In calitate de crestin ortodox nici nu cred ca trebuie sa te intereseze asa ceva... Poti intreb orice preot si iti va spune acelasi lucru: nu trebuie sa cercetezi nimic din sectele inchinatoare la idoli intrucat raul se lipeste repede si o sa aduci multa sminteala asupa ta...

Budistii nu cred intr-un Dumnezeu care a creat Universul, care judeca, rasplateste si pedepseste pe fiecare persoana, in functie de calitatea actiunilor individuale.

Universul este conceput ca Ceea Ce Este - fara un inceput sau sfarsit. Un continuum perpetuu. In fapt (la modul absolut), nimic nu se pierde sau castiga - niciun atom in plus sau in minus - totul se transforma - din punct de vedere relativ.

Judecata - rasplatirea faptelor bune si pedepsirea faptelor rele - este, in viziunea lor, un proces implacabil/de neevitat -care se produce prin insasi natura esentiala a realitatii - Dharmakaya (Kaya =corp - Dharma= Lege).

Dumnezeu este conceput unitar ca Totul, continand atat aspectele vizible cat si cele invizibile - atotpatrunzator (fara obstructie) si a toate cunoscator.

Raportarea la El - in sadhanele (slujbele) zilnice este personala - ca si in credintele monoteiste.

Persoana Sa, ca de altfel si persoanele ordinare sunt privite din perspectiva similitudinii naturii lor ultime (asemanarii lor) - fara obstructie - asemeni spatiului.

Darul cel mai mare se numeste Karuna (Marea Mila pentru toate fiintele captive in procese de nastere imbatranire si moarte - fie oameni, animale, zei, fantome sau demoni).

O astfel de fiinta cu o asemenea dragoste se numeste Bodhisattva.

Kikyo are partial dreptate.

Cand ai lucrare buna in inima (pentru ca aceasta este esenta Legii), nu mai ai nevoie de alte invataturi - care pot raci focul dragostei si ravnei - nu pentru ca sunt rele in sine, ci pentru ca nu raspund necesitatilor psihologice intime.

Din aceasta perspectiva, aceste postari pot dauna anumitor persoane si pot fi folositoare pentru altele.

Fiecare trebuie sa decida pentru el insusi.

Ce nu este "rau in sine" orl "bun in sine", nu este.

Perspectiva, este...doar perspectiva si nu Calea, deci nu este.

Fiecare trebuie sa decida pentru el insusi...da, dar in cunostiinta de cauza, adicatelea cunoscand care este Calea mai intai de toate.

1. Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.
2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.
4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.

Multumesc de raspunsuri.

Nu am inteles insa daca aceste invataturi ii fac pe budisti sa aiba sau nu roadele Duhului Sfant asa cum sunt ele descrise in Evanghelii. Nu cred ca roadele Duhului Sfant sunt compatibile doar cu anumite tipuri de psihologie interioara iar cu alte tipuri nu. Deci care ar fi raspunsul?

Iar la nivel dogmatic, nu am inteles din explicatii cine este Dumnezeu si ce anume este universul avand in vedere ca la ei ambele sunt fara inceput si fara sfarsit.
Si iar nu am inteles cum se manifesta compasiunea daca judecata este implacabila si de neevitat.

Multumesc de raspuns.

Nu exista Dumnezeu in budism, nu o sa gasesti nimic despre Dumnezeu, pentru ca budismul respinge ca iluzoriu orice afirmatie speculativa a realitatii supraformale, descoperind esenta lucrurilor prin realizarea spirituala (iluminare) si numai prin ea. De aceea pun accentul pe iluminarea omului, care ar trebui sa-si inteleaga propria minte si viata pe care o traieste si nu invata nimic despre Dumnezeu. Gandirea budista provine exclusiv din negatii, plecand de la om si deschizandu-se indefinit spre vid, spre univers, e o filosofie al carei principiu este cunoasterea. Budismul nu-ti spune ce este sau daca exista o fiinta divina transcendenta, iti spune "fii iluminat si vei afla raspunsurile la intrebarile ce te framanta", scopul budismului este iluminarea omului. Gandirea crestina coboara de la Dumnezeu spre om si se intoarce spre divin, caci principiul ei este credinta. Prin faptul ca raspunde cunoasterii, filosofia premerge teologia, o pregateste, gandirea crestina raspunzand atat cunoasterii Absolutului (Dumnezeu personal) cat si unirii sufletului cu divinitatea.

Spre deosebire de budisti, hindusii accepta realitatile divine intr-o maniera obiectiva ca urmare a reflectarii lor in mental, reflectare care este posibila independent de realizarea lor spirituala imediata si afirma ca exista o esenta infinita care este una cu lumea, se confunda cu ea in sens panteist, orice lucru reprezentand o reflectare a ei.Lumea este o emanatie din Brahman (suflul cosmic, spiritul universal suprem) singura esenta reala, iar "zeii" sunt manifestarile lui Brahman in lume. Scopul este eliberarea de realitatea iluzorie, prin introspectie si unirea sufletului cu realitatea ultima impersonala sau (la alti hindusi) unirea cu un zeu in ipostasa personala.

