Consider ca spui adevarul cand zici ca Pavel este Apostolul neamurilor. Asa cred si eu, ca si tine.
Dar ce intelegem oare prin aceasta? Nu oare ca Apostolul a increstinat neamurile? ...
Este el apostol al paginilor? Ii reprezinta pe ei?
Nu aduce Pavel Evanghelia?
Nu o expune/arata Pavel, vie, prin insusi modul lui de a fi intre oameni?

Asadar Pavel este Apostolul neamurilor in sensul evident (cum altfel) ca propovaduieste pe Hristos, ca arunca Domnul (Semanatorul) prin el, prin Pavel, samanta...
Altminteri, stii bine ce spunea el insusi, despre cei care refuza invatatura, treaba cu praful de pe sandale... Acestora care il resping, el nu le este Apostol. Intrucat ei resping credinta in Hristos propovaduita de Pavel. Lor nu le este pastor Apostolul, desi ii cheama la pastorire in turma pe care Pavel o conduce catre Imparatie; intrucat ei au ales sa se tina in alta turma, cea care va fi despartita la Judecata, cand se vor separa oile de capre; ori in alti termeni ai aceleiasi idei de credinta: cand se va vantura graul de neghina...

Cat priveste profetia, o poate spune oricine (dar in ce sens spui tu "a spune"? a o primi de la Dumnezeu?... Si a o transmite mai departe?... Sau a o citi din Scriptura si a o rosti mai departe, la randul sau. Nu inteleg ce vrei sa spui de fapt, te rog precizeaza mai clar.)
Daca prin asta vrei sa zici ca profetia poate fi citita de oricine si spusa mai departe de oricine, cu asta sunt de acord. Orice om poate citi ceva, sau i se poate spune in caz ca nu poate citi. Apoi poate transmite intr-un fel sau altul informatia aceasta mai departe.
Dar ce treaba are asta cu credinta si cu crestinul?
Si ateul poate citi Scriptura si poate comenta, uneori inteligent, sclipitor chiar, insa fara nici un rost in sfintirea omului, a lui sau a altora.

Vin aici cu o stire cel putin surprinzatoare, pentru mine. Parintele profesor Coman de la catedra de NT din Bucuresti, ne spunea ca pe un fapt cu totul special ca la Teologie Univ. Oxford, seful catedrei de NT este ... ateu declarat!
Vezi ca se poate si asa sub soare?
Ce-o insemna insa aceasta, eu ma abtin sa zic... Ca inca nu o pot cuprinde...

Si eu de asemnea va multumesc pentru postari si completari frate Ioan Cezar. Invat multe din postarile fratiei tale. Dorinta noastra este comuna: sa fim fiecare din noi, asa cum vrea Domnul Iisus Hristos sa fim, conform talantilor care i-am primit, conform vieturii intru Sfintelor Taine, conform Sfintei Biserici, Confrom invataturii Sfintilor Parinti.

Sa ne ajute Domnul Iisus Hristos sa ne ajutam si noi unii pe altii (implinid porunca iubirii de aproapele), fiecare dupa talantii primiti, in invatatura, rugaciune, ajutoare...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Revin un pic aici, intrucat cred ca sesizez de ce spuneati ca afirmatia mea dinainte e "delicata"...
Daca inteleg mai bine acum, ca mi-ati adus lamuriri folositoare, riscul pe care il cultivam fie si din nebagare de seama ar fi fost (oare inteleg bine?) ca omul duhvnicesc e ca un fel de homunculus in omul crestin, un om micut in alt om mai mare...:)
S-ar putea stfel sugera urmatoarea idee "obiectualista", tipic mecanicista/materialista (care ma amuza, ca tot vorbeam de StarTrek si implicit de clone, viermi, gazde, virusi etc....): in om, prin Botez, intra saminta unui omulet mai mic, iar raportul dintre ei este in primul rand unul de incluziune (ca un obiect mai mic inclus in unul mai mare, ca un cub in alt cub). Ba chiar as putea sa fortez si sa spun ca intre ei se da un fel de lupta, pentru cine sa conduca viata trupului in care coexista (gazda si clona): cel duhovnicesc (clona), ori cel sufletesc/lumesc (gazda).
Ori asta e deja prea mult... Fantezie si inca bolnavicioasa...Putem vorbi asa, ce-i drept, insa avind mereu constiinta faptului ca e vorba doar de un fel de-a spune, o exprimare metaforica, un fel de "ca si cum", iar nu la propriu.

Corectia insa, asa cum inteleg ca ati operat-o apelind la invatatura filocalica, este ca de fapt omul se dezvolta/preface/nuanteaza/transfigureaza treptat, sub harul primit prin Botez, in moduri noi de a fi/functiona/trai/ ("procesa" si "resimti", in noile noastre terminologii) pe care altminteri nu le-ar TRAI CA EXPERIENTA VIE SIMTITA, fara Taina Botezului. Aceeasi minte face si traieste altfel, in alt mod, anume in cel numit duhovnicesc. A fi un om duhovnicesc inseamna asadar a fi acelasi om, aceeasi persona, Vasile ori Elena, insa cu alte insusiri in vietuire, in persoana ta asa cum traieste ea. Gandesti altfel, simti altfel, faci altceva si altfel, nu mai faci unele fapte etc. E o alta calitate, in primul rand, a vietuirii tale. E o imbunatatire treptata. O alta zare, un alt sens... Si toate in impreuna-lucrare cu HARUL lui Dumnezeu. Altminteri, fara har, ramai un om trupesc, ori un copil orfan... Fie si temporar experimentezi aceasta...

Si pentru ca toate aceste prefaceri sa poarte un nume, avem termenul de metanoia. Iar cel ce poarta acestea e numit om duhovnicesc, iar pentru ca e o lucrare centrata pe inima noastra, pe adincul sufletului, tainic, oarecum inaccesibil constiintei exterioare (care oglindeste/proceseaza/poarta exteriorul, vazutul, naturalul, "lumescul", "materialul"), numim acestea cu termenul de om launtric.

Oare am inteles bine, frate? Te rog sa ma indrepti prin cuvant, unde gresesc si sa ma ierti ca ma arat asa nepriceput. Pacatele mele si prostia si ranile sunt mari, intrucat mult am ratacit. Fii asdar te rog ingaduitor si ai rabdare, precum si altii au avut aici pe forum si mai au... La randul meu, de gasesc ca oi cunoaste vreun strop de buna invatatura, nu voi tine doar pentru mine, macar ca romanul crede ca "vinul bun se bea in doi"...:)

Domnul invata ca Imparatia este precum aluatul ascuns in trei masuri de faina... "pana ce s-a dospit toata". (Mt 13, 33)

Tocmai am demonstrat că răspândeşti şi crezi într-o erezie, iar faptul că nu ai adus absolut nimic în a te apăra este echivalent cu irevocabilitatea verdictului: EREZIE. Dar, hopa, se pare că ai început să aduci elemente noi ale credinţei dumitale personale fals creştine:

Unde scrie în Sfânta Scriptură că aşa zisa curăţire de care vorbeşti ar fi echivalentă cu curăţirea prin Botez?

Unde scrie în Sfânta Scriptură că acea "curăţire" de care vorbeşti ar fi vreo curăţire de păcate?

De fapt ce ar fi să ne spui dumneata mai clar ce crezi că este această "curăţeală"? O fi ea vreo "curăţeală" de păcate?

Interesanta asertiunea.... imaginea este sugestiva.
Persoana umana este trup si suflet, este o singura entitate, trupul nu este doar o "haina, casa" a sufletului. Indumnezeirea prin har vizeaza intreaga persoana umana suflet duhovnicesc si trup.

omul duhovnicesc este acela care accepta hristificarea, accepta conlucrarea cu Iisus Hristos prin harul lui Dumnezeu. Hristificarea nu inseamna o pierdere a personalitatii, o diluare a vointei... ci hristificarea este induhovnicirea intregii persoane umane, precum bara de fier care este irosita in foc si care bara de fier ramane... chiar daca este inrosita in foc.

Frate consider ca ai inteles corect din punct de vedere filocalic. Asa am inteles si eu din cate am studiat si trait filocalic pana in prezent...

Concret: La Taina Sfantului Botez Hristos Iisus se salasluieste tainic in adacul inimii omului, precum samanta in pamant... si asteapta "vremea" potrivita ca sa creasca si sa rodeasca in persoana umana, precum samanta asteapta timpul cuvenit al cresterii si al rodirii.
In cazul omului, samanta este Hristos Iisus cel tainic imprecuna cu "talantii" daruiti persoanei umane, iar roadele vor fi in acest sens... in aceste roade diferite (caci una este samanta de grau si alta samanta de mar) se vede inechivoc conlucrarea intre Hristos Iisus si persoana umana. Desigur ca roada va fi pe masura pamantului (a omului) caci samanta de mar, grau este aceeasi... iar diferenta o face pamantul (persoana umana trup si suflet). Daca pamantul (persoana umana) este roditor atunci si roada este multa... daca nu roada fie e putina, fie lipseste...

Astfel se ridica problema: Cum lucreaza Hristos tainic cu persoana umana (trup si suflet)? Din cate am inteles, omul conlucreaza cu Hristos Iisus prin harul Sau, adica lucrarea specific umana trupeasca si sufleteasca este potentata de harul lui Dumnezeu, precum bara de fier inrosita in foc... si astfel orice atige bara de fier arde... adica in tot ceea ce face omul se observa si lucrarea diferita a Duhului Sfant insa omul nu este depersonalizat ci in mod voit conclucreaza cu Hristos Iisus.

Frate de asemea te rog sa ma ajuti sa inteleg si sa traiesc asa cum trebuie dupa voia Domnului. Sa ne ajutam unii pe altii conform darului primit, talantilor primiti. Cat am inteles (si trait) din filocalie transmit cu dragoste (mai ales) fratilor... nadajduind in ajutorul lor.
De asemenea te rog frate sa ma corectezi cand gresesc sau afirmatiile mele nu sunt conforme fie cu filocalia fie cu paradigma stiintifica actuala... dupa caz.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

In concluzie, neintelegerea era ca Adriana sustinea fara sa stie dogma protestanta ca jertfa s-a rasfrant asupra tuturor oamenilor, indiferent de religie. Ortodoxia sustine ca jertfa este pentru toti oamenii, dar poate fi valorificata doar prin urmarea lui Hristos, adica o credinta in El, Botezul si celalalte Sfinte Taine. Hindusul nu beneficiaza de aceasta decat daca devine crestin.

1-
Uau, câtă ”înțelepciune”! Exact la momeală ați sărit și ați ”mușcat” ce v-a îndemnat... duhul care vă ”zorește” fără vă lase să luați aer; oare gândiți că n-am citit eu versetele acelea înainte de a le posta?
Simplu, dvs nu puteți gândi ceea ce nu faceți.

Nici bărbatul din cetate(cel posedat), nici demonii care-l posedau nu au căutat prezența lui Iisus, dar de unde să înțelegeți dvs că Duhul Sfânt a coordonat întreaga scenă pentru salvarea necuratului care avea încă Duh Sfânt(adică viață) în el? Demonii care-l posedau pe bărbat Îl rugau pe Iisus să nu-i alunge, contrar voinței nefericitului, care(logic) L-ar fi rugat invers (dacă nu era posedat), adică să fie salvat, ceea ce(ghiciți?) s-a și întâmplat.

Pentru înțelegerea acestui raționament nivelul de logică suficient este de nivel mediu, dar... dacă o socotim... taină, hm(!), nu știu dacă logica ajută.

2, 3, 4= nu mai contează, mă retrag fiindcă sunt vulnerabil...

17. Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.(Rom16,17)

Aici as face si eu o paralela, intrucat rationamentul tau, Demetrius, mi-a trezit o serie de amintiri in legatura cu suferinta psihica si tulburarile constiintei si ale comportamentului.

Demonizatul era evident in stare de constiinta modificata iar comportamentul era in consecinta.
Unde intalnim situatii asemanatoare? Enumar pe scurt cateva situatii:
a) tulburari psihice de intensitate clinica (in mod evident in bolile majore, cu delir si halucinatii etc.);
b) consum de substante psihoactive (droguri, alcool), intoxicatii cu diverse alte substante;
c) imbolnaviri ale creierului precum si degenerescenta senila;
d) traume emotionale severe (stari de soc);
e) graviditate, nasteri si stari postoperatorii;
f) sugestie si transa hipnotica.
Ar mai fi si altele...

Insa as accentua faptul ca suferinta psihica, deprivarea intensa si sitematica, pot duce persoana in stari de modificare semnificativa a functionarii psihice.

Este posibil ca un om cu o personalitate frumoasa, un om cu inima buna, sa zicem asa mai simplu, sa devina de nerecunoscut in conditii severe de existenta. Odata ce se instaleaza modificarea de constiinta el este de nerecunoscut. Totusi, cei care il cunosc, daca sunt binevoitori ii acorda credit si il ajuta sa isi revina, sa se insanatoaseasca. Asa fac rudele, prietenii, cunoscutii -colegi, vecini, apoi medicii, specialistii psi, inclusiv preotii.

Presupun acum ca Domnul cunostea nu doar starea modificarii de constiinta a posedatului, ci ii cunostea si inima. Acolo in adancuri Dumnezeu vede clar ceea ce pentru noi este de obicei inaccesibil, tainic. Acolo in adinc cu siguranta, ma risc eu sa afirm, omul acela striga dupa ajutor. Dar afara nu se auzea, afara in conduita lui era spectacolul posesiunii. Asadar pot spune ca defapt posedatul cere ajutor, e de presupus ca o face, dupa cum orice om cere ajutor dinlauntrul fiintei lui, chiar cand e nebun de legat.
Tocmai de aceea, daca vom merge la camera de garda serviciul psihiatrie, vom vedea un lucru curios: partinatorii sunt plini de furie uneori, lupta cu ura vadita impotriva "nebunului" (intrucat mult au suferit ei de pe urma comortamentului chinuitor al pacientului) in timp ce medicul se straduieste sa ii linisteasca si le da asigurari ca pacientul va avea alt comportament si alta judecata si simtiri dupa o cura de tratament psiho-medicamentos.

Uneori pe la camera de garda vin si posedati. Spectacolul e grozav, terifiant... Pe noi, cand eram studenti, mai ales, intalnirile de la camera de garda unde faceam practica de psihiatrie ne tulburau foarte mult... Si ne miram cum de medicii erau atat de calmi, deseori aproape plictisiti (intrucat aveau deja multa experienta cu astfel de cazuri).

Am vazut posedati la intrarea in camera de garda apoi i-am revazut dupa o saptamana de tratament cu neuroleptice, pe sectie. Uimitoare transformare! Nici urma de posesiune, eventual rusinea si regretul omului ca a facut lucruri pe care in cea mai mare parte nu si le mai amintea insa le aflase de la altii... La fel e si in cazul consumului de substante... Dupa iesirea din betie, de pilda, omul se rusineaza foarte de comportamentul sau din timpul cand nu mai era constient ce e cu el si cu lumea din jur... (din pacate, fara tratament adecvat, rusinea poate duce iarasi la consum si lantul se reia, patternul se repeta, e jale...).

Asadar, precum doctorul stie ca in adincul sufletului bolnavul vrea sa se faca bine si de aceea il si ajuta, presupun ca Doctorul cunostea inima posedatului si "dadea la o parte" vocile care ii stapaneau bietului om comportamentul si mintea.

Deci, tot omul cere ajutor lui Dumnezeu in adincul fiintei sale. Insa ceea ce e bun si firesc in vazduhurile sufletesti, poate fi deturnat si modificat pe masura ce intervin alte straturi ale mintii, care pot fi "defecte" functional, schimonosind mesajul inimii pana la a-l face sa para chiar contrariu in constiinta si in comportamentul vizibil.

Problema/provocarea si sansa noastra tocmai asta si cred ca e:: sa descoperim cum sa cerem ajutor lui Dumnezeu in mod constient si voluntar, asa incat atat adincul inimii cat si restul fiintei, pana la intreaga noastra constiinta, sa fie una. Toata faptura noastra sa devina inchinaciune lui Dumnezeu!. Acesta si este, dealtfel, pentru mine intelesul termenului de "monah", asadar unit, unul... Iar nu scindat si contradictoriu, conflictual in el si cu lumea, cum e tot omul bolnav.

P.S. Pentru posedat ar fi putut cere ajutor, asa cum e de obicei la doctor, nu el ci apartinatorii. Tatal lui, de pilda, ori prietenii, rudele, vecinii... Iar Doctorul Hristos a ascultat rugamintea lor si totodata rugaciunea inimii posedatului.

As mai dori, ma iertati daca abuzez, sa adaug un singur lucru.
Ieri am vazut in troleibuz doi adolescenti, un baiat si o fata. Pareau copii sarmani, crescuti prin cartier sau cine stie cum si unde... Baiatul era evident indragostit de ea, dupa privire s ialte semne. Insa nu stia cum sa se comporte, cum sa isi exprime dragostea. Si ce facea? O ciupea (destul de dureros,, cum mi-am dat seama), o tragea de par, o lovea c-o sticla de cola in cap, o imbrancea... Iar ea, culmea, nu se supara, desi exprima atat durerea cat si neplacerea pe ansamblu a situatiei resimtite... Si ii zambea arar, idragostita si ea.

Nu am intervenit... Din varii motive (am experienta cu adolescentii si nu ma mai arunc oricind si oriunde).

Am cugetat insa cu anumita mahnire tocmai la aceasta: din inima poate tasni un fir de dragoste, insa acesta, pe masura ce trece prin straturile personalitatii, este tradus in fel si chip, e insotit si de alte continuturi, este invesmantat in atatea toale murdare incat atunci cand ajunge la suprafata (adica in lumina constiintei si apoi in comportament), iese exact pe dos. Ce rasol! Ce pacaleala! Ce goanga, ce ratare!

Alte exemple din "dictionarul" meu personal de deturnari ale nazuintelor sfinte pana la transformarea lor in lucruri de iad:
a) vrea sa te ajute, pana te omoara (aici deturnarile sunt in zona priceperilor si a altor competente pe care e musai sa le avem atunci cand voim sa oferim ajutor);
b) vrea sa isi umple sufletul cu ceva frumos si merge in crasma sau in parc unde spune bancuri porcoase (a invatat ca asa se face);
c) vrea sa cunoasca dragostea dintre barbat si femeie si intra pe net sa vada filme porno (asa a invatat ca se face);
d) nazuieste sa se impartaseasca cu Sfant Sangele Domnului, intrucat simte un gol insuportabil si, nestiind/neintelegind ce i se intampla, fiind deviata interpretarea semnalului intarior al inimii catre constiinta, bietul om merge in crasma si bea, bea, pana nu mai stie de el...
e) nazuieste sa se impartaseasca cu Sfant Trupul Domnului, intrucat simte o foame de Hristos si, nestiind/neintelegind ce i se intampla, interpreteaza in termenii si impulsurile atasate ale hranei compulsive si maninca, maninca, obezitate in regula.

Desigur e simplist ce am scris, e doar o schema pentru a sugera automistificarea petrecuta in fiinta noastra, devierile de tot pasul, vicleniile pe firul evenimentelor sufletesti succesive etc.

De aici sustin iarasi cat de necesar este ca omul sa aiba parte de o educatie reala (iar in primul rand de cateheza si practica cu rol educogen): astfel incat sa inteleaga, mai intai, ce i se intampla de fapt. Apoi sa deprinda si modul concret si corect de implinire a celor nazuite. Sfintenia zvacneste-n inima oricarui om, insa e deturnata si mutilata la tot pasul. In adincul unui ucigas poate zvacni inocenta deplina. Dar ce folos, o, Doamne, cata vreme viclenia castiga batalia zborului?....

Iar noi modernii suntem barbari.
Cu toate doctoratele noastre inutile cu tot...

"Tu expui invatatura protestanta" - exact asa mi-ai scris inainte sa te iau putin mai tare ca sa incetezi cu astfel de afirmatii total neadevarate (iar neadevarul este minciuna). Nu era prima data cand faceai astfel de afirmatii, ci non stop tot astfel de acuzatii mi-ai aruncat. Acum vad in sfarsit ca dai inapoi de la astfel de atitudine. Si vad ca nu te poti abtine sa scrii postari cu "X-lescu este asa si pe dincolo si eu am incercat aia si aialalta dar x-lescu nu mai stiu ce". Si bine ca ai scris in sfarsit de ce te aflii pe acest site, ca ai un cui impotriva ecumenismului, era deci o obsesie. Ok in cazul asta, macar o sa stiu de acum inainte cum sta treaba cu tine.

Catalin, te hotarasti in ce crezi si in ce nu? Tu ai zis ca doar sfintii se despatimesc nu omul obisnuit. Ori patima este un pacat facut in mod repetat si de care omul nu se lasa, ca atare nu se poate intra cu patimi in Imparatie pentru ca pur si simplu nu se intra cu pacatul acolo. Daca nu o sa te despatimesti, nici tu nu vei putea intra, si la ce ti-a folosit crestinismul in cazul asta, daca nu sa te condamni singur?

Ai avut lame grele la serviciu azi?... :)

(Vad ca ai trecut instant la hartza, of...)

Draga Catalin,
Te ascunzi dupa deget sau ce? Daca esti macar o data sincer in ceea ce spui atunci te mai intreb o data, si te rog sa raspunzi cu da sau nu: daca ai stii sigur ca s-ar mantui si gramada de necrestini, cei cu fapte bune, TU ai mai fi ortodox? Da sau nu? Te rog sa imi raspunzi simplu si la obiect.
Si acum iti mai pun o intrebare la care te rog sa imi raspunzi iar cu da sau nu: daca ai sti sigur ca s-ar mantui si multime de necrestini, cei cu fapte bune, Ortodoxia ar mai fi pentru tine credinta mantuitoare? Da sau nu? Sau pentru tine ar deveni o filozofie? Da sau nu? Raspuns simplu vreau. Si te rog sa raspunzi in ceea ce te priveste pe tine, nu sa faci ipoteze de cum ar fi pentru mine pentru ca esti departe de a imi intelege gandirea, raspunde deci exact la intrebare: pentru tine cum stau lucrurile?

Te rog sa incetezi definitiv comparatiile cu protestantii si cu oricine altcineva atunci cand vorbesti cu mine. Pastreaza-ti parerile proprii despre protestanti cand raspunzi la postari de ale mele, si raspunde strict la postare atunci cand dai QUOTE.
Multumesc.

