Un sfat...
 

Daca, impotriva tuturor avertizarilor si calculelor, V. Gafencu tot va fi canonizat, tu spala-te pe maini, aidoma lui Pontiu Pilat si nu mai risti nimic; asta bine inteles in cazul in care si tu ai avea un cuvant de spus in privinta acestei canonizari.
Acum macar stim in baza caror temeri nu doresti canonizarea sfintilor, pe care Dumnezeu i-a preamarit prin moarte martirica.

Ai dreptate, despre unii sfinti din inchisori nu se stie nimic; dar iata ca ingerii ne spun numele celor, carora le apartin moastele. Un nume este cel al lui Gheorghe. Alte nume vor fi facute cunoscute in masura in care Dumnezeu va considera ca trebuie sa le stim pentru a le cinsti asa cum se cuvine.
Si atunci ce facem? Ne opunem voii lui Dumnezeu?!? Se intelege ca NU!

Am gasit eu o inregistrare, cred ca este dintr-o emisiune radiofonica din SUA in care este prezentata imprejurarea in care s-a facut inregistrarea si se aude si Richard Wurmbrand cantand imnul acesta in ebraica si engleza : ( sa ne amintim totusi ca era extrem de bolnav si probabil nu avea nici talent la cantat deci nu-l taxati pentru calitatea interpretarii )

http://audio.ancientfaith.com/freder..._wurmbrand.mp3

In aceeasi emisiune se spune ca zvonul ca ar fi devenit Ortodox nu este adevarat.

Binenteles ca nu e adevarat, daca ar fi fost adevarat, am fi primit o marturie directa si certa in acest sens, dar au fost probabil unii ortodoxisti care s-au gandit sa-l "recicleze" pentru ortodoxie si sa profite poate nitel de pe urma autoritatii lui.

Daca a stat atat timp langa ortodoxie si nu a priceput nimic, in timp ce altii, chiar evrei fiind au inteles si s-au convertit, vorba care s-a zis deja ca ar fi spus-o, este cel mai mare adevar: nu a fost vrednic.

Dovada ca nu oricine trece prin inchisorile comuniste si chiar scrie carti care pot fi etichetate "zguduitoare" si pline de experiente "profund spirituale" gaseste neaparat si sfintenia.

Ce face? "Sf. Mucenic"???? De unde până unde şi mai ales până când aberaţiile astea?

Nu am nimic impotriva canonizarii lui Valeriu Gafencu.
Dar tocmai faptul ca nu i s-au gasit moastele, desi inainte de moarte si-a dorit sa-i fie gasit trupul, cerand sa fie ingropat intr-un anumit fel, cred ca e o buna dovada ca el nu vrea sa fie canonizat.

Avem in schimb multe exemple de sfinti ortodocsi a caror canonizare a inceput prin vointa sfantului (sfintei) care a facut in primul rand sa-i fie gasite moastele.

Personal sunt reticent in fata unor astfel de marturii.
De unde sa stiu ca nu e vorba de o persoana schizofrenica care i se pare ca aude voci sau pur si simplu un aranjament dubios?
Orice are iz si aparente de evlavie e musai sa fie luat ca atare, fara a cerceta duhurile?
Asa ceva NU este ortodox.

Si sa luam si reperul ortodox al Sfintei Traditii, as vrea si eu niste cazuistica ortodoxa din ultimii 2000 ani in care cineva ia niste oase dintr-o groapa comuna si le pune la icoane pe motiv ca sunt moaste si un inger i-a spus cum il cheama pe respectivul (si nimic despre cine a fost, ce a facut, cum si de ce s-a savarsit).

Aa cum ti-am cerut sa aduci dovada canoane ortodoxe dupa care poate fi judecata starea de sfintenie a unui om sau in ce raport se afla cu mantuirea, dupa culoarea osemintelor - cum ai afirmat, si ai disparut in ceata.

Yah, cunosc poezia de la neoprotestanti daca ii contrazici vizavi de "revelatiile" pe care le au (si se bat cap in cap cu ortodoxia) te ameninta ca "te faci potrivnicul lui Dumnezeu".

