De ce crezi că orice întrebare tembelă ar trebui să aibă un răspuns?

Omul cu adevărat raţional...
 

Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeu. (Cuviosul Antonie cel Mare)

Raspuns pentru UNNOOM
„N-ai voie sa intrebi!
Nu stiai asta?
Acum cateva secole pentru astfel de intrebari ai fi fost torturat, supus la "exorcizare fortata" si ars pe rug (sau alte variante de morti chinuitoare)...
Ai auzit de procesul lui Galilei?
Stiai ca unii dintre parintii revolutiei stiintifice, Descartes a trebuit sa fuga din tara sa?”


E o tactica sa intelegi ce vrei; e mai trist cand nu intelegi deloc.
Referirea la Procesul lui Galiei ar putea fi hazlie (daca n-ar avea urme de infatuare); Galilei a fost judecat de Inchizitie, la Roma, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, pentru conceptia sa heliocentrica si a fost obligat sa abjure (sau, mai precis, a ales sa abjure ca sa nu fie ars pe rug ca predecesorul sau Giordano Bruno; asa si-a salvat mare parte din lucrari, si a mai trait vreo zece ani , avand domiciliu fortat). Giordano Bruno, adept al panteismului, a fost ars pe rug pe la 1600, lucrarile lui au fost interzise si mai tarziu „puse la index”. Papa Ioan Paul al II-lea, a cerut scuze pentru ororile Inchizitiei o data, sau chiar de doua ori. Ororile facute in numele crucii, de-a lungul timpului (de catre inchinatorii de-a stanga sau de-a dreapta: razboaie, lagare, inchisori, sclavie, robie etc.) n-au nicio legatura cu Religia crestina. Nu crestinismul le-a facut. Le-au facut oamenii care-si spun crestini, fara sa fie. Un crestin nu ucide: e porunca. Un crestin nu uraste: e porunca sa-si iubeasca si vrajmasii. Razboiul nu poate fi drept. Iar extremismul, mai ales cel religios, este mai periculos decat bomba atomica. In Romania, unde ne place sa zicem ca suntem crestini, in secolul al XIX-lea inca mai existau robi: tiganii au fost dezrobiti de Al. Ioan Cuza pe la 1860. Romanii se declara crestini ortodocsi cca.80 si nu stiu cat %; asta nu inseamna ca noi, romanii, chiar suntem crestini: violuri, crime, avorturi, oameni saraci/oameni bogati etc. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa reusim sa fim CRESTINI, asta daca nu cumva, avem alte idealuri.
Discutia de pe forum n-a fost stiintifica. DECI?! Nu trebuie sa va temeti ca:” Acum cateva secole pentru astfel de intrebari ai fi fost torturat, supus la "exorcizare fortata" si ars pe rug”. Haideti, chiar daca vorbim pe un forum, un pic de decenta, nu strica.
Daca v-am suparat, va rog frumos sa ma iertati. Daca sunteti crestin, o sa ma iertati. Deja suntem in Post; si poate reusim sa fim mai buni, mai balzi, mai iertatori. Doamne ajuta!

In casa unui crestin, sunteti bine venit, si fara prajitura...
 

Raspuns pentru Sergiu B

„Well, avand in vedere ca suntem pe un forum ortodox in care pun sub semnul intrebarii niste dogme, e de inteles atitudinea unora. Nici nu ma asteptam sa ma invite la o prajitura.”

„ Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricărui alt lucru, să ştie întâi că trebuie să se mulţumească cu cele date de Dumnezeu; iar când trebuie să le dea înapoi, să fie gata a face aceasta cu recunoştinţă, întru nimic scârbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru înapoierea lor. Căci după ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarăşi înapoi.” Cuviosul Antonie cel Mare (articolul poate fi citit pe www.parohiainaltareadomnului.ro



Nu stiu ce dogme puneti in discutie. Daca n-ati reusit pana acum, poate cautati pe www.crestinortodox.ro Dogmatica. Exista o documentatie foarte valoroasa, care va poate ajuta sa va raspundeti la unele intrebari care va framanta. Va dau mai jos, citatul complet, din Convorbirea a V-a a Parintelui Cleopa, publicat pe site-ul sfaturiortodoxe.ro.


<<144. Unde se afla sufletele copiilor avortati si care va fi soarta lor la judecata de apoi ?
Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor. Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor. Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune : " Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti " . Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor. In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru : " Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data. De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati. Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala. Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase >>.
(Citat din - Parintele Ilie Cleopa - Convorbirea a cincea -Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
Publicat pe site-ul sfaturiortodoxe.ro)

Daca v-am suparat, va rog crestineste sa ma iertati, mai ales ca de ieri, a inceput Postul Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos.
Poate toata discutia (cu ceva suparari), n-ar mai fi avut loc daca, toti participantii ar fi avut un duhovnic pe care l-ar fi ascultat si cu care ar fi discutat multe dintre intrebarile fara raspuns, ale crestinilor. Stim, din scrierile Sfintilor Parinti, ca un duhovnic iscusit, cu harul lui Dumnezeu este de mare folos fiecaruia dintre noi. Oare toti mergem la Biserica la Sfanta Liturghie duminica sau in zilele de sarbatoare? Oare toti ne spovedim si (daca ne dezleaga duhovnicul) ne impartasim, macar in cele 4 posturi de peste an?
Dumnezeu sa ne ajute sa nu ratacim Calea.
Din nou, va rog sa ma iertati.

Putem pierde orice, afara de suflet.....
 

"Putem pierde orice, afara de suflet, caci daca ne ramane acesta inca n-am pierdut nimic."


"Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?" (Marcu 8, 36-37)

"Ce este acest suflet al nostru, daca insusi Cerul se bucura cand un suflet ratacit se intoarce la Dumnezeu (Luca 15, 7) si daca Insusi Dumnezeu a luat trup omenesc si S-a jertfit pentru mantuirea si fericirea lui?
Sufletul ramane o mare Taina"

"Ca sa ne putem da seama ce este sufletul si ce insemnatate are el pentru viata noastra pamanteasca, cel mai simplu este sa comparam cadavrul unui om mort de curand cu trupul unui om viu. Si cadavrul are oase, muschi, nervi si sange; dar nu se misca, nu simte, nu vorbeste si nu gandeste ca omul viu. Ce-i lipseste oare?
Ii lipseste puterea aceasta tainica si nevazuta insuflata de Insusi Dumnezeu in faptura primului om, putere care pune in miscare trupul si pe care o numim suflet. Sufletul este si va ramane pentru viata de aici o mare taina, ascunsa vremelnic in trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare pret."


"Toti oamenii ar dori sa descopere aceasta mare taina si sa pipaie acest diamant ceresc. Dar sufletul nu se poate vedea si nu se poate pipai. Zadarnic il vom cauta in muschi, in sange, in oase, in nervi, in creier, in inima sau in orice alta particica de materie.
Caci, desi el exista si in corp si in afara de corp - asa cum exista un cantec in disc sau un gand in minte - sufletul fiind imaterial nu se poate vedea si nici pipai. El este duh asezat de Dumnezeu in om si este partea prin care fiinta noastra se inrudeste cu Insusi Creatorul intregului univers. Caci sufletul este duh, asa cum Duh este si Dumnezeu (Ioan 4, 24)."


"Chipul lui Dumnezeu in om
Cand a fost plasmuit omul cel dintai a zis Dumnezeu in sfatul Sfintei Treimi: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra." (Facere 1, 26), iar mai apoi citim ca "a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau." (Facere 1, 27). Tot la inceputul Scripturii aflam ca "luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul cu suflet viu." (Facere 2, 7).
Sufletul este deci chipul lui Dumnezeu in noi dupa fire, dupa har si dupa slava. Dupa fire, sufletul omenesc este asemenea Tatalui in ceea ce priveste mintea, care este izvorul cunostintei; este asemenea Fiului in ceea ce priveste Cuvantul launtric asezat in noi de la Botez si Care este inceputul intelepciunii; si este asemenea Duhului Sfant in ceea ce priveste libertatea vointei, care este radacina tuturor bunatatilor."



Articolul se numeste Valoarea sufletului, este o predica a Parintelui Sofian Boghiu, tinuta in 21 septembrie 1969, publicat pe pe www.sfaturiortodoxe.ro

Dumnezeu sa ne ajute sa trecem postul cu duhovnicie, sa fim buni, sa fim iertatori si ziditori.
Doamne ajuta!

Sergiu, spune-mi te rog ce dogme pui sub semnul intrebarii. Si... daca stii ce sunt acelea "dogme".

Da, numai ca nici "glasul inimii", nici "un minim bun simt" nu sunt surse ale cunoasterii. Daca ar fi vorba sa prezentati o teorema si ati sustine in fata unui auditoriu serios: "ma bazez in demonstratie pe glasul inimii si pe un minim bun simt", veti fi de acord cu mine ca nu veti putea convinge niciun matematician. De ce credeti ca in materie de teologie si de invatatura in general lucrurile stau altfel?

Mantuirea este definita (cel putin de noi, de catolici) drept viziune beatifica. "A nu fi mantuit" si "a fi in focul cel vesnic" nu sunt stari echivalente. Spre exemplu, despre Abraham noi nu credem ca a fost mantuit (pana la Inaltarea Domnului nostru), dar nici nu credem ca a stat vreo clipa in focul cel vesnic. La sanul lui, la sanul lui Abraham, ar putea fi multi, care nici mantuiti nu sunt, nici in focul cel vesnic nu se perpelesc.

In mod clar, ideea de proprietate este de la Dumnezeu. El Insusi i-a transmis lui Adam drepturi asupra pamantului, asupra intregii creatii vizibile, pe care El a chemat-o la existenta in vederea lui Adam. Adam este cel care pune nume fapturilor create de Dumnezeu. Ca diavolul, aceasta "mamuta a lui Dumnezeu" denatureaza si corupe orice lucru care vine de la Domnul, iarasi este adevarat si nici ideea de proprietate nu scapa. Dar, in esenta, este bine sa retinem ca proprietatea face parte din ordinea naturala divin instituita.

Dogmele nu pot fi gresite,ele fiind definite ca adevaruri revelate de Dumnezeu. Noi nu putem crede nici ca Dumnezeu greseste, nici ca i-a mintit pe oameni in privinta anumitor lucruri, spunandu-le ca este adevarat ceea ce, de fapt, este fals. Cand nu intelegem unul sau altul din adevarurile descoperite oamenilor de Dumnezeu, numim acest lucru "dificultate de intelegere" si nu "dogmele nu sunt adevarate". Cand avem asemenea dificultati, pe care oricine a cercetat adevarul le-a avut si poate le mai are inca, sa ne rugam ca Domnul si Invatatorul nostru sa faca si cu noi ceea ce a facut cu oameni mai avansati in cunoastere: sa ne lumineze. Pe urma, sa mergem la aceia, la oamenii Lui, la oamenii lui Dumnzeu, sa luam lumina.

Aici, ma scuzati, se vede din ce scrieti ca inca nu ati inteles Dogma Pacatului Ancestral (partea din ea care este de inteles). Va raspund mai telegrafic, cu indemnul de a insista, prin lectura, asupra urmatoarelor aspecte:
-"raiul" lui Adam, desemnat mai precis ca "gradina Edenului" a fost pe pamant si este diferit de raiul dreptilor, raiul ceresc in care insusi Adam, daca nu ar fi cazut, ar fi fost luat fara sa moara.
-"merit" este un concept care are, in teologie, o acceptiune deosebita de aceea din limbajul comun. Meritul este ceva care este facut in stare de gratie sfintitoare. Dupa plamadirea sa si pana la caderea sa, Adam s-a aflat in stare de gratie sfintitoare, capabil de merite. Dar, dupa caderea sa, el si toti urmasii sai pana la Al Doilea Adam, Rascumparatorul nostru, care a preluat la picioarele Crucii Sale craniul primului Adam, oamenii nu au mai avut merite, fiind, toti, in stare cazuta.

Nu e chiar asa. Dumnezeu este iubire, este lumina. Iubirea nu poate fi inteleasa mecanic, rational, ci doar simtind-o, deci tot prin iubire. Hristos spune: "Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru". Evident, nu este in mintea omului, in ratiune, ci in Inima, unde ratiunea dispare. Nu putem citi evangheliile cu mintea, trebuie folosita mai mult inima.

In mod clar, ideea de proprietate nu este de la Dumnezeu. Iisus Hristos, la cina cea de taina, instaurea impartirea painii. Iisus Hristos spune: "Vinde tot si da banii saracilor!". In mod clar, Iisus Hristos este impotriva proprietatii.
Ce sa mai spunem de Tatăl Ceresc? Ce spune Hristos? "Fiți desavarsiti pentru Tatăl vostru desavarsit este." sau "Bun e doar unul Dumnezeu". Cum ar putea sai placa Tatălui ca unii oameni ( europenii ) sa se lăfăie in lux iar copii africani sa moara de foame cu milioanele? Din punct de vedere al dreptatii omenesti poate fi normal, din punct de vedere al dreptatii dumnezeiesti este anormal.
Iar legat de povestea cu Adam, nu cred ca a-ti inteleso bine. Adam a fost pus stapan peste restul creatie in sensul ca el este superior celorlalte fapturi de pe pamant, prin ratiune. Fiind superior celorlalte fapturi, nu inseamna ca le posedă, ci ca are responsabilitatea de a le supraveghea.

Dogmele pot fi gresite. Cum asa? Pai sa nu uitam ci le defineste: omul. Puteti argumenta ca dogmele au fost elaborate de oameni sub insuflarea Duhului Sfant, insa nu uitati ca Duhul Sfant nu ramane cu niciun om pentru totdeauna. El vine si pleaca in functie de inclinatiile omului. Cititi despre Sfantul Siluan Athonitul, care s-a luptat sa ramana Duhul Sfant cu el, insa na reusit.
Mai mult, nu uitati ca nu Iisus Hristos a scris Noul Testament, ci ucenicii sai ( sau ucenicii ucenicilor). Nu uitati de asemenea ca exista contradictii intre teologia ucenicilor, chiar si printre scrierile din Noul Testament.
Asa ca, da, dupa parerea mea, exista posibilitatea sa exista si greseli in dogme.

Ma scuzati si dumneavoastra, dar exista pareri care spun ca "gradina Edenului" nu era ( sau este ) pe pamant. Prefer sa ma abtin aici, n-are legatura cu topicul acesta.

Nu era subiectul topicului ce dogme consider eu ca sunt gresite, deci nu are sens sa le prezint aici.

