obsedaţi de cuvintul Hristos, nu de ceea ce reprezintă el

Nu inteleg ce va trebuie d-voastra sa urmati pe Osho acesta sau filosofia Zen, New Age care o fi ea, atata timp cat nu sunteti indian, japonez, asiatic! De ce o faceti? Din snobism sau din ce motiv, ca e la moda, ca e in trend?
Romanii adevarati sunt crestin ortodocsi, nu budisti! Cautati-va adepti in alta parte, sau ce sunteti, un troll enervant, ce se plictiseste si vrea sa enerveze, chiar nu aveti deloc rusine?

De ce un om trebuie să se considere român în primul rând ? Un om e om pur şi simplu, fără naţionalitate, fără etichete care să-l includă într-un mecanism care doreşte să-l ţină sclav.

Ce îţi oferă românia în afară de sclavie?

Eu dupa cum vad ati venit aici cu unicul scop de a enerva. Pe langa ca sunteti un tradator de neam, cei ce isi reneaga neamul si religia sunt tradatori! Sunteti un sclav, da, sclavul lui Osho!

Nu există neam , de unde ideea asta de neam ? Ideea de neam e doar ca să poată ei să facă războaie, să îi ţină pe oameni sclavi. Cum defineşti neam?


Există o singură umanitate.

Când zici că aparţinii unui neam, de fapt zici că urăşti alte neamuri, nimic altceva. E doar un mod de a fi violent.

Nu exista decat crestini si pagani, crestini pe care d-voastra ii dispretuiti/urati.
Crestini ortodocsi romani si crestini ortodocsi straini care sunt toti frati.
Spalat pe creier sunteti cu ideile lui, v-a facut sa va urati fratii, romani, sa urati pe crestini si pe preoti, sa urati pe Hristos si biserica, vedeti ce periculos e?

toţi oamenii sunt fraţi, nu doar românii
chiar şi animalele şi plantele sunt tot fraţi

Și pietrele. Nu uita de dânsele!

Hristos e Persoana...fiecare persoana e UNICA .Ca si Adevarul.Tu esti doar un numar 2458386286 .

Da, şi pietrele.

Ai vreo soră piatră?

Bine ca mi-ati adus aminte, trebuie sa inlocuiesc un ex-frate procesor pe 32 biti, cu unul pe 64, intr-un toshiba vechi. Sora placa de baza intreaba cu disperare daca e posibil sa ramina la locul ei, sa nu o inlocuiesc cu o stepsister. Nu de alta, dar pe stapinul care sunt m-ar costa cam mult.

e trist daca cineva afirma ca e frate cu loboda sau palamida...

:)) m-a amuzat acest raspuns, dar as vrea totusi sa adaug ca am citit un articol cum ca in Romania s-ar fi descoperit niste pietre care au viata si cresc, ele ar fi ajuns in forma initiala in decursul a nu stiu cator milioaaaaane de ani :)

Referitor la acest subiect, "Asemanari intre budhism tibetan si crestinism ortodox" .. eu as vrea totusi sa recomand un articol cu paralele intre crestinism si budhism, daca nu s-a postat sau citit inca: http://demascarea-inselatoriei.blogs...i-budhism.html .. l-am mai postat intr-un topic facut de Florin in legatura cu vreo asemanare intre crestinism si budhism dar eu cred ca e bine venit.

Rog sa nu fiu inteles gresit, nu duc un "razboi" sau o dualitate cu niciunul dintre voi, nu va judec pe niciunul dintre voi pentru crezurile, practicile sau faptele voastre... Incerc doar sa atentionez si sa arat cu degetul anumite "gropi".

Doamne ajuta !

Cand esti viu toate sunt vii. Chiar si pietrele.

Cand esti partial viu, unele sunt vii, altele sunt moarte.

Absolut nimic de pe acest pamant nu poate fi generalizat. Cum poti baga totul in aceeasi oala doar pentru ca animalele au viata, au un duh de viata, doar ca ele nu au ratiune, indiferent despre ce animal vorbim, el nu are ratiune. Si nici o viata viitoare, adica un suflet...bine, asta daca crezi in inviere, daca crezi ca intr-o viata viitoare te vei reincarna in vierme e cu totul altceva, sau mai rau, in cactusul meu de pe balcon...

Inteleg ca plantele cresc, infloresc si se ofilesc, dar asta nu inseamna absolut nimic. Plantele nu au nici sentimente, nici ratiune, nici nervi, nu au absolut nimic.

Cand vorbesti despre pietre ca ar avea viata, ce intelegi tu prin asta? eu nu imi pot imagina ce intelegi tu dar o sa incerc sa fac un boltar, sa observ viata din el..

Intradevar, absolut tot de pe pamant si din univers sunt creatia lui Dumnezeu, dar, afirmand ca Dumnezeu e in tot ce se regaseste pe pamant si in univers e o aberatie... Putem privii o floare si sa vedem maiestria cu care a facut-o Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu e in acea floare.

Ceea ce afirmi tu, nu te face mai interesant sau mai iubitor, te face mai ipocrit si fara ratiune... imi pare rau ca iti spun asta, dar asta e adevarul.

“Omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”(Ps.48,12).

Numai bine!

Cand Iisus a generalizat iubirea, prin extensie la toti oamenii, inclusiv dusmani, probabil multi nu au vazut in aceasta decat ipocrizie. Iar majoritatea o imposibilitate.

Era o idee de neconceput pentru oamenii acelor timpuri. Asa cum este si astazi.

Se spune ca iubim totul - pentru ca o inima care arde de iubire nu poate vedea decat iubire in orice forma de relatie si interactiune.

--------------------

A spune ca Dumnezeu este in exteriorul formelor este o eroare la fel de mare ca si atunci cand se afirma ca este in interiorul lor.

Desi Dumnezeu este Atotprezent nu este nici in interiorul, nici in exteriorul creatiei. Acestea sunt tipuri de extreme ale mintii conceptuale care incearca sa inteleaga realitatea.

Budismul este util pentru ca ofera explicatii pertinente la aceste tipuri de paradoxuri.

-------------------

Omul cade din cinste nu "iubind totul", pana si pietrele fara-de-suflet, ci prin lipsa iubirii.

Ce legatura are mesajul tau de mai sus cu ce ti-am scris eu la aceasta afirmatie facuta de tine? A iubii creatia lui Dumnezeu nu inseamna ca pietrele au viata...

Inca ceva, nici iubirea nu o poti generaliza, cum poti iubii si pe Dumnezeu si pe diavol? sau cum poti iubii curatenia si pacatul?

Bineinteles ca nu au viata in sensul in care percepem noi "viata".

Insa cel care este viu, iL vede pe Dumnezeu pretutindeni. Toate ii par insufletite. Toate ii par a fi o manifestare a extazului, bucuriei Dumnezeiesti.

Nu poate percepe aspecte amorfe, inanimate. Toate sunt vazute ca expresie a Vietii Insasi, a exaltarii ei covarsitoare.

-------------


Bineinteles ca nu putem generaliza totul.
Dar aceasta nu inseamna ca nu putem generaliza nimic.

Putem abuza de cuvinte si sa le rastalmacim cum vrem noi.

Iubirea de arginti nu este "iubire". Este adictie. Un alt cuvant pentru un alt fel de duh.

Iubirea de pacat nu este "iubire". Este tot adictie.

Cred ca faci o mare confuzie, a vedea/bucura de creatia lui Dumnezeu nu inseamna ca pietrele au viata. Prin a se oglindii creatia lui Dumnezeu in tot ce ne inconjoara nu trebuie sa intelegem ca pietrele au viata in absolut nici un sens. Cum nu inseamna nici ca animalele sau iarba ar avea suflet. Totusi ele exista, ele exista pentru a slavi creatia lui Dumnezeu, creatie in fruntea caruia se regaseste omul.

Da. Exista duh de viata in animale si plante, nicidecum in pietre si bolovani, dar ele sunt lipsite de ratiune si suflet. Bine, nu e deloc normal ca omul sa isi asume rolul de "cap" al creatiei ingamfandu-se prin asta. Dar, daca te asemeni animalelor si plantelor doar pentru ca si ele au duh de viata e trist...

Ceea ce afirmi tu cum ca cel ce este viu Il vede pe Dumnezeu pretutindeni din nou nu are nici o legatura cu aceste lucruri. Atunci cand iubesti pe Dumnezeu nu devi nici mai naiv nici mai prost. Daca afirmi/crezi ca Il iubesti pe Dumnezeu si intelegi ca pietrele au viata si par insufletite probabil Dumnezeu ar vrea sa iti spuna: "Nu ai inteles nimic..."

Inteleg, probabil ai citit ceva scrieri ale Sfintilor Parinti in legatura cu aceste lucruri. Sfintii Parinti spun ca iarba/plantele si animalele dau slava neincetata lui Dumnezeu prin duhul de viata care se regaseste in ele.. Perfect adevarat. Dar a ajunge sa crezi ca bolovanii au viata, indiferent ce intelegeri ascunse ai avea e o iluzie...