Bine-nteles ca este adevarat ce spune apostolul, de aceea toti cei care au pacatele sus amintite nu intra in Imparatie ci asteapta Judecata Domnului iar la Judecata fiecare va primi dupa faptele de milostenie, unii vor trece la dreapta si unii la stanga. Tu esti cel care te faci ca nu vezi anumite pasaje, ca de exemplu cel al Judecatii din Matei 25. Eu le vad pe toate si nu se contrazic.

"Din punct de vedere filocalic" este o afirmatie foarte vaga in spatele careia va ascundeti, la fel ca si afirmatia "Biserica ne invata X si Y. Si o folositi pentru a nega Biblia. Asta este ceea ce observ. Hristos a spus clar ca i-a curatat pe pagani iar dvs. ziceti ca nu, si va ascundeti dupa generalitatea vaga "din punct de vedere filocalic". Si vad ca o tot dati inainte cu juridicul, observ ca aveti niste fraze gata preparate pe care le repetati non stop fara sa observati ca de fapt sunt ca nuca in perete. Dovada: talharul nepocait a fost mantuit la cererea sa in timp ce curatirea paganilor se refera la cu totul altceva. Nici evreii dinainte de Hristos nu se mantuiau dar erau curati in timp ce paganii erau necurati. Nici unul nu se mantuia si totusi religia fiecaruia il facea sa fie curat sau necurat. Ca atare nu mantuirea facea deosebirea ci faptul de a avea sau nu o Lege dumnezeiasca. In Noul Legamant a disparut ideea de necuratie a paganilor. De ce? Tocmai pentru ca acum toti oamenii au o lege Dumnezeiasca scrisa in inimile lor tocmai datorita Jertfei lui Hristos. Nu a primit nimeni o mantuire fortata ci doar o lege dumnezeiasca de respectat, legea iubirii, si pe aceasta lege au primit-o toti oamenii si de aceea nu mai sunt necurati iar Judecata lor dupa fapte va fi dreapta pentru ca acum au si ei legea.

Aoleu, e clar: ai dat din intamplare peste o unghie de dinozaur si esti furioasa ca detectivul din tine nu i-a dat (inca) de cap...
Nu-i nimic, mai e si maine o zi la serviciu, sunt sigur c-o rezolvi pana la urma, ca isteata esti, oho, nu de asta ma indoiesc eu...

Adriana, mi-ai recomandat sa citesc Ieremia 31,27-34, ceea ce am facut cu bucurie. Iti multumesc, nu mai trecusem de-o vreme pe aici...
Apoi mi-ai sugerat sa citesc cuvantul Apostolului. OK.
Vrei sa discutam despre asta?

Ca preambul, daca accepti, te rog si eu ca mai intai sa vezi cum se prezinta Pavel insusi, ca Apostol, in Epistola catre romani (de pilda).
Versetele 1-6. Citeste cine spune insusi Pavel ca este. Te rog sa iei in calcul asta, deoarece am ramas cu discutia noastra in urma, cand eu tot subliniam cine e Pavel si ca NU este apostol al paginilor, in nici un caz, ci al celor care intra in Biserica. Pastorul lor, al celor chemati/catehizati si botezati, ziceam, iar nu al oricarui vietuitor din specia Homo sapiens sapientissimus... In nici un caz al evreilor, si ei dealtfel oameni, care nici astazi nu Il recunosc pe Hristos ca fiind Messia.

Deci, ai vrea sa discutam? Eu chiar te rog, stiu ca ne vom ajuta reciproc sa ne lamurim mai bine, fiecare.

Draga Ioan,

Neamurile sunt exact paganii. Lumea era impartita in evrei si gentilii, adica neamurile sau paganii (si pentru evrei inca este impartita asa). Iar Pavel este apostolul neamurilor pentru ca i-a convertit in special pe pagani. Daca ar fi trait astazi, i-ar fi convertit pe musulmani, hindusi etc., si s-ar fi numit apostolul lor, al paganilor. Iar el a spus ca se facea grec cu grecul etc., deci se facea pagan cu paganul, caci grecii si toti non evreii erau pagani. Bine-nteles ca nu in sensul de a le adopta pacatele, dar un sens exista. Care dupa parerea ta?
Deacord cu cei care nu accepta Evanghelia, dar eu vorbeam de cei care nu au auzit-o niciodata. De ce va place sa Il vedeti pe Dumnezeu acuzand pe nedrept nevinovati? Nu pentru ca voi sunteti cei ce acuzati pe nedrept si va justificati invartosarea inimii acuzandu-L pe Dumnezeu pe nedrept?...

In ceea ce priveste profetia, Ap. Pavel arata ca tocmai se indeplinise, traim deci Noul Legamant in care copiii nu mai sunt pedepsiti pentru greselile parintilor (asa cum se intampla in VT cu pedepsele pana la a treia generatie) si in care Legea lui Dumnezeu este scrisa in inimile oamenilor direct de Dumnezeu ca sa nu mai aiba nevoie sa-i invete nimeni. Si iata ca exact in BO se invata contrariul, cum ca ar fi nevoie sa te invete oamenii ca altfel tu nu pricepi, nu esti suficient de inaintat ca sa primesti direct revelatii.
Concluzia: ori profetia minte, ori spune adevarul si inca nu suntem sub noul legamant, ori spune adevarul si suntem sub noul legamant si invatatura este scrisa direct in inima dar atunci este o alta decat cea din biblioteca: este legea iubirii pe care o stie oricine, indiferent daca crestin sau nu.

In ceea ce priveste curateala, tocmai am dat explicatiile. Nu se refera deloc la curatarea automata de pacate. Vedeti postarea.

Pentru restul, nu discut pana nu aduceti toate citatele, caci in absenta citatelor si demonstratiilor, acuzatiile dvs. nu au valoare ci sunt calomnii.

Prin pagini inteleg neamurile necrestinate. Orice popor necrestinat e popor de pagini. In imperiul roman erau o multime de pagini, oameni necrestinati, inclusiv cei de pe teritoriul Scitia Minor, de pilda, unde au adus Evanghelia primul chemat, Andrei si Filip Apostolul, iar oamenii au primit saminta asa incat poporul roman a devenit simultan cu etnicitatea lui si popor crestin. Singurul popor din istorie cu aceasta dubla formare: etnogeneza si hristogeneza.
Bun, acum sa ne intoarcem la oile noastre, te rog. Stim cine sunt paginii/neamurile.

Cum ramane insa cu Pavel? Si cu Ieremia? Si cu noi?

Tare te mai impiedici in termeni adica in forme in loc sa intelegi sensul. Ca atare iti spun inca o data cu formele tale: hindusul si musulmanul si ateul si cine mai vrei tu, care nu L-au intalnit pe Hristos in viata asta, vor deveni crestini in momentul Judecatii exact ca talharul pe cruce daca au lucrat faptele bune in viata asta, si deci se vor mantui in stare de crestini. Pentru ca tot genunchiul se va pleca in fata lui Hristos. Daca nu se pleaca acum din nestiinta se va pleca la Judecata si toti oamenii vor fi crestini, unii cu fapte bune si altii cu fapte rele. Acu' poate ca iti este mai clar.

Usurel cu acuzatiile, linisteste-te. Nu acuz pe nimeni de nimic. Discutam potolit, te rog, nu ma amesteca cu alti forumisti de aici (cu ortodoxistii radicali).
Daca nu vrei sa discutam chestiunea si ai mai mult chef de cearta, atunci e in regula, inteleg.
Ma retrag intrucat n-am pofta de cearta aiurea si continui sa citesc Epistolele, in acord si cu recomandarea ta dealtfel; oricum aveam de gand s-o fac, ca de obicei.

