Frate Daniel, îmi repugnă la fel ca și ție gândul de a omorî pe cineva, în orice circumstanțe. Însă la problema de față Biserica a răspuns, binecuvântând războiul de apărare. Chiar ea te trimite la luptă ca să-ți aperi neamul și credința.

Sunt de acord că orice ucidere nu are cum să fie pe placul lui Dumnezeu, Cel care dă viață tuturor, și că aici o acceptăm pentru a împiedica să se întâmple un rău și mai mare.

Putem gândi și așa: Există o gradație a păcatelor? Consider că da. Ce este mai grav: să ucizi apărând niște copii nevinovați (sau orice persoană care nu se poate apăra) sau să ucizi vrând să cotropești, să stăpânești, să siluiești? Întrebarea este, evident, retorică.

Deci dacă îl iubești pe vrăjmaș, nu este mai bine și pentru el să-l împiedici, fie și prin moarte, să facă niște păcate așa de mari? Păcatul tău va fi, oricum, mai mic.

După cum știi, mai bine decât mine, Scriptura este nedespărțită de Biserică. Iar cuvântul pe care l-am citat din Steinhardt l-am găsit acum la Sf. Ambrozie al Mediolanului.
Iată aici un articol legat de subiect. Vezi și poziția Sf. Atanasie cel Mare.

Nici Imnul Romaniei nu e crestinesc? Cum indeamna la crima Imnul Romaniei?
Sa inteleg ca nu il canti nici macar de 1 Decembrie?

Imnul vechi, Tricolorul (cel original scris de Porumbescu, nu cel modificat de comunisti) e bun?

Sa inteleg ca nici sa fi patriot nu e bine, caci asta implica iubirea de neam,pamant si apararea patriei.

Doamne ajută.

Unde frate N. Priceputu? Unde dă binecuvîntare Biserica pentru războiul de apărare?

În care verset Scripturistic, mai ales Noului Testament, dar şi al Vechiului, unde spune Dumnezeu: mergeţi şi ucideţi, apărîndu-vă ţara? Nu am găsit aşa ceva.

Unde, în care canon al Sfinţilor Părinţi, de la care Sfînt Sinod Ecumenic, se dezleagă crima şi uciderea altui om ?

Cînd a trimis Biserica lui Hristos creştinii să apere neamul şi credinţa, ucigînd alţi oameni ?
Iar dacă o va face, Biserica lui Hristos, nu va mai fi a lui Hristos, ci va fi în erezie.
Iar aici amintesc Sfîntul Sinod al 4-lea ecumenic, cînd întreaga Biserică Creştină, toată Ortodoxia era căzută în erezie. Erezia monofizită.
Un singur om, unul singur, pe tot pămîntul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, mai era creştin ! Şi el învăţa încontinuu: "scuipaţi din gurile voastre împărtăşania monofizită. scuipaţi şi călcaţi în picioare ce spun monofiziţii că e trupul şi sîngele lui hristos, că e un hristos mincinos."
Pentru îndrăzneala lui, i-au fost tăiate limba, să nu mai poată vorbi Adevărul şi mînă drepată să nu mai poată binecuvînta în numele lui Hristos. Apoi la scurtă vreme a adormit, Biserica a făcut al 4-lea sinod ecumenic, şi a ieşit din erezie.

Gradaţie a păcatelor, există, dar tot păcate rămîn.
Nu dragul meu, nu trebie să ucizi apărînd acele suflete nevinovate ale copiilor. Dacă poţi să-i ajuţi, să-i scapi în alt fel, fă-o, e bine, dar nu să ucizi. Pe nimeni. E limpede ce spune Hristos Mîntuitorul. Dumnezeu. Scriptura. E limpede de tot. Mai rămîne să urmăm învăţătura, că să fim sfinţi, să moştenim Cerurile.

SĂ NU UCIDEM, indiferent ce şi cum ar fi. Datoria noastră a creştinilor, ESTE să cotropim, să cucerim. Dar sufletele. Necredincioşilor. Cu iubirea noastră. Şi să ne apărăm de forţele întunericului. Şi să nu ucidem.

Dacă îl iubeşti pe vrăjmaş, înafară de a fugi din calea lui, dacă el vrea să-ţi ia sufletul tău, nu ai cum altfel să îl iubeşti. Cînd nu acceptă să vorbească cu tine, şi a declarat război, ori te supui stăpînirii, ori fugi. Şi nu spun eu asta, ci Cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa îl iubeşti. Nu apărînd nimic. Dacă Însuşi Dumnezeu îi îngăduie să facă nelegiuirea, că îl iubeşte, de ce să-i iei viaţa tu, cînd nici Dumnezeu nu i-o ia? Dacă Dumnezeu aşteaptă pocăinţa lui, de ce să împiedici tu pocăinţa lui, luîndu-i viaţa? Cu ce drept? Cu de la cine putere?

Cînd Biserica Creştină, singura rămasă Ortodoxă, va învăţa şi va îndemna creştinii, să o apere pe ea şi graniţele teritoriale ale unei ţări, ucigînd alţi oameni, acea "biserică" se află în înşelare, în erezie şi creştinii, trebuie să îndrepte, amintind ierarhilor Scripturile, şi făcînd Sfînta neascultare a ierarhilor ce îndeamnă şi învaţă greşit, spre pieirea lor şi a celor dimpreună cu dînşii.
Deci, Biserica trebuie să fie nedespărţită de Scriptură şi nicidecum invers. Biserica trebuie să asculte de Scriptură şi de Sfinţii Părinţi, nicidecum invers. Căci, Biserica, poate cădea în erezie, şi trebuie trezită din dormitarea ei, ajutată în neputinţa ei.

Iar articolul ce mi-ai dat, se spune clar că creştinul trebuie să fie împotriva războiului. Sfîntul Ambrozie al Milanului, aminteşte de combaterea nedreptăţii, dar nu aminteşte de ucidere. Altfel, nu ar mai fi putut fi sfînt, decît sfînt mucenic. Ci combaterea nedreptăţii prin cuvînt, prin iubire.

Bucurii.

-Daniele intru si eu in discutie...
-in primul rand din cate vad ai 26 de ani ,te consideri atoatestiutor la varsta asta,crezi ca nu poti interpreta gresit cuvintele sfintilor sau Scriptura?

-de unde stii tu sigur ca toti criminalii executati de justitiae ajung in Rai? ai tu personal aceasta certitudine? ai avut tu o viziune,revelatie...a Raiului si i-ai vazut acolo? ti-a zis un sfant sau inger acest lucru?
-cum poti sa faci asemenea afirmatii?
-ma duc si eu in America omor cati vreau intr-un stat in care ma executa si zic ca nu conteaza ca oricum ajung in Rai?
-de unde stii tu care s-au pocait si care nu dintre detinuti? poate ca unii dintre cei care s-au pocait ajung in Rai restul in iad

-zici ca "NU trebuie să faci nimic împotriva celui ce omoară trupul soţiei tale, sau trupul tău" si dupa aceea zici ca:"Dacă vrea cineva să ne facă rău, ne luptăm, îl batem pe agresor dacă este nevoie" pai sa inteleg ca trebuie sa ne aparam dar sa nu-l omoram pe agresor...

Se referea la combaterea nedreptății referindu-se la felul în care a făcut-o Moise cu egipteanul. Nu ucidere?

Apoi, când spui că Dumnezeu îngăduie ca invadatorii să vină și să ne ucidă. Dar sunt multe, foarte multe fărădelegi pe care El le îngăduie. Totuși, ne-a învățat să le și combatem. Suntem datori să intervenim în istorie. Facem parte din ea.

Însă mă opresc aici. Argumentele pe care ți le-aș putea da ți le-au oferit deja alții înaintea mea.

Doamne ajută.