Am insistat pe acest subiect pentru ca am observat ca ai mai multe tendinte new-age-iste (sau poate ma insel) decat catre crestinism sau budhism...Sa incercam sa nu facem confuzie intre energia creata, care poate fii si pozitiva si negativa si energia necreata care e insasi Dumnezeu, un Dumnezeu personal care imparte daruri dupa mila si bunatatea Lui.

Numai bine!

Daca nu ai auzit de panteism, e conceptia existenta in religiile orientale, inclusiv in new-age. Conform acestei conceptii divinitea e in toata materia, se confunda cu ea. NU e mare filozofie, doar o conceptie din paganism, impartasita de cei atrasi de new-age si religiile orientale. Bineinteles, e total opusa conceptiei crestine.

Stiu asta Catalin, suntem pe un topic cu numele "Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox" , ar fi cam normal sa stiu de unde se trag aceste crezuri de vreme ce sunt aici si discut despre asta cu Florin, nu? Plus de asta, reiese si din multiplele postari create de mine mai sus. In orice caz, multumesc pentru buna intentie de informare.

Dezvaluirea invataturii / cuvintele margaritare


Crestinism: "Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor."

Budism:

"In indreptarul Vinaya, Buddha spune ca, in general, Dharma trebuie predata numai atunci cand se solicita expres predarea ei.

Totusi, daca cineva solicita instructiuni, dar nu are niciun pic de credinta in Dharma si nicio dorinta sincera de a practica, atunci instructiunile nu trebuie dezvaluite.

Pe de alta parte, daca cineva are o dorinta sincera de a practica, fara insa sa solicite explicit invatatura, atunci Dharma trebuie predata."

Joyful Path of Good Fortune, Kelsang Gyatso

Rugaciunea pentru toti - in budism

In budism, ‘celelalte fiinte’ si ‘Buddha’ sunt percepute intr-un mod holistic. Raportul dintre cele doua, din punct de vedere al importantei, este unul echilibrat.

Fara iubirea ‘celorlalte fiinte’, (de la dragostea afectuoasa, la cea plina de altruism... pana la marea compasiune) Buddha nu poate fi inteles intr-un mod adecvat.

De asemenea, fericirea personala este perceputa ca depinzand nu doar de Buddha sau exclusiv de propriile calitati, ci in primul rand de fericirea celorlalti.

Fericirea tuturora este mai importanta decat fericirea proprie. O infinitate de fericiri este mai importanta decat o singura fericire.

Daca o singura faptura este nefericita, nu poate exista o fericire personala deplina. Plinatatea nu este inca atinsa.

Fiecare depinde de ceilalti, atat launtric cat si in afara. Toti sunt intr-un intreg, in care fiecare parte comunica cu toate celelalte.

Aceasta viziune unitara, in crestinism, ii spunem ‘biserica’. Insa, crestinismul limiteaza ‘sistemul’ la persoanele de aceeasi confesiune.

Budismul nu face nicio diferentiere. Cuprinde tot ceea ce este viu in toate directiile, indiferent de forma de credinta, indiferent de forma existentiala.

“Rugaciunea pentru toti” in budism se spune de obicei, in prima parte a rugaciunii zilnice, fiind cunoscuta ca “Cele Patru Necuprinderi” (necuprinderi pentru ca numarul fiintelor este infinit, covarseste orice finitate).

“Cele Patru Necuprinderi” sunt patru rugaciuni care in esenta exprima urmatoarele:

1. Nepartinire nemasurata (upekha)
"Fie ca fiecare fiinta sa iubeasca in mod egal pe toate celelalte, fara discriminari si preferinte – asa cum nu exista preferinte de directie cand se priveste un cer limpede."

2. Dragoste nemasurata (prema)
"Fie ca toate fiintele sa fie fericite."

3. Mila nemasurata (karuna)
"Fie ca toate fiintele sa fie ferite de suferinte si dezlegate de cauzele care le produc."

4. Bucurie nemasurata (mudita)
"Fie ca toate fiintele sa nu fie despartite in veci de bucuriile sfinte (libertate, iluminare)."

Lepadarea de lume
Tantra si Crestinism


Din punct de vedere al Sutrei, lepadarea de lume inseamna despatimire prin ascultare si infranare. Este o viziune similara crestinismului.