Acum ca intotdeauna genunchiul omului nu se apleaca la Hristos nu din nestiinta, ci din mandrie.

Cine nu a auzit de Hristos pe Terra? Ca eu cred ca si pietrele Il cunosc.
Ce tot spui?

Din nestiinta sunt atatea miliarde de pagini? Nu din refuz cu buna stiinta? Cine ii impiedica pe hindusi, pe musulmani, pe brahmani, pe atei, pe agnostici sa plece capul si genunchiul inaintea Domnului? Nestiinta? Nu au auzit de El?

NU! Mandria, asta ii impiedica. Mandria si nebunia.

"L-ar fi rugat" dar nu a facut-o, nu? Si iata ca a fost salvat fara niciuna din conditiile enumerate de dvs. Eu am inteles perfect ca Duhul Sfant a coordonat intreaga scena pentru un pacatos nebotezat (nici ortodox nici altceva) si posedat pe deasupra. Si exact asa face Duhul Sfant pana in ziua de astazi. Eu am inteles foarte bine, multi altii de pe aici nu au inteles ca Domnul lucreaza si in acest mod, cu ajutorul Duhului Sfant pentru toti cei care sunt prea morti duhovniceste pentru a mai cere ceva. Si apropos de faptul de a fi viu: conform Evangheliei, doar cel nascut din Duhul Sfant este viu.

Cat despre citatul din Pavel, no comment, trebuie sa va retrageti complet de pe site daca doriti la modul serios sa il respectati.

Si asta nu-i tot harta, Ioane? De ce vrei sa ma provoci si tu? Ca sa vezi contra reactia? Sau crezi ca s-a vrut impacare? Daca da, nu-i metoda cea mai buna inceperea unei noi harte. Este drept ca contra-atac, dar de ce trebuie unii sa atace mereu?

Pana la Lucrarea lui Hristos, usa catre Imparatie, Usa Milostivirii nu exista. Oamenii petreceau inchisi in afara Imparatiei lui Dumnezeu.

Dar s-a apropiat, candva, spune Proorocul, Imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va! s-a strigat. Pocaiti-va!, a intarit si Dumnezeu cu primul cuvant rostit la inceputul lucrarii Sale.

Prin Hristos, iata, fiinta umana are acum o usa catre Imparatie.
Exista in sfarsit o cale de evadare din celula mortii.

Cum faci daca vrei viata? Pocainta, viata de nevointa si astfel cauti sa intri pe Usa! Unde? In Imparatie.

Daca nu, nu. Stai si te uiti ca boul la poarta veche. Adica refuzi sa pleci capul si genunchiul la Hristos. Te tii batos. Nici nu iti pasa ca Exista o Usa a Milostivirii pentru Imparatie.

Hristos S-a jertfit pentru ca oamenii sa capete acces la Dumnezeu. Tu spui ca deja poarta in inima iubirea, ca e scrisa acolo etc. Bun, si? Si ce-i cu asta? Asta nu insemana deloc ca au si alergat la Usa, precum iarasi nu inseamna deloc ca vor fi si intrat sau ca vor intra.

Domnul nu ofera mura in gura Imparatia. Prin Jertfa a oferit doar posibilitatea, SANSA de a accede omul in Imparatie. In acest scop a fost trimis si Mangaietorul ("va este mai de folos voua..."), ca sa nu uitam Usa si Calea catre Ea, sa nu ramanem pe aici prin lumea asta pe vecie, blocati.

Iar pentru toate acestea avem nevoie de pastori care sa ne ajute in pregatirea pentru Marele Drum. Nu vom pasi nici un micron in Imparatie, daca nu suntem pregatiti pentru Ea.

Acolo nu-i ca aici, Adriana. Este foc mistuitor, care arde toata necuratia. De aceea avem nevoie de haine de nunta, sa ne imbracam asadar in credinta dreapta si in fapte bineplacute Domnului, dupa Botez.
"1. Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2. Prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta in care stam si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3. Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare
4. Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde.
5. Iar nadejdea nu rusineaza, pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre prin Duhul Sfant, Cel daruit noua." (Romani, Cap. 5)

Sorry, iarta-ma te rog, se vroia o gluma nevinovata, te rog sa intelegi. N-o lua in nume de rau, m-oi fi pripit ca un badaran.
Iarta-ma! Nu am vrut sa te necajesc, Adriana...

Ioan,

Eu sunt deschisa discutiilor dar nu stiu ce as putea sa adaug fata de ceea ce am zis deja. Poate sa pornesc de la Pavel? Pavel era evreu din diaspora greceasca, dar avea si cetatenia romana, lucru cel putin ciudat pentru un fariseu, pentru ca romanii erau pagani, erau dintre neamuri, neamuri pe care evreii le numeau gentilii. Ori tocmai aceasta dubla identitate, religie evreiasca si cetatenie romana, il faceau candidatul ideal pentru a predica paganilor, adica neamurilor, adica gentililor. Toti stramosii nostrii au fost pagani, au fost neamurile, gentilii din punct de vedere al evreilor. Iar aceasta idee a fost preluata multa vreme si de crestini care au separat lumea in crestini, evrei si pagani (toti ceilalti). Si la fel fac si musulmanii de exemplu, impart lumea in musulmani, evrei si necredinciosi. Revenind, daca Domnul nu i-ar fi curatat pe pagani, nici Pavel si nici Petru si nici un alt evreu nu ar fi avut dreptul sa propovaduiasca neamurilor, adica paganilor non-evrei, simplul contact cu paganii ii facea si pe ei impuri. Iar impuritatea era vazuta prin lipsa unei legi Dumnezeiesti la pagani. Pe acelasi criteriu crestinii i-au considerat pagani pe toti ceilalti in afara evreilor, fara sa isi dea seama ca doar nu cu putin timp in urma erau in aceeasi barca si nu a fost meritul lor ca au primit credinta ci stiti care este ironia sortii? Faptul ca crestinismul s-a raspandit mai ales in Europa si apoi in culturile derivate din cele europene occidentale, si nu a prins decat putin sau aproape deloc la asiatici sau africani (inclusiv orientali) pe vremea apostolilor, se datoreaza civilizatiei grecesti si in speta filozofiei grecesti raspandita prin cultura, si aceasta filozofie ce si-a pus amprenta pe cultura europeana a permis raspandirea crestinismului in aceasta zona.. Iar filozofii greci, de teama sa nu necinsteasca vreun zeu, aveau un spatiu gol dedicat zeilor necunoscuti, si de acest vid s-au folosit primii increstinati pentru a spune ca ei il propovaduiau exact pe acel Dumnezeu necunoscut... In alte religii insa nu exista spatii goale de umplut si de aceea crestinismul a prins atat de putin...

In ceea ce priveste Ieremia, tocmai ca nu asta ti-am recomandat in sensul ca citatele erau deja date, ci ti-am recomandat sa citesti exact acelasi citat reprodus de Pavel ca sa vezi/vedem cum il intelegea el. Este vorba de Evrei capitolul 8.

Multi oameni nu au auzit de Hristos pe Terra, iar din cei care au auzit, foarte multi habar nu au cine a fost si ce a facut. Deci este inca mult de lucru.

Sunt atatia necrestini care se pocaiesc! Foarte multi! Si eu as putea zice ca doar mandria ii impiedica pe unii crestini sa o vada. Si apropos de evrei, din tot ce am vazut pana acum in materie de cainta iti spun sincer ca cel mai mult imi place cum se practica la ei (Teshuva se cheama), este conform 100% cu ceea ce invata Iisus.