De unde...de pe Internet sau o certa manastire care i-a facut acatist sau l-a bagat fortat ca mucenic in cel al "Marturisitorilor romani" impreuna cu asasinii lui Duca si a lui Mihai Stelescu.

Stau si ma intreb de ce la tine nu scrie "ortodox"? Iti este rusine sa recunosti ca esti ortodox, sau nici macar nu esti ortodox?!?
Ai trecut iar la atac la persoana? Alte argumente nu mai ai?
Dupa ce vei fi cerecetat duhurile, spune-ne si noua la ce concluzie ai ajuns.

Iar începi cu paranoia atacatului la persoană?

Iată aici o listă incompletă de exprimări care intră în categoria de atac la persoană:

• Comentarii nefondate prin care un editor este în mod insistent acuzat de anumite defecte: „Ion este un vandal”, „Maria scrie articole proaste”.

• Comentarii negative despre persoana editorilor: „Nu faci nici doi bani”.

• Afirmații de genul „Eu sunt mai deștept decât tine”.

• Epitete de natură sexuală, religioasă, etnică, rasistă adresate altor contribuitori. Aceste insulte sunt cu atât mai grave cu cât sunt exprimate prin cuvinte de batjocură. Ele sunt considerate jignitoare chiar dacă persoana căreia îi sunt adresate este într-adevăr un reprezentant al grupului etnic, religios, sexual respectiv.

• Discreditarea contribuției unui utilizator pe baza simplei apartenențe a acestuia la un grup politic sau social, chiar dacă grupul respectiv este în general considerat extremist.

• Cuvinte vulgare adresate altui contribuitor.

• Amenințări de trimiterea în judecată.

• Amenințări cu moartea.

• Amenințări sau acțiuni care pun un alt editor de la Wikipedia în pericolul de a fi persecutat (politic, religios etc.) de către autorități, superiori etc. Asemenea amenințări și acțiuni sunt suficient de grave pentru ca orice administrator să aplice pe loc sancțiunea de blocare pe termen lung. Administratorul respectiv va anunța pe căi confidențiale Comisia de arbitraj și pe Jimbo Wales despre sancțiunea aplicată și motivele sale.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikiped...curi_personale

Deci: iar începi cu paranoia atacurilor la persoană?

Vezi că ai rămas datoare cu sursa anumitor afirmaţii uşor tendenţioase de pe alt topic, asta apropos de indicarea sursei.

Frate Zaharia, e adevarat ce spui, cu un dialog al surzilor. Uite, chiar acum un an ti-am aratat ca Demostene Andronescu de fapt i-a luat apararea Mitropolitului Bartolomeu, acum scrii acelasi lucru. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ene#post434523
Putem ca data viitoare sa includem si aceasta informatie adevarata in afirmatii?
Demostene Andronescu a scris si un articol in apararea Mitropolitului Bartolomeu, in revista "Puncte cardinale", aprilie 2006. Ca ar fi fost colaborator scrie doar Grigore Caraza in cartea sa, iar Nistor Chioreanu il citeaza pe Caraza. Caraza era un legionar impatimit si s-a suparat ca IPS Bartolomeu s-a dezis de miscare. Demostene Andronescu îi ia apărarea ÎPS Bartolomeu Anania relativ la „denigrarea” acestuia în cotidianul România liberă. Demostene Andronescu scrie despre Caraza ca a trait fără a face nici un compromis, dar „nu face parte dintre cei pe care suferinţa i-a înţelepţit”. Astfel, Andronescu afirmă că Grigore Caraza exagerează atunci când îl numeşte pe Valeriu Anania „şef al Comitetului de reeducare” şi că, de fapt, un asemenea comitet nici măcar nu exista. La Aiud, potrivit acestuia, erau „cluburi” care aveau „moderatori”, ce „conduceau discuţiile din „clubul” respectiv, puneau întrebări celor ce se „spovedeau”, întocmeau rapoartele pentru administraţie etc”. Aceşti şefi erau cunoscuţi de către deţinuţi, iar Demostene Andronescu scrie că nu a ştiut de vreun club care să-l aibă drept şef pe Valeriu Anania.
Andronescu mai spune ca a discutat cu un fost coleg al IPS. Batolomeu in spitalul penitenciarului si acesta povestea ca "atunci când şeful clubului a început să ţină „lecţii de ateism ştiinţific”, Anania a protestat şi, drept urmare, a fost mutat."