Multumesc de raspuns.

Deci pentru budist nu exista un Dumnezeu ci isi este el singur Dumnezeu. Cam asta inteleg din raspunsuri.
Si deci scopul budistului care este? Ca pe de o parte pare sa nu aiba vreun scop, pare sa fie altruistul absolut, si pe de alta exista totusi un scop care motiveaza acest altruism. Care este acesta?

Sa sada linistit la umbra, rupt de realitatea cea naravasa.
Ghidilarea in orgoliu lu' el, ala de'l ascunde cu asa maiestrie.

Multumesc de raspuns.

Rupt de realitate in ce sens? Ce diferenta este intre ruperea de realitate a unui budist si cea a unui pustnic crestin ascuns in munti sau in desert?

In ce fel ii este gadilat orgoliul daca el se rupe de lume?
Multumesc de raspuns.

Am cateva intrebari pentru Florin... De ce te.ai alaturat acestei religii? Oare nu pentru ca vrei sa auzi doar parti bune si frumoase? Ti.ai pus vreodata problema asa: Daca exista judecata, daca acest Dumnezeu al crestinilor ma va judeca si pe mine la un moment? Ce raspuns vei da inaintea Dreptului Judecator? Dombul nostru Iisus Hristos ne-a avertizat cu privire la aceste cugetari si asazise religii exact in acest mod : ca vor spune lucruri placute urechilor si vor departa de Adevar... Ma tot gandesc la.sufletul tau Florin... nu stiu cum sa te ajut sa vezi ca esti in intuneric...

Si inca ceva... poate ca intrarea ta pe acest site este totusi un strigat de ajutor... Poate constiinta ta vrea sa auda mai multe despre Adevaratul Dumnezeu...

Niste raspunsuri perfecte :)

In primul rand nu stiu ce crestin esti tu daca pui asemenea intrebari... Nu poti compara pusnicul cu bidistul. Budistul se integreaza acolo in absolutul lui personal, pe cand.pusnicul crestin se rupe de lume deoarece vrea sa fie desavarsit, sa traiasca rugandu-se Domnului, da relationeze la un alt nivel cu El prin lasarea pacatelor. Este crucea pe care si.o ia singur pentru a se ruga si a se cai pentru pacate.

Inca o intrebare pentru Florin : cum ai ajuns sa fii budist? ai parinti.in aceasta confesiune sau ai ajuns aici din propria vointa? Ti se pare prea greu de dobandit mantuirea in Crestinism? Poti sa iti spun ceva, ada ca o parabola... Mancarea cea mai gustoasa ese cea mai nesanatoasa. Nu crezi ca poate asa e si in acest caz? Diavolul de indeamna la placerile vietii si ne spune: mananca, bea, acum traieste, bucura-te de viat a! Ce e usor nu este bun. Asa este in tot ce ne inconjoara. Ai avut vreodata un deces in familie, sau o boala grea? In acest caz unde te duci? Cui te adredezi? La.cine fugi? Tatal din ceruri asteapta intoarcerea noastra. Si pe Iuda l.a asteptat desi stia ca o sa Il vanda... Consider ca este foarte trista o viata fara de Dumnezeu...

'Realitatea ce naravasa' in viziunea lu' el, adicatelea a lu' budistu', mai tii minte ? Budistul al' de zice: nu este Dumnezeu.
Pai , una esentiala, vezi chestia cu raspunsu' de mai sus.

Pai daca nu'i Dumnezeu, ghici cine sade in locu' de'i vacant ? a?..ai ghicit : budistu' nostru.
Cu multa, placere.

Si inca ceva, apropo de incervarile vietii. Dumnezeu pe cine iubeste pef
depseste. Este Tatal nostru. Ca tata, cand stii ca fiul tau face ceva care i.ar aduce pieirea, nu ii dai o palma? Daca esti tata si iubesti nu il lasi asa. Eu sunt un asemenea caz. Mi.a dat una grava de m.am trexit din intunericul in care eram. Nu puteam sa raman insarcinata... fara explicatii medicale... nu imi gadeau nimic in neregula. Eu si sotul meu ne.am rugat Sfintilor pentru mijlocire intrucat categoric nu eram vrednici sa ii cerem ceva Domnului. Dupa ce ne.am indreptat cu totul viata catre El, am primit si mics minune... Baietelul nostru facea la un anisor metanii mici. Il recunostea la 6 luni in Sfintele icoane pe Domnul Iisus. Pe noi ne.s recunoscut abia pe la 8 luni. Cum explici tu aceste minuni Florin? Oare chiar sunt pura intamplare? Asta este unul din multele lucruri prin care Dumnezeul meu mi.a aratat ca este langa mine, nu m.a lasat sa zac in mocirla pacatelor. Chiar nu ai simtit niciodata prezenta Lui in tot ce te inconjoara?

Pentru Adriana: poate vrei.sa citesti aici http://www.crestinortodox.ro/duminic...ii-119645.html

Multumesc de raspunsuri si de sugestia de lectura.

