În prealabil postat de iustin10 (Post 461417)

Sincer nu prea cred ca intre talhar si prostituata e vreo deosebire fata de alti nevoitori
Cred ca ceea ce conteaza e puterea marturisirii ,cat de tare este simtirea si pocainta noastra .De fapt desavarsirea aceasta si este : sa faci totul desavarsit,adica din toata inima,si sa fii placut lui Dumnezeu
Problema e ca noi nu stim ce inseamna har . Si de aceea avem abordari mecaniciste, geometrice :daca nu ai taine nu ai har .Rezulta si reciproca,ca urmand tainele,ai si har.
Noi vorbim doar din manuale incercand sa impacm cuvnte si defintii,care de altfel exprima toate o aceiasi realitate. Doar in mintea noastra limitata punem ziduri intre : taina sacrificiului,harul indurararii ,dragostea aratata prin fapte ,iubirea fara margini a lui Dumnezeu.
Toti spuneti adevarul si cu toate astea nu va intelegeti .Sau hai sa fiu mai bland :va completati , aratand fiecare aspecte ale unei aceiasi realitati , la care insa nu avem acces decat prin TRAIRE
Eu nu vorbesc ca unul care stie ce este harul. Nici nu vorbesc ca un ignorant care nu stie definitile depsre har. Vreau doar sa zic ca in harul lui Dumnezeu incap toti , fara ca prin asta sa zic ca taina euharistica nu e vectorul pincipal care ne duce acolo.
V-ati gandit vreodata sa nu le excludeti ci sa le ingaduiti pe toate ? Fiti desavarsiti precum Hristos ,si aveti mila fata de semeni,ca si El. Mila este legatura dintre desavarsire si uman

În prealabil postat de Tartaruga (Post 461345)

Deci dvs. vedeti o singura vrednicie absoluta si nu o gradare a lor in functie de puterea fiecaruia? De aici cred ca deriva pozitia pe care o aveti legat de topicul deschis aici. Eu insa vad altfel lucrurile, desi multi se mantuiesc si deci plata lor este aceeasi, adica mantuirea, starea lor in mantuire insa nu este aceeasi dupa cum o arata pilda talantilor. Dvs. vorbiti mereu de cel cu zece talanti, marii mistici si asceti, dar mai este si cel cu doar 5 talanti de exemplu, care deasemenea este mantuit. Doar cel care nu si-a folosit talantul dupa putere a fost pierdut.

În prealabil postat de Decebal (Post 461742)

Am mai precizat odată felul în care văd eu lucrurile. Pe lângă Dumitru Stăniloae, la care am mai văzut aceelaşi tip de poziţie, o să aduc şi un citat dintr-un teolog dogmatist ortodox, Nicolae Chiţescu..

În prealabil postat de Decebal (Post 461742)

Am mai precizat odată felul în care văd eu lucrurile. Pe lângă Dumitru Stăniloae, la care am ami văzut aceelaşi tip de poziţie, o să aduc şi un citat dintr-un teolog dogmatist ortodox, Nicolae Chiţescu:

"Prin acest fapt (al împroprierii firii umane, individuale şi generale, de către Domnul) fiecare dintre noi avem putinţa de a ajunge <<personalităţi>> creştine, în măsura în care acceptăm ca unic subiect al firii noastre pe însuşi Logosul dumnezeiesc, şi în care <<persoana>> noastră este chiar aceea a Lui - în care <<nu mai sunt eu cel care trăieşte, ci Hristos trăieşte în mine!>> Din punct de vedere religios, cel care nu acceptă această înlocuire a propriului <<eu>>, cu acela al lui Iisus Hristos, nu a murit, ca să vieze în El - acel în Hristos al Sfântului Apostol Pavel -, şi nu a primit o reală personalitate creştină şi o adevărată viaţă, nu poate forma un <<alter Christus>>, cu propria fire omenească" (Nicolae Chiţescu, teolog dogmatist ortodox)

Trecând peste perfecta sau nu exprimare a ideilor, astfel de idei sunt şi mai pregnant exprimate la Dumitru Stăniloae, însă ortodocşii, când vine vorba despre teologia autentică a Bibliei, a Părinţilor, a marilor teologi, îi evită pe cât cu putinţă mai ales în practică. Dacă în teorie se mai bagă cineva să studieze pe Stăniloae sau pe Chiţescu, în practică ortodocşii calcă pur şi simplu în picioare peste teologia autentică, alegând tot felul de practici pseudo-creştine şi concentrându-se pe un pseudo-creştinism ilegitim. Bineînţeles că mai există şi excepţii, însă starea generală, statistic vorbind, a lucrurilor asta spune. Ortodocşii, ca şi vechii iudei, lasă deoparte mila, dreptatea şi credincioşia, pentru sarcinile materialiste să zic din Biserică. Pe ei nu îi interesează strălucirea interioară a credinţei, cunoaşterii şi iluminării, a faptelor pe care Christos le vrea, în schimb îi interesează foarte mult strălucirea hainelor cu care se duc la biserică, dacă se mai duc din an în paşti; nu îi interesează convertirea reală la Christos, calea cea strâmtă care duce la viaţă, teologia autentică a Părinţilor, a Bibliei, a marilor teologi, Dumnezeu, adevărul, transformarea spirituală şi transformarea întregii vieţi în Christos şi după Christos, dar îi macină cum să pună tămâia în cădelniţă, cum să se îmbrace pentru biserică, cum să le strălucească mai mult hainele la exterior, eventual îşi mai atârnă şi nişte lanţuri mari la gât, strălucitoare, să îi vadă toată lumea şi să îi aplaude, şi în general orice numai nu convertirea, transformarea, impulsurile autentice ale harului, transfigurarea vieţii întregi. Ei se duc şi spun "toată viaţa lui Christos să o dăm", dar după aceea merg şi aproape toată viaţa o dau dumnezeului acestui veac; ei spun la botez că se leapădă de Satana şi se unesc cu Christos, dar după aceea îi vezi mai toată viaţa numai legaţi de Satana şi despărţiţi de Christos. Este vorba despre o duplicitate ipocrită, întreţinută de anumişi inşi cărora de asta le pasă cel mai mult anume cum să îi ţină în acest pseudo-creştinism şi să tragă de pe urma lor, respingând ei înşişi adevăratul creştinism dar pretinzându-se ca legitimii şi autenticii lui propovăduitori. Oamenii nu au treabă, mă înţelegeţi, cu creştinismul adevărat decât atunci când mai dă câte o boală prin ei, când mai au câte un necaz aşa mai greu, dar în rest ei sunt cu cozonacii, cu murăturile, cu ratele, cu maşinile, cu chefurile, cu petrecerile, etc, etc, etc numai cu Christos şi cu Dumnezeu nu. Se folosesc de nume ca Stăniloae ca să se laude ce mare este ortodoxia, dar când vine vorba despre viaţa practică de fiecare zi nimeni nu mai cunoaşte ce spune Biblia, ce spun Sfinţii Părinţi, ce spune un Stăniloae sau un Chiţescu sau alţii şi alţii; se interesează de lucrurile şi oamenii mari când vine vorba să se ajute pentru un job sau pentru a se lăuda ce mare e ortodoxia, dar când vine vorba de practică nimeni nu îi mai cunoaşte, majoritatea se leapădă ca nişte iude trădătoare. ... dar ei sunt "creştini", "ortodocşi" ... de luat crucea şi de urmat pe Christos să o facă alţii, ei sunt prea ocupaţi cu cozonacii, cu murăturile, cu sarmalele, cu mămăliga, cu ariile de pâmânt, cu boii din grajd, cu femeile ...

Ca să zic şi una pe topic, spune foarte clar Christos că nu este vrednic de El acela care nu se leapădă pe sine, nu îşi ia crucea şi nu Îl urmează pe Christos. Deci cum poţi să îţi imaginezi că poţi fi cu adevărat vrednic de împărtăşirea cu Sfinte Mistere ale lui Christos când nu te lepezi de tine, nu îţi iei crucea şi nu Îl urmezi pe Christos? Dar ei nu au treabă cu astea, ... ci cu sarmalele, fripturile, beţiile, curviile, cluburile, cafenelele, ţigările, jumările, cozonacii, colacii, sarmalele, coliva, etc şi cât şi mai câte deşertăciuni ale lumii acesteia, o întreagă panoramă a deşertăciunilor sub chipul mincinos şi ipocrit de creştinism (şi ortodox). Mai noroc cu mila lui Dumnezeu, că altfel, la câtă vrednicie ....

În prealabil postat de ioan cezar

Cautarea personala a harului lui Dumnezeu, cufundarea in umilinta si iubire jertfelnica, incep si se intemeiaza mereu pe Sfintele Taine.

În prealabil postat de ioan cezar

Ele au fost randuite in Sfanta Biserica de Insusi Hristos, prin Duhul Sfant, asadar nu vin de la oameni ci vin in dar de la Dumnezeu.

În prealabil postat de Decebal (Post 461856)

Însă ortodocşii ce s-au învăţat ei? Că nu trebuie ei să meargă să propovăduiască pe Christos şi mântuirea, ci că oamenii trebuie să vină la ei şi să îi caute.

În prealabil postat de iustin10 (Post 461958)

Intr-adevar se da multa importanta actului de cult, cand de fapt, cum bine observi, aceasta e doar nasterea in Hristos, care trebuie sa fie urmata de viata in Hristos.
Doar cine nu stie aceasta, chiar daca e ortodox, poate cadea in capcana ca a botezat copilul intr-o duminica, si, cu asta, si-a facut datoria, pina la inmormantare,cand iar trebuie sa treaca pe la popa.
Aceasta abordare e intens negata de preotii ortodocsi, care stiu si spun mereu, chiar si in predica de dupa botez, ca acesta e doar inceputul vietii spirituale.
Doar unii credinciosi mai naivi cred asta, dar pozitia BO e diametral opusa.
Ma mira ca si tu crezi acelasi lucru naiv,si il folosesti ca argument, ca si cum chiar ai crede in el. Toti crestinii stiu ca Botezul in Hristos este doar nasterea omului cel nou in Hristos,deci cum ai putut crede ca BO crede altceva?
E propria ta interpreatare ca se da mai multa atentie actului botezului, sprijinita pe ignoranta unor naivi practicanti ortodocsi.
Dar de fapt e o fortare sirerata. [**aici ai vrut sa zici șireată, sau siderată ??] Prin ea vrei sa diminuezi importanta tainei Botezului, tocmai pentru ca ea duce la astfel de interpetari naive. Logica ta e stramba.

În prealabil postat de iustin10 (Post 461800)

Vrednicia sau nevrednicia noastra este aceiasi in toate cultele .
Ba chiar si la cei de alte religii ,si la atei ,si oriunde ,exista persoane care fac pe placul lui Dumnezeu ,si castiga har,si care apoi ,aceleasi persoane ,gresesc lamentabil,si se ratacesc iar.
Peste tot unde apare binele in aceasta lume,pentru fiecare din cei 6 miliarde de oameni sau cati ori mai fi ,binele acesta are un singur nume,chiar daca ei nu il cunosc :Hristos ,caci El este Adevarul.
Harul lui Dumnezeu se da tuturor care urmeaza Adevarul,cunoscandu-l sau nu cu numele de Hristos.

În prealabil postat de Decebal (Post 461856)

De fapt şi aici avem de-a face cu încă o răstălmăcire a adevărului prin prisma ortodoxistă. Căutarea lui Dumnezeu, dincolo de anumite cazuri unde vine din iniţiativa omului, se face în baza propovăduirii Bisericii, atât prin propovăduirea propriu-zisă cât şi prin faptele şi roadele pe care le arată creştinii şi cu care îi atrag pe alţii la creştinism. La Christos vine cel care este atras de Tatăl, după cum spune foarte clar evanghelia după Ioan.

Însă ortodocşii ce s-au învăţat ei? Că nu trebuie ei să meargă să propovăduiască pe Christos şi mântuirea, ci că oamenii trebuie să vină la ei şi să îi caute. Oamenii trebuie să vină la ei şi să se milogească de ei să fie băgaţi în seamă, oamenii trebuie să meargă să îi aştepte pe la margini de drumuri, pe la colţuri de străzi, eventual să le mai vâre şi câte un plic cu bani în buzunarul de la sutană sau o altă "atenţie", pentru ca să fie băgaţi şi ei în seamă de DOMNI. Mai înainte vreme apostolii erau trimişi de Christos la propovăduire, DOMNII ortodocşi nu trebuie să facă astea, ei nu se încurcă cu mizilicuri dintr-astea, ei aşteaptă să vină alţii să se milogească de ei, să se ploconească în faţa lor doar, doar i-ar băga şi pe ei DOMNII în seamă.

Au ajuns unii să creadă că e de ajuns să ai niscaiva studii "teologice" şi să mai ai şi nişte cunoştinţe bine poziţionate pentru a accede la statutul de DOMN. Nu mai trebuie să fie ei înşişi trecuţi prin calea cea strâmtă, nu mai trebuie ei înşişi să dovedească ceva cu viaţa lor, nu mai trebuie ei înşişi să arate propriile lor competenţe şi propria lor alegere, nu, cu diploma şi cu pilele şi relaţiile bine ancorate ai mari şanse să ajungi un DOMN printre alţi DOMNI. Şi asta în buna tradiţie balcano-bizantinoidă în care statutul de preot, scuze de DOMN, se lua din tată în fiu, cu niţică ştiinţă a alfabetului, a câteva glasuri, acolo un "Doamne, strigat-am", câteva noţiuni elementare, şi gata DOMNUL era bun şi i se cânta, în ciuda cruntei realităţi, "Vrednic este" şi aşa ajungea DOMNUL DOMN. Nu trebuia să dovedească nimic, nu trebuia să se nască din Dumnezeu, nu trebuia să aibă parte de transformarea spirituală şi nici să o arate cuiva. Şi cui ar fi trebuit să o arate de vreme ce şi superiorii nu erau cu mult mai mult decât el, şi erau tot DOMNI, nişte DOMNI mai mari, cu relaţii pe la cei mai mari prin politichie, dar tot DOMNI, DOMNOŞI DOMNI. În orice societate spirituală care se respectă, nobilitatea, nobleţea, domnia mai trebuie şi dovedite în prealabil, alegerea de la Dumnezeu trebuie arătată, dovedită, se trec probe sub ochii unora care au dovedit înaintea lor şi au discernământul cizelat pentru a şti şi pentru aprimi de la Dumnezeu înţelegere de a discerne care sunt aleşii, hirotoniţii lui Dumnezeu, şi abia apoi poţi accede la statutul de păstor al altora. Dar în ortodoxia balcanică nu trebuie să arăţi prea multe nimănui; o să le arate ei DUPĂ ce vor ajunge DOMNI.

Iar pe lângă propovăduire, creştinismul mai seducea şi mai seduce prin faptele şi harurile sau harismele creştinilor. Dar în ziua de azi creştinii nu mai trebuie să dovedească nimic nimănui. Că doar pe ei îi cheamă creştini din neam în neam. ("Cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună", după cum grăieşte "marea" înţelepciune creştină crescută prin plaiurile strămoşeşti.) La ei încreştinarea e cu numele, şi vom mai vedea noi DUPĂ dacă o mai fi loc şi de altceva. Pâna la Sfintele Taine mai este deci cale lungă dar ortodocşii balcanici nu vor să o parcurgă, ei nu concep să se înjosească, să se coboare până la nivelul evangheliei de la statutul lor înalt, de la semeţia lor domnească. Că în ortodoxia balcanică de fapt toţi sunt DOMNI. Aşa, din oficiu.


N-or fi venind ele de la oameni, dar vin prin oameni, şi pentru că vin prin oameni atunci este necesar ca aceia care le "administrează" să mai şi ştie despre ce este vorba cu Tainele acelea, şi să mai şi ştie să le administreze. Dar la ortodocşii balcanici aceste "mizilicuri" nu sunt necesare, că doar la ei harul lucrează ex opere operato. Ei nu trebuie să ştie că Botezul este taina regenerării spirituale, şi că prin urmare această regenerare spirituală trebuie să mai şi aibă loc şi să se mai şi vadă, prin viaţă, prin fapte, prin transformarea gândirii, a inimii, a modului de viaţă de la cel vechi la cel nou, în Christos. Nu, ei ştiu că DOMNII trebuie să îl bage acolo în apă şi să îi facă slujba, şi gata "regenerarea". Nu mai trebuie credinţă, nu mai trebuie propovăduire, nu mai trebuie fapte, nu mai trebuie pocăinţă sau întoarcere la Dumnezeu, nu mai trebuie eforturi pentru rodirea harului botezului pentru ca regenerarea să fie simţită şi trăită cu cât mai la adâncul şi rădăcina fiinţei. Nu, ortodocşii balcanici nu se înjosesc cu regenerarea, ei merg pe principiul că "cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună" şi cu asta basta. Gata!!, şi nimeni nu mai are voie să comenteze.

În ortodoxia balcanică recentă, cel care botează nu trebuie şi el să fie un iniţiat autentic al Misterului Botezului, că doar harul lucrează şi-aşa la cene are sămânţa bună. Dacă nu lucrează harul, înseamnă că n-ai avut sămânţa bună. În orice societate spirituală care se respectă, (şi vedem că ortodoxia balcanică de larg consum, consumeristă şi de dată recentă dă pe din afară de respect de sine şi de alţii) orice neofit este dus la iniţierea în Mistere de către oameni care sunt deja iniţiaţi, adică la nivel spiritual, nu doar după "sămânţa bună", ci după sămânţa dumnezeiască ce rodeşte regenerarea spirituală autentică şi ieşirea din întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. În ortodoxismul balcanic de dată recentă lucrurile nu mai trebuie să stea aşa; aici harul lucrează altfel, oamenii nu trebuie să fie pregătiţi, este suficientă rostirea mecanică şi nesimţită a crezului, şi gata, cine are sămânţa bună tot botează şi cunună. Că doar ăsta este rolul DOMNULUI, nu să călăuzească spiritele la regenerare în Christos şi la o viaţă autentică în harul Sfântului Spirit, nu să călăuzească sufletele spre renaştere spirituală şi spre ieşirea din întunericul necunoaşterii, al necredinţei şi al egoismului spre lumina cunoaşterii, a credinţei şi a jertirii de sine aşa încât Christos şi Tatăl să găsească locaş la el, ci rolul DOMNOSULUI (strămoşesc, de sămânţă bună) este să facă botezurile, cununiile, îngropăciunile, parastasele, sfeştaniile, etc etc etc. Din câte am înţeles chiar în paradigma asta falimentară din punct de vedere spiritual (după cum se şi vede dealtfel cu ochiul liber şi de la mare distanţă) sunt şi educaţi prin şcolile de teologie de prin România, că ăsta ar cam fi rolul DOMNOSULUI. Şi se vede care este rodul paradigmei falimentare a ortodoxismului balcanic recent. Pentru cine are ochi să vadă, minte să înţeleagă şi mai are şi bună-credinţă să accepte, bună-credinţă extrem de ciudat de absentă la "ortodocşii" balcanici recenţi de România cu toată "ortodoxia" lor făcută pe gustul şi placul oamenilor şi pentru evenimentele "speciale" din viaţa lor, adică botezurile şi cununiile. Că dacă tot ai sămânţa bună, măcar cu atâta să te alegi. Crucea este pentru alţii, pentru fraierii care nu au prins şpilul DOMNOŞILOR.

În prealabil postat de Eugen7 (Post 462137)

Sfantul Nichita Stithatul - Viata Sfantului Simeon Noul Teolog, Ed Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...0Noul%20Teolog

la pag 8 se afirma inechivoc teologia Sfantului Simenon Noul Teolog (si implicit a intregii filocalii): "cel ce a fost botezat nu pune in valoare (deplin) efectele botezului decat daca ajunge sa fie constient de prezenta Duhului Sfant in el, si sa vada (duhonviceste) lumina slavei lui Dumnezeu."

Filocalia afirma inechivoc: scopul vietii omului este dobandirea (harului) Duhului Sfant (pe cel mai inalt, deplin nivel al hristificarii: indumnezeirea. Etapele hristificarii sunt in mare 3: despatimirea, iluminarea (contemplatia), desavarsirea (indumnezeirea) )!

Asadar sa luam aminte. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Tartaruga (Post 462283)

Eugen,
Ati fi deacord sa deschidem un topic despre aceste trei trepte ale indumnezeirii pentru a le explica mai pe larg?

În prealabil postat de catalin2 (Post 462059)

E gresit ce spui, si ti-am mai spus asta cand am discutat. Omul poate face fapte din firea lui cazuta, asta spune si toata invatatura ortodoxa. Poate face fapte bune si fapte rele. Ortodoxia invata ca omul nu a cazut de tot dupa Adam.
Faptele bune pot face ca Dumnezeu sa trimita harul chemator, care e harul exterior, nu harul din Biserica, care este lucrator, sfintitor. Harul chemator ii face pe acei oameni sa caute si sa afle adevarul, ca sa vina in Biserica sa primeasca harul mantuitor. Citeste te rog de cateva ori ce spune sf. Ignatie Briancianiov. Doar aceia primesc har, nu cei ce se inchina la zeii care sunt de fapt ingeri cazuti.
Ca doar faptele sunt importante e o conceptie atee, nascuta de la iluministi. Dreptii din Vechiul Testament erau cei ce se inchinau la adevarul Dumnezeu, nu la Baal sau alti idoli. Idolatria e aspru condamnata in toata Sfanta Scriptura. Faptele Legii sunt zece, prima este sa nu te inchini la alt zeu, doar la Dumnezeu cel Adevarat.

În prealabil postat de iustin10 (Post 462496)

Off,stiu ca am mai discutat asta,dar nu ma intelege si pe mine nimeni.
Exagerarea mea,aparenta mea plutire in afara dogmelor ,este pentru a sublinia ca Hristos este in toti cei 6 miliarde de oameni,fara exceptie.
Dar din eternitate ,El este in toti oamenii care s-au nascut si se vor naste,ca Fiu al lui Dumnezeu .NU EXISTA ALT DUMNEZEU. Nu exista alt adevar , nu exista de fapt alte religii ,nu exista ateism. Ci Hristos este totul in toti.
Harul s-a castigat prin jertfa Mantuitorului,si de aceea avem nevoie de Taina.
Dar chiar si dincolo de cunoastere ,si cei care nu il cunosc pe Hristos, din cine stie ce regiune chineza indepartata ,cand isi urmeaza inima si sunt umani ,tot pe Hristos il marturisesc.

În prealabil postat de catalin2 (Post 462501)

Nu e vorba de neinteles, e vorba ca tu crezi ceva gresit. Nu are cum sa fie in toti oamenii, doar daca noi credem in panteism, nu crestinism. Noi ne unim cu hristos doar prin Sfanta Impartasanie, nici macar doar dupa Botez si Mirungere, care aduc doar harul. Dumnezeu e Unul, e adevarat, dar oamenii se inchina la idoli, care e o amagire a ingerilor cazuti. Astfel ei ajung sa se inchine la ingerii cazuti, nu la Dumnezeu. De aceea prima porunca din Lege este sa nu avem alt Dumnezeu afara de El. Tu ai luat o invatatura modernista, din afara ortodoxiei, trebuie sa o inveti pe cea ortodoxa, ca aia habar nu au despre ce vorbesc. Ecumenismul e adus de protestanti, ei nu au intelegerea Impartasaniei ca noi, noi trebuie sa credem pe sfintii ortodocsi, nu pe pastorii protestanti.

În prealabil postat de iustin10 (Post 462508)

Dar ,ma port ca gunoierul care sta la usa palatului si zic :
Doamne,daca atat de frumos e afara ,cum o fi inauntru?

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 461071)

In Sfanta Scriptura sunt mai multe pasaje cu privire la sfintenie.Fara nici cea mai vaga intentie exhaustiva vorbind,care este lucrul care sfinteste,care ne curateste de pacat si cum?Mantuitorul se roaga: ,,Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul"(Ioan 17,17).Aici Cuvantul este cel care sfinteste.Apostolul Ioan spune: ,,Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat."(I Ioan 1,7).Aici este Sangele cel care curateste.Apostolul Petru spune: ,,Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă."(Faptele Apostolilor 15,9).Aici este Credinta.Dar tot Apostolul Petru mai spune: ,,Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească!"(I Petru 1,2).Aici este Duhul cel care sfinteste.Apostolul Pavel,in I Tesalonicieni 2,13, spune la randul sau: ,,Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului"Aici oare cine sfinteste? :)

Si atunci cine sfinteste?Hristos spune ,,Cuvantul", Ioan spune ,,Sangele" Petru spune ,,Credinta" si ,,Duhul Sfant".