febra sarbatorilor, fac opere caritabile cat isi permit ... nimic nu se compara cu bucuria sufleteasca a unui copil care nu a vazut prea multe jucarii la viata lui, sau care nu a mancat prea multe dulciuri, sau nu a avut in viata lui un bradut impodobit, atunci cand primeste ceva cadou ... asta e adevaratul dar a lui Mos Craciun, nu cadoul in sine ... bucuria sufleteasca a copiilor este cel mai frumos dar pe care il poate face Mos Craciun ...

conteaza sa nu ne indepartam niciodata de adevarata valoare al acestei sarbatori : Nasterea Domnului Nostru Iisus Hristos ... sa nu devina prea comerciala prin bautura, mancaruri de porc, sarmale, racituri, cozonaci, cadouri peste cadouri, multi uita de cele spirituale si se dedica celor materiale ...

Anna, m-a impresionat ca micutul tau vede o risipa in taierea brazilor si nu doreste brad.
Poate ca asa e , o risipa. Ptr micutii mei insa e foarte important bradul. freamata ochisorii lor de bucurie cand il impodobim.
Nu e nici o legatura intre Nasterea Domnului si bradul impodobit.Dar cata vreme nu contravin, ii lasam sa mearga impreuna.

...
Cred ca e important sa intelegem ca Sfantul Nicolae nu e o legenda. E o persoana adevarata, care a existat si exista si care acum ne ajuta din Rai

Da, sigur ca Mantuitorul are in vedere un anumit mesaj, centrat pe virtutile crestine. Desigur, nu intra indoiala aici.
Totusi, ca sa raspund la intrebarea ta, eu cred ca Domnul nu ii iubeste pe corintenii adulti care sunt prin necredinta copii la minte, mofturosi si pofticiosi foc, in schimb ii iubeste pe copii asa cum sunt, cu tot cu spirit ludic, specific copiilor sanatosi din toata lumea si din toate timpurile si, daca nu ar fi acest spirit ludic ingaduit de Domnul, cred ca in Rai copiii ar muri de plictiseala, ar casca, s-ar batai nervosi, ar plange - in genere ar face cam tot ce fac copiii ai caror parinti bolnavi si-au omorat copilul dinlauntru lor inchipuindu-si astfel ca sunt pe placul Domnului (un dumnezeu al lor mereu mohorat, incruntat, crispat si constipat).
Si mai cred ceva, fantezia mea: in Imparatie copiii au multi brazi cu multe jucarii si e multa risipa acolo, multa de tot... toti au tot ce le pofteste inima, pur si simplu pentru ca sunt acasa la Tata, in inima cea mai iubitoare si mai bogata, care nu poate refuza copiilor nici jocul si nici darurile. Mai ales de Craciun.
Ei, ce sa facem daca Dumnezeu ii rasfata pe copii si Se coboara la mintea lor!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie, Doamne!

<< Cred ca e important sa intelegem ca Sfantul Nicolae nu e o legenda. E o persoana adevarata, care a existat si exista si care acum ne ajuta din Rai >>


da eu ma refeream la Mosul ... care vine si aduce cadouri in ghetute, sau o varguta la copiii obraznici ... cred ca stie toata lumea ca Sfantul Nicolae a existat pe pamant iar acu e in ceruri si ne ajuta ...

Desigur,cand nu mai exista argumente se ajunge inevitabil si la nedoritul"pt ca asa vreau eu!".
Deci nu este simbol crestin,nu are legatura cu Nasterea Domnului,nici traditie exclusiv romaneasca nu este,ce mai ramane?
Fac brad pt ca asa vreau eu!

Bun,cel putin am ajuns la un numitor comun!Tot este ceva!

Ar fi interesant sa intrebam niste copii ce sarbatoresc ei de Craciun,iar raspunsurile v-ar pune de ganduri.Unii sarbatoresc impodobirea unui brad iar altii asteapta un mos pe cos,cu multe pachete.Nu multi iti vor spune despre adevaratul motiv de sarbatoare.