Invatatura Domnului imi este cunoscuta, intrebarile erau legate de budisti. Daca budistul zice ca nu este Dumnezeu, cum atunci zice in acelasi timp ca atat Dumnezeu cat si universul sunt fara inceput si fara sfarsit? Pai exista Dumnezeu sau nu exista? Si daca exista, dar nu exterior, atunci isi sunt ei insisi dumnezei? Aceasta era intrebarea.
Si scopul lor care este? Nu prea am inteles raspunsul la aceasta intrebare.
De ce anume ii acuzati in plan moral? Sunt altruisti sau egoisti? Sunt ahtiati dupa averi sau cu totul desprinsi de lumea aceasta? De ce vi se pare atat de aiurea comparatia cu pustnicii crestini? Nu prea am inteles nici aspectul acesta.
Si ce se intampla dupa moarte in credinta lor? Nimic? Inviere? Reincarnare? Altceva?

Despre copilas, in ce sens v-a recunoscut abia la 8 luni?

Multumesc de raspunsuri.

Acum am vazut raspunsul la intrebarea budist versus calugar. Ati putea dezvolta, ca nu prea am inteles in ce consta exact ceea ce ati scris despre dimensiunea calugareasca.
Multumesc.

In sensul ca prima.data fiind in.holul.casei aveam.o icoana cu Domnul Iisus pe un perete. L-am intrebat intamplator unde este Doamne Doamne si L-a privit si a zambit. Nu ii mai pusesem aceasta intrebare niciodata. Apoi l.au intrebat si bunicii si a facut acelasi gest. Daca il intrebam unde e mama, nu reactiona. Nu a fost ceva intamplator. Mereu ii puneam intrebari si nu reactiona. Abia la 8 luni a inceput sa ne priveasca si pe noi cand il intrebam, "unde e mama, unde e tata". Nu am.ce alte raspunsuri sa va mai dau doamna Adriana. Cu toate ca spuneti ca aveti cunostinta despre invatatura crestina, din punctul meu de vedere nu este asa. Mai.documentati-va, mai rugati-va sa va deschida Domnul mintea pentru inteleherea Evangheliei Sale. Nu oricine citeste Sfanta Scriptura o si intelege duhovniceste la fel cum nici cei care spun"Doamne Doamne" fara sa Il cunoasca cu adevarat, nu intra in Imparatia Cerurilor.

Multumesc de raspuns, acum inteleg ceea ce ati vrut sa spuneti. Copiii sunt curati sufleteste, cu siguranta il recunosc mai usor pe Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul a tresarit in pantecele mamei sale cand s-a apropiat Sfanta Fecioara care il purta pe pruncul Iisus in pantece. Iar la catolici, Sfanta Fecioara este vazuta si recunoscuta tot de copii.

Cat despre intelegerea Evangheliei, aici era vorba de intelegerea budismului nu a Evangheliei, deci puteti dezvolta judecata dvs?
Si puteti da o explicatie faptului ca nu toti cei care spun Doamne, Doamne, intra in Imparatie? In ce context si de ce a invatat Domnul acest lucru? Cum il intelegeti dvs? Si care este legatura pe care ati facut-o cu subiectul discutat: budismul?

Multumesc de raspuns.

"Daca crezi in Dumnezeu si El exista, ai castigat totul. Daca nu crezi in Dumnezeu si El exista atunci ai pierdut totul." Deci, ce te faci daca El exista si tu ai decis sa fii propriul tau Dumnezeu? Cine are mai mult de pierdut? Crestinul sau budistul?

Multumesc de raspuns.

Acum inteleg mai bine reactia dvs. Aici nu se punea problema de a renunta la Dumnezeu sau la crestinism in favoarea budismului, ci se punea problema doar de a intelege budismul, si avand in vedere ca exista ceva asemanari intre cele doua, cea mai simpla cale pentru mine de a intelege budismul este aceea de a-l compara cu crestinismul pentru a vedea unde sunt asemanarile si unde sunt diferentele, si repet singurul scop fiind cel de a intelege budismul si nicidecum de a renunta la Dumnezeu si crestinism in favoarea budismului. Singura intrebare care se poate pune este daca avem voie sa studiem budismul. Raspunsul il da Apostolul Pavel in Tesaloniceni cap. 5:20-21 :

"Proorociile sa nu le dispretuiti. Toate sa le incercati; tineti ce este bine;"
Deci putem citi tot ceea ce vrem, si sa retinem ceea ce este bun, si bine-nteles tot apostolul spune ca nu toate ne sunt de folos.