Nu, imnul Romîniei nu e creştinesc. Cum îndemană la crimă şi ucidere? Citeşte-l şi-ai să vezi. Şi la blesteme, cum am spus, îndemnă, imnul Romîniei. Să nu fie.
Nu, nu îl cînt niciodată, nici de 1 decembrie, niciodată. E împotriva creştinismului, împotriva Sfintelor Scripturi, împotriva lui Dumnezeu, de ce să mă lepăd de Dumnezeu cîntînd demonilor ce învaţă la ucidere? Doamne fereşte de aşa ceva. Să nu fie.

Nu, nici tricolorul lui porumbescu, nu e bun. Aminteşte de multe crime săvîrşite înainte, deşi nu o chemare la ucideri, nu are nici o legătură cu creştinismul, aminteşte de noua ordine mondială şi de o nunaţă de ateism, spunînd că vrea să pună pe mormîntul său tricolorul, în loc să pună Sfînta Cruce.

Patriot, să fii pînă acolo cînd eşti nevoit să ucizi alt om, sub indiferent ce motive. Şi mergem mai adînc.
Patriot să fi pînă acolo cînd ţi se cere să încalci orice poruncă a lui Dumnezeu.

Da, iubeşte neamul, pămîntul, patria, iubeşte tot. Tot şi toate. Dar cînd ţi se cere să ucizi un alt om pentru orice, bijuterii, pămînt, ţară, cultură, neam, strămoşi, viitor, etc., atunci, nu mai iubi nimic. Nu pentru a nu mai iubi cu adevărat, ci pentru că iubeşti mult toate. Şi pentru că nu încalci porunca lui Dumnezeu Treime.

Fi patriot, fi naţionalilst, fi legionar, fi mason, fi deputat, fi senator, fi măturător de stradă, fi bucătar, fi şofer, fi astronaut, fi chimist, fi om de ştiinţă, fi actor, fi mamă, fi tată, fi bunic, fi scriitor, fi poet, fi fizician, fi primar, fi orice vrei tu să fi, dar înaintea tuturor, înainte a orice şi oricine, înaintea oricărei întîmplări, oricărui eveniment, oricărei cerinţe, oricum ar fi ea, orice ar spune şi ar face oricine, oricînd, oriunde, FI CREŞTIN ! Cu tot ce înseamnă să fi creştin.

Bucurii.

Imnul Romaniei este pagan si anti-crestinesc ptr. ca pomeneste putin de istoria Romaniei, dar mason poti fi atata timp cat esti crestin? O.o

@ Daniel Ortodox: „fii creștin, fii om, fii ce vrei tu” (nu te supăra, însă erau prea mulți de „fi”)

Ca să nu fiu nici eu consecvent cu ultimul meu mesaj, adaug citatul următor, preluat de aici:

Doamne ajută.

Da, dar totuşi nu spune să mergem să ucidem precum Moise. Ci doar îl dă exemplu pe Moise, care oricum, cînd a săvîrşit crima aia, nu era dat Decalogul.
Plus că articolul lui Adrian Cocoşilă, nu are bibliografie. Nu spune unde anume spune Sfîntul Ambrozie ce susţine el că a spus Sfîntul. Poate a scos din context, poate a înţeles greşit Adrian, a răstălmăcit cuvintele Sfîntului Ambrozie.

Da sunt multe "fărădelegi" pe care El le îngăduie. Dar nu le numim fărădelegi. De ce? Păi lui Iov, diavolul i-a luat tot. A făcut Dumnezeu vreo fărădelege? L-a îngăduit pe diavol. Pentru că cunoştea inima şi rărunchii lui Iov. Deci a îngăduit Dumnezeu binecuvîntări pentru Iov. Dumnezeu ştie ce sunt fărădelegile şi cele care nu sunt fărădelegi. Şi fărădelegile nu le îngăduie. Doar binecuvîntările. Chiar dacă acele binecuvîntări în ochii noştri sunt fărădelegi. Chiar Iov spune că nu. Căci ale Lui Dumnezeu sunt toate, El le ia cînd doreşte şi le dă înapoi cînd doreşte şi cîte doreşte. De aceea spune Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, numele Domnului fie binecuvîntat." Un om cu mintea limpede. Nu era altul ca el pe tot pămîntul, a spus Domnul.
Ajunse-se la măsura creştinilor de mai tîrziu, dar în timpul lui, atunci (!) cînd Hristos nu era încă venit. Uimitor.

Da, să le combatem, cum? Fiind lumini între oameni, fiind sarea pămîntului, iubind pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Aceasta e porunca cea mai mare, după cea a iubi pe Domnul. Aici stă toată legea şi pprooroci, spune Hristos.
Da, suntem datori să intervenim în istorie, precum şi Sfinţii Martiri ale primilor 313 de prigoană, din istoria Bisericii Creştine, cînd mergeau - fără să lupte împotriva prigonitorilor lor - să fie daţi hrană leilor şi tigrilor din arenele coloseumului. Aşa să intervenim în istorie, prin iubire. Numai prin iubire.

Bucurii.

Doamne ajută.

Frate drag, acela e un articol nici fără autor măcar, şi fără bibliografie, şi fără trimiteri la vreo carte sau pagină, nimic.

Nu vreau să cred nimic din ce este scris în articole de genul ăla, nici nu le citesc, mai ales cînd face referire că au spus nişte cuvinte îndoielnice pentru Învăţătura Creştină, căţiva Sfinţi consacraţi ai creştinismului. Articole de acel gen, pot foarte uşor să smintească.

Învăţătura creştină. Aia să o citeşti. Şi să te mîntuieşti.

Bucurii.

-daca esti mason nu poti fii crestin si invers; tu ai citit vreodata :PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI- Actiunea diabolica a masoneriei ?

-ai citit Declaratie Oficială a Bisericii Greciei privind masoneria (1933)


STUDIU ASUPRA FRANCMASONERIEI: Scris de Î.P.S. NICOLAE al Ardealului

Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi:

-In 1881, francmasonul belgian Flerie scria:
“Jos Răstignitul!… Împărăţia lui s-a sfârşit! Nu este nevoie de Dumnezeu!”

“Trebuie sa extirpăm lepra devorantă a creştinismului“, ţipa Gambeta

-Albert Pike ( 1809 – 1891 ), mason, gradul 33 ritul scotian ( rit pe care de fapt el l-a transformat dintr-o societate minuscula , la influenta enorma pe care o stim astazi ) a formulat dogma divinităţii lui lucifer în “Morals and Dogma” :
” Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu “
„ Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste. „
Despre francmasonerie Albert Pike sustinea in lucrarea sa “DOGMĂ ŞI RITUAL” ca: „ Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică… „

-In 1913 francmasonul Sicar de Plauson spunea:
“Este un război pe care trebuie să-l continuăm până la victorie sau până la moarte – e războiul împotriva duşmanilor de totdeauna ai francmasoneriei: toate dogmele, toate bisericile“.

-“Război de moarte creştinismului” răcnea Fr. Viviani.

-si tu zici ca putem sa fim si masoni si crestini ? esti in ratacire frate...

-Afurisania impotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului 1815)

„Prin urmare, spunem că, oricine fiind imbrăcat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi si Inger din cer, anatema să fie. (Galateni, I, 8-9)Deci, oricâti se alătură cu grăbire acestei slujbe drăcesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce ii urmează in mândria si rătăcirea lor, să fie afurisiti si dati anatemei de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinând si tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14). Pământul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vânzătorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, până la sfârsitul vietii lor, nimic nu vor dobândi.Fie ca lucrările si mestesugurile lor să fie blestemate si să se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor stărui in răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa urâcioasa lor erezie, si se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântati si iertati de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată si nedespărtită, Unul Dumnezeu in fiintă, si de către noi, smeritii Săi slujitori.”

(Declaratia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)

Aşadar vrei să fii sfânt. Slavă Domnului! Harul Duhului lucrează în tine.
Dar, precum bine ştim, de cum adastă Duhul peste noi, iaca şi vrăşmaşul! Unde vine lumina, iaca şi umbra! Unde ghiocelul, iaca şi buretele! Îndată ne îmboldeşte în rătăciri, cu meşteşugul lui, vicleanul meşter al răutăţii, sulemenitorul şi îmbârligătorul cel dintâi. De la-nceput mult urâtorul de oameni...

Păi bine, Daniel, aşa ai făcut tu când erai mucos de ţâţă? Ai fugit înainte să mergi de-a buşilea? Ai scris ode înainte să buchiseşti liniuţe şi bastonaşe?
Tu vrei să fii sfânt înainte de a fi om?
Vrei să fii sfânt înainte de a fi mai întâi om român?
Vrei să fii sfânt, înainte să fii om, român, creştin?

Ce uşor ar fi aşa... ce uşor... Şi cât de nefiresc, de necreştin, cât de lipsit de măreţie, cât de înşelător, cât de meschin, în fond, câtă micime.
Iată însă firescul şi sfinţitorul drum: înainte de a fi sfânt, tu eşti deja om, eşti deja bărbat român, eşti deja bărbat creştin.

Duhul nu ne cere să des-fiinţăm omul, românul, creştinul care suntem. Ci, prin Harul Lui, în Sfânta Biserică, să le plinim. Or, e limpede că nu vom plini niciodată ceea ce am des-fiinţat în prealabil. Întrucât nu mai avem "obiect", nu mai avem "materie". Ce să sfinţim, dacă în prealabil am des-fiinţat? Vrei să sfinţeşti omul, familia, patria? Ai grijă, atunci, de ele! Nu le omorî mai întâi, nu ne îndemna şi pe noi să venim sub masca "iubirii" tale, care e cealaltă faţă a urii şi morţii. Morţii nu se sfinţesc, se iartă, bre! Sfinţirea, dacă vrei să lămurim asta, eu am înţeles că se face în contextul vieţii, nu al morţii. Prin pocăinţă, prin învăţătură şi slujire dreaptă, iar nu prin eresuri fanatice care invită la desfiinţarea neamului, prin pasivitate pseudo-creştină.

E o chestiune de ordine a priorităţilor.
O ordine vitală, vitalizatoare: păstrăm ce-a pus Domnul în noi! Şi în aceste condiţii ale păstrării, avem tot timpul din lume să ne îndeletnicim, ca sfântă vieţuire creştină, de spălare, de curăţie, de metanoia, de îndreptare, de sfinţire. Prin lacrimi de pocăinţă, prin dreaptă învăţătură, prin fapte bune, prin har. AMIN+


P.S. Poziţia ta îmi aminteşte de bietul Nietzsche. Şi el credea că mai întâi trebuie să omoare şi să moară, ca să trăiască. Speculat-au naziştii pata asta întunecată a lui şi ştim cu toţii ce-a ieşit. Până şi depre Dumnezeu, mintea lui rătăcită/înşelată (şi ce minte genială a avut omul acesta, cel mai frumos dintre filosofi, cred eu) credea că "deja a murit". Şi ai văzut ce-a păţit? Domnul a arătat, la final, că ... Nietzsche a murit. Ce crezi, cine a avut adevărul?

Doamne ajută.

Am văzut multe bloguri şi siteuri, "anti-sistem", care instigă puternic la anti-masonerie, la războirea evreilor. Nu înţeleg ce au cu evreii ? Cum şi pe ce bază creştinească pui cuvintele să urăşti atît de mult evreii ? Doamne fereşte.

La fel şi cu masonii. Nu am nimic cu masonii. Nici un creştin nu trebuie să aibe nimic cu masonii. Adică împotriva lor. pentru că ajunge să-i urască. Nu-i voie.

Un creştin nu trebuie să fie împotriva nimănui, decît a păcatului, a patimilor lui, a lumii necredincioase. Dar cum? Numai în Iubire. Revin. "Dragostea toate le crede" spune Scriptura. Da? Deci devizele oficiale ale masoneriei, sunt pacea, armonia, etc. Nu se declară împotriva creştinismului, dar cei anti-sistem, se declară împotriva ei. Dacă dragostea toate le crede, crede şi pe masoni cînd spun că sunt pentru pace şi armonie, echilibru şi aşa mai departe.
Bine, că conspiraţiile spun altceva. Dar eu simt în acele conspiraţii înstigare la ură. Mă face să-i urăsc pe masoni şi pe evrei, citind blogurile anti-sistem. ŞI NU LE MAI CITESC. Un creştin nu trebuie să urască pe nimeni.

Dar, tot aici afirm, după învăţătura şi circulara Înalt Preasfinţitului Nicolae al Ardealului, în 1937, în Sfîntul Sinod al Bisericii Creştine Ortodoxe, declară că masoneria nu este bună şi compatibilă cu creştinismul. Deci e mai bine ca, noi, creştinii, să nu facem parte din sînurile masoneriei. Şi am rezolvat problema. Dar nu trebuie să-i urîm, să-i dispreţuim, ci din contră, să-i iubim. Mult de tot. Pe fiecare om.

Bucurii.

Doamne ajută.

Bine-ai revenit în discuţie.
Intră şi tu în discuţie, dar intră cu iubire. Vîrsta mea, nu are nici o legătura cu ce scriu. Poate îmi este spre laudă. Şi nu vreau să-mi fie decît crucea Domnului spre laudă.

Nu sunt atoateştiutor, doar Dumnezeu e. Ce spui e o ironie de prost gust, dragul meu.
Cuvintele Sfinţilor Părinţi nu mai trebuiesc interpretate. Iar ei interpretează Scripturile, care sunt adînci, foarte adînci.
Am vorbit deja despre criminalii executaţi de justiţie. Fac asemenea afirmaţii, din prea puţina mea iubire. Te rog, dacă mergi în America, şi oriunde, să NU ucizi pe nimeni, decît păcatul şi patimile din ei, cît de mulţi poţi.
Am vorbit deja despre pocăinţa lor. Citeşte mai înainte.

Bucurii.

Nu stiu de unde citesti tu, dar se pare ca nu avem acelasi text. In SFanta Scriptura nu scrie ca preotii lui Baal s-au cait si au recunoscut pe Dumnezeu, ci poporul. Asadar, conform teoriei tale (si doar a ta), toti proorocii mincinosi au ajuns in Rai, fiind omorati.

Doamne ajută.

Frate antiecumenism, să fi antiecumenismului rău, erezia ereziilor, nu şi antiecumenismului bun, anume de a aduce toţi oamenii acasă, în creştinism, în Ortodoxie.

Ce te-ai străduit să pui acolo în postul tău, sunt preluări din blogurile anti-sistem, bloguri cu o vizibilă ură dezvoltată împotriva masoneriei şi împotriva evreilor.

Au spus masonii asta şi asta, dar nu apare nici o bibliografie, nici o carte de unde să citim, doar citate. Care instigă la ură.

Înainte de orice, dacă nu poţi să iubeşti un om, măcar să nu îl urăşti, să nu îi faci rău, să nu îl vorbeşti de rău, asta e datoria creştinului. Să fi întrun fel neutru, dacă nu poţi să-l iubeşti. ÎN NICI UN CAZ SĂ-L URĂŞTI, aşa spunea un profesor al meu în facultate, şi dacă nu mă înşel am găsit asta şi la Sfinţii Părinţi.

Personal, sunt neutru faţă de masonerie, în sensul că nu vreau să mă implic în activităţile lor, dar îi şi iubesc, la fel ca pe evrei, îi iubesc şi pe satanişti, îi iubesc chiar dacă au scris cu adevărat prostioarele alea a lor. Asta e datoria noasră, să-i iubim. Să-i lăsăm în pace, măcar, nu să-i urîm. Să-i iubim cînd interacţionăm cu ei, să le amintim de Hristos, de bucuria Învierii ce vrem ca toţi oamenii să o aibe, nu să-i hulim, înjurăm, batjocorim, urîm, că suntem creştini, nu animale. SĂ-I IUBIM PE TOŢI. Cu trezvie, cu discernămînt.

Aşa să ne ajute Dumnezeu. Bucurii.

P.S.: Cătăline, dă-mi să citesc şi eu că nu mai ştiu unde îi, întîmplarea cu Ilie şi proorocii lui Baal.

Doamne ajută.

Cezar-Ioan. Unde ghiocelul şi buretele? Dar bureţii sunt buni de mîncat, măi frate drag. Hai că glumesc.
Ioane, frate, scrii frumos, cu suflet, dar scrii rău, dragul meu.
Înseamnă că e răutate multă pe lîngă sufletul tău, cu care te lupţi puternic, ca noi toţi de altfel. Biruieşte, în Hristos!

Da, vreau, şi ca mine îndemn pe toţii oamenii pămîntului, înainte de-a fi orice, repet, înainte de-a fi orice, şi de-a dori orice, să vrea să fie creştini. Să dorească sfinţenia, înainte de-a dori orice, să dorească pe Dumnezeu.
Da, ai dreptate. E micime. Nu e meschinărie. Doar micime. Aşa şi trebuie să fie micime. Altfel nu ajungi la sfinţenie. Decît prin micime şi jertfă. Nu înviem cu Hristos, dacă nu ne răstignim cu Hristos. Hristos a luat micimea. De la Dumnezeu, la trup omenesc. Chenoza.

Sunt bărbat creştin, înainte de a fi bărbat romîn. Iar dacă a fi bărbat romîn mă împiedică a fi bărbat creştin, nici nu îmi mai pasă vreodată, nici nu voi vrea să mai aud de a fi bărbat romîn.

Niciodată, niciunde, Duhul lui Dumnezeu nu cere şi nu face, nu des-fiinţează omul, ci îl în-fiinţează, îl in-formează, îl formează înăuntru, aşa să facem şi noi, cu ajutorul Duhului Sfînt Dumnezeu.
Duhul Sfînt nu ţine doar de obiect şi de materie. Ci de mult mai mult. De fiinţă, ousia, de esenţă, de duh, de suflet, nu doar de materie. Trebuie să formeze pe mulţi şi să lucreze în armonie cu toate, spre a mîntui pe om. Pe fiecare. La măsura care o doreşte fiecare. La împreună lucrarea fiecăruia.

Nu trebuie să vrem să sfinţim patria. Nu trebuie să existe cuvîntul de patrie, la creştini. Patria noastră e Împărăţia Cerurilor. Aici, pe pămînt, nu avem patrie. Întreg pămîntul de sub cer e locul de luptă cu forţele întunericului, al oricărui creştin. Dacă vrei o patrie temporară, care e gazdă doar pentru a duce lupta, la fel ca trupul stricăcios. Nicidecum mai mult.

Ba da, morţii se şi sfinţenesc nu numai se iartă, binecuvîntatule.
De aceea se roagă Biserica pentru cei adormiţi, de aceea Biserica creştină poate uşura din muncile celor din iad, sau îi pot trimite în Rai, aminteşteţi cînd sfîntul Grigorie de Nazians, s-a rugat pentru Împăratul Traian, păgîn, nesfinţit, şi Dumnezeu l-a sfinţit, l-a pus în Rai dar i-a spus lui Grigorie să nu se mai roage pentru păgîni. Asta, cînd încă era aici pe pămînt, în Biserica Luptătoare. Biserica Biruitoare, face însă mult mai mult.

Foarte adevărat, să ne ferim de eresuri fanatice, şi să nu ucidem niciun om, în nici un fel, niciunde, în nici o circumstanţă.
Şi să ne ferim de toată învăţătura mincinoasă a filosofiei, a lui Nietzsche, a lui Platon, a lui Aristotel, a lui Spinoza, a lui Marx, a lui Hengel, a lui Freud, a lui Kant şi a altora ca ei, după cuvîntul care spune: "Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos." (Coloseni 2, 8)

Bucurii.

Daniel, eu ti-am scris in mesajul precedent la modul general, dar nu cred ca ai inteles despre ce am scris: "Parerea mea, sper ca te ajuta cu ceva, exista cadere de dreapta si de stanga. E posibil unii sa creada ca au ajuns la mari masuri citind doar despre sfinti, sa creada ca au ajuns deja ca ei. Dar daca vorbesc ca ei nu inseamna ca au si sfintenia lor. Pe langa smerenie e si smerenia doar inchipuita, omul crede ca e smerit, dar crede asta din mandrie. Daca cineva spuen tot timpul ca e pacatos ori a ajuns la fel ca sfintii, ori crede ca a ajuns si e de fapt un fel de mandrie, de a atrage atentia ca e smerit."
O sa iti scriu acum explicit, sper sa nu te superi. Dupa modul in care scrii si vorbesti, parerea mea personala e ca ai cazut putin in dreapta si ai inceput sa crezi ca ai ajuns la masura sfintilor. Adica ai prins putina mandrie, desi din vorbe spui tot timpul ca esti pacatos, adica vrei sa atragi atentia ca esti smerit, ca sfintii. Dupa parerea mea nu ai ajuns la acea masura, te rog eu sa vorbesti cu duhovnicul tau sa te indrume sa mai lasi din aceasta. Nu-ti dau sfaturi ca unul care nu are probleme, ca am si eu destule pacate. Din aceasta cauza ai inceput sa spui si din invatatura ta si nu cea ortodoxa, crezand ca deja o intelegi foarte bine si nici nu mai trebuie sa o verifici.
Ceea ce dai tu in general sunt citate din Sfanta Scriptura interpretate de tine, dar in catehism scrie ca putem citi Biblia dar nu sa o si interpretam noi. De aceea cautam confirmare in invatatura Bisericii, a sfintilor si catehism.
Problema nu e ca spui ceva gresit, ci ca o spui ca si cum e imposibil sa gresesti vreodata ceva. Poti sa spui numai adevaruri, dar daca le-ai verificat in invatatura ortodoxa, nu doar sa le spui de la tine.
Daca poti accepta sa primesti si sfaturi si sa crezi chiar ca poti gresi cateodata o sa incerc sa iti raspund la problemele puse. De fapt la ce ai scris tu am raspuns pana acum in majoritatatea mesajelor mele de pe forum, dar tu nu ai fost pe forum sa le citesti.
Pana acum nimeni nu a mai scris pe forum ca toti se mantuiesc, chiar daca au facut fapte rele. Mai spuneau ca ereticii sau paganii se mantuiesc, dar macar nu spuneau ca toti talharii si criminalii au ajuns in Rai doar ca au fost omorati. E ceva absurd ce afirmi tu nu doar din punct de vedere ortodox, ci si al logicii in general. Adica cea mai simpla cale de mantuire e sa omori pe cineva in SUA, te condamna la moarte si asa ajungi automat in Rai. Nimeni cred ca nu s-a mai gandit la asa ceva, la asa o invatatura fara sens.
Draga Daniel, invatatura ortodoxa (si cea catolica) spune ca nimeni nu s-a mantuit pana la venirea Mantuitorului. Dreptii Vechiului Testament mergeau toti in Iad, afara de Enoh si Sfantul Ilie, care au fost ridicati la cer. Dreptii s-au mantuit tot prin Iisus, El S-a pogorat in Rai dupa ce a fost rastignit si i-a scos de acolo pe drepti. La fel si talharul de pe cruce, tot Iisus l-a dus in Rai, nu stii ca spune ca e primul ajuns in Rai?
Legea Veche nu a mantuit pe nimeni, prin har suntem mantuiti, nu din faptele Legii. Pentru mantuire e nevoie de trei lucruri: har (din Sfintele Taine), credinta (dreapta, nu idolatra sau eretica) si faptele credintei (nu faptele firii noastre cazute). Care sunt faptele Legii, ce spun cele zece purunci? Prima porunca si urmatoarele doua tin de iubirea de Dumnezeu, iar restul de iubirea de oameni. Poruncile nu sunt doar sapte sau sase, asadar scrie sa nu ai alti zei.
In citatul dat de tine scrie ca si cei ce nu au avut Legea data de Moise puteau ajunge la cunoasterea adevarului si mantuire. De exemplu Dreptul Iov. Sau toti cei de pana la Moise, care nu aveau nimic scris. Dar si aceia s-au mantuit tot cand a venit Iisus in Iad. Iata ce spune de fapt Sfanta Scriptura: I Corinteni, cap. 6 "Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10.Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."
Sau chiar Domnul nostru spune ca cine nu se va Boteza nu va mosteni Imparatia, la fel cine nu se va Impartasi. Pentru ca va avea pacatul stramosesc al firii cazute si nu se va impartasi de har.
Dar vor fi judecati in functie de legea firii, astfel ca si in Iad nu toti vor avea parte de munci. La fel si in Rai, sunt mai multe locasuri, fiecare in functie de ce a facut pe pamant si cat s-a nevoit.
Citeste te rog la Sfantul Serafim de Sarov, acolo explica mai pe indelete despre faptele credintei. Doar faptele facute din dragoste de Hristos sunt mantuitoare, adica faptele credintei. Celelalte sunt si ele fapte bune, chiar facute de pagani, si ca rasplata pot primi luminarea cunostintei adevarului si sa vina in Biserica. Doar asa vor deveni faptele mantuitoare. la fel, o prezentare clara si edificatoare a invataturii ortodoxe in aceasta privinta o are Sfantul Ignatie Briancianinov, acolo explica pe larg care este invatatura ortodoxa despre mantuirea ereticilor si paganilor, desi e o scrisoare scurta: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/
Altfel ce rost mai are sa scrii despre catolcism, ateism, paganism? Doar daca e o ura pe acestia, pentru ca si ei se mantuiesc la fel ca cei ortodocsi, ori esti ortodox ori ateu sau pagan sau chiar ucigas e acelasi lucru dupa cum spui tu.
Sper ca te-am ajutat sa intelegi mai bine.
Doamne ajuta!

Doamne ajută.

Cătăline, mulţumesc. Am citit tot. Mulţumesc pentru cuvinte. Pentru tot. Nu sunt ironic. Cu adevărat sunt mîndru. Şi un om rău în general. Nu fac aproape deloc milostenie. Nu am o privire blîndă, nu am mersul smerit, purtarea nu mi-e creştinească. Nimic nu fac bun. Nu am smerenie nici un strop. Chiar sunt un vai-şi-amar, iubesc cele ale lumii, sunt vrednic de toată osînda şi chinul. Îţi scriu de pe un laptop, am telefon scump, am un apartament foarte comod, şi parcă nu-mi vine să mă lepăd de toate şi să urmez lui Hristos desăvîrşit, şi deci nu voi fi desăvîrşit. Şi deci nu pot fi sfînt.
Ai dreptate în toate. Iartă-mă. Ăsta e stilul meu de-a scrie. Aşa e caracterul meu. Aşa e firea mea de-a fi. Şi asta nu se schimbă. Sfîntul Grigorie de Nyssa era melancolic, Sfîntul Ioan Gură de Aur era vulcanic. Vreau sfinţenie. Da. Cred, după sfatul duhovnicului, că e ceva firesc, ceva normal. În rest să mă ierţi.
Cu toate ai dreptate în ce ai scris, dar doar cu un lucru nu ai dreptate. Nu am scris niciodată, părerea mea. De mîntuirea tuturor celor ucişi (după Hristos, se înţelege, am menţionat deja că nu exista sfinţenie înainte de Hristos, dar nu ai fost atent) am citit în Sfinţii Părinţi, o să caut unde scrie, sper să găsesc. Îţi redau, din nou, ce îmi amintesc că au spus Sfinţii Părinţi: cei ce sunt ucişi, toţi cei ce au fost ucişi, sunt mîntuiţi prin botezul sîngelui lor vărsat, al suferinţei lor, că le-a fost luată putinţa de a se mai pocăi pentru păcatele lor şi de-a înainte în virtute şi desăvîrşire. Cred că Sfîntul Ignatie Brancianinov spune, în cartea sa, sufletul după moarte. Înţelegi? Nici nu caut să am mereu dreptate. Şi sunt perfect conştient că oricînd pot greşi.
Dar cînd învăţ SĂ NU UCIZI, CREŞTINE, NICI UN OM NICIODATĂ, ORICE-AR FI, nu greşesc!
Şi după cum ţi-am dovedit, Scripturistic, cu tîlcuirea Sfinţilor Părinţi, ŞI NU tîlcuirea mea, cînd ţi-am citat tîlcuirea lui Bartolomeu Anania, că păgînii se vor mîntui doar dacă "din fire făcînd ale legii", vor fi oameni plăcuţi lui Dumnezeu, adică cu fapte bune. Un alt fapt, logic, cum spui tu, raţional, care arată clar că tălharul de pe cruce nu a avut botezul şi s-a mîntuit, la fel şi Abel, deşi nu s-a mîntuit, nefiind mîntuire în vechiul testament, dar spune în Facere Domnul către Cain: "Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ." (Facerea 4, 10). Cum tot din Scripturi ştim că sîngele este duhul, sufletul, el, Abel, e dintre cei drepţi, care i-a luat Hristos cu El, la pogorîrea la iad. Şi toţi care au fost drepţi în Vechiul Testament. Unde greşeşsc aici? Care e învăţătura mea aici?
Însă ce greşeşti, este, unde spune, în Sfînta Scriptură sau Sfinţii Părinţi, că pentru mîntuire ai nevoie de cele 3 lucruri menţionate de tine? Dar conştiinţa, care ne spune Sfîntul Apostol Pavel, că ne poate mîntui, din "fire făcînd ale legii", unde-i? E a 4-a? Sunt ironic.
Căci uite ce spune Sfîntul Ioan Scărarul cu referire la Romani 2, 11: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)"
Adevărat cu I Corinteni 6, 9-10, dar prea uşor bagi oamenii în iad frate. Dar ia uite ce zice la Matei 19, 26: "Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă." Şi la fel şi la Marcu 10, 27: "Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă." Şi la Luca 18, 27: "Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu." Nu spun nimic aici, ca să nu spui că iarăşi dau învăţătura mea. Spun doar că prea uşor bagi toţi oamenii în iad. Fi mai îngăduitor. Fi mai cu iubire, te rog.
Şi iarăşi un lucru interesant ce spui: în iad nu toţi vor avea parte de munci? Asta unde spune? În care verset sau care tîlcuire a Sfinţilor Părinţi? Cînd Scriptura spune clar: "viermele neadormit". Cine-i ăla? Spun Sfinţii Părinţi, conştiinţa. Că ai fi putut să crezi şi să accepţi pe Dumnezeu Adevărat şi nu ai vrut. Spun ei că e vierme, deci te munceşte. Neadormit. Mereu adică. Deci toţi se vor munci. Dar spune-mi unde spune că în iad nu toţi se vor munci. Că mă îndoiesc ne nemunca din iad. Cînd şi în Rai se lucrează. Dar altfel de muncă, cum au lucrat şi Adam şi Eva în Rai, spune în facere. Dar acolo e bucurie, nu e sudoare, e fericirea veşnică.
Continui, să folosesc varianta ta, continui cu învăţătura ta, cînd acolo spune clar, că păgînii, care nu au avut treabă cu Biserica, se pot mîntui, din fire făcînd ale legii, tu spui, că nu, că faptele bune îi ajută să vină în Biserică. Păi în Scriptură spune altceva. Ce facem?
O să citesc articolul, că e unul din Sfinţii mei preferaţi, Sfîntul Ignatie Brancianinov, deşi nu are bibliografie, nu are trimitere la nici o carte, deşi începe primele rînduri cu "habar n-aveţi de mîntuire", nu e prea specific Sfîntului Ignatie să folosească termeni din-aceştia şi deşi Putnicul digital e contradicţie de termeni, şi împotriva a însăşi învăţătura creştină. Pustnicul nu învaţă pe nimeni, nu scrie nimic. Doar cînd iese din pustie. Of, suflete, of.
Mulţumesc din nou. Iertare.
Bucurii.

Daniel, o sa raspund pe rand la tot mesajul, daca ai rabdare sa citesti.
Pentru inceput, ai spus ca il apreciezi pe Sfantul Nicolae Velimirovici, nu stiu daca ai citit catehismul sau: http://www.manastirea-sireti.md/uplo...0Sfintilor.pdf
La explicarea pasajului din Crez "Cred intru Una, Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica" sfantul scrie:
"Se poate mântui omul în afara Bisericii?

continuare
 

Textul era prea lung, continui cu mesajul acesta:


E o scrisoare cunoscuta a Sfantului, nu are legatura cu blogul, o gasesti pe mai multe site-uri ortoodxe si chiar si carte pe scribd. Eu am dat unde am gasit-o mai usor pe google, prima data am auzit-o la un radio ortodox. Dar am dat si alte citate din sfinti, nu doar sfantul Igantie spune asta, ci toti sfintii. Despre faptele credintei si har poti citi si la Sfantul Serafim de Sarov:
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Doamne ajută.

Cătăline, susţii prostii. Şi le susţii încă. Cred că nu este dogmă, dar mă interesez la profesorul de dogmatică, dacă mîntuirea necredincioşilor, a păgînilor dacă e dogmă. Că dacă e dogmă, eşti eretic.
Am să-ţi răspund scurt şi concis. Să citeşti tot.

Ce-i în catehism e incomplet. Nu poţi cuprinde acolo toate tratatele de teologie. Tîlharul de pe cruce, care s-a mîntuit (!), NU era creştin, NU avea Sfîntul Botez, NU era în Biserică, şi s-a mîntuit. Da? Simplu. În catehism nu cuprinde toată învăţătura creştinească. Ci doar liniile cele mai mari, principale.

Mîntuirea NU este doar pentru creştini. O spune Sfîntul Ioan Scărarul: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)

Doar că mîntuirea necredincioşilor va fi diferită. Ei nu vor vedea pe Dumnezeu, nu vor sta de vorbă cu El, nu îi vor putea aduce slavă în cîntări, nu vor vedea nici una din minunile săvîrşite de El, etc., vor avea doar o stare de bine, de liniştire şi odihnă.

"Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:" Romani 2, 6 "Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia II) Deci mîntuirea celor necredincioşi, se va face prin faptele lor, dar în harul lui Dumnezeu, în mila lui Dumnezeu. Vor fi membrii ai Bisericii, nedemni de ea, de Biserică. Tocmai de aceea şi răsplătirea lor va fi diferită. Ceea ce spune catehismul, e corect, dar incomplet."
6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3. Ori una, ori alta, ori a 3-a. Iar păgînii, în necredinţa lor, dar în faptele lor bune, făcute din fire, "după lege" se mîntuiesc. Din fire, prin pocăinţă, dacă se vor căii de păcatele lor, şi în ultimele clipe ale vieţii, precum tîlharul de pe cruce, se vor mîntui !

Dar nimeni, nu se mîntuie înafara milei lui Dumnezeu. El, Domnul, îi mîntuie, îi îngăduie, îi primeşte. Prin harul Lui, chiar neacceptat de ei. Dacă haina sufletului lor e curată, şi ei sunt pregătiţi pentru nunta Mirelui ceresc, printro viaţă sfîntă ce au avuto, merg în iad? Sigur că NU. Merg în Rai. Din fire ale legii au făcut. Chiar dacă sunt necredincioşi.

Spune Catehismul foarte frumos: "nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii." Şi deci, prin faptele lor bune şi mila lui Dumnezeu, păgînii s-au făcut mădulare ale lui Hristos, şi Dumnezeu îi va mîntui. "Nimeni nu vine la Tatăl, decît prin Mine", spune Hristos. El e Calea Adevărul şi Viaţa. El e Legea, e Pîinea, el e uşa. Deci, cei ce fac faptele lor bune, nu pentru faptele lor îi mîntuie Dumnezeu, ci pentru că au împlinit Legea, au împlinit pe Hristos.

Poţi să ştii că dacă omori un om, sau mai mulţi, în război, poţi să fi creştin, în Biserică, cu Botez, că slabe şanse de mîntuire ai. De ce? Ai încălcat Legea. Ai ieşit din Hristos. Pe cînd cel păgîn, fiind bun toată viaţa lui, îşi ia uşor un loc în Rai.
"Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune," zice la Romani 2, 7 "Păgânii, deşi nu au fost învredniciţi de o revelaţie specială, vor fi judecaţi după conştiinţa lor, glasul lui Dumnezeu din om, care-l aprobă pentru fapta cea bună şi-l condamnă pentru cea rea." spune Bartolomeu Anania. "Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!" Romani 2, 10-11

Dumnezeu nu e egoist, după mintea noastră egoistă. Mîntuirea este a tuturor, spune clar Sfîntul Ioan Scărarul. Şi a celor credincioşi şi a celor necredincioşi. Aşteaptă tu Cătăline, să se mîntuiască doar creştinii. Mulţi dintre creştini, vor merge în iad şi mulţi dintre necreştini, vor merge în Rai. Şi pentru puţina ta iubire, şi pentru răstălmăcirea învăţăturii creştine din catehism, incompletă, să nu ai surprize la dobîndirea Raiului.

"Cuvântul străbate până în adâncul sufletului lor, datorită faptului că e curat", cum afirmă Sf. Maxim Mărturisitorul.
"În absenţa unei legi elaborate, legea morală - înscrisă ontologic în conştiinţa omului - poate constitui prin ea însăşi un criteriu al discernământului. Conştiinţa este acea făclie a Domnului, care n-a încetat nici în lumea păgână să răspândească lumina ei mântuitoare." "Eşti înzestrat cu capacitatea de a discerne "spune Bartolomeu Anania. Între bine şi rău.

Nu există botezul dorinţei, ai dreptate. Există botezul sîngelui, există botezul lacrimilor. Ţi-am scris despre botezul dorinţei, să-ţi dau sinonime, ca să înţelegi.

Păi măi omule neînţelept, chiar dacă nu au apucat să se boteze, rare cazuri, e suficient că au devenit credincioşi lui Hristos, ca tîlharul de pe cruce. Ce rost mai are botezul sîngelui pentru cel credincios, cînd el, cel credincios, este botezat, este creştin, face parte din Biserică? Tu, frate, nu ai înţeles că botezul sîngelui, botezul lacrimilor este şi PENTRU cei necredincioşi, nu doar pentru cei nebotezaţi, care sunt puţini. Aşa să-i mîntuiască Dumnezeu pentru că le-a fost luată şansa de a se mai pocăi pentru păcatele lor, de a deveni creştini. De aceea toţi cei ucişi de alţi oameni, merg în Ceruri. Ţi-am spus şi iîn postul anterior.

Da, vor fi judecaţi după cele 4 legi, cum Spune Sfîntul Grigorie, şi crezi că dintre cei necredincioşi, dacă vor împlini din cele 4 legi, nu moştenesc Raiul? Ba da! Of, frate, of.
Spui: "Oamenii se puteau mantui dupa legea constiintei pana la legea data prin Moise, cand nu exista inca Legea scrisa". Dar tot tu mi-ai amintit, deşi ştiam, că NU A EXISTAT mîntuire pînă la Hristos, deci toţi, mergeau în iad, cu tot cu legea conştiinţei. Omule! Eşti înşelat. Ia seamă.

Legea conştiinţei, se aplică, după Hristos, celor necredincioşi, care se vor mîntui, prin judecata, mila şi harul lui Dumnezeu, membrii nedemni ai Bisericii. Omul care chiar dacă nu vine în biserică, în viaţa aceasta şi face fapte bune, se mîntuieşte. Dar mîntuirea lui e diferită. Cel mai mare păcat e neiubirea, nu închinarea la idoli. Păcatul în sine e un idol, spun Sfinţii Părinţi, şi tot este mîntuire pentru păcătoşi, ca şi pentru păgîni.

Da, aici ai vorbit corect. "Dreptii din Vechiul Testament nu aveau botezul pentru ca nu exista. Dar avand credinta si faptele bune se considera ca aveau botezul dorintei. Dupa ce Domnul a unit firea omeneasca si cea divina i-a scos din Iad." Aşa este. Deşi botezul dorinţei, e sinonim cu bitezul sîngelui, sau al lacrimilor, al suferinţei, ca să înţelegi. Şi se aplică mai tîrziu, mai ales pentru cei ucişi. Şi toţi cei ucişi merg în Rai.

Partea a II-a a aceluiaşi răspuns.

Nu vor mîntuirea spui? E suficient să o vrea prin faptele lor bune. Un exemplu la musulmani, multora le e frică să devină creştini, deşi vor, pentru că coranul lor prostesc spune să fiu ucişi apostaţii. Deci, avînd fapte bune, se pot mîntui, dar diferit faţă de creştini.

Spui: "Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul" Exact. Face. Are o viaţă plăcuta lui Dumnezeu Treime. Are haina sufletului său curată şi pregătită pentru nunta Mirelui ceresc, deşi nu are botezul creştin, sau îl are în erezie. Dar tot se poate mîntui. Dar mîntuirea lui va fi diferită, faţă de a creştinilor.

Spui: "Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica." Da, Domnul îl ajută, dar dacă nu vine în Biserică, tot se poate mîntui, prin fapte bune, inimă curată.

Aminteşteţi la Fericirile de pe munte: zice Hristos: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." Nu zice, creştinii săraci cu duhul, sau botezaţii, sau cei din Biserică. Nu zice aşa, ci toţi cei săraci cu duhul.

Deşi Sfîntul Nicolae Velimirovici, spune clar, că mîntuirea necredincioşilor, va fi diferită. Dar va fi. Şi iarăşi: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. DA? Simplu. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Ce înseamnă prigoniţi din pricina Mea? Adică din cauza Adevărului. Care au de suferit din cauza faptului că vor să fie buni. Chiar necreştini fiind. Se pot mîntui. E limpede ! Nu încurajez, globalizarea, ci Adevărul. Biserica şi Dumnezeu a pentru toţi. Ăsta e Adevărul.

Nu spun după nici un new-age, şi NU toţi vor ajunge în Rai, dar vor mai mulţi în Rai, decît în iad, asta ştiu sigur. Pentru că Dumnezeu este Iubire.
Ce spun, este învăţătura creştinească, nu părerea mea.

Tu ai părerile tale, teleogumenele tale, părerile tale teologice, care sunt în marginea prăpastiei ereziei, pentru lipsa ta de iubirea şi exclusivitatea mîntuirii pentru credincioşi şi deloc pentru necredincioşi.

Spui: "Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului." Dar şi ce spui? Că creştinii înţeleg tare mult, aşa-i? Dacă ar fi aşa, ar trebui să fim cu toţii sfinţi. Şi nu suntem. Deci tot harul şi mila lui Dumnezeu ne va mîntui şi pe noi, creştinii, ca şi pe necreştinii care "din fire fac ale legii" adică ale lui Hristos, El fiind Legea. Plinirea Legii.

Spui: "Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentru ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii." DA! Slavă lui Dumnezeu. Aici ai vorbit Adevărul. DA, nu care sunt condiţiile, ci care e condiţia mîntuirii. Una singură: IUBIREA !

Spui: "Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii." Greşit. Toată Sfînta Scriptura şi toată învăţătura şi faptele au un singur scop: IUBIREA ! NU MÎNTUIREA. Iubirea. Nu Biblia te mîntuieşte. Nu creştinismul te mîntuieşte. Dumnezeu te mîntuieşte. Să-ţi intre bine în cap, dragul meu.

Iubirea te mîntuişte. O spune Însuşi Hristos. El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22, 37-40. Da? Deci ce spune? Aici, în aceste două legi, se cuprind toată Legea şi proorocii. De ce Legea cu L capital? Pentru că El e Legea, El e Iubirea, El mîntuirea tuturor nevrednicilor de mîntuire.
Sigur că nu doar faptele mîntuie, sigur că este ateist să spui aşa ceva.
Mai exact spunem, faptele prin iubirea, harul şi mila lui Dumnezeu.

Spui: "Iubire nu ai daca spui un neadevar". Greşit. Poţi spune un neadevăr din neştiinţă, din frică, din nepăsare, etc. Dar concret, Iubire, ai cînd iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele. Ba da, poţi să spui un neadevăr, doar ca să faci cuiva pe plac şi totuşi să ai iubire. Iubire pentru Dumnezeu şi aproapele. Aia-i iubirea adevărată. Restul, sunt alte idei şi definiţii pe marginea iubirii cele mari şi adevărate expuse de Mîntuitorul. Şi ce spun nu are nimic de-a face cu protestantismul.

Spui: "Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa." Nu îl minti pe un eterodox, îi spui ce nu e creştin (fie necredincios, ateu, păgîn, eretic, păgîn, etc.) că se poate mîntui, foarte greu, dar mîntuirea chiar de o va dobîndi, va fi foarte diferită de mîntuirea creştinului. Complet diferită. Ăsta e adevărul creştinesc. Asta îi spun. Şi prin asta, nu îi vreau răul, ci îl şi chem acasă, în creştinism. La mîntuirea obiectivă.

Iar cu privire la muncile din iad, mă refer, la iadul de după Hristos. Pentru că altul era Raiul şi iadul în Vechiul şi altul e Raiul şi iadul în Noul, la desăvîrşirea Legii, prin Iubire. Mă refer după Hristos. În iad sunt munci. Nimeni nu se odihneşte acolo, chiar dacă stă pe loc, încheţat, se munceşte.

Exact, la fel şi în Rai, unii sunt îngeri, alţii, arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, domnii, începătorii, stăpînii sau puteri. Aşa şi răsplata, Împărăţia Cerurilor, pentru creştini va fi una şi pentru necreştini, păgîni sau necredincioşi, va fi altfel, Împărăţia Cerurilor. Dar nu vrei să înţelegi lucrul ăsta.

Da, exact, cu legătura la mîntuirea copiilor nebotezaţi. Toţi ajung în Rai. Chiar nebotezaţi, chiar necreştini, fiind, nefăcînd parte din Biserică. Cum spune Î.P.S. Ciprian: nu se împărtăşesc de lumină, dar se împărtăşesc de linişte. Exact ca necredincioşii ce se mîntuiesc. Ca şi copii nebotezaţi, şi adulţii nebotezaţi. Doar că condiţia lor este să fi avut o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Cît de clar mai vrei să fie ??? Cătăline Cătăline...

Spui: "Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească". COMPLET GREŞIT. Erezie chiar. Pacea şi liniştea sufletească sunt specifice Raiului. Nicidecum iadului. Nu au dobîndit nici o pace şi linişte sufletească pînă la Hristos. Acea pace şi linişte sufletească este o răsplătire a Raiului, pentru cei nebotezaţi, deci pentru necreştini.

Bucurii.

Frate Daniel, n-am citit tot ce ai scris, însă pentru felul în care înțelegi mântuirea, te îmbrățișez.

P.S. Te rog renunță la renunțarea la forum. Vei avea multă treabă aici.

Doamne ajută.

Mulţumesc frate drag.
Nu ştiu ce să-ţi spun.
Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am. O spun din frică, că mă tem pentru mîntuirea mea şi mă tem şi mă dor căderile altora.
Nu voi renunţa la forum, rămîn, pentru tine, frate.
Dumnezeu lucrează prin toţi oamenii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Iartă-mă.

Bucurii.

Doamne Ajuta !

Nu voi avea legatura cu subiectul acestei discutii . Fac acest Reply pentru a te "felicita" . Imi place sa vad atata frumusete in cuvintele spuse de tine . Nu am putut citi tot dar din cate am citit , mi-am dat seama de frumusetea cuvintelor tale . Nu pleca de pe acest forum , vom avea nevoie de tine , de gandirea ta .
Dumnezeu sa te ajute frate Daniel .

Doamne Miluieste .

Doamne ajută.

Mulţumesc pentru cuvinte, frate iubit.

Nimic al meu. Nu am nimic.
Tot ce avem, de la El avem.

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Iov 1, 21.

Toată înţelepciunea e a Lui, e de la Domnul.
Ne-o dă ca să fim de folos celorlalţi. Tuturor. Medicină, inginerie, ştiinţă, arhitectură. Totul. De la El.

Ne dă acestea pentru a ne fi mai uşor, pentru a-L înţelege, a-L iubi mai uşor. Ca să-L slăvim mai uşor. A-L dori mai cu sîrguinţă, cu mai mare dorire. Să-L vedem în mai mare măreţia Lui.
După măsura în care ne dorim, şi putem.

Spune Domnul: "Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste." II Timotei 2, 20.

Ne iubeşte pe toţi. Ne vrea pe toţi. Foarte mulţi, cu mult mai mulţi vor fi în Rai decît în iad.

Dar pînă acolo, orice alegem, Rai sau iad, trebuie să iubim. Şi Domnul ne dă apoi ce avem nevoie.
"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." I Corinteni 11, 19.

Bucurii.

Asa măi Daniel_Ortodox.
Vezi că se poate şi fără prefăcătorii şi false si inutile duhovnicii?

Fii tu însuţi! Nu te poti deocamdată despărti de forum, nu faci pe viteazul, îţi recunoşti slabiciunea si, cu timpul, Sfanta Treime te va ajuta si iti va da putere. Abia atunci asezi semnături măreţe.

Cum zicea şi regele David: "Că iată adevărul ai iubit".

Doamne ajută.

Mulţumesc şi ţie, frate, pentru gîndul curat.

Să-ţi ajute Dumnezeu să fi pe placul Lui şi să nu tălmăceşti Scripturile după înşelarea protestantă, spre a ta pierzare.

Nu am fost prefăcut nici în semnătura cealaltă, cu renunţarea la forum am fost tot eu însumi. Ce-am simţit şi încă simt.
Internetul e o ispitire grozavă. Mare de tot şi foarte periculoasă. Şi pierderea timpului folositor pentru mîntuire.

Dar stau. Se mai folosesc fraţii de mine, că tare mă bucur.

Ai puţintică grijă frate, că acolo la Psalmul 50: "Că iată adevărul ai iubit", David se referă la Dumnezeu, că El iubeşte adevărul. Îi e revalat lui David, ca un îndemn de la Domnul, să iubim toţi adevărul. Apoi se referă la sine, David şi spune în acelaşi verset: "cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." Psalmul 50, 7.

Bucurii.

Asa să faci, sa iubești adevarul!
Iți sta mai bine decât sa fii trufaș și fariseu frate!

Vezi, așa e frumos, sa recunoști: "ştiu ca e periculos pentru mine, ştiu că pierd timpul pentru mântuire, dar ma bucur când ştiu că sunt important pentru frați!" Spunând adevărul ești cel mai frumos, frate Daniel_Ortodox. Când ești fariseu îngâmfat sună a chimval răsunător.

Doamne ajută.

Mulţumesc pentru gîndul curat şi senin.

Am spus adevărul şi înainte, iubite frate.
Dar văd că am fost înţeles greşit.
Mai ales de cei ce sunt în literă şi nu în duh, fraţii înşelaţi neo-protestanţii dar şi fraţii de suferinţă creştini.

Rămîn cu cele ce am spus, dorindu-le. Dar mai importanţi sunt fraţii decît mine.

Să mă ierţi, iubitul Domnul.

Şi să nu fiu off-topic, amintesc, toţi cei ce sunt ucişi, de alţi oameni, pentru că nu Dumnezeu pune alţi oameni să-i ucidă, "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu", da? Dumnezeu cînd ucide un om, nu îl ucide prin alţi oameni, decît prin cei mai mari cu putinţă (Ilie, Petru), cu scop pedagogic, exemplele sunt extrem de rare şi nu se repetă, deci toţi cei ucişi de alţi oameni merg în Rai. De ce? Pentru că nu au mai avut şansa să se pocăiască, le-a fost luată şansa de a se întoarce la Dumnezeu, a-şi plînge păcatele, chiar necredincioşi, pentru că prin botezul sîngelui, al suferinţei lor, al lacrimilor lor, Dumnezeu, prin harul său, prin milostivirea Sa, îi curăţeşte de toată întinăciunea şi îi primeşte la nunta Mirelui Ceresc. Redau din ce îmi amintesc că spune Sfîntul Ignatie Brancianinov, în cartea sa, Sufletul după moarte.

Bucurii.

Felicitari pentru schimbarea semnaturii tale , semn ca ramai aici si asta conteaza draga Daniel !

Doamne ajută.

Măi, binecuvîntaţilor.
Să vă dea Dumnezeu sănătate la toţi. Toţi absolut toţi.
Sănătate sufletului, inimii, trupului şi minţii. În ordinea asta.

Şi să mă iertaţi şi pe mine, că mult vă necăjesc.

Şi să nu ucideţi pe nimeni, niciodată, în nicio circumstanţă şi împrejurare.

Bucurii.

Deci atatia oameni din BO sunt in greseala(preoti, duhovnici, mireni), dar Danutu, pff, vai de noi, a inteles el de unul singur cum vine treaba, in constrast cu nenorocitii astilalti.
Stii ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult la interpretarea ta?
Ca nu am auzit nici un duhovnic care sa aiba aceeasi opinie cu tine, ca violenta e rea in orice caz si ca nu exista tari, ca sunt doar niste linii desenate de niste lideri.
Dar stii la cine am auzit fix interpretarea asta?
Martorii lui Iehova si o grupare schismatica din cadrul adventismului.
Ambii cred ca au inteles ei corect Scripturile(luminati de Sfantul Duh, bineinteles, ba chiar adventistii cu asta se lauda cel mai mult, ca au inteles ei corect Decalogul. Evident au inteles prost si porunca cu ziua Domnului.)
Acum avem doua optiuni.
Sau imens de multi ortodocsi au inteles prost scripturile, si Danut+2 grupari aflate diamentral opus fata de ortodoxie pe spectrul crestinismul sunt in adevar, sau, mai probabil, Danut greseste.

am specificat INAINTE de Hristos.
In rest, cum ar spune englezii, burden of proof, iar acela e pe umerii tai.

Evreii si-au pierdut tara pentru ca nu l-au crezut pe Hristos, si in schimb l-au urmat pe Simon bar Cohba ca Mesia.

Ai mei, ca posesie, nu sunt, dar i-am primit in grija.
Ca sa dau un exemplu simplu: daca tatal meu imi da un catel, si eu il las sa moara de foame sau sa fie sfasiat de alti caini, ca eu sunt prea ocupat sa invat, inseamna ca sunt un idiot.
Chiar daca tata crede in drepturile animalelor. Cam asa e si cu Tatal.

deci cand e vorba de altii, suntem transigenti pana la sange, fara exceptii, dar cand e vorba e sinucidere, care e cel mai mare pacat, si intra la "Sa nu ucizi!", cateodata e OK.

Ce imi plac standardele duble.

Sa ca fie clar, tata tot o sa ma inteleaga ca mi-am aparat catelul, nu ca stiu mai bine ca el.

Minunat ati scris!
 

Iertare pentru atitudinea dura si cuvintele acide de pe alte topice, si din alte situatii. Ati vazut Calea. Cu respect.

Deci pana la urma transpira atitudinea asta.
"Daca eu si Biserica Ortodoxa avem pareri diferite, inseamna ca Biserica greseste.
De ce?
Pai eu am citit Biblia."
Asa gandeste orice neoprotestant.
Jos de pe pedestal, sau te dau eu, intr-un fel sau altul.