... marketing

data acestei sarbatori a fost stabilita de Sfintii Parinti , madulare vii ale Bisericii care este dupa cum stiti infailibila , aceiasi Parinti care au stabilit cum sarbatorim si Pastele si toate sarbatorile in biserica ortodoxa, bazandu-se si pe Sfanta Traditie. A cauta date calendaristice in Sfanta Scriptura este specific sectantilor care interpreteaza ad-literam si pierd Duhul . Nu cautam adresa si CNP-ul Domnului care este necuprins ci il cautam pe El intr-un mod personal. Bucuria Craciunului se traieste nu se puncteaza pe calendar. Dupa bucuria traita in aceste sarbatori (mai ales in copilarie) pot sa spun cu mana pe inima ca atunci s-a nascut Iisus.

Culmea este ca nu polemizam cu manageri ai caror companii vand brazi si ornamente de Craciun ci cu"clientela"!!!

Nu inteleg de ce ai tonul asta condescendent cu acesti colegi de forum?
Ce pare ca iti sunt inferiori intelectual?
Sau poate nu am inteles eu...ca daca am inteles,nu este chiar placut!

Vezi, asta e adevarata problema. Ca transformam mosul sau bradul in elementul central, si nu pe Hristos!
Aici lucrurile devin grave. Dar cata vreme bradul e doar o anexa...
Sunt si copilasi care iti descriu in detaliu scena Nasterii, precum si replicile dreptului Iosif si ale Fecioarei Maria.
Sunt copii care in joaca reconstituiesc scena Nasterii Mantuitorului.

De unde atata sensibilizare? Intr-adevar,si eu mi-amintesc cu drag de copilarie,dar acum m-am facut mare. Ce propui,sa-mi plang vesnic de mila ca nu mai am 5 ani?


Si de ce banuiesti ca nu as face sau nu as fi facut asta?? Ai o parere cam proasta despre mine :39:

Deacord!


Felicitari fiului tau. La el chiar se vede ca e un suflet nevinovat si mai mult,ne uimeste cu intelepciunea sa,in ciuda varstei fragede. Daca ar gandi la fel si oamenii maturi...


Pai... niciuna! Nimeni nu raspunde la asta.


Pentru copii intr-adevar,bradul are o insemnatate aparte! Dar pentru mine?? Ce sa mai insemne? Ti-am spus,cand oi avea nevasta si copii o sa impodobesc si eu un pom,recunosc.

PS ce varsta au copiii tai? Banuiesc ca sunt mici. Sunt curios dupa ce vor depasi 10-11 ani daca vei mai vedea in ochii lor aceeasi bucurie pe care o gasesti acuma! Poate nu o sa ne mai citim atunci,insa adreseaza-ti intrebarea tie,si raspunde-ti cat poti de dincer! Ai sa-ti amintesi de mine ;)

Scuze,dar tot nu mi-ai spus care e legatura intre brad si crestinism :106:


Perfect deacord cu tine! Dar legatura sa cu bradul care e?

Raoul și divizia americană pietisto-ecologistă, întrebare: Ce rol are muntele în icoana Nașterii, că cele două evanghelii care furnizează suportul textual al evenimentului nu pomenesc de niciun munte, cu atât mai puțin relieful Palestinei?

Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.
Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție.

Iata si parerea adminului intr un articol publicat pe site , putin cam radical dar nu lipsit de adevar .
Hai sa-l citim :