Iată piatra de încercare!! Iubirea, mila şi compasiunea (solidaritatea) faţă de suferinţa altuia!! Este foarte trendy cuvantul acesta “iubire” sau “dragoste”, încat deja credem că stim mai toate despre dragoste şi iubire. Este o provocare foarte mare pentru ca, tot văzându-ne în postura de compatimitori sau solidari de la distanţă, riscam să ne imunizam sensibilitatea faţă de astfel de situatii şi faţă de cei aflaţi în suferinţe.

ai vazut in pilda bogatului nemilostiv ca desi ajuns in iad, acesta nici macar nu vroia sa vorbeasca cu Lazar, desi i s-a permis sa-l vada in Sanul lui Avraam, dar bogatul s-a tinut tot mandru, chiar si in iad!! si s-a rugat de Avraam sa-i trimita pe cineva sa-l racoreasca!! chiar in fata evidentei tot n-a considerat de "demnitatea" lui sa i se adreseze lui Lazar, desi vedea cinstea ce primise pentru patimile lui!! mie mi s-a parut cutremuratoare scena!

Ne place sa credem sa suntem milosi si solidari, dar dacă am fi un pic sinceri cu noi însine, am putea observa ca iubim mai mult ipotetic pe aproapele nostru! In realitate l-am prefera sa fie cat mai departe, motiv pentru care ar trebui să recunoastem ca dragostea noastră nu se probeaza. Este chiar ipocrita! Cât de solidar te mai simţi??
Mantuitorul vorbeste cu tot dinadinsul despre cel de langa noi si ne cere pe acesta sa-l avem în vedere inainte de orice. De cele mai multe ori, pe cel de langa noi, cu nevoile sau necazurile lui, poate mai mici decat cele pe care le vedem la stiri, nu ne este la indemana a-l ajuta. Spre el ne cheama, de fapt, Mantuitorul Hristos sa luam aminte, spre cel de langa noi, nu spre cel de la distanta, pe care nu-l putem ajuta. Şi noi o facem??
Nu prea... pentru că gasim foarte multe justificari de a nu fi solidari, de a nu arata prea multă compasiune, de a nu arată prea multa dragoste şi ajutor. De ce? Pentru că cel de langa noi, de foarte multe ori ne irită, ne deranjeaza, are chiar revendicari la adresa noastra, are şi nedreptatiri. În fapt, omul cand este aproape de noi, ne şi enerveaza. El ne este foarte drag cand este departe, pentru că nu ne cere mare lucru sau dacă ne cere, neputand noi să-l ajutam, compasiunea, solidaritatea atât de trâmbiţată, pare a fi suficientă.

Şi ne întoarcem ca într-un cerc vicios la problema de fond… mândria şi iubirea de sine pătimaşă!!
In locul tau n-as fi asa grabita in afirmatii compatimitoare :(

Multumesc de sfat. Iar eu, in locul tau, n-as fi asa grabit sa judec pe altii. Nu ma cunosti, nu stii ce e in sufletul meu, nu stii ce gandesc eu. Poate e compasiune adevarata, poate e o simpla afirmatie plina de mandrie. Doar eu si Dumnezeu stim.

atunci, roaga-te mai fierbinte, ca Dumnezeu sa-ti trimita raspuns si sa sporesti in virtutea rabdarii! stii ca celui mandru, Dumnezeu ii sta impotriva, iar pe smerit il inalta! (si nu doar in ochii lumii, impunand respect).

Nimic de pe pământ nu ne aparţine
 

Tot ce avem, sunt daruri de la Dumnezeu. Nimic nu e al nostru (ca proprietate privata) : nici cerul, nici pamantul, nici animalele, nici vazul, nici auzul, NIMIC. Totul este de la Dumnezeu, „imprumutat de la Dumnezeu”. In orice clipa putem sa ramanem fara nimic. Cand trecem in viata de dincolo, luam cu noi numai pacatele nemarturisite si faptele bune. Sunt foarte potrivite vorbele Cuviosului Antonie cel Mare: <<Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricărui alt lucru, să ştie întâi că trebuie să se mulţumească cu cele date de Dumnezeu; iar când trebuie să le dea înapoi, să fie gata a face aceasta cu recunoştinţă, întru nimic scârbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru înapoierea lor. Căci după ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarăşi înapoi.>>

Daca aveti ragaz, va indemn sa cititi Conferinta preotului profesor dr. Mihai Valică; cateva fragmente sunt in continuare.
<<Nimic de pe pământ nu ne aparţine, cu atât mai putin banii şi bunurile dobândite aici.
„Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el” (Deuteronomul 10, 14); „Al Domunului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea”( Psalmi 23, 1); „Pământul să nu l vindeţi pe veci; că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea” (Leviticul 25, 23); "Al Meu este argintul, al Meu este aurul;, zice Domnul Savaot” (Agheu 2, 8); „Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este. De voi flămânzi, nu- ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei” (Psalmi 49, 11 13).”>>

<<Tot ce a fost creat în natură a fost creat pentru om, pentru satisfacerea nevoilor proprii fiecăruia. Învăţătura Sf. Scripturi, prin care ni se comunică cuvântul lui Dumnezeu, ne spune că atunci când nevoile noastre curente sunt asigurate, ar trebui să ne arătăm mulţumiţi; iar înainte de orice nevoie este nevoia de Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).>>