Iar Apostolul Pavel a avut de-a face si cu oameni care nu credeau in inviere de exemplu, chair daca in ceva zei poate ca or fi crezut ei, si acestora Apostolul le zicea foarte franc: daca nu exista inviere si judecata, atunci aveau dreptate sa manance si sa bea si sa profite de viata cum vroiau, dar daca invierea mortilor nu exista pai si moartea lui Hristos ar fi fost zadarnica insa Hristos este inviat si asa vom fi inviati si noi cei ce credem in El. Nimeni nu credea pe ochi frumosi, fara argumente, si asa este pana in ziua de astazi. Pentru a convinge un budist de importanta credintei in Dumnezeu asa cum il inteleg crestinii (si trebuie sa recunoasteti ca nu este usor a intelege conceptul Trinitatii de exemplu, concept care a divizat lumea crestina pana astazi, impreuna cu altele bine-nteles!), deci pentru a-l putea convinge, trebuie cunoscuta credinta lui pentru a-i putea arata ceea ce ii lipseste. Ori eu exact asta am incercat sa aflu, pana unde se aseamana Budismul cu crestinismul si de unde este complet diferit, ce au si ce le lipseste.

Imi cer scuze daca s-a inteles altceva.

Desi am fost toata viata un crestin ortodox, recunosc sincer ca am avut in tineretile mele o mare simpatie pentru calugarii buddisti, mai ales pentru faptul ca, spre deosebire de modul cum se calugaresc ortodocsii, la ei nu mai poti deveni calugar daca ai depasit 12 ani mi se pare. Faceam atunci niste comparatii intre calugarii nostri si ei, si ajungeam la concluzia ca din anumite puncte de vedere ei sunt superiori. Dar era varsta si lipsa de experienta. Sfintenia nu se face pe criterii de varsta, iar pentru multi dintre cei care au cunoscut moartea muceniceasca, poate in prima parte a vietii au fost mai pacatosi decat ceilalti oameni din jurul lor.
De multe ori se pune intrebarea daca ceilalti se mantuiesc... Poate ca raspunsul in primul rand ar trebui sa fie acesta: "Sincera credinta ortodoxa, sigur mantuieste!" Despre ceilalti, probabil se vor mantui si ei, daca duc la randul lor o viata echilibrata, cu dragoste de semeni si fara patimi si orgolii. Este mult prea greu de crezut ca un calugar buddist va ajunge in iad. Dar presupun ca vor fi impartiti si ei "cete-cete", impreuna cu diferite triburi indiene care nu L-au cunoscut pe Mantuitor, dar au cinstit Pamantul si Soarele cu toata fiinta lor.
Probabil seamana a putina mandrie faptul ca, noi, ortodocsii, ne consideram mai fericiti decat ceilalti, fiindca, daca facem intru totul voia lui Dumnezeu, Il marturisim din adancul inimii pe Mantuitorul Hristos si ne cuminecam cu Sfantul Lui Trup si Sange cel putin de patru ori pe an, vom mosteni Imparatia Cerurilor... Asta doar Dumnezeu stie, desi, daca ne cercetam cugetele, vom realiza ca avem atatea pacate ca numai la o astfel de mostenire nu putem noi fi partasi... Dar e foarte trist cum cineva care CUNOASTE varianta mantuirii prin Hristos, alege... buddismul... Fara Sfanta euharistie, suntem la fel ca paganii. Imi vine acum in minte o intamplare auzita de curand si nu ma indoiesc ca a fost reala. Un sfant parinte se ostenea la miezul noptii in genunchi sa-si faca pravila obisnuita si este intrerupt de o bataie in geam si o voce care-i spune: "Lasa totul, ia Sf. Cruce si Sf Potir si mergi degraba in padure in cutare directie si da-i Sf. Impartasanie fratelui tau care se sfarseste." Bietul parinte si-a facut semnul crucii si si-a continuat rugaciunea, considerand ca e o ispita de la diavol. La scurt timp, iarasi a fost intrerupt din rugaciune: "Mergi degraba asa cum ti-am zis si cumineca-l pe fratele tau din padure care se sfarseste!" Parintele s-a tulburat si nici de citit rugaciuni nu mai era in stare, asa ca s-a asezat in pat in speranta ca ispita de la fereastra va disparea. Dar atunci vocea a vorbit mult mai hotarat: "Omule a lui Hristos, nu intelegi ca trebuie sa faci ascultare si sa mergi la fratele tau care se sfarseste si sa-i dai ultima impartasanie?" Si atunci batranul s-a ridicat, si-a luat vesmintele, crucea si sf Potir si a plecat derutat, nici el nu stia unde. A auzit apoi o voce care i-a spus "Tine-te dupa luminita din fata ta!", iar cand a privit mai atent a vazut ceva, ca un licurici, si a tinut directia aceea. Intr-o poenita, statea intins un pusnic care-si tragea ultima suflare. Dupa ce si-a facut datoria, s-a ridicat si s-a intors spre chilia lui din manastire, dar dupa cativa metri s-a gandit sa se intoarca si sa lase un semn in preajma celui care tocmai "placase la Dumnezeu". Uimit a fost fiindca el "fusese luat" deja, iar locul acela era gol...
Fara Sfintele Taine, e greu sa vorbim de viata dincolo de moarte. Cred ca abia aici ar trebui sa reflectam foarte serios. Cand imprejurarile nu ne sunt prielnice si ne nastem intr-o lume lipsita de Hristos, inseamna ca asa a oranduit Dumnezeu si nu cred ca ni se cere mai mult decat putem da. Dar cand avem cea mai mare sansa din viata unui muritor, iar noi alegem buddismul sau mai rau, sectele aparute de la americani in ultima suta de ani, doar din ignoranta fiindca n-am cunoscut niciodata adevarata bucuria a ortodoxiei, suntem cu adevarat de plans, oricat ne-am stradui sa fim buni si iertatori, oricat am spune ca nu bem, nu fumam, nu curvim, nu purtam podoabe, nu ne "sulemenim", facandu-ne parul verde sau rosu, nu ne tatuam sau ne punem belciuge prin buric, nari si alte locuri "delicate"... ne straduim in zadar si ajungem precum pustnicul acela care a avut o vedenie ca se ostenea zilnic sa care apa cu galetile intr-un butoi care nu se umplea niciodata fiindca era spart...