"Pentru Dumnezeu exista doar timpul prezent. Astazi, este numele timpului lui Dumnezeu, marturisea parintele Galeriu. Asa ca nu e cazul sa socotim ca avem parte de o greseala atunci cand auzim in Biserica, dupa mai bine de 2000 de ani de la nasterea Mantuitorului in Betleem, cantandu-se "Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste". Suntem chemati de Biserica sa traim "vremea aceea".
E bine sa nu uitam niciodata ca in fiecare luna decembrie, nu ne amintim de ceva ce s-a petrecut candva. Fiul lui Dumnezeu Se naste tainic si in zilele noastre, motiv pentru care suntem datori sa traim prin cuvantul "astazi". Ingerul le-a vestit pastorilor: "Astazi vi S-a nascut Mantuitor, Hristos Domnul". Iar credinciosii canta: "Astazi S-a nascut Hristos, Mesia chip luminos" sau "O, ce veste minunata in Betleem ni se arata, ca astazi S-a nascut Cel fara de inceput". In Biserica, Nasterea Domnului se petrece si acum si se va peterece mereu, pentru ca evenimentele dumnezeiesti s-au petrecut intr-un astazi al lui Dumnezeu, sunt ale vesniciei.
Din nefericire, omul modern a pierdut semnificatia prezentului, nu se mai gandeste ca Hristos Se naste, si asta pentru ca nu mai traieste si in Biserica unde se canta: "Hristos Se naste slaviti-L, Hristos din ceruri intampinati-L".
Si in lipsa prezentului da frau liber imaginatiei. Si asa se ajunge ca bradul, renii, ofertele comerciale sa fie cele care marcheaza sarbatoarea Craciunului. E bine sa nu ne lasam purtati de cei ce rezuma Craciunul la taierea porcului, la a umple cosul cu diverse produse sau la cat de luminat este orasul.
E timpul sa luam aminte ca Fecioara Maria cauta si acum un loc in care sa-L nasca pe Hristos. Parintele Staniloae marturisea ca atunci cand Tatal L-a trimis pe Fiul la plinirea vremii, I-a spus: "Mergi si mantuieste-Ti fratii! Dezvaluie-le chipul. Chipul Tau sa se arate in ei". Acesta este sensul intruparii Domnului - sa scoata la lumina chipul Lui in noi, chip dupa care am fost creati. Si aceasta cauta si acum Maica Domnului prin umblarea ei tainica in lume - sa-L nasca pe Hristos in noi. Sa ne oferim si noi spre a-I fi salas. Asa vom intelege mai bine stihurile colindului: "Astazi s’a nascut /Cel far’ de’nceput"."
Adrian Cocosila

Ce munte??

Frate Cristi,nu merge in ortodoxie cu "se spune". Ce-i asta?

Frate Raul , eu cam stiu ce merge si ce nu merge in ORTODOXIE , si tocmai de aceea am spus " se spune " , deci nu ti-am varat informatia pe gat , ci ti-am transmis o simpla informare , nu o confirmare !
Sarbatori fericite !

Ok. Insa in a cerut nimeni ipoteze si pareri,e plin topicul de asa ceva. Ceva oficial se poate? Eu am intrebat pe un monah cu privire la asta... si mi s-a spus ca e o traditie occidentale,NU are nicio legatura cu crestinismul. Poate sunteti voi mai intelepti,imi cer iertare atunci.

Doamne-ajuta!

Mă întrebi ”ce munte?” și mai jos dai lecții de ortodoxie. Nu ți se pare contradictoriu să ignori icoana unui eveniment dar să vorbești abundent și pe lângă despre extensiile evenimentului?
Mă pregăteam să scriu câte ceva despre botanicile enipostaziate din iconologie dar se pare că unii au impresia că sunt mari ”ortodocți” ignorând icoana, ceea ce mă face să cred că discuția asta n-are niciun sens.

Nu am incoana cu Nasterea Domnului. Ce vroiai,sa te mint??
In fine,si tu gasesti in vreo icoana legatura dintre brad si ortodoxie? Arata-mi si mie icoana aia.

Privește cu atenție icoana din atașament.

Mihail, nu abandona gândul ăsta. Va fi de folos celor interesaţi.

Am privit-o. Vad o pestera,adica locul nasterii lui Hristos. Insa tot nu am prieput cu ce argumenteaza legatura brad - crestinism.

Nu inteleg nici ce ti se pare tie iesit din comun la icoana.

E vorba de legătura cosmos - creștinism. Dumnezeu n-a creat doar omul ci și o lume vie plină de logos.
Deci și tu ai văzut în icoana Nașterii o poză a evenimentului, precum văd și penticostalii, budhiștii sau chiar și catolicii (ultimii propun chiar versiuni mai realiste, apropiate de literă).

Suprapune mental peste icoana, imaginea bradului cu ieslea nasterii Domnului refacuta sub el.