Nu pot sa inteleg cum poti intreba "si ce-i cu asta" cand iubirea este de fapt TOATA Legea?... Sigur ca Domnul a oferit doar posibilitatea, apoi depinde de om daca iubeste sau nu, dar de putut poate pentru ca exact asta este posibilitatea oferita. Toti pot iubi, toti.
Vezi cum zici tu ca este nevoie de pastori? Cum ramane atunci cu faptul ca
"nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand Cunoaste pe Domnul! - caci toti Ma vor cunoaste de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor; Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte"

Cum se aplica asta in Ortodoxie? Daca eu nu am dreptate, aratati-mi voi cum se aplica pentru ca deocamdata vad ca spuneti pe dos...

Trebuie faptele bine-placute si iti amintesti pilda samariteanului milostiv? El era pagan din punct de vedere al evreilor iar Domnul ce i-a zis evreului care vroia sa stie ce sa faca pentru a primi viata vesnica? Raspunsul Domnului a fost: "Mergi si fa la fel". Tradus in zilele noastre stii cum ar fi? Ca si cum tu L-ai intreba pe Domnul ce sa faci ca sa te mantuiesti iar El ti-ar da pilda musulmanului milostiv si ti-ar zice: "mergi si fa si tu la fel". Exact la fel de socant a fost si pentru evrei sa auda asa ceva, pentru ca samariteanul era pentru el ca si musulmanul pentru noi: un pagan idolatru si necurat...

:) Mi-am dat seama, dar prea tarziu, iarta-ma si tu te rog!

Vad ca ai completat postarea anterioara. Eu iti spun foarte sincer ca la fel gandesc si eu ca apostolul! Este nemaipomenit sa il cunosti pe mantuitorul tau.
Astazi un coleg (catolic) a spus ceva de genul: sunt muritor in fiecare clipa pe care o traiesc. O colega atee sau mai degraba agnostica a interpretat in felul urmator: "intr-adevar, putem muri in fiecare clipa", si gandul era unul trist pentru ea. Ca atare am intrebat-o cum i se pare faptul ca eu zic mai degraba "traiesc eternitatea cu fiecare clipa"? I s-a parut nemaipomenit dar asa ceva nu poate exista (in conceptia ei). Si uite ca nu am ce sa-i reprosez acestei fete din punct de vedere al calitatii umane: echilibrata, cu bun simt, saritoare mereu in ajutor, linistita, nu vorbeste urat, nu se cearta, etc. Nu pot crede in nici un caz ca Dumnezeu cel care s-a aratat atat de bun, o sa o arunce in Iad doar pentru ca nu a constientizat cu intelectul ca ceea ce are ea in inima vine de la Dumnezeu. Si am purtat cu ea o scurta discutie pornind de la acest ceva din inima ei care o indeamna sa lucreze binele. Desi a auzit de Iisus sunt convinsa ca nu stie prea clar ce-i cu Iisus. Eu am multi prieteni si din randul ne-crestinilor, oameni de valoare, oameni care sunt OAMENI, si nu ma pot vedea mergand eu in Rai si ei in Iad, ce sa fac fara ei in Rai? Daca pe atatia bolnavi Iisus i-a vindecat pentru rugaciunea celorlalti pentru ei, de ce nu mi-ar vindeca si prietenii? Pana la urma necredinta vindecarii celorlalti este o simpla dovada a putinei credinte proprii, de aceea fiecare primeste inapoi cu masura judecatii proprii...

Bun, am citit Epistola catre Evrei. Ca de obicei, sesizez si acum modul in care e structurat cuvantul Apostolului catre evrei: dupa ce face clarificarile necesare (stiute fiind dificultatile de intelegere datorate vechii vietuiri) si reaminteste temeiurile credintei crestine, Pavel trece la indemnurile finale. Aici e miezul mesajului, tinta, scopul central al epistolei.

Ia sa vedem ce zice!

Cap. 10 Evrei
"19. Drept aceea, fratilor, avind indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor prin sangele lui Iisus,
20. Pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau,
21. Si, avind Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Sa ne apropiem cu inima curata, intru plinatatea credintei, curatindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rau, si spalindu-ne trupul in apa curata,
23. Sa tinem marturisirea nadejdii cu neclintire, pentru ca credincios este Cel ce a fagaduit,
24. Si sa luam seama unul altuia, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune,
25. FARA SA PARASIM BISERICA NOASTRA, precum le este obiceiul unora, CI INDEMNATORI FACINDU-NE, cu atat mai mult cu cat vedeti ca se apropie ziua aceea."

In fine, as scoate in evidenta si versetul 13.17:
"Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avind sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinind, caci aceasta nu v-ar fi de folos."

Iata asadar invatatura lui Pavel, Apostol in Biserica Domnului...

Acum, ce sa mai spun, decat sa ne vedem fiecare, cu toata onestitatea, cam pe unde ne aflam si sa luam aminte si sa facem ce avem fiecare de facut pentru sufletul nostru si pentru toti ceilalti, cu Mila lui Dumnezeu, Caruia I se cuvine toata lauda, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. AMIN+

Si totusi paralela nu e tocmai potrivita, cred eu. Voi incerca sa iti dau un raspuns maine, acum sunt deja f. obosit, e tarziu tare, adorm pe taste... Revin maine, sper.
Multumesc pentru dialog, Adriana! Pentru mine a fost folositor, saru'mana...:)
Domnul sa te ocroteasca cu harul Sau! AMIN+

http://www.youtube.com/watch?v=llg5e7nrkQw

http://www.youtube.com/watch?v=W0uITA8ofUo

Asta mai lipsea!.....:))

Pentru a intelege aceste cuvinte, trebuie sa ne asezam in timpul in care propovaduia Pavel si sa vedem ce inseamna exact cuvintele sale. Credinta pe care o propovaduia era una foarte simpla fata de cea de azi: trebuia crezut in Hristos ca rascumparator al nostru si trebuia lasarea de pacate. Ori multi porneau cu entuziasm dar la lasarea de pacate se cam poticneau si de aceea paraseau biserica. Nu era deloc ca acum, sa fie acceptati inauntru pacatosii cronici. Oricat ni se pare noua, celor de astazi, ca ar fi fost dur, atunci asa era, si are apostolul o comparatie cu dospitura care strica toata painea. Ca atare pacatosii cronici care nu isi lasau pacatele se autoexcludeau sau erau exclusi (ex. cazul adulterului cu nevasta tatalui) iar cei care marturiseau impotriva lui Iisus ca mantuitor si impotriva evanghelieiui, adica ereticii (aceasta era erezia si nicidecum altceva) trebuiau tinuti la distanta. Si din nou, toate aceste invataturi se refera la comunitatea care il cunoaste sau a auzit de Iisus, si nicidecum la cei care nu au auzit niciodata. Si nu trebuie uitat ca Biblia (NT) nu exista ca atare era mare lucru daca macar o scrisoare aveau de la Pavel, nu era ca acum sa stam noi sa teologhisim si sa facem exegeza biblica, patristica si cine stie ce altceva. Era totul clar: crezi in Iisus si te lasi de pacate? Daca da, te botezi, intri in ceata sfintilor adica biserica si faci cum a zis Iisus si asa primesti viata vesnica la Invierea in trup.