Caraza a raspuns si el acestui articol al lui Andronescu, spunand ca "
Andronescu a înotat prin smârcuri şi mlaştini, este în aceeaşi barcă cu Anania.”
Nicolae Purcărea, alt fost deţinut politic la Aiud în aceeaşi perioadă cu tânărul Valeriu Anania, a declarat că l-a cunoscut pe acesta în timpul detenţiei de la Aiud, când au lucrat împreună la zidărie, dar că nu l-a întâlnit niciodată în timpul reeducărilor.
De asemenea, IPS. Bartolomeu a spus: "Sunt vreo 30 de foşti deţinuţi politici care nu spun acelaşi lucru. Nu-l cunosc pe acest domn Caraza dar ei ar şti mai bine dacă am făcut ceva necuviincios sau nu. Este o minciună ceea ce spune acest domn."
In mesajul urmator in urma cu un an am dat si ce spune Pr. Calciu despre IPS. Bartolomeu.

E evident ca nu a fost un botez ortodox in inchisoare, chiar pastorul declarand ca nu a trecut la ortodoxie si fiind luteran pana la moarte. Exista o povestire ca ar fi trecut la ortodoxie inainte sa moara, dar e infirmata informatia de fiul sau, care spune ca a in ultimii patru ani a stat in pat in casa sa, nu la manastire. Oricum aici exista o posibilitate sa fie adevarat (fiul nu statea tot acolo), dar la botezul in inchisoare nu exista nicio posibilitate.
Cum scrie si fiul sau, cel despre care se spune ca ar fi afirmat asta nu sccrie in memoriile sale de botezul pastorului. "Cea mai bună dovadă totuşi de cât de neverosimilă este această “noutate” provenită conform autorului (era un articol din Academia Catavencu) de la dr.Lefa, este chiar cartea autobiografică a dr.Aristide Lefa, tipărită în 1998: Fericiţi Cei Ce Plâng, apărută la Editura Eminescu, unde îşi descrie activitatea ca doctor-puşcăriaş la Târgu Ocna. Deşi Richard Wurmbrand este menţionat pe larg şi nu necesar pozitiv, absolut nimic despre o presupusă convertire la ortodoxie. Mihai Wurmbrand”
De asemenea, mai scrie ca el insusi i-a dus tatalui sau fiolele cu morfina la penitenciar.

Fara legatura cu subiectul, am gasit ceva interesant in acest articol. Fiul lui Wurmbrand il critica pe dr. Lefa pentru ca a spus: “Cea mai mare parte a evreilor de astăzi nu au sânge semit, cu excepţia evreilor sefarzi, foarte reduşi numeric. Restul sunt chazarii aschenazi, un trib turco-mongol din regiunea dintre Marea Neagra şi Marea Caspică.”
Foarte interesant e ca ultimele cercetari genetice arata ca acesta e chiar adevarul, majoritatea evreilor din Europa sunt descendenti si triburilor din acea zona convertite la iudaism.

Puterea de a privi si a judeca lucuri esentiale pt. neam si tara , pt. credinta ortodoxa si pt. starea de sanatate morala a unui popor nu depind doar de 2-3 lucruri pe care voim noi sa le consideram importante .
Vad ca aici se da exemplul jigodiei de Stelescu , tradator nu al Miscarii (in care a intrat de buna voie si in care a jucat la 2 capete) ci al insasi natiei romane , care facea jocuri murdare si periculoase si disimula in patriot de nadejde .
Om care vina functia de capitan al miscarii dar care vazind ca nu este in stare de ea ,dara-mi-te sa poata ajunge la ea prin consens camaraderesc , a hotarit sa faca exact ca si Arie, a inceput sa tradeze , sa critice si sa vinda .
Acela nu ajunsese episcop iar asta nu putea sa fie sef ... si amindoi au tradat .
O alta jigodie monumentala , Armand, care facea jocul ocultei , intocmai ca si astazi liderii,in paguba monstruoasa a neamului.
Si nu intelegea nici el ce au patriotii cu el ?
Escrocii si vinzatorii de neam din ziua de astazi ii intelegem insa si ii acceptam pt. ca nu mai exista patrioti care sa tina treaza constiinta neamului , pt. ca nu mai avem triied de orientare, pt. ca nu mai are cine sa ne trezeasca din somnul ratiunii.
Prezicerea maimarilor cu bani se implineste perfect si astazi : romanul este bun numai de dat cu sapa , nu sa conduca in tara lui !

Care oameni de sex masculin din ziua de astazi , oropsiti si privati de educatia ostaseasca si patriotica , care se facea (macar in doza aceasta zisa minima !) pe timpul satisfacerii stagiului militar, abolit in prezent, credeti ca mai poate intelege care este semnificatia notiunii de neam, tara, patrie, barbatie, ostasie, camaraderie, s.a.m.d. ???
Pai din partea acestora va asteptati surorilor sa ii observe corect pe Capitam, Miscarea , Rezistenta anticomunista din munti de pina la 1955,pe Vasile Ogoranu, pe taranii iubitori de glie si uritori ai colectivizarii sfirsiti in temnite,s.a.m.d.???
Nu surorilor, ci asteptativa sa deschida threaduri cu elogii la adresa lui Stelescu , Armand, Pataplesii, Tismaneanu, Madalin Voicu, Valentin Ceausescu, Serghei Mizil, Mihai Wurmbrand, Carol II, Mihai I, etc, considerindu-i onorabili, necriminali,cultivati si culturalizanti, oameni cu discernamint national si vizionari europeni sau ai timpurilor lor.
Mamica ta, daca are suficienta dragoste de neam, poate sa iti povesteasca despre Prizlea cel voinic si tepele de aur ale Vladului dar nu poate sa te faca sa traiesti viforul sau naduful responsabilitatii apartenentei la acest neam atunci cind esti cu arma in mina (arma de foc , arma gindirii strategiei sau tacticii prin care sa rezisti in fata hulitorului de neam) si in slujba neamului .
Pustani , fie ei si de 40 de ani, care nu au vazut arme decit in magazinele specializate si care nu le-au auzit sunind decit in filme, pustani care nu au trait nici o data in pericolul pierderii vietii pt. tara lor si care nu au dus deasupra capetelor lor nici o secunda posibilitatea disparitiei de pe fata pamintului intr-o clipa , fara urma si fara stiinta a prea multora , datorita faptului ca tara i-a pus de "santinela" oarecind ... pustani doar cu informatie patriotarda dar fara educatie patriotica ... va asteptati sa inteleaga compelxitatea politicomilitara a vremurilor martirice si sa poata deosebi zerul de lapte ?
Sau si mai mult , in aceasta complexitate, incilceala a realitatii, va asteptati sa vada sfintii acolo unde sunt ei ??/
Desarte vise !
Eu observ aceste discutii pe forum, despre Miscare, despre regele Mihai I, despre problemele cu ungurimea lovita peste noapte in cap de parul democratiei, despre oamenii "de cultura" contemporani, s.a.m.d. si inteleg ca este f. probavbil ca acesti pustani sa nu faca vreo data parte din jertfele neamului inca cerute de Hristos si in prezent pt. pacatele noastre ca natie !Ci ceilalti care traiesc neobservat printre ei !

Principiile de discutie a acestora sunt imuabile , si le-am amintit de multe ori : ba pe mata baaaa... tu esti ala !
Si atita vreme cit aceste reguli troneaza , de unde consens ?
Si atunci poate ca este mai bine sa vedem, sa ascultam si sa trecem mai departe !

Este o parere doar ... deoarece numai respiratia este obligatorie !

In primul rand mucenic e considerat cel ce moare din cauzaa credintei, nu din cauza unei razbunari politice. In al doilea, doar daca sunt sfinte moaste se incepe procesul de canonizare, la fel ca in cazul pr. Lacatusu. Altfel dupa 200-300 de ani se incepe procesul de canonizare, ca sa se arate in timp sfintenia.
Un alt lucru la care ne putem gandi, cati din legionarii iesiti din inchisoare au avut o viata induhovnicita sau sfanta? Inchisoarea inumana i-a facut sfinti pe credinciosi.

Daca tot s-a adus in discutie, iata si marturiile lui Wurmbrand despre credinciosii ortodocsi din inchisoare. Desi este glorificat de protestanti, chiar el arata ca de fapt de la ortodocsi a invatat sa fie asa si i-a avut ca exemple: http://www.odaiadesus.ro/wurmbrand.html

"Primul a fost un preot arestat si închis la vârsta de saptezeci de ani. Numele lui era Surianu. Acest preot avusese un fiu care murise într-o închisoare sovietică. Fiica lui era condamnată la douăzeci de ani de puscărie. Doi dintre ginerii lui erau cu el în închisoare - unul chiar cu el în celulă. Nepotii lui mureau de foame, fiind nevoiti să mănânce din gunoaie. Întreaga lui familie era distrusă. Îsi pierduse si biserica. Dar omul acesta avea o fată asa de luminoasă - pe buzele sale era mereu un zâmbet. Nu saluta niciodată pe nimeni cu "Bună dimineata" sau "Noapte bună", ci cu cuvintele "Bucură-te totdeauna".
Ne-a spus: "Să te bucuri e foarte usor. Dacă împlinim măcar un cuvânt din Scriptură, unde spune 'Bucurati-vă cu cei ce se bucură.' Acum, dacă unul se bucură împreună cu cei ce se bucură, atunci el are o multime de motive să fie plin de bucurie. Eu sad în închisoare si mă bucur că multi altii sunt liberi. Eu nu merg la biserică, dar mă bucur cu cei care sunt în biserică."

"Am să vă povestesc despre un alt crestin ortodox. Acesta nu era preot, ci un simplu tăran. Acest tăran sărman încerca să-l convertească pe un membru al Academiei de Stiinte, dar tot ce primea în schimb era numai batjocură. Acum îl văd pe băiatul meu în fata mea, acum o văd pe nora mea, acum îmi văd nepotelul. Oricine poate vedea. Si mai este o vedere. Îl văd pe Iisus. "Domnilor, veniti să auziti ce ne spune omul acesta. Face haz de noi. Spune că îi zâmbeste Iisus. Arată-mi, cum îti zâmbeste?" A urmat unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea. Tăranul deveni foarte, foarte serios. Chipul lui începu să strălucească. Astăzi în Biserică sunt teologi care nu cred toată Scriptura. O cred numai pe jumătate sau pe sfert. Uneori nu cred minunile. Eu o cred pe toată pentru că am văzut minuni. Pe chipul tăranului apăru un zâmbet. Chipul său era murdar, dar pe el strălucea zâmbetul minunat al cerurilor.[SIZE=2]Profesorul si-a plecat capul si a spus: "Domnule, ai dreptate. L-ai văzut pe Iisus. Si ti-a zâmbit."[/SIZE]

Şi asta e drept cert e că au fost 50 de ani în care jidovii comunişti au spălat creiere cu tot felul de idei marxiste şi leninisto-staliniste, s-a încercat ateizarea poporului român, din cauza asta mulţi din ziua de azi nu mai merg la biserică, nu mai cred în preoţi, au uitat ce înseamnă naţionalismul ortodox, nu ştiu dacă Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis dintr-o răzbunare politică.

Asa face cand ramane fara replica.

Doar altii trebuie sa faca asta, ea nu, da?
Egalitate, dar nu pentru catei, da?

Ptiu, drace, piei! Cum sa fie un criminal mucenic?!??!?!?? Poate "mucenic" al Aluia de Jos.

Admirabil. E atit de evident, ca e greu de vazut...

http://s16.postimage.org/6r4brolqt/d..._dreptate2.jpg
photo uploader

Nu toti cei intemnitati erau legionari. Un exemplu este Pr. Adrian Fageteanu, care ne povesteste in cartea sa "Viața mea. Mărturia mea", din care citez:
Aţi fost arestat într‑un mod mai deosebit, spuneaţi…
Da. Părintele stareţ zice: „Mie mi‑e urât să merg singur cu cabrioleta la Moara săracă, vino şi – cum se spunea între noi – cuvioşia ta!” Bine… Mă urc şi eu lângă el, el mână calul şi, după ce facem un kilometru de la mănăstire spre sat – numai un kilometru! –, ajungem la şosea. Eu mă urc în şaretă, merg cu părintele un kilometru şi ceva, ajung la şosea, şi acolo era o dubă. Ştiţi ce înseamnă dubă, nu? O maşină care n‑are geamuri, totul e negru. Şi domnii securişti spun: „Să trăieşti, tovarăşe colonel! Bine că ni l‑ai adus!” – pentru că pentru ei era penibil să vină în mănăstire, să mă aresteze în mănăstire, să audă toţi că au venit securiştii şi au arestat un călugăr sau ieromonah. Nu era mai bine că mă duce plocon?
Deci, stareţul era colonel?
Da, dar până atunci n‑am ştiut nici că e colonel, nici că la Moara Săracă la şosea era duba pentru puşcăriaşi. El, acuma, datorită faptului că a fost colonel, a ajuns episcop.
Cum îl chema, părinte?
Aaaaa! Dacă‑mi aduci buletin că eşti de la securitate, îţi spun. Am destule de astea în chilie, care înregistrează…
V‑au bătut foarte tare în închisoare, părinte? Aţi fost bătut de multe ori?
Da. Odată eram dus de la Suceava la Jilava. Închisoarea din Suceava e foarte aproape de mănăstirea de acolo… Nu Sfântul Ioan, este altă mănăstire acolo. Şi văd că intră într‑o zi un securist în celulă. N‑a trecut nicio secundă de când a intrat, întâi mi‑a dat cu bâta în cap, pe urmă a început cu picioarele să‑mi dea în burtă, şi mai jos de burtă. M‑a trântit jos, şi a început să dea cu toată setea, să mă distrugă. Eu m‑am uitat, probabil, nu speriat, ci mai mult ciudat, la el… El: „Ce te uiţi aşa la mine?” Zic: „Aţi auzit că am făcut eu aşa ceva cu altul şi vreţi să vă răzbunaţi? Sunt de acord. Dar, dacă nu ştii cine sunt, ce‑am făcut, de ce dai cu atâta sete, cu atâta cruzime?” Şi el îmi spune: „Ce crezi, că eu n‑am conştiinţă?” În loc de „of” şi „au”, am început să râd. „Ai conştiinţă!”

Şi pe Valeriu Gafencu cum l‑aţi cunoscut?
L‑am cunoscut, dar am stat foarte puţin lângă el. Pe cine am admirat eu cel mai mult dintre toţi puşcăriaşii a fost un ţăran, Ilie Imbrescu, din comuna Socetu, de aici, aproape, lângă Roşiorii de Vede. Pentru că, orice i‑ar fi făcut, ori îl băteau, ori îl omorau, el niciodată nu şi‑a schimbat poziţia lui de creştin şi român. Român, român! Cea mai mare pildă de statornicie. Mântuitorul a spus aşa: „Ce‑aţi ieşit să vedeţi în pustie, la Ioan Botezătorul? O trestie bătută de vânt? Nu! Un stâlp care, orice‑ai face împotriva lui, nu se mişcă şi nu se schimbă”.
http://apologeticum.wordpress.com/20...ian-fageteanu/

Moastele pot proveni si de la preoti si calugari, care au sfarsit prin a muri in inchisoare.

-care o fi acest episcop? sa fi cu securitatea,cu comunismul satanist si sa ajungi episcop...doamne fereste; dar poate ca unii securisti dinastia "crestini" au ajuns mitropoliti,sau patriarh...

Mai mult, a început iar să-mi scrie pe PM.

Nu e treaba noastra sa cercetam, antiecumenism. Ii vede Dumnezeu pe toti! De asta sa nu ne indoim.

Nu v-ar fi rușine obrazului!

"Stiati ca in muntele Athos calugarii dau urmatoarea explicatie: oasele mirenilor mintuiti sunt albe la culoare si curate, fara carne sau piele; oasele sau moastele sfintilor sunt galbene-maro la culoare; oasele cenusii,griideschis si inchis cu iros urat sunt cei nemantuiti si la talpa iadului; oasele negre si carbonizate sunt ale vrajitorilor. " (http://deveghepatriei.wordpress.com/...irii-mortilor/)

Oasele Sfintilor au o culoare galbuie si emana miros placut. Oasele martirilor au o culoare rosiatica. Asa stiu de la duhovnici ce au scris si spus. In rest nu stiu, trebuie cautat.
*
(multi din sfintii inchisorilor au facut minuni. unii si-au dezvaluit identitatea, au izvorat mir din moastele lor, multi duhovnici spun ca sunt Sfinti acestia) Nu cred ca va canoniza BOR acesti Sfinti prea curand, nu ptr. ca nu sunt Sfinti, ci din cauza presiunilor politicienilor. Asa cum nici tortionarii si comunistii nu au fost cercetati si sanctionati, multi inca conduc tara.

-fi mai explicit; adica tu esti de acord daca un episcop a avut legaturi cu securitatea si comunismul ?

Tâlharul de pe cruce fost luat de Mântuitor în rai.
Nu am eu căderea să judec un ierarh. Nu am fost eu de față și nu am habar de pocăința lui...

Foarte bine, Dragos. Atunci pastreaza tacerea.
Am dat un citat din amintirile Pr. Adrian Fageteanu. Nu cred ca necesita comentarii. Cuvantul Parintelui e prea greu, ca traitor al acelor vremuri tulburi, in care si manastirile au avut atat de mult de suferit, el insusi, desi achitat la recurs, a primit totusi 20 ani de inchisoare, adica pedeapsa cea mai mare ceruta pentru el, care nu facuse nimic rau; era doar calugar intr-o manastire.
Bine ar fi ca acel colonel sa se fi pocait... Nu stim noi asta.

Da nu stim nici de sfinti care sa scrie pe bloguri sau sa-i ispiteasca pe parinti, sa stoarca de la ei cate o declaratie "tare". ( nu ma refer neaparat la cazul acesta dar de multe ori am avut impresia ca unii si-au promovat ideile lor prin vocea Parintilor.

E vorba despre o carte; nu e un interviu oarecare. Si nu e singura carte de acest gen.

Am spus ca nu ma refer neaparat la cazul acesta. E trist totusi sa vezi ca ne preocupa foarte mult scandalul, dar daca maine s-ar petrece o alta nenorocire probabil am deveni mai toti colonei...ma refer la cei care nu sunt deja.:71:

Esti sigur de ce spui?!? Pe ce te bazezi?

Pai nu scriem si citim ca sa gasim modele de oameni adevarati ci sa iscodim cine este colonel, cine cui i-a dat streptomicina, cine ajunge in rai si cine in iad, ce-a zis X despre Y, ale cui oase miros mai frumos etc. Asta fac coloneii nu martirii.

Viata sfintilor nostri din inchisori face parte din istoria Romaniei.
Iar oasele frumos mirositoare sunt moaste, care mai fac si minuni.
Cat despre fiola aceea de streptomicina, a fost minunea acelor zile: toti cei inchisi au trecut sa o vada, sa o tina in mana, fiind unicat in tenebroasele inchisori, pline de tuberculoza: speranta lor la viata. Sa nu o minimalizam. Azi nu ne mai miram de o fiola; dar nu cu ochii nostri de azi trebuie sa privim acel episod din inchisoare, ci cu ochii muribundului, caruia i se intinde o mana.
Cat despre colonei deghizati in stareti... nu merita cuvinte.

Crestinul nu trebuie sa fie banuitor. Parintii, care au suferit ani de zile in inchisori nu mai sunt influentabili. De asta poti fi sigur! De aceea si impresia ta e gresita. Ia, gandeste-te!

Iata inca niste pareri autorizate:

„Eu am fost cercetat dacă să îl canonizeze pe Ştefan cel Mare. A venit un arhiereu la mine. N-am fost de a­ce­eaşi părere. Mai repede sunt pentru părintele Ilie Lă­că­tu­şu pentru că sunt nişte semne de la Dumnezeu: are mi­reas­mă şi este neputrezit… Trebuie să atrageţi atenţia Pa­triarhatului. Trebuie să mişte cineva, dar este mai greu să îl sanctifice. Pentru că cel mai evident lucru, de nedis­cu­tat, este că nu a putrezit şi că are mireasmă… A rămas toa­tă lumea cu această credinţă (că părintele este sfânt). Dis­puneţi, eventual, o canonizare…”

„Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române nu au curaj să declare că rămăşiţele pământeşti ale foştilor deţinuţi politici ucişi pentru Hristos în temniţă sunt moaşte. De altfel, la Patriarhie au fost depuse mai multe dosare de canonizare, cum e cel al părintelui Ilie Lăcătuşu, despre care eu cred cu tărie că este sfânt, sau cel al lui Valeriu Gafencu. Şi Sinodul nu s-a pronunţat. În majoritate, foştii deţinuţi politici au fost legionari, şi ierarhii se tem ca gestul lor să nu fie interpretat politic. Trebuie să ne raportăm cu înţelepciune şi cu atenţie. Dacă Dumnezeu vrea, prin sfinţi, chiar necunoscuţi sau nerecunoscuţi de noi, ne poate face bine.”

„Părintele Ilie Lăcătuşu trebuie cinstit ca un sfânt, pen­tru că este un argument puternic împotriva mate­ria­lis­mu­lui şi a rătăcirii idolatre. I se pot înălţa rugăciuni ori­când, pentru că sfinţii sunt adevăratele mărturii ale vie­ţii noas­tre ortodoxe, chiar în vremurile în care trăim. I se pot pic­ta icoane , i se poate face o raclă cum este la Sfân­tul Ioan de la Suceava, la Sfânta Paraschiva. Pentru noi şi pen­­­tru toată creştinătatea trebuie să îi sărbătorim ziua de a­dormire. Suntem într-o aleasă mândrie în faţa popoa­re­lor, a protestanţilor, a catolicilor pentru aceste descope­ri­ri: a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul şi a Sfântului părinte Ilie Lăcătuşu.

„- Despre noii martiri în Biserica noastră nu se mai spune nimic. Ştiţi că au fost atâţia în închisorile comuniste; acuma au descoperit un părinte cu corpul neputrezit.
- Ia uite!
- Da, părintele Ilie Lăcătuşu Şi nu se spune nimic. Acum noi ce trebuie să facem?
- Vedeţi? Lucrarea ispititorului. Vedeţi cum a progresat răutatea? Pe acela învederat l-a arătat Dumnezeu şi după moartea lui sfânt, şi, uite, condu­cătorii nu iau măsuri ca să-l sfinţească [canonizeze, n.n.] şi să propo­văduiască că nevoile şi chinurile pe care le-a suferit l-au sfinţit pe el, că ăsta-i adevărul. Da, dar n-au îndrăzneală. Vedeţi unde am ajuns?
- Şi despre toţi cei care au suferit în închisori nu se povesteşte nimic. Adică, atâţia mucenici au fost, poate au fost mai mulţi acum, în ultimul veac, decât în primele trei veacuri.
- Sigur că da. Uite, lucrarea ispititorului e asta, ca să nu se propovăduiască adevărul. Vezi? Da’ la Dumnezeu ei s-au sfinţit şi stau acolo în viaţa cea fără de sfârşit unde se vor veseli cu îngerii lui Dumnezeu şi cu toţi sfinţii mucenici care au pătimit. Omenirea aşa e.”
http://www.sfaturiortodoxe.ro/ro/201...ilie-lacatusu/

Eu am spus altceva, ca se pune prea mult accentul pe barfa. N-am spus nici ca unii nu ar fi sfinti, nici ca n-ar exista moaste, nici ca nu s-a dat streptomicina, nici ca n-au fost colonei. Am zis doar ca e mult mai important exemplul unor oameni adevarati care au suferit si marturisit cu adevarat decat ca unul sau altul a luat sau a luat steptomicina, ca unul sau altul a fost colonel etc. Si moastele nu fac minuni. Dumnezeu le face, uneori prin moaste.
Ba da-mi voie ca atunci cand ii aud pe unii cum se hlizesc in timpul unui interviu sau atunci cand ii simt ca incearca sa smulga o anumita zicere de la un parinte doar ca sa-si poarte ei razboaiele sa fiu circumspect.

În completarea celor spuse de arhimandritul Bălan: ’lucrarea ispititorului’ e și să ne dăm noi (niște neaveniți până la urmă) cu părerea cine merită sau nu să fie-n calendar, ba mai osândindu-ne și ierarhii că-s mai proști ca noi și nu fac ce zice deșteptăciunea din noi.