Ca si pe topicul despre Fecioara Maria, Decebal sustine cu autoritate si siguranta multe lucruri, fara sa stie cu exactitate despre ce e vorba. Si aici, pe langa neintelegera aceasta are si alte neintelegeri.
Acum vad ca noi discutam despre doua lucruri diferite, eu ma refer la har, care e acelasi lucru cu energia necreata si cu lumina si Decebal pare ca are alta intelegere.
Lumina necreata este lumina harului, harul este energie necreata. Sfintii lumineaza cu lumina harului, pe aceasta tema a pornit si contradictia din timpul sfantului Grigorie Palama. Ca sa dau exemplu de "parintei si preotasi", cum ii numeste Decebal, Sfantul Serafim de Sarov, harul este lumina: http://sfantulserafimdesarov.wordpre...l-este-lumina/
Cel ce lumineaza la un sfant este harul, harul s-a pogorat la Cincizecime si era ca niste limbi de foc, adica luminoase.
Redau ce am mai scris de trei ori si vad ca Decebal repeta acelasi lucru. Lumina aceasta, adica un sfant care lumineaza sau orice minune poate fi vazuta daca Domnul ingaduie sa fie vazuta acea minune, sa fie vizibila, nu daca i se schimba ochii celui ce vede, ca tot cu ochii vede. Acea lumina apare in plan fizic, nu se schimba cel ce vede, ci minunea devine vizibila cu ochii. Daca un sfant straluceste cu lumina harului poate fi vazut si de un ateu daca se uita acolo, pentru ca harul acela devine vizibil pentru orice ochi care privesc. Exista insa si cazuri in care doar unora li se arata, ceilalti nu pot vedea, cum e cazul cu convertirea Sfantului Pavel. Nu pentru ca Sfantul Pavel avea acum ochi mai ageri, ci pentru ca nu s-a aratat vederii celorlalti. exista de exemplu minuni in care un sfant nu mai e vizibil, desi el e acolo, dar ceilalti nu-l vad.
La restul am raspuns chiar de mai multe ori, nu are rost sa repet aceleasi lucruri doua luni, ca pe topicul trecut, Decebal oricum va repeta ce crede si nu va tine seama de ce as scrie eu, am vazut asta pe topicul trecut si nu mai fac acelasi lucru.

Faptul că ai răspuns nu înseamnă că ai şi spus adevărul. De fapt am demonstrat foarte clar că eşti într-o profundă eroare atât logică, cât şi teologică. De aceea şi eu cred că este mai bine să nu mai dai aceleaşi răspunsuri că efectiv nu are rost să repeţi la infinit aceleaşi aberaţii pe care le-ai spus şi până acum; lucrurile stau la fel ca şi pe topicul despre Fecioara Maria, şi acolo ai făcut bine că te-ai oprit că "nu mai suporta foaia de hârtie" erorile tale logice şi teologice.

Sfântul Grigorie Palama vorbeşte despre lumina necreată în raport cu Hristos. Numai din Dumnezeu lumina necreată străluceşte în mod originar, pentru că Dumnezeirea este izvorul ontologic al luminii necreate. Văd că ai avut bunul simţ să nu mai menţionezi că lumina ar izvorî din vreun sfânt, dar nu ai avut bunul simţ să dai (aşa cum ţi-am solicitat) vreun citat din care să reiasă că aberaţia aceea susţinută de tine ar fi fost susţinută de sfântul Grigorie Palama. Cu alte cuvinte ai recunoscut în mod tacit şi implicit că ai greşit, că erai într-o mare şi urâtă eroare teologică.

Dar să revin la lumina necreată şi la ce învaţă Sfânta Tradiţie despre ea, nu ce învaţă un cătălin2 de la Braşov. Şi pentru aceasta voi relua citatele de la sf Grigorie pe care le-am mai dat o dată deja, dar peste care userul cătălin2 preferă să treacă precum trenul prin gară.

După Sf. Grigorie Palama, Tot după Sf. Grigorie Palama, Aceste două citate spun foarte multe, dar prin sublinierile şi îngroşările pe care le-am făcut am încercat să scot în evidenţă anumite învăţături clare ale sfântului Grigorie Palama. Lumina necreată a lui Hristos nu cade sub simţuri, ea este lumina împărăţiei lui Dumnezeu şi prin urmare, fiind de natură necreată, este deasupra creatului şi deasupra simţurilor. Lumina necreată a lui Hristos poate fi văzută şi cu ochii trupeşti dar numai sub condiţia lucrării Duhului asupra văzătorului, adică numai pe baza unei lucrări supranaturale. Vederea este transfigurată şi ea datorită lucrării Duhului Sfânt, pentru că vederea naturală nu poate circumscrie, nu poate cuprinde singură de sine şi prin sine strălucirea luminii necreate a Mântuitorului. Pentru a putea fi văzută este necesară deci lucrarea Duhului Sfânt; aceasta este învăţătura sfântului Grigorie Palama, recunoscută de Ortodoxie, nu învăţătura lui Cătă Contra2. Lumina necreată nu se înţelege după simţire, iar cuvintele sfântului sunt foarte clare, nu însă şi pentru inşi ca cătălin2.

Tot potrivit sfântului Grigorie Palama vedem şi în ce categorie se înscriu cei precum cătălin2, anume în categoria celor care nu o înţeleg dar îşi permit să vorbească cuvinte necuviincioase despre lumina necreată a lui Hristos (a se vedea citatul întâi), şi în categoria celor nebăgători de seamă, care nu pot produce cu mintea lor nimic mai înalt decât ceea ce cade sub simţuri, adică decât ceea ce se simte (a se vedea citatul al doilea).

Cataline, recunoaste ca te-a facut KO.
 

Serios, ca si aconfesional, deci cit de obiectiv se poate, pot spune ca oricine il citeste pe Grigore Palama ajunge la concluziile date de Decebal. E logica si bun-simt in stare pura.

Cine este fara de pacat acesta sa arunce cu piatra a spus Hristos. da consider ca noi oamenii suntem pacatosi in diferite grade. Si da, cei care se impartasesc sunt pacatosi, ca doar Hristos pentru noi a venit , nu a venit pentru sfinti, iar Impartasania de aceea este medicament sa vindece de pacat pacatosii.

Si nu am spus pacatosi de moarte , astea sunt cuvinte pe care mi le bagati in gura intentionat.

Nu sunt superstitioasa, iar cu erorile, nu stiu , poate aveti Duhul Sfant de le vedeti clar toate. Eu prefer sa imi spuna duhovnicul daca sunt in eroare nu un anume domn Decebal de pe un forum.

Apropo, Sf. Grigore Palama vorbeste acolo despre Dumnezeu ca persoana care este Lumina necreata. Despre lumina necreata vorbeste acolo. Si cine poate ajunge sa fie vrednic de vederea lui Dumnezeu?

Lumina de pe fetele sfintilor este har, si Duh Sfant nu Dumnezeu insusi adica lumina necreata.

Vad ca se confunda aici harul si lucrarea Duhului Sfant cu lumina necreata care este Dumnezeu. Deci se confunda persoanele Sfintei Treimi. Se iau citate din sfinti si se potrivesc cum se vrea de fiecare ca sa isi justifice parerile.

Eu sunt de parere, dar e doar o parere, sa nu dati cu piatra, ca toti cei care am scris aici pe acest thread, sa lasam threadul acesta inchis aici, si sa mergem un pic la rugaciune ca sa ne mai smerim.

Nu am vrut sa spun desi am sesizat aceasta de cand a fost postat citatul din Sf. Grigore Palama. Nu vroiam sa supar.

Eu inteleg ca esti subiectiv pentru ca sustii acelasi punct de vedere cu Decebal, dar nu vezi ce scrie acolo? Am raspuns la acel mesaj cu cateva zile in urma, dar cu Decebal nu ai cum sa te intelegi, de cand a reintrat pe forum sustine tot felul de aiurerli si pare ca nu a terminat. E in stare sa continue acum cateva luni, cum a facut pe topicul despre Fecioara Maria. Acolo de la inceput a aratat ca nu stie despre ce vorbeste, spunea vreo cinci aiureli, si-a dat seama ca greseste si a ramas cu una pe o tine si azi cred. Si cum are un orgoliu mare nu poate recunoaste cand greseste, chiar daca isi da seama apoi, tot el acuza. Cum e si agresiv si arogant, am hotarat ca e mai bine sa nu il mai bag in seama, asa am procedat cu succes si cu userul catolic MihaiG, Decebal pare copia fidela a acelui user. Chiar am crezut cand a reintrat pe forum ca poate e stilist si nu am stiut pana acum, doar ei sunt asa incrancenati si agresivi.
Am comentat acele citate aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=37
Arata-mi tu unde spune Sfantul Grigorie altceva decat ce am spus eu? Decebal interpreteaza citatele cum vrea el, pe celalalt topic facea la fel, eu i-am dat citate, s-au dat si citate clare din Parintele Staniloae, apoi si un duhovnic, un sfant si tot degeaba, tot pe a lui o tinea. Si desi nu a dat nici macar un citat el acuza si ponegrea.

Asadar, citeste cu atentie citatul subliniat din prima parte. Ce spune acolo? In prima propozitie descrie lumina necreata, lumina harului. Spune ca nu e o lumina naturala, care se poate descrie cu ajutorul simturilor (cade sub simturi spune sfantul). Asta desi poate fi vazuta cu ajutorul vazului, cum au facut-o Apostolii. "Prin urmare, nici nu devine, nici nu se termină, nici nu se descrie şi nici nu cade sub simţuri lumina Schimbării la Faţă a Domnului, chiar dacă a fost văzută cu ochii trupeşti, pentru scurt timp. "

Acum a doua propozitie, citeste-o cu atentie. "Prin schimbarea simţurilor care a lucrat-o în ei Duhul, cei îmbunătăţiţi ai Domnului au fost mutaţi din cele ale trupului în Duh, adică pe acea tainică lumină, pe care nu o înţeleg cei care zic cuvinte necuviincioase despre ea.”
Ce spune sfantul aici? Se refera la cei ce pot sa lumineze acea lumina a harului, nu la cei ce o vad. Adica sfintii, cum e Sfantul Serafim, Parintele Paisie si altii. Ei, fiind imunatatiti, au fost mutati din cele ale trupului in Duh, si astfel pot sa arate acea lumina. Aici confunda Decebal, crezand ca se refera la cei ce se uita, cand se refera la sfintii care emana acea lumina. Acum intelegi?

Sa nu ne incurcam, harul este energia necreata care izvoraste din Dumnezeu, adica lumina necreata.

Mihaela şi Cătălin: care este pentru voi raportul dintre har şi Duhul Sfânt?
Vă întreb pentru că modul cum v-aţi exprimat în ultimele postări nu e clar pentru mine.
Harul e acelaşi cu Persoana Duhul Sfânt?
Harul e o lucrare aparte a Tatălui?
Dacă harul e vizibil, luminos, să înţeleg că lumina amintită este Duhul Sfânt?

V-aş mulţumi, frăţeşte, dacă aţi limpezi chestiunea (mai exact, vă cer să vă precizaţi poziţia).

P.S. Cătălin, spui că harul s-a pogorât la Cincizecime. Să înţeleg de aici, din modul cum ai formulat, că harul şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi "lucru"?

De acord.
Dar nu aici a fost obiecţia mea, dintru început, pe topicul de faţă.

Ci eu întreb de la bun început:
dacă un sfânt NU ar străluci cu lumina harului (pentru că sfântul Serafim de Sarov, de pildă, nu strălucea mereu cu lumina harului sau, în orice caz, nu avem nici o mărturie că ar fi strălucit mereu) şi cineva ar face o poză: s-ar vedea în poză strălucirea harului dacă ea nu s-a văzut şi cu ochiul liber?

Aceasta-i întrebarea! Şi aici mă miraţi foarte, tu şi Mihaela, pentru că voi spuneţi de fapt aşa:
1) un om nu a fost văzut niciodată strălucind de har, nu l-a perceput nimeni în lumina harului, nimeni prezent faţă către faţă, în relaţie directă, interpersonală
2) iată însă o poză a lui, unde acest om e împreună cu alţi oameni, iar în poză el apare ca făptură luminoasă
3) deci noi susţinem că el străluceşte de har, deşi nimeni dintre cei prezenţi nu remarcă nimic strălucitor la el, după cum vedem cu toţii din poză (oamenii îşi văd liniştiţi de sfânta slujbă); noi însă aşa credem, argumentînd că Dumnezeu a ascuns harul de ochii lor dar ni l-a dezvăluit nouă, prin intermediul fotografiei...

Rămâne să mă lămuriţi: dacă un om NU străluceşte de har în relaţia directă cu alţi oameni, cum se face că el străluceşte doar în poză? Dacă ar străluci şi în afara pozei, aş fi de acord cu tine, Cătălin. Dar aşa?...

P.S. Nu mai ştiu acum care dintre voi, Cătălin sau Mihaela, aţi adus argumentul că nici însoţitorii lui Pavel nu au văzut nimic deosebit pe drumul Damascului, nimic suprafiresc. Se prea poate, dacă ţinem morţiş să ne dăm cu părerea de dragul părerilor, însă Sfântul Pavel însuşi vă contrazice, dacă citiţi cu atenţie mărturia Apostolului.
Pe de altă parte, să mergem pe argumentul vostru: O.K., ceilalţi nu au văzut nimic. Dar nici Pavel?
Iar dacă ceilalţi nu au văzut, oare am fi putut noi să vedem, în fotografie?

Nu sesizaţi cât e de trasă de păr toată povestea asta?...
Mai bine zis, e pusă cu mâna, a la Maradona...:)

Poate m-am exprimat gresit Harul este lucrarea Sfintei Treimi nu Sfanta Treime.
Consider ca Sf. Grigore Palama in textul indicat vorbeste de Insusi Dumnezeu adica Sfanta Treime si nu doar de lucrarea Sfintei Treimi. Cand am simtit harul , noi ca oameni am simtit energia necreata. Lumina necreata care este Dumnezeu cine o poate vedea?! doar Sfintii.



Harul este o energie necreata, izvorand continuu din fiinta dum*nezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. El este, deci, lucrarea ce*lor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simtitoare este re*varsata de Sfantul Duh peste toti crestinii, ca "ungere imparateasca" pentru chemarea de a domni cu Mantuitorul, in veacul viitor, sfintiti si desavarsiti in El. De aceea, Sfantul Apostol Pavel sfarseste cea de a doua sa Epistola catre Corinteni cu binecuvantarea treimica : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im*partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13).

Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi nemuritor, veşnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi al dreptãţii, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţă. Căci poate pe toate câte le voieşte. Creeazã toate fãpturile, vãzute şi nevãzute, le ţine şi le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte pe toate, le conduce şi împărăţeşte peste ele în o împărăţie fără de sfârşit şi nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi îl domină. Străbate toate fiinţele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşire. Ea delimiteazã toate începătoriile şi toate cetele şi stă mai presus de orice începãtorie şi ceatã, este mai presus de fiinţă, de viaţă, de cuvânt, de idee. Este însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa, pentru cã nu are existenţa sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei pentru cele care există, al vieţii pentru cei vii, al raţiunii pentru cei care participă la raţiune şi pentru toţi cauza bunătăţilor.Cunoaşte toate înainte de facerea lor.

Credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite, dar adoratã într-o singurã închinăciune, mărturisitã şi adorată de toată făptura raţională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite fără să se despartă.

Cine a simtit harul atunci stie ca harul nu este tot una cu Dumnezeu Insusi.
Simt si stiu ce vreau sa spun dar poate nu stiu sa explic, ma iertati de aceasta neputinta.

Multi monahi se indreaba despre cei mai induhovniciti daca s-au invrednicit de a vedea lumina necreata insa aproape toti au simtit macar odata harul purtat de Duhul Sfant.

in postarea mea de mai sus am spus citand de aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-69155.html

"Harul este o energie necreata, izvorand continuu din fiinta dum*nezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. El este, deci, lucrarea ce*lor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simtitoare este re*varsata de Sfantul Duh peste toti crestinii, ca "ungere imparateasca" pentru chemarea de a domni cu Mantuitorul, in veacul viitor, sfintiti si desavarsiti in El. De aceea, Sfantul Apostol Pavel sfarseste cea de a doua sa Epistola catre Corinteni cu binecuvantarea treimica : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im*partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13)."

Teologia fotografiei
 

Îmi dau seama acum că ne aflăm într-un moment de mare importanţă pentru istoria omenirii: se lansează o nouă disciplină, esenţială pentru mântuirea noastră - teologia pozelor.

Această ramură nouă, care şi-a făcut şi la noi, bieţii români păcătoşi, debutul prin intermediul a doi creştini inspiraţi, are ca obiect de studiu proprietatea remarcabilă a peliculei fotografice de a prezenta ochilor omeneşti ceea ce ochii înşişi nu pot vedea: harul lui Dumnezeu.

Astfel inaccesibilul a devenit accesibil. Tehnologia de acces, dorită până în prezent doar de persoanele cu deficienţe de vedere (ambliopi) şi de amatorii de privit în stele, şi-a extins, astfel, aplicaţia în domeniul suprafirescului. Acum tainele pot fi, în sfârşit, developate şi contemplate.

Cei doi inspiraţi, reprezentanţii atât ai lui Adam cât şi ai Evei, ne asigură că rezistenţa noastră la primirea minunatei inovaţii se datorează necredinţei noastre.

Există însă şi cugetători mai profunzi care, cugetînd, nici nu prezintă rezistenţe la inovaţie, nici nu o îmbrăţişează. Ei pur şi simplu se abţin, deocamdată.

Se estimează deja o vânzare de câteva milioane de aparate dotate cu structuri vizuale duhovniceşti de cea mai fină acuitate, iar în perspectivă, ne asigură inventatorii, va apărea pe piaţa miracolelor un nou produs: scanerul de păcate foarte ascunse, ultramicroscopice, produs în colaborare de Grecia şi Marea Britanie, la un ceai cu uzo, cu foarte mult uzo şi cu teină forte. Succesul vizualizării păcatelor tainice este garantat.

Sloganul firmei noastre este: "tot ce nu vezi tu, îţi arătăm noi"!
Pune gândul bun înainte şi iubeşte produsele noastre!
Pentru primii 10 000 de clienţi oferim bonus o excursie deplin vizualizabilă în amintirile încă nedevelopate ale nenăscuţilor.
Să trăiţi şi să vedeţi totul!

Dumnezeu face ce voieste , cum voieste su cand voieste.
Si Par. Paisie Aghioratul era intre oameni, cand se faceau fotografii , deci vazut de oameni inclusiv de fotograf iar cand developau fotografia Parintele nu mai aparea in fotografie ca si cum nu a fost prezent.
Trebuie sa intelegi ca:

A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigorie Teologul, şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.

La fel este si cu minunile lui Dumnezeu. Acestea apar cand voieste si cum voieste Dumnezeu. iar a incerca sa atribuim minunilor lui Dumnezeu anumite reguli dupa logica umana este mare greseala.

Cezar eu in ultimile postari nu vorbeam de fotografie, nu vad de ce ai fi rautacios si ironic.
Si nu vad de ce tot tu vii si ataci aici si jignesti subtil. Chiar asa esti manat de duhul dusmaniei incat nu te mai poti oprii? a cata oara iti soun sa te opresti din rautati dar vad ca nici cum nu reusesti. ce ar fi sa ma lasi in pace , asa in pacatosenia mea. de alftel care este scopul tau aici? sa demonstrezi ca ai tu dreptate iar restul toti aici sunt niste tampiti?
Daca asta voiesti fie precum voiesti.

Noi toti suntem niste prosti, iar tu esti singurul care spune adevarul. Poate asa te linistesti si ma lasi in pace. Nu ma mai tot urmari si provoca ca nu vad rostul. Nu sporesti duhovniceste nicicum in felul acesta. Parerea mea.

De altfel Cezar vad ca ai facut o obsesie pentru aceste fotografii, si chiar daca firul discutiei se abate in alta parte, cum a fost despre Lumina necreata si energia necreata, tu tot la fotografie te intorci. Faci ce faci si iar tragi in directia dorita de tine . Cred ca pana una alta principalul doritor al unei teologii a fotografiei esti chiar tu insuti. Tu ai gandit-o, tu ai expus-o. Te-a dus mintea cu alte cuvinte.

În mod firesc, creştinii de azi sunt şi ei tributari "civilizaţiei imaginii". Şi devin tot mai mult clienţii "civilizaţiei melodiei", dacă sesizăm cât de multă melopresiune se pune azi în lume pe toate canalele mediatice.
Plouă cu imagini, plouă cu melodii.

Un fenomen nou începe să atragă atenţia: se văd tot mai multe din cele nevăzute. Nu, nu ne referim la corpuri cereşti descoperite în cele mai îndepărtate colţuri ale Universului, nici la particule subatomice. Ci la realităţi ascunse în istoria omenirii de ochii omului - la realităţi duhovniceşti. Ele nu mai sunt percepute în "răpire", în "extaz", prin Duhul Sfânt. Ci, graţie miracolelor tehnicii moderne, ele se descoperă cu aparatura electronică.
Omul de azi, devenit printr-o mutaţie spirituală un adevărat "vede-tot", aşadar succesorul în evoluţia speciei lui "ştie-tot", pare să devină şi "aude-tot". Boala care a început cu creierul (raţionalismul) se întinde, iată, la ochi şi ureche.
Tot mai multe voci vor deveni auzite prin aparate ultrasofisticate.

Omul contemporan vede nevăzutul.
În curînd toţi vom auzi neauzitul.

Să fie o modă trecătoare?
Mă tem că nu. Aşa am devenit, majoritatea dintre noi. Efectele dependenţei de tehnică din lumea contