În prealabil postat de Iliana
(Post 471664)
Mi-a placut foarte mult comentariul domnului Vlad, asta-mi intareste convingerea pe care o aveam si eu despre rugaciunea pentru altii. Cat despre istorioara domnului Zaharia mi se pare de asemenea foarte adevarata in conditiile in care cei ce se roaga pentru altii o fac din mandrie, gandindu-se ca fac un lucru maret, demn de lauda! Cred ca e o mare, mare diferenta intre a te ruga pentru altii din iubire fata de ei si a te ruga din mandrie. Este ca si atunci cand ajuti pe cineva: din iubire si cu bucurie sincera ca poti sa-l ajuti sau din mandrie, orgoliu, slava desarta (sa vada si acela, dar si altii daca e posibil cat de ''marinimos'' si cat de ''bun'' esti tu!
Cred ca in asta consta diferenta pe care multi nu o sesizeaza, dar pe care Dumnezeu o stie, cu siguranta. Trebuie sa fim atenti la ce simtim, la ce gandim atunci cand e vorba de altii, dar si cand e vorba de noi insine.
Cat despre a-i trece sau nu pe pomelnic pe cei care sunt botezati ortodox, dar nu prea mai merg la biserica (merg doar la nunta, botez, Inviere sau vreun alt eveniment) si care nu sunt impotriva lui Dumnezeu ci, dimpotriva, sunt nu stiu cum as putea sa spun: credinciosi nepracticanti sau ceva de genul asta, adica traiesc intr-o oarecare ignoranta, nepasare, lene, dar nu ateism declarat, nu stiu ce sa spun, daca e bine sau nu. Poate mai vedem si alte pareri, personale sau preluate de la preoti, monahi etc. O sa-l intreb si eu pe duhovnicul meu.
Repet, eu asa credeam, ca e bine sa-i trecem pe pomelnic pentru a ne ruga pentru ei. Si eu am fost pana nu de mult in aceasta situatie (indiferenta, nestiutoare) si in momentul in care Dumnezeu m-a ajutat sa-L cunosc, sa cunosc frumusetea credintei ortodoxe mi-am dat seama cat e de bine si mi-as dori ca si cei dragi mie sa vada, sa simta acest lucru, sa nu mai traiasca in nestiinta si indiferenta pentru ca nu sunt fericiti asa, dar ei acum nu-si dau seama (cunosc din proprie experienta!).
Doamne Ajuta tuturor!
|