Frumoasa povestire :)

Ce parere aveti, cei care mostenesc Imparatia Cerurilor, au un rol deosebit fata de ceilalti in planul lui Dumnezeu sau nu?

Sufletele care merg in Imparatia cerurilor (adica sfintii) o fac imediat dupa moartea trupeasca, inainte de Invierea in trup promisa la a doua venire a Domnului. Domnul Iisus le-a promis apostolilor ca le pregateste loc in Imparatie si vine si ii ia. Iar despre acestia care merg in Imparatia Cerurilor, adica cei cred in El si fac voia Tatalui Ceresc, Domnul a invatat ca vor merge de la moarte la viata fara Judecata.
Deci judecata din Matei capitolul 25 care se va face la a doua venire a Domnului, dupa invierea in trup promisa, nu se poate referi la acesti sfinti, ci se refera tocmai la ceilalti. La aceasta Judecata, oamenii sunt mirati sa il auda pe Hristos zicand sa treaca la stanga sau la dreapta Lui pentru ca (nu) i-au dat sa manance, sa bea etc., ei nu stiu cand anume au facut sau nu au facut acestea tocmai pentru ca nu il cunosc pe Hristos. Crestinii insa stiu, chiar daca nu s-au numarat in ceata Sfintilor, orice crestin care a citit Biblia sau a fost la biserica stie. Cei din Matei 25 insa nu stiu, deci nu este vorba tocmai despre acesti budisti si altii despre care vorbeste Ap. Pavel ca vor fi mantuiti daca isi respecta legea firii lor?
Iar crestinii care au cunoscut Cuvantul Domnului dar nu l-au facut si deci nu se afla in ceata sfintilor si care nu se afla nici printre cei mirati sa auda ca nu l-au hranit pe Hristos, nu vor fi ei cel mai aspru judecati cu acele cuvinte grele ale Domnului de "plecati de la Mine cei ce ati lucrat faradelegea?" (parafrazat din memorie)...

Sunt multi crestini care judeca aspru pe cei din alte religii, insa crestinii care nu ajung in ceata sfintilor la plecarea din aceasta viata, vor avea parte de Judecata cea mai aspra conform Bibliei, mai aspra decat a celor pe care ii judeca... Sau cum scrie in alta parte in Biblie: si greseala din nestiinta se pedepseste dar mai putin decat greseala facuta cu buna-stiinta...

Deci a merge pe Calea aratata de Domnul nu este doar un dar ci si o mare raspundere, de aceea ma intreb daca nu cumva misiunea acestor sfinti nu este una mai mare decat "simpla" lor mantuire...

Multumesc de raspunsuri.

Sfintii ne spun ca si credint afara fapte este moarta dar si faptele fara credinta in Dumnezeu cel Adevarat este moarta. Gasesti explicatia amanuntita la sf. Ignatie Briancianinov si la sf. Serafim de Sarov: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14349
Poruncile contin si primele referitoare la idolatrie, nu doar faptele bune. Daca idolatria este mantuitoare ce rost mai are jertfa Mantuitorului, credinta noastra, Biserica, etc.

...Dumnezeu cel Adevarat... Unde este oare, frate drag? In explicatii fara de inteles? Nu spun ca Sf Ignatie Briancianinov, sau Sf Serafim de Sarov, sau Sf Siluan Athonitul nu au avut harul de a se exprima pe intelesul nostru, ci faptul ca noua ne lipseste harul si nu ajungem sa cunoastem decat o farama infima din Dumnezeul cel Adevarat.
Imi vine in minte povestea aceea cu niste ostenitori care se nevoiau pe o insulita, departe de lume si care nu auzisera nici macar de rugaciunea domneasca, ce sa mai spunem de jertfa Mantuitorului... Iar singura lor rugaciune era extrem de ciudata: "Trei noi, trei voi, miluieste-ne pe noi." Dar o inaltau catre cer, catre acelasi Dumnezeu cel Adevarat pe care-L cunoastem si noi, sau mai bine-zis pretindem ca-L cunoastem. Iar prin acea ciudata rugaciune ei ajunsesera la un asa nivel al smereniei incat aveau multe daruri, inclusiv acela de a se deplasa pe apa fara sa se scufunde...
Dumnezeu cel Adevarat este in fiecare dintre noi. Jertfa Mantuitorului, cred eu este mai mult pentru a-l face pe Adam, iarasi partas al Gradinii Raiului. Nu toti avem aceleasi drumuri in viata. Nu toti ne intamplam sa trecem prin raspantii de drumuri unde se face strigare: "Veniti, fratilor, la Cina Imparatului!" Iar daca totusi indraznim sa venim, mai mult dusi de val, suntem aruncati in intunericul cel mai dinafara, daca nu avem "haina sfantului botez"... fiindca nu ni se cuvin nici macar... "Firimiturile ospatului"...
Mantuitorul a spus apostolilor sai: "In caile paganilor sa nu umblati!", dar nu a spus ca pe aceia ii uraste Dumnezeu, ci cu ei are alta socoteala. Sfantul Ierarh Nectarie, pe cand era copil i-a trimis o scrisoare lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a "raspuns", nu printr-un crestin, ci printr-un pagan...
Evreii, care L-au rastignit pe Mantuitor, vor ajunge cu totii in iad? Indiferent ce spun unii sau altii, poporul lui Israel este poporul ales si iubit de Dumnezeu, iar judecata lor va fi data apostolilor care au trait dupa legea lor in timpul vietii, si cunosc firea lucrurilor altfel de cum o cunoastem noi.
Cheile Imparatiei lui Dumnezeu sunt date Mantuitorului. Prin El, avem sansa sa cunoastem Viata dincolo de Moarte, adica sa fim partasi la Cina Imparatului. Dar... e doar O SANSA. Nimeni nu se osteneste pentru noi. Multi chemati, putini alesi... Ce-o fi insemnand credinta fara fapte, oare? Nu cumva dorinta interioara ca TOATA LUMEA sa se mantuiasca? Nu cumva durerea sincera pentru fiecare suflet ratacit, cu atat mai mult daca acesta este fratele tau intru Hristos? Paganul, nu este invitat la Cina, nefericitul, poate fiindca asa a oranduit Dumnezeu, dar nu e meritul nostru ca noi suntem chemati, ci doar ca Dumnezeu s-a milostivit si ne-a dat noua mai mult decat altora...

Vad ca aici se face confuzie intre:

1. starea sufletului si locul pe care acesta o sa-l primeasca imediat dupa moartea trupeasca care ne asteapta pe noi toti, si

2. locul pe care fiecare suflet+trup o sa il primeasca dupa a doua venire a Domnului, la sfrsitul lumii acesteia, cand toti oamenii vor invia in trup si cand Domnul impreuna cu sfintii ii vor judeca pe ceilalti, si fiecare din cei judecati va primi locul sau definitiv la dreapta sau la stanga lui Dumnezeu.

In cazul 1. nici un suflet nu poate ajunge in Imparatia Cerurilor daca nu indeplineste toate cele cerute de Domnul Iisus in Evanghelia Sa, inclusiv botezul cu Duh Sfant si Impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Iar cei care le indeplinesc pe toate, trec de la moarte la viata fara judecata dupa spusele Domnului. Este ceea ce au facut apostolii de exemplu, primind locurile pregatite lor de catre Domnul in Imparatie.

Deci un calugar budist, oricat de imbunatatit ar fi, si un evreu oricat de bun ar fi, nu pot trece in Imparatie (de la moarte la viata) imediat dupa moartea lor trupeasca avand in vedere ca nu primit Botezul cu Duh Sfant si nici Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acestia nu pot trece ca si sfintii de la moarte la viata in Imparatie fara judecata ci dimpotriva, acestia vor trebui sa astepte invierea in trup la sfarsitul acestei lumi si judecata lui Hristos, moment in care il vor cunoaste si ei in sfarsit pe Rascumparatorul lor si Acesta la va spune sa treaca la dreapta sau la stanga Lui in functie de faptele lor conform Matei 25. Deci ei fac parte din cazul 2 .
Si mai exista si un caz 3 , acei crestini care, cunoscandu-l pe Domnul nu au lucrat ceea ce Domnul le-a cerut, acestia vor fi dati afara pentru ca au venit cu haina nepotrivita la nunta imparatesca, au lucrat faradelegea. Cred eu ca de aceasta categorie trebuie sa ne fie mai teama noua, crestinilor, decat de categoria a 2-a a necrestinilor din care noi oricum nu putem face parte.


De aceea intrebarea mea legata de cazul 1 era: nu cumva a fi in cazul 1, al sfintilor care ajung imediat dupa moartea trupeasca in Imparatie, nu este atat un privilegiu cat o mare raspundere fata de toti ceilalti? Un rol mai greu care i se da celui chemat si din cauza caruia putini sunt alesi? Iar daca cei care nu sunt alesi dintre cei chemati cad in cazul 3, cazul cel mai aspru, nu trebuie cu atat mai mult sa ne straduim sa fim in cazul 1, noi si cei pe care ii chemam in randurile noastre?

In principiu cam asa stau lucrurile, desi numai singurul Dumnezeu cunoaste cel mai bine ce si cum va fi fiecare judecat. Cand vom ajunge "acolo", vom intelege si noi, dar atunci nu cred ca asta ne mai aduce vreo satisfactie. Pe noi un singur lucru ar trebui sa ne preocupe intreaga noastra viata: propria noastra mantuire si nu daca ceilalti (buddistii, hindushii, evreii, chinezii...) se vor mantui. Probabil lor, putin li se cere, fiindca putin li se da, pe cand noua, care tindem sa cunoastem viata vesnica, trebuie sa fim constienti ca aceasta nu se face de la sine:

1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.
----------------------PSALMUL 81 al lui Asaf. ----------------------

Da, numai Dumnezeu stie cum va fi judecat fiecare, noua ne-a dezvaluit doar principiul judecatii si dreptatii, ca sa zic asa, insa faptele noastre doar El stie sa le cantareasca, de aceea depindem mult de mila si indurarea Lui oricate ni se pare noua ca am facut bune si rele.

Cred totusi ca, trimitandu-ne sa vestim Evanghelia Lui la toata lumea si spunand ca sfarsitul acestei lumi va veni doar in momentul in care aceasta misiune de evanghelizare va cuprinde intreg pamantul, noi avem totusi o oarecare responsabilitate fata de toti ceilalti din moment ce si de noi depinde faptul de a ajunge si ei la cunostinta evangheliei pe care Domnul o doreste si pentru ei. Ca daca nu ar fi fost asa, atunci Domnul nu ar fi trimis credinciosii sa evanghelizeze ci le-ar fi spus sa stea pe loc ca ii trimite El pe toti ceilalti sa ii caute...

Nu am renuntat la ortodoxie.

In opinia mea nu exista nicio contradictie intre ortodoxie si budism, in pofida unei terminologii care pare antagonica.

Budismul mi-a largit perspectiva si mi-a oferit instrumentul logic de analiza a trairilor mistice.

Pentru ca lucrul in gradina Lui Dumnezeu se face in primul rand cu mintea cea care aprinde focul inimii prin cugetare, contemplatie si rugaciune.

Dragostea in budism nu este limitata la fiinta umana, ci este in mod necesar extinsa la orice forma de viata. Este ca un foc care intra in fiecare ungher de realitate, care imbratiseaza cu tandrete si ardoare fiecare fiinta indiferent de nivelul de evolutie sau segregare conceptuala.

Intelesul corect al invataturilor budiste sunt straine crestinului informat superficial despre aceasta forma de religie si suficient cu propriile silogisme.

Nu vreau sa minimalizez trairea crestina, care functie de puterea credintei si puritatea evlaviei poate fi infinit mai profunda decat cea a unui exeget budist.

Imi spuneti si mie va rog, in Budism exista Botez cu Duh Sfant si Impartasirea cu Trupul si sangele Domnului sau idei echivalente? Ce se intampla dupa moarte in conceptia lor?

Multumesc frumos!

Sincer, nu-i deloc treaba mea, dar nu prea pricep cum vine asta? La profil vad ca scrie: Religia: Alta confesiune




Despre aceasta "perspectiva" vei vedea mai tarziu. Iata un exemplu de pe strada... Mantuleasa...

Nu vreau sa spun vorbe mari si crede-ma ca am cochetat cu multi ani in urma cu ideile pe care le accepti tu astazi ca fiind din proprie convingere, ele totusi venind din alta parte. Daca gasesti in buddism o propavaduire mai dulce pentru iubirea fata de intreaga Creatie a lui Dumnezeu, decat in jertfa Mantuitorului, inseamna ca n-ai cunoscut niciodata Harul lui Dumnezeu si e mare pacat, fiindca ceea ce simti tu acum nu e dragoste pentru intreaga faptura, ci e o inselare pe care inca nu ai reusit s-o sesizezi. Nu stiu cat de mult iti doresti tu ca toti ceilalti sa se mantuiasca (chiar cu riscul ca tu insuti sa nu te mantuiesti), dar cred ca te afli pe un teren extrem de alunecos si in ciuda faptului ca ti se pare ca nutresti o dragoste profunda, tinzi sa pui semnul egal dintre tine si Dumnezeu, ceea ce e un mare semn de mandrie...

Finalul este magistral... Ma faci sa nu mai inteleg nimic, daca tu insuti ai tras astfel de concluzie, si totusi... esti pe "taramul celalalt", in imparatia "zmeului cel rau" care a furat-o pe Ileana Cosanzeana!... E foarte trist, dar fata de ortodoxie, buddismul este chiar un basm cu happy-end si nu are nimic comun cu mantuirea reala a sufletului, decat daca si numai daca te-ai fi nascut pe acele taramuri si nu L-ai fi cunoscut niciodata pe Mantuitor si jertfa Lui pentru tine. Buddistului nascut asa, nu i se va cere socoteala, pe cand tie, negresit. Macar asta ar trebui sa te puna serios pe ganduri. Dar... dragoste cu de-a sila nu se poate si nici mantuire fortata. In profunzimea constiintei tale esti incredintat ca tu chiar Il iubesti pe Dumnezeu. Bine-ar fi sa-I afli si parerea Lui in acest sens, pana nu e deja prea tarziu...