Din punct de vedere al Tantrei, despatimirea din Sutra este mult aprofundata, prin biruirea conceptiilor ordinare si perceptiilor ordinare, cauzele radacina ale tuturor negativitatilor.

Ascultarea si infranarea din Tantra merg la radacina actiunilor si intentiilor. Infranarea automatismelor privind conceptiile ordinare si promovarea conceptiilor corecte; infranarea privind aparitiile ordinare si promovarea aparitiilor corecte.

Conceptia ordinara este modul obisnuit in care concepem existenta proprie si a lumii, in general. Lucrurile si fapturile sunt vazute ca fiind autonome, existand independent, in sine. Mintea nu percepe “atot-sustinerea Lui Dumnezeu”, faptul ca lucrurile si fapturile exista, fiindca Dumnezeu exista.

Aceasta conceptie este gresita si subtila. Gresita pentru ca lumea nu poate exista prin sine insasi si subtila pentru ca este dificil sa ne dam seama de aceasta eroare in cursul evenimentelor de zi cu zi.


In “aparitiile corecte” Dumnezeu apare mai viu si real decat lumea inconjuratoare, oriunde am merge, orice am face, fie ca suntem treji, fie ca dormim adanc. Dumnezeu ne insoteste pretutindeni, se arata prezent pretutindeni.

In “perceptiile ordinare” lumea apare ca fiind reala si Dumnezeu ireal, ascuns.
In “perceptiile corecte” raportul se inverseaza.

“Indrazniti, Eu am biruit Lumea!”

florin.oltean75, omule, ești terminat! Lasă budismele că te paște iadul! N-ai să convertești nici un creștin adevărat la prostiile tale pentru că nu înțelegi o iotă din ce este creștinismul. Răspunsuri ai primit dar ești prea preocupat de filozofiile budiste de doi bani ca să te oprești. Creștinismul nu este un sistem filozofic bun de discutat la o cafea, confortabil... eventual pe net. Este sudoare și durere, plângerea inimii în rugăciune și alinarea sufletului în Duhul Sfânt, este ceea ce lumea leapădă și scuipă, batjocură neamurilor și nebunie tuturor. De aceea mulți vorbesc dar puțini se apropie. Vrei cu adevărat să ajungi la înțelepciune? Fă-te creștin! Nu unul de duminică, ci unul adevărat! În fiecare ceas al vieții tale să-L ai pe Hristos înainte și să-I vorbești și să-L asculți. Dumnezeu să te lumineze!

Crestinismul, ca si budismul mahayana, in esenta, este plangere pentru toata faptura, si o adancire a dialogului cu Adevarul pana la unire.

Un dialog verbalizat este doar inceputul. Verbalizarea este necesara, insa are hiatusuri. In aceste pauze unde este mintea?

De aceea, este nevoie de Duh, care sa lege mintea de Adevar, clipa de clipa.

Zdrobirea inimii si mangaierea Duhului nu este experimentata doar de crestini. Pe langa plangere, durerea fata de pacat, zdrobirea inimii in actul confesional (Vajrasattva), Budismul mahayana, are particularitatile sale, probabil, unice.

Cantitatea rugaciunii nu realizeaza intotdeauna aspiratia la Unire, daca nu exista intelegere si echilibru - care vin atat din cugetarile proprii cat mai cu seama ale altora, din experienta proprie si experienta altora.

Pentru unii, care au ajuns la mare masura, poate ca le este suficient sa spuna atat:

"Pașol na turbinca, Vidma!"

ESENTA TANTREI

Tantra are doua axe fundamentale, doua principii radacina:

(1) "...credeţi că aţi primit deja..."
(2) "rugati-va neincetat"


****************************************
In tantra, nu se cer lucruri lumesti, ci desavarsirea in dragoste si curatenie (care in crestinism este poruncita).

Cel ce cere desavarsirea se comporta ca si cum ar fi primit-o. Este insasi esenta tantrei.

Mentinerea staruitoare a acestei atitudini speciale accelereaza transfigurarea interioara.

De aceea se spune ca este "vehiculul" cel mai rapid.

"Ca si cum ai primit" - uneste fulgerator rezultatul cu intentia virtuoasa. De aceea se numeste Vajra = fulger yana=vehicul.

***************

"Rugaciunea neincetata" se face intr-un chip deosebit.

Orice experinta fie senzoriala, fie mentala este vazuta ca rugaciune care slaveste Adevarul.

Conceptii si perceptii in Tantra si Crestinism


Conceperea/perceperea propriului sine


Perceptia ordinara a propriului sine este vederea "omului vechi" in noi.

Perceptia corecta a propriului sine - omul vechi moare si ramane doar Hristos in noi.


Conceperea/perceperea celorlalti

Perceptia ordinara a celorlalti este vederea "omului vechi" in ei.

Perceptia corecta a celorlalti - vederea lui Hristos Intreg in altii.

"Comori in cer"

Este indubitabil ca mintea trebuie sa parcurga un proces de "innoire", prin exersarea virtutilor (dintre care cea mai importanta dragostea, dar fara celelalte virtuti dragostea nu poate fi lamurita si desavarsita), ca sa ajunga la limanul mantuirii.

Pluralul "comori" sugereaza necesitatea unui proces de acumulare "comoara cu comoara".

"Comoara" (harisma) in budism se numeste guna, care este tradusa in mod uzual ca "merit". Adica o calitate care innobileaza mintea, simtirea - faptura launtrica.

Crestinismul patristic desemneaza un proces particular de innobilare a fapturii launtrice (fie prin rabdare, credinta statornica, dragoste neclintita, marturisire, etc.) si prin expresia "primirea unei cununi".


Budismul insa face o clasificare a acestor "cununi" pe care nu o regasim explicit in crestinism. Ea poate fi doar dedusa din scrierile patristice de mare profunzime.

Harismele, desi se interpatrund si lucreaza unitar, din punct de vedere analitic, pot fi distinse doua clase: cele in aspectul trairii launtrice (simtirii inimii - de dragoste, bucurie, piosenie, evlavie, curatenie, luminare, usurare, etc.) si cele in aspectul intelegerii profunde (adica atunci cand mintea "vede" natura profunda a trairilor launtrice, a diferitelor intipariri virtuoase, oricat de fine, oricat de hieratice).

Daca nu ai duhovnic personal nu esti ortodox.Intrebare :de ce,totusi, afirmi ca esti ortodox?
Adica ,de ce MINTI ca ca esti ortodox? Stii cine e “ tatal minciunii “ ?

Ortodox poate fi prin traditie, prin familie, prin principii. Multi oameni nu au duhovnic, isi fac alegerile pentru ei, sau inca n-au gasit inca, dar sunt ortodocsi.

Flying, duhovnicul dumitale personal este la curent cu aceasta gandire ?
Te rog, cand te intalnesti cu el, spune-i asa: "Parinte, Duminica, 27 iulie, pe la ora iesirii de la biserica, eu am postat unui coleg de forum care nu avea duhovnic mesajul ca, daca cineva nu are duhovnic personal, atunci nu e ortodox. O fi bine ?"

Bine,draga coleg catolic,sa reformulez: daca ai peste 7 ani si nu ai duhovnic nu esti ortodox .Cei care sunt botezati ,au peste 7 ani si nu au duhovnic sunt ortodocsi... doar cu numele.

Atunci, imi pare rau sa-ti zic, dar Romania tocmai a scazut de la 89% ortodocsi la 40%, sau mai putini.

Presupunand ca esti Atotstiutor(adica stii cati au duhovnic si cati nu din toata Romania):Asa...si?

Numai Dumnezeu stie procentele exacte, in rest doar presupuneri. :D

"Lasa grija cea lumeasca", in lume fiind...


Calea formala este "lasarea in Voia Domnului" (Purtatorul de Grija).

Calea profunda este purificarea mintii de fixatii.

Aspectul pragmatic al intelepciunii – “facerea de bine”

Toate fapturile isi formeaza o conceptie proprie, prin experienta (prin instruire/autoinstruire/autoreglare) cu privire la "pragmatismul dobandirii fericirii" - o fericire inteleasa prin prisma unui anumit filtru axiologic.


Unele devin abile in actiunea de a vana, altele sesizeaza cauzalitati subtile in fluxuri financiare, vulnerabilitati juridice sau productivitatea aliantelor politice/intretinerii relatiilor cu personalitati influente.

Altele se rezuma in a scoate pe piata, in a-si "vinde" diferite forme calificare.


===============================

Care forma este cea mai pragmatica, mai eficienta?

Care dintre ele produce "cantitatea cea mai mare de fericire"?

==============================

Intelepciunea spune astfel:

"Fericirea proprie depinde de fericirea tuturor celorlalte fiinte."

Aceasta este relatia de cauzalitate esentiala in ceea ce priveste productia de fericire proprie.

Fericirea proprie nu depinde doar de fericirea celorlalti crestini sau crestini ortodocsi. Sau numai de fericirea europenilor.

Ci de fericirea tuturor fiintelor "care exista".

Daca una singura este nefericita - fericirea proprie nu poate fi intreaga, nu atinge maximul de potential.

De aceea pentru a produce fericire proprie trebuie cautat in permanenta/lucrat pentru a produce mai intai fericire celorlalti - celor de langa noi iar, in final, tuturor fiintelor.

=========================

In crestinism “facerea de bine” este poruncita.
In budism este explicata.

Lotusul si porumbelul

”… fără răutate ca porumbeii”

Lotusul budist si porumbelul crestin. Doua simboluri care reflecta acelasi inteles.


Curatenia interioara. Nevinovatia. Puritatea. O stare interioara extra-ordinara, necesara mantuirii (dobandirii fericirii fara-de-sfarsit).

"Oita intre lupi" poate ar fi corespondentul crestin mai adecvat lotusului budist - pentru ca reflecta, asemeni lotusului care creste din noroi, dihotomia realitatii mundane: puritatea interioara in contrast cu impuritatea exterioara. Sau puritatea adancului sufletului in contrast cu impuritatea miscarilor din "vazduhul" sau.


Oita sau porumbelul sunt prin natura lor nevinovate, pure – pot exista fara experienta pradatorului. Lotusul, insa, nu poate rasari fara experienta noroiului.

Din aceasta perspectiva lotusul este un simbol mai profund.

Am treaba, n-am treaba

“Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.”

Odihna, odihna …este una din proprietatile Marelui Bine – care este Insusi Dumnezeu.

Odihna Promisa este o stare corelata cu nemiscarea sau, poate mai bine exprimat, cu o stare care transcende miscarea.

Odihna, in general, este o stare aflata dincolo de necesitate, de nevoi imperative care trebuie satisfacute prin efort asumat.

Atat budismul cat si crestinismul, in esenta, cauta aceasta nemiscare extraordinara. O nemiscare care nu este o incremenire / inghetare, cadere in amorf sau nefiinta, ci o plenitudine existentiala care deja contine in sine toate miscarile. Odihna ca suma a tuturor expresiilor –iar nu negarea acestora. Comunicarea profunda cu toate partile Intregului (“biserica” in intelesul cel mai adanc al termenului).

In crestinism, formulele semantice radacina directioneaza mintea spre aceasta relaxare suprafireasca, in care intelegerea isi regaseste stralucirea prin unirea/comunicarea progresiva cu Esentialul. “Dialog” direct cu Sursa a Tot Ceea ce Este.

Exemple de propozitii care cultiva psihologia acestei nemiscari:

“Tu Unul Stii de ce am nevoie”
“Vezi si Fă după Mila Ta”
”Loveste-mă si mă Tămăduieste”
”Doboară-mă si mă Ridică”
….
“Toata viata Lui Hristos sa o dam”

Dumnezeu se misca, este Agentul - credinciosul este atent la miscarile Lui Dumnezeu si le primeste indiferent de continutul acestora. Aceasta atentie deosebita este miezul nemiscarii care, in urma unei nevointe persistente, in cele din urma, va rodi in Odihna Vesnica.

Privita prin prisma virtutilor, nemiscarea este exprimata cel mai bine sub forma ascultarii si rabdarii.

Aceasta nemiscare este deosebita de toate celelalte forme de nemiscare, pentru ca doar ea este vazatoare de Dumnezeu.

Una din cele mai eficiente rugaciuni, in acest sens, poate fi gasita in Patericul Egiptean, unde se spune ca un calugar obisnuia sa spuna tot timpul, indiferent de activitatea pe care o desfasura, “N-am treaba!” Se hranea astfel cu mierea nemiscarii in miscare, cu Dumnezeu Insusi.


“Odihna” este un termen mai usor de inteles de mintea umana decat “Dragostea”, prin incarcatura fiziologica care o presupune.

Prin Odihna se ajunge mai usor la descoperirea sensului adanc al Dragostei.

O Dragoste privita prin vartejul miscarilor mundane apare neclara, deformata. Pentru ca ochiul sa fie curat este necesar saltul in centru, in linistea clara, in limpezimea nemiscarii.

Budismul apeleaza, in principiu, la aceleasi formule, cu nuante specifice, bineinteles.

Apofatismul budist insa rezolva direct, profund, toate formele de interactiune subiect – obiect, indiferent de variatie sau expresie. Gaseste linistea clara in orice zgomot produs de coliziunea celor cinci simturi cu lumea.