In ceea ce priveste ascultarea de mai marii nostrii, Pavel cerea ascultare inclusiv fata de conducatorii laici, din punctul asta de vedere era un romantic care credea sincer ca stapanirea atat laica cat si religioasa era data de Dumnezeu pentru a priveghea asupra noastra, ori daca aplicam cuvantul lui de ascultare la biserica asa cum cere Pavel, stii la ce ajungem? La biserica romano catolica, si de asemenea la unele secte gen Martorii lui Iehova unde doar capii decid ce este erezie si ce nu. Intr-un nici un caz nu se aplica in BO ascultarea neconditionata ci ascultarea merge doar pana intr-un punct: pana la erezie. De mai marele eretic nu trebuie ascultat. Si iata cum se prabuseste tot sistemul pentru ca se da fiecarui individ libertatea de a judeca cine este eretic si cine nu...

Si sa nu uit: apostolul zice "cu atat mai mult cu cat vedeti ca se apropie ziua aceea" - ziua era tocmai revenirea Mantuitorului pe care o asteptau cu totii in viata lor, ei traiau cu aceasta promisiune ori anii treceau si Domnul nu mai venea, de aceea unii paraseau credinta cand vedeau ca cele promise nu veneau si in schimb trebuiau sa duca o viata plina de privatiuni fata de toti cei din jur, de aceea apostolul insista sa nu se lase pagubasi, acesta este sensul indemnului de a nu parasi biserica, si de aceea ii indemna pe toti sa se intareasca unul pe altul in aceasta asteptare...
Eu daca m-as pune in pielea unui evreu de astazi, cu siguranta nu as putea fi convinsa de aceasta epistola catre evrei tocmai pentru faptul ca anunta o zi pe care cei de atunci o vedeau ca se apropie ori dupa 2000 de ani ea inca nu a venit. Sunt anumite aspecte incomode in Biblie fata de care Biserica inchide ochii pentru a nu-i zdruncina credinta, pentru ca ele dovedesc ca ceea ce zicea Pavel "Cine spune ca ar cunoaste totul inca nu a cunoscut cum trebuie" i se aplica inclusiv lui. Daca cineva v-ar spune ca Domnul o sa vina in timpul vietii noastre iar El nu vine, ce credibilitate mai are acea persoana pentru generatiile urmatoare? Cam asa si Pavel pentru evrei...

La nivel teologic se stie ca primii crestini asteptau Parusia in timpul vietii lor, eu am aflat prima data de la un student la Teologie, doar apoi am vazut in Biblie ca asa este, ca atare mi-am pus intrebarea: ce credibilitate sa mai aiba Biblia in cazul asta? Dupa care, cand am descoperit ca de fapt in Noul Legamant omul nu mai este invatat de vecinul ci direct de Dumnezeu (iar asta o spune si Apostolul Ioan) iar m-am intrebat ce credibilitate mai are atunci religia crestina in care nu se intampla asa ceva? Putem inchide ochii si sa facem ca musulmanii, sa zicem ca religia noastra este adevarata pentru ca pe asta am primit-o de la stramosi, sau sa incercam sa patrundem sensul intregii Biblii si sa vedem daca se pot armoniza toate impreuna. Eu aceasta armonie am gasit-o: Dumnezeu este iubire, Legea lui este una a iubirii, si aceasta Lege a iubirii este scrisa de Dumnezeu in inima omului pentru a nu avea nevoie sa il mai invete vecinul, este singura lege cunoscuta de toti oamenii pe aceasta planeta, ori ce altceva trebuie invatat de la oameni...
Daca eu gresesc, atunci astept sa dati voi o alta explicatie care sa poata acoperi si pasajele incomode din Biblie, sa imi explicati de ce aveti nevoie de atat de multi invatatori, o biblioteca de scrieri daca conform Bibliei ar trebui sa nu mai aveti nevoie ci sa fiti invatati direct de Dumnezeu.

Da' cum le-ai gasit? :))

Apropos de Parusie
 

Unul din profesorii de la Facultatea de Teologie ortodoxa, ne-a spus ca a incercat sa isi explice de ce catolicii au facut cruciadele. Si explicatia pe care si-a dat-o a fost faptul ca la inceputul celui de al doilea mileniu, crestinii au crezut din nou ca Parusia este extrem de aproape, in timpul generatiei lor, si ca atare au luat atitudine: in vest atitudinea a fost de a porni o ampla actiune in forta de increstinare a lumii intregi, increstinare ce trebuia facuta inainte de Parusie, au inceput deci cruciadele, in timp ce in est atitudinea a fost o alta, de a-si fabrica cosciugele si de a dormi in ele.
Asta mi-a amintit ca citisem candva de crestini care dormeau in cosciuge pentru a avea mereu in fata ochilor momentul mortii, dar nu prea mai stiu unde si oricum nu facusem atunci legatura cu Parusia. Observ insa ca in acest inceput de mileniu exista o puternica miscare fundamentalist integralista in cam toate religiile, si ma intreb daca nu o fi acelasi mecanism psihologic legat de ideea inceperii unei noi perioade in istoria umanitatii. La sfarsitul mileniului trecut imi zicea cineva ca un francez ar fi facut urmatoarea afirmatie: mileniul al 3-lea ori va fi unul religios, ori nu va mai exista. Si imi ziceam ca chiar sunt curioasa daca asa va fi sau nu...

Afirmatia dvs este tendetioasa.
Nu (ma) ascund in filocalie, dimpotriva... ceea ce am inteles din studiu si trairea pana in prezent aceea scriu.
Consider din punct de vedere duhovnicesc, al hristificarii ca teologia, teopraxia si teognosia ortodoxa (filocalica, patristica) este inechivoca. "Pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte"... evident fapte ale conlucrarii cu harul lui Dumenzeu.

Iertati-ma stimabila, insta afirmatiile dvs nu sunt pertinente. Demnostrati inechivoc ca Sfintii Parinti nu vietuiesc conform invataturii lui Hristos Iisus.
Cum putetei afirma ca teologia, teopraxia, teognosia Sfintilor Parinti (filocalia) nu este Conform Sfintei Scripturi?
Cum puteti afrima spre exemplu ca Sfantul Luca Al Crimeei, Sfantul Spiridon, Sfnatul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif... nu SUNT hirstificati (indumnezeiti prin har) conform Sfintei Scripturi?
Mai multe nu adaug...

Stimabila, afrimatiile mele nu sunt "dupa capul meu"... ci sunt conforme cu invatatura Sfintilor Parinti.
Referinte:
*** Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii vol. I-XII, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae. Bucureşti: Humanitas, 2004.
ISAAC SIRUL, Sfântul, Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata. Partea a II-a recent descoperita, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2007
ISAAC SIRUL, Sfântul, Cuvinte catre singuratici. Partea a III-a recent regasita, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2007
MAXIM MĂRTURISITORUL, Sfântul, Ambigua, trad. Pr.Prof. Dumitru Stăniloae. București: IBMBOR, 2006.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Cateheze. Scrieri II, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2003.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Discursuri teologice si etice. Scrieri I, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2001.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Imne, epistole si capitole. Scrieri III, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2001.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Viata si epoca. Scrieri IV, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2006.

Afirmatiile dvs sunt straine atat de invatatura filocalica. Sfanta Scriptura pune accentul pe Duhul Sfant si nu pe lege... persoana umana este mantuita de Iisus Hristos in sens de tamaduire si nu in sens juridic asa cum eronat sustineti dvs... ca "legea e cea care da viata". NU ci "Duhul Sfant da viata" intru Hristos Iisus.

Asadar:
"îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
17. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
18. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin. " II Petru 3

Sfintii Parinti au cognitia inechivoca a Domnului Iisus Hristos prin Harul Sau. Doar cateva exemple ofer: Sfantul Luca Al Crimeei, Sfantul Spiridon, Sfnatul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif...

Cine are urechi de auzit sa auda... si cine are ochi de vazut sa vada... si cine are minte (intelect) pentru congnitie duhovniceasca sa CUNOASCA pe Hristos Iisus (in Sfintele Taine ale Bisericii Sale dupa invatatura Sfintilor Parinti). Amin.

Doamne ajuta.

P.S. Va rog sa ma iertati... nu am vreme pentru polemici inutile. V-am indicat materiale de studiu... daca doriti sa le studiati va rog sa o faceti in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine... altfel nu este posibila intelegerea duhovniceasca...

"Sminteala este pacatul necredintei sau al indepartarii de credinta in Dumnezeu, si acest pacat poate avea diferite forme de manifestare:

- Intr-o forma incipienta, dar cu rezultate uneori pozitive, deci dincolo de lucrarea pacatului, sminteala poate sa insemne: ispitire, incercare de a indeparta de credinta.
- Intr-o forma accidentala, se manifesta ca indepartare temporara de credinta, din cauza neintelegerii credintei.
- Pacatul acesta poate fi sters de Dumnezeu prin actul pocaintei celui care se sminteste.

- Prin referire la adevarul divin revelat, sminteala este invatatura de credinta neadevarata, este erezia.

- Intr-o forma persistenta si inradacinata, cu consecinte grave, sminteala cronica si iremediabila poate deveni fatarnicie: necredinta sau indepartarea de credinta, atunci cand devine realitate cu valoare existentiala, face din om, un om fara Dumnezeu."

http://www.crestinortodox.ro/editori...ala-88850.html

Iata deci ca in cazul ereziei sminteala este invatatura de credinta neadevarata , asa zisul adevar al unui eretic este prilej de sminteala pentru multi crestini. Mai ales cand ereticul este un bun orator.

Fals! Erezie!
 

Asta este varianta ta eretică de interpretare a Scripturii şi delatfel te-am rugat foarte clar să arăţi care sunt fundamentele biblice pentru afirmaţiile pe care le faci, şi până acum nu ai adus nici cea mai mică argumentaţie. Prin urmare continui să vorbeşti fără absolut nici o acoperire, fără absolut nici o credibilitate, fără absolut nici un fundament doar pentru că aşa ai înţeles tu "ce scrie în Biblie". Citatele nu vreau să le caut ci vreau să le arăţi tu foarte clar şi să explici pe ce baze proferezi erezia pe care o proferezi având în faţă citatele biblice.

Acum hai totuşi să vedem ce scrie cu adevărat în Biblie şi ce inventezi tu pe lângă Biblie:

27. “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi semana in casa lui Israel si in casa lui Iuda o samanta de om si samanta de vite;
28. Precum am privegheat asupra lor ca sa-i smulg si sa-i zdrobesc, ca sa-i risipesc, sa-i vatam si sa-i pierd, asa voi priveghea asupra lor, ca sa-i zidesc si sa-i sadesc, zice Domnul.
29. In zilele acelea nu vor mai zice: “Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii”.
30. Ci fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida, aceluia i se vor strepezi dintii.
31. Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou.
32. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul.
33. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor.
34. Si nu se vor mai invata unul pe altul si frate pe frate, zicand: “Cunoasteti pe Domnul” ca toti de la sine Ma vor cunoaste, de la mic pana la mare, zice Domnul, pentru ca Eu voi ierta faradelegile lor si pacatele lor nu le voi mai pomeni”. (Ieremia 31, 27-34)

Deci care este legământul cel nou pe care îl încheie Dumnezeu? Legământul cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, iar asta în contextul şi prin prisma Noului Testament înseamnă încheierea legământului cu noul popor al lui Dumnezeu, cu noul Israel adică cu Biserica lui Christos. Deci nu este vorba despre un legământ încheiat în mod direct cu toată umanitatea, ci este unul încheiat cu Biserica lui Christos, iar prin Biserică acest legământ se transmite mai departe.

Deci când vorbeşte acolo despre legea scrisă în inimi este vorba despre poporul ales al lui Dumnezeu, nu scrie absolut niciunde în text că ar fi vorba despre toţi sălbaticii din Papua sau din altă parte. Transformarea şi a altora se bazează pe încorporarea lor în Biserică, aici în Biserică fiind valabil legământul cel nou cu poporul ales al lui Dumnezeu, popor care în Noul Testament este chiar Biserica lui Christos. Acesta este noul popor ales, acesta este poporul făgăduinţei, acesta este poporul legii celei noi înscrise prin Duhul Sfânt în inimă, iar extrapolările pe care le faci sunt nejustificate, şi este absolut evident că în afară de afirmaţii fără acoperire nu ai adus nici un fundament biblic pe care să îţi sprijini propriile teorii extra-biblice.

Christos a asumat toată firea umană, pentru că firea Lui umană este una universală, El este Fiul Omului, adică "fiul" întregii omeniri, nu este doar fiul Mariei, dar această asumare devine actuală şi activă doar în Biserică şi prin Biserică. De aceea afirmaţiile pe care le-ai făcut sunt absolut deplasate, neîntemeiate, şi dealtfel, după cum bine se vede şi după cum bine vede toată lumea de pe forum, nu ai adus nici un fundament biblic sau al Sfintei Tradiţii pe care să îţi fundamentezi propriile teorii, căci adevăruri nu sunt atâta timp cât nu le probezi cu nimic şi rămâi doar la nivelul de ipoteze nefundamentate.

Că legea firii necreştinilor nu este aceeaşi cu legea noului legământ este un adevăr foarte clar arătat de Scripturi şi de Tradiţie

6. Si intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
7. Ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra,
8. Pe care nici unul dintre stapanitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei;
9. Ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.
10. Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu.
11. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu;
13. Pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti.
14. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste.
15. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni;
16. Caci “Cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-L invete pe El?” Noi insa avem gandul lui Hristos. (1 Corinteni 2, 6-16)

Din Epistola întâia către Corinteni se vede foarte clar diferenţa pe care Sfântul Apostol Pavel o face între omul duhovnicesc şi omul lumesc, între Duhul pe care îl primeşte cel duhovnicesc de la Christos şi de la Tatăl în Biserică şi duhul lumii, lumesc care îl caracterizează pe cel care este lumesc, nu duhovnicesc. Dacă lucrurile ar sta conform ipotezelor tale (pentru că afirmaţiile tale nu au un rol mai mare decât cel de ipoteză de lucru) această distincţie pe care o face inspirat de Dumnezeu Sfântul Pavel nu ar trebui să existe, însă ea există şi invalidează falsele tale ipoteze.

Un al treilea argument care invalidează ipotezele tale pe care singură şi cu auto-"binecuvântare" ţi le-ai ridicat la rang de dogme este cel din Evanghelia după Ioan, unde se vede din nou foarte clar că Duhul Sfânt nu poate fi primit de "lume", cu alte cuvinte că extinderea, extrapolarea pe care ai făcut-o este ilegitimă, nejustificată şi eretică, invalidând din nou falsele tale teorii şi ereticele tale interpretări ale Sfintelor Scripturi.

16. Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac,
17. Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi! (Ioan 14, 16-17)

Ca să concluzionez, am adus justificări din Cartea profetului Ieremia, din epistola întâia către corinteni a Sfântului Pavel şi din Evanghelia după Ioan care îţi invalidează ipoteza pe care ai proferat-o fără nici un fundament. Ipoteza ţi-a fost invalidată, aşteptăm să vedem dacă mai ai ceva de spus în favoarea ta înainte de a trage concluzia finală (Verdict: EREZIE).