<<Cine caută cu dinadinsul bogăţia cu orice preţ: riscă să- L uite pe Dumnezeu (Deuteronomul 6, 10 12); ajunge să se lepede de Hristos (Matei 19, 21 22); cade în ispită (I Timotei 6, 9); aduce nefericire casei sale (Pilde 15, 27); nu se izbăveşte în ziua mâniei (Iov 36, 18 19). Sf. Scriptură îndeamnă la prudenţă maximă când este vorba de bogăţie şi caracterizează în termeni de îngrijorare înavuţirea şi folosirea necugetată a valorilor materiale: bogăţia este nesigură, trecătoare, înşelătoare, poate fi răpită: Psalmi 38, 6; I Timotei 6, 17; Matei 6, 19; bogăţia este izvor de neînţelegeri şi invidie: Facerea 13, 6 8; omul nu poate lua cu sine averea după moarte: Psalmi 48, 10 17; I Timotei 6, 7; adeseori, bogăţia împiedică intrarea în împărăţia cerurilor: Matei 19, 23 24; Marcu 10, 23 25; iubirea de înavuţire este cauza relelor: I Timotei 6, 10.>>

(Fragmente din conferinta „Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale. Negoțul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus”Preot profesor dr. Mihai Valică, Răşinari-Sibiu, 25-28 Iunie 2012.
Textul integral pe www.apologeticum.wordpress.com

Ma bucur sa aflu ca exista preoti ortodocsi interesati de doctrina distributismului, atat de legata de Chesterton si Belloc. Pacat ca nu (mai) avem partide care sa o sustina.

Actualitatea lui Chesterton şi Hilaire
 

Pe www.crip.ro gasiti un articol interesant si actual, (cu referire la G.K.Chesterton şi Hilaire Belloc). Articolul „În direcţia cea bună” de David W.Cooney, e in traducerea lui Ovidiu Hurduzeu.


Despre parintele prof. dr. Mihai Valică, putem afla mai multe de pe www.wordpress.com Blog about Pr. Prof. Mihai Valica. Pe acest blog sunt mai multe articole ale parintelui Mihai, articole foarte interesante. Citindu-le (de curand) m-am bucurat, la randul meu, ca exista si astfel de atitudini.
Parintele Mihai Valică este preot paroh la Catedrala Sf. Treime, Vatra Dornei. Profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae şi la Facultatea de Medicină Gr. T. Popa din Iași. Doctorat la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania (2008). Colaborări la volume colective, articole în reviste germane de specialitate, numeroase conferinţe în ţară şi străinătate.

daca veti citi toata viata parerile altora nu veti fi niciodata libera. Sfatul meu pentru dumneavoastra e sa mai apucati sa si ganditi lucrurile, nu numai de gandesc alti.

Din pacate par. Valica s-a implicat si in niste controverse dubioase cu niste argumente de o indoielnica valoare teologica.

Sfatul in sine e bun, prezentul topic e demonstratia ca in practica e mai greu de aplicat sau produce rezultate indoielnice.

Uneori e mai bine sa te iei toata viata dupa capul altuia (bun) decat sa mergi dupa cel propriu, cu pretentii de autonomie dar care nu exceleaza in obiectivism cu esecurile (mai ales spirituale) de rigoare.

In ultimul caz, autonomia nu mai e o virtute.

Robia e o cutuma sociala nu o problema morala in sine.

Ca o mica paranteza, ce sunt azi tiganii, fosti robi? S-au integrat social?

De altfel, sub diverse forme, supravietuieste si in ziua de azi si in general, ne facem ca nu o vedem.

Nu exista nici unde si n-a existat nicicand o tara crestina din punctul de vedere a unei insusiri majoritare a convingerilor crestine, la modul practic.

Increstinarea e un proces care va dura pana la Parusie.

Dumnezeu nu e drept fara a fi milostiv si nici milostiv fara a fi drept: Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. ( Psalmi 35:10) El ne-a creat pe toti cu dreptul de a ne impartasi din fericirea Sa, de aceea ne rugam pentru copiii avortati si-i incredintam milostivirii Sale. Credem ca acei copii care n-au trecut prin viata, nu pot gusta fericirea si placerea faptelor lor, pentru ca n-au avut fapte virtuoase, insa, neavand pacate, sunt oranduiti la fericirea naturala a existentei, nu la fericirea la care contribuie si omul.

din Pravila Bisericească a Arhimandritului Nicodim Sachelarie
Pentru copiii avortaţi şi care mor nebotezaţi nu se află nicăieri învăţătură, nici în Sfânta Scriptură, nici la Sfinţii Părinţi, fiindcă viaţa oamenilor, atât a celor maturi, cât şi a celor necreştini, este în mâna Făcătorului lor, care nu poate fi obligat să descopere toată iconomia providenţei Sale muritorilor, nici să cunoască ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Său răsună mereu în lume şi cei ce aud au datoria să răspundă, numai în măsura de ei înţeleasă şi pentru ei dată. De bună seamă că Dumnezeu nu pedepseşte pe cei ce nu cunosc legile şi mai ales pe copiii nebotezaţi. Ba, dimpotrivă. El a creat pe om spre fericire şi, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor voinţă şi putere în virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El îi fericeşte pentru existenţa lor, asa cum şi ei Il laudă pentru aceeaşi existenţă nevinovată şi frumoasa creaţiune naturală. Astfel, ei sunt rânduiţi la fericirea naturală a existenţei, dar nu la cea a răsplătirii după merite, întrucat nu au fapte virtuoase.