In budism exista ritualuri echivalente, acestea fiind continute in Vehiculul de Diamant (Indestructibil).

O similitudine ritualica a Botezului poate fi intalnita in practica Vajrasattva (desi exista si alte forme elaborate de curatare de pacate si 'umplere' cu Duh).

Practica echivalenta Impartasirii cunoaste mai multe forme, cea mai cunoscuta fiind Ofranda Interioara, prin care Buddha Dharmakaya (Dumnezeu) intra in mancarea de zi cu zi, pe care o transforma in propria Sa natura (nectarul imortalitatii) si este servita ritualic in cadrul sadhanei.


Budismul are practici ritualice care nu le intalnim in crestinism. De exemplu, prefacerea propriului trup in paine cereasca si oferirea acestuia tuturor fiintelor (chod - taierea prin ego).

Dupa o moarte ordinara se pastreaza doar constiinta de "eu" trupul suferind in mod necesar o transformare radicala: cristalizarea unui trup de iad, fantomatic, animalic, uman (fiinte cu conceptualitate), angelic (fiinte cu capacitati mentale superioare).

Asta-i adevarul , iar in postare e minciunica , sau prin Botez e ortodox , apoi prin alt botez e altceva ! :40:

Iti respect si admir sinceritatea credintei.

Poate gresesc, pentru ca nimeni nu stie cum sta de fapt in fata Lui Dumnezeu (eu sunt vamesul care se considera drept credincios).

Eu inca bat la usa - poate pe cai laturalnice - dar acum am nevoie de referinte.

Roaga-te si pentru mine in rugaciunile tale.

Sinceritatea credintei mele o stie Dumnezeu. Ceea ce stiu eu e un singur lucru: NU MERITA ADMIRATIA NIMANUI!

Nu stiu despre care "usa" vorbesti tu. In viziunea mea care nu este in mod cert cea mai elocventa, eu cred ca fiecare dintre noi reprezentam pentru Mantuitor propria usa, iar cel care bate, paradoxal nu suntem noi, ci El. Nu pretind a fi un "iluminat", dar sunt convins ca prin gura multora de pe acest forum, ai primit multe "batai in usa", la care tu nu vrei sa raspunzi, desi ai auzul foarte fin. Cel ce "te insoteste", dar pe care tu nu-l constientizezi, iti creaza in jurul tau un miraj fascinant, nu fiindca ii pasa lui de tine sa-ti faca meandrele, ci fiindca simte in tine PUTEREA de a deveni peste noapte un inversunat "Apostol Pavel", iar asta il cutremura, fiindca vei schimba pe multi dintre cei pe care el ii stie deja in tabara lui. Nu-ti impietri inima. Cand vei (re)cunoaste adevaratul Har o sa ai o mie de motive sa te simti vinovat pentru ca ai ratacit atata amar de vreme si ai pierdut clipe care n-au cum sa mai revina. Eu nu vorbesc din carti. Nu sunt un virtuos, sa nu intelegi asta. Pe tine, cunostintele tale te-ar putea ajuta mai mult decat pe mine, daca te vei intoarce in Sfanta noastra Biserica. Daca ai ochi rai sau deosebit de critici, nu vei vedea in Biserica decat credinciosi falsi si slujitori impatimiti si corupti. Daca ai dragoste fata de intreaga Creatie a lui Dumnezeu, vei intelege ca tu esti ultimul dintre pacatosi (exceptand propria persoana...) si-ai sa vezi ce anume se petrece in interiorul fiintei tale. Pana atunci... eu NU ma pot ruga pentru tine. Nu mi se permite acest lucru, iar eu trebuie sa fac ascultare. Ca sa ma rog pentru tine, trebuie sa fii alaturi de Hristos. Pana la urma, dincolo de dogme, asa e si corect. Suntem fiii unui singur Dumnezeu, dar unii au preferat sa-si ia partea si sa plece. Sa ne amintim de fiul ratacitor, intors; care a fost cea mai mare bucurie a Tatalui? "Acest fiu al meu, MORT a fost si a inviat!" Cum m-as putea ruga pentru cei ce Mantuitorul Hristos ii considera "morti"? Iarta-ma, te rog...

Eu cred ca in adancul sufletului tau mai e o urma de credinta. Nu esti nici tu convins pe deplin daca apartii religiei budiste sau esti ortodox. Cum spunea si Mantuitorul " nu poti sluji la doi domni pentru ca pe unul il vei iubi si pe celalalt il vei ura". Eu cred ca trebuie sa te hotarasti. Cale de mijloc nu exista. Nu inteleg cum poti pune cugetarile tale mai presus de vorbele Domnului... Imi pare rau pentru tine. Atat eu cat si fratele "mosh-neagu" ne dorim sa te ajutam sa iti deschizi ochii suletului catre Adevar... Sper sa nu fie prea tarziu pentru tine. Daca vei avea vreodata o probla grava in care oamenii sa nu te poata ajuta, unde te duci? Cui te rogi? Tie insuti? Nu iti dai seama cat esti de neputincios... ?