Citat:

sergiu: Dar nu e corect, spre exemplu, ca un om nascut intr-o familie atee si care evident ajunge si el ateu pentru ca nu a vazut miracole, minuni, etc si nu a fost nici educat crestineste sa ajunga in iad pentru veșnicie.

De ce te substitui lui Hristos si judeci oamenii? Daca nu au cunoscut legea hristica, insa au tinut-o din fire, fiind echilibrati in a lucra binele ascultand glasul constiintei lor, nu-i poti tu osandi. Numai Hristos stie.

Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.( Romani 2: 14,16)

Distributismul poate fi o cale....
 

Mihnea Dragomir;Ma bucur sa aflu ca exista preoti ortodocsi interesati de doctrina distributismului, atat de legata de Chesterton si Belloc. Pacat ca nu (mai) avem partide care sa o sustina.

- „Actualitatea lui Chesterton şi Hilaire...” a fost un raspuns pentru Mihnea Dragomir.

Suntem liberi??
 

"AlinB;Sfatul in sine e bun, prezentul topic e demonstratia ca in practica e mai greu de aplicat sau produce rezultate indoielnice.

Uneori e mai bine sa te iei toata viata dupa capul altuia (bun) decat sa mergi dupa cel propriu, cu pretentii de autonomie dar care nu exceleaza in obiectivism cu esecurile (mai ales spirituale) de rigoare.

In ultimul caz, autonomia nu mai e o virtute."



- Pe un forum crestin ortodox, cred ca e mai bine sa-ti argumentezi parerile (atatea cate sunt, mai multe sau mai putine, in functie de pregatirea duhovniceasca si/sau culturala a fiecaruia) prin trimiteri la Sfanta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti, Catehismul Ortodox sau Catolic etc. Parerile strict personale, sau cele auzite de la unul si de la altul, pot sa denatureze adevarul, „pot sa ne sminteasca” - in sensul ortodox, al cuvantului: <<“Sa nu dati fratelui prilej de poticnire si de sminteala” (I Corinteni 14:13). Sminteala, a sminti, înseamnă a întoarce pe cineva de la drumul bun prin exemple rele, prin corupere. Uneori sminteala sau scandalizarea este produsă prin cuvânt, alteori, o faptă, o acţiune, un gest etc.>>
<<Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“.>>(Ioan 8, 31-32)
Daca citim atent cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, aflam ca niciunul dintre noi nu e liber, (in sensul cuvintelor lui Ioan 8, 31-32), pentru ca niciunul dintre noi nu are cunostinta Adevarului Lui Dumnezeu.

Despre parintele Mihai Valica...
 

Alin B
"Din pacate par. Valica s-a implicat si in niste controverse dubioase cu niste argumente de o indoielnica valoare teologica."


Tot ce stiu despre parintele prof. dr. Mihai Valica, stiu din articolele la care am facut referire. Daca parintele greseste in vreun fel, exista „Instantele disciplinare si de judecata bisericeasca” (Consistoriul Disciplinar Protopopesc; Consistoriul Eparhial; Sinodul Mitropolitan, Sfantul Sinod) care sunt indreptatite sa ia o hotarare.

Moralitate/amoralitate...
 

Alin B"Robia e o cutuma sociala nu o problema morala in sine.

Ca o mica paranteza, ce sunt azi tiganii, fosti robi? S-au integrat social?

De altfel, sub diverse forme, supravietuieste si in ziua de azi si in general, ne facem ca nu o vedem.

Nu exista nici unde si n-a existat nicicand o tara crestina din punctul de vedere a unei insusiri majoritare a convingerilor crestine, la modul practic.

Increstinarea e un proces care va dura pana la Parusie."

Nedreptatile sociale sunt urmarea imoralitatii sau/si amoralitatii. Mai grav este daca ne referim la tarile crestine, (Romania, Rusia tarista) unde morala crestina ar fi trebuit (ar trebui) sa-i faca pe oameni mai buni, mai blanzi, mai toleranti; iubirea crestina a mai existat atunci cand: "Pe strazile din Iasi din tineretea mea am vazut fiinte umane cu lanturi la maini si la picioare, altii cu zgarzi de fier la gat. Batai crunte, alte pedepse ca infometarea si legarea deasupra focului [...] femei despartite de soti si fiice de parinti oameni [...] vanduti ca vitele" (Mihail Kogalniceanu)??
Cum vi se pare clasificarea istoricului Viorel Achim: tiganii erau robi: domnesti, (ai statului, ai domnitorului); boieresti (ai boierilor) si manastiresti (ai manastirilor)?? Deci: robi in manastiri. Dumnezeu ne-a creat liberi.
Ce-i drept, in Romania a existat si iobagia, un alt fel de sclavie; taranii iobagi (adica, tarani legati de pamant) se numeau: șerbi in Transilvania, rumâni, in Tara Romaneasca si vecini in Moldova.
Tot vestul crestin (din Europa pana in America de Nord si de Sud) a practicat comertul cu sclavi, pana pe la jumatea secolului al IX-lea.
Si musulmanii au facut comert cu sclavi africani pe rute prin Sahara sau pe coasta orientala a Africii, in special prin insula Zanzibar, pana in secolul al XX-lea.
Nu cred ca poti sa separi socialul de moral.

Un singur Domn, o singura Credinta.....
 

Alin B"Increstinarea e un proces care va dura pana la Parusie."


Cred ca noi crestinii uitam un lucru esential: totul se face si se desface in Dumnezeu, pentru ca:
-un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez (Ef. 4,5)
-Şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; şi glasul Mi-l vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor (Ioan 10,16)
-şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.(Ioan 11,52)
-ca să-i pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, (Ef.4,12)
-până ce toţi vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos; (Ef.4,13)

Pana la increstinarea intregii lumi, fiecare dintre noi urmeaza/sau nu, un proces de increstinare. Dumnezeu ne asculta la spovedanie si duhovnicul, care este doar un martor, ne ajuta sa ne indreptam. Nu exista doua cai spre mantuire, la fel. De la unii Dumnezeu asteapta mai mult, de la altii, mai putin. Dar, pana la urma, Iubirea de Dumnezeu si Iubirea Lui Dumnezeu ne ajuta sa gasim calea.
Doamne ajuta!
Promit ca ma opresc. De ani buni (de prin 2006) de cand urmaresc tot ce se scrie pe site-ul www.crestinortodox.ro am inteles ca participarea la discutiile de pe forum nu este intotdeauna ziditoare. Niciunul dintre noi nu este depozitarul Adevarului. Fiecare raspunde in functie de ce a cladit in interiorul sau. E firesc sa existe controverse: nu trebuie sa gandim la fel. Daca trebuia sa gandim la fel, Dumnezeu ar fi facut, poate, un creier universal.
Va doresc post usor si ma rog Lui Dumnezeu sa ne ajute pe drumul greu al descoperirii Adevarului. Dumnezeu, Maica Domnului si toti Sfintii sa ne ajute sa devenim desavarsiti.

Doamne ajută!

Se mantuieste. Parintele Galeriu a spus intr-o conferinta despre acesti prunci: "Biserica, in Duhul Sfant, infatiseaza aceste fiinte nevinovate Jertfei Mantuitorului. Indraznim a spune ca Domnul ii primeste intr-un fel de "botez al sangelui, asemenea pruncilor ucisi de Irod".

Dumnezeu este tot timpul drept, iar daca mintea noastra Il considera uneori nedrept, e din cauza despartirii noastre de El. Pe cat de mult ne unim cu El ajungem sa avem raspunsuri la mult mai multe intrebari, ajungem sa avem mintea lui Hristos dupa cum spune Pavel, iar pe cat ne despartim de El ajungem sa avem parte numai de intrebari.

Nu inteleg de ce pentru tine topicul actual demonstreaza ca ar trebui sa ne luam toata viata dupa altii.

n-a zis-o în sensul de-a ne lua după gura lumii.. după influenţele celor mai în vârstă sau cu "experienţă de viaţă"... ci după sfaturile acelora pe care Dumnezeu ni i-a arătat ca sfinţi! după sfaturile celor investiţi de Apostoli cu Duhul Sfânt primit de la Hristos la Înălţarea sa! pentru că ne zice Sf. Serafim de Sarov: Să nu ai încredere nici în inima ta până nu-i despătimită!!

Ce anume nu ai inteles sau se afla sub semnul intrebarii, mai exact?

Sa zicem ca, dupa cate se pare, nu se doreste alimentarea tensiunilor asa ca e lasat in pace.
Sunt unii care calca special parca in strachini, ca apoi daca pe buna dreptate sunt pedepsiti, sa se proclame martiri ai adevarului.

Banuiesc ca te consideri expozantul celor care apeleaza mai degraba la resursele cognitive proprii decat cele ale altor persoane, indiferent cata autoritate se prespune ca ar avea acele persoane in chestiunile spirituale.

Rezultatul, asa cum se vede pe acest topic este o persoana cu multe indoieli, false dileme spirituale, ipoteze gresite din care se trag concluzii gresite si totusi li se reclama putere de dogma.

Iar pe undeva, lupta cu viata si ispitele cam pierduta.
Poate nu de tot dar oricum, situatia nu e roza.

Dimpotriva, apelez si la resursele cognitive ale altor persoane, care nu fac parte numai din sfera bisericii ortodoxe.
Din punctul meu de vedere nu exista autoritate. Daca Hristos spune "cautati adevarul si el va va face liberi", eu il cred.

E adevarat. Am multe indoieli legate de unele invataturi crestine care n-au nicio treaba cu libertatea pe care o promite Iisus.

Legat de viata si lupta cu ispitele, nu mai bine nai face tu presupuneri? Uite, daca vrei un sfat pentru ispitele astea de judecare a celorlalti oameni, iti recomand cu caldura cartea Cuviosul Paisie Aghioritul - Nevointa duhovniceasca.

Şi ce fel de libertate crezi tu că promite Mântuitorul?

Eliza, iti inteleg pozitia. Gandeam si eu la fel ca tine pentru o buna perioada de timp: ca adevarul e doar in Ortodoxie, ca toti ceilalti din afara sunt doar niste inselati, ca sigur nu s-a infiltrat minciuna in invatatura ortodoxa.

Din pacate, realitatea e alta. Daca vrei sa iesi din intunericul ignorantei si sa intri la lumina cunoasterii, iti recomand sa studiezi istoria timpurie a ortodoxiei.

In final, nu uita un lucru: a fi despatimit nu reprezinta o garantie al neinselarii sau mai bine zis a cunoasterii adevarului absolut. Budda era despatimit, dar noi crestinii spunem despre el ca e un inselat, nu-i asa?

:) Suntem fiecare liberi sa ne-o definim cum credem. Altfel, riscam sa fim manipulati :)

Caută tu Adevărul cu adevărat şi nu vei fi manipulat.

Sergiu, nu analiza ortodoxia după îndoiala raţiunii "trădate" şi nu-ţi pierde credinţa crezând ceea ce vezi cu ochiul trupesc!! Hristos este Ortodox să ştii!! E Calea, Adevărul şi Viaţa!!!să asociezi credinţa ortodoxă, rugăciunea, smerenia, cu meditaţia şi alte filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase), este EREZIE!!! Doamne Fereşte!!!

buda despătimit??? cum aşa? pentru că-şi "golea" mintea de gânduri, păcălindu-i pe creştinii de azi că practica ceea ce se numeşte rugăciunea isihastă??? Mare eroare!! am văzut şi eu o postare pe fb de un "creştin" de-al nostru care susţine că rugăciunea Tatăl nostru nu e originală şi face trimitere la un oarecare Aivanhov, mare "iluminat" ce ne explică cum e cu "conştiinţa cristică şi renunţarea la ego"! Mi s-a ucat sângele-n cap!!
din păcate azi nu-ţi mai pune nimeni cuţitul la gât sub ameninţarea: "te lepezi de Hristos?", ci te ia prin hocus-pocus!!!
Buda nu era doar înşelat, era păgân!! iar noi, în acest Paradis al nebunilor atât de bine descris de Sfântul Serafim Rose în care trăim, suntem pregătiţi de fapt spre o forma noua de ateism, sub numele de New Age. Ai auzit de ea nu? Aceasta include mai multe direcţii: magia, spiritismul, parapsihologia, paranormalul, satanismul, yoghinismul, bioenergia, cristaloterapia, reiki, radiestezia, ezoteria, etc... Unele au existat in lumea păgână şi sunt reactivate acum pe scara larga. (Buda la ce pisici medita????) Altele se bizuie pe descoperiri noi. Ei susţin ideea ca s-a incheiat epoca pestelui si vine aceea a varsatorului de ape, deci era creştinismului e gata şi vine Era Nouă, aceea pe care o propovaduiesc ei sub forma sincretismului rezultat din talmeş balmeş-ul enumerat mai sus. Este calea prin care se formează o conştiintă largă, anulând deosebirile dintre bine şi rau, dintre moral şi imoral. "Totul îţi este permis! Trăieşte total, trăieşte cu pasiune"... zicea "înţeleptul" Osho, dar de fapt cine îndeamnă aşa oare? Nu te lăsa luat de val!!
sper din tot sufletul să-ţi fie de ajutor acest link
http://www.apaceavie.ro/erezii-moderne/

Prea multa suferinta. Sincer, ma cuprinde un sentiment de revolta. Stiu, nu esyte bine sa te superi pe Dumnezeu, dar urasca sa fiu ipocrita.

Cladire bombardata in fasia Gaza. Reporterii Haaretz au fotografiat un mozaic al Domului din Ierusalim ramas intact pe peretele casei distruse de catre aviatia israeliana:
http://www.haaretz.com/news/israel-g...srael-1.479123

prin acestă postare cui crezi că servești? lui Dumnezeu sau lui Satan?

poate servi îndoielii tale asupra a ce credeai că este credinţa ortodoxă ,după cum afirmai prin cuvintele: "Gandeam si eu la fel ca tine.....ca adevarul e doar in Ortodoxie, ca toti ceilalti din afara sunt doar niste inselati, ca sigur nu s-a infiltrat minciuna in invatatura ortodoxa. Din pacate, realitatea e alta...."

să nu cauţi doar "adevărul" care-ţi convine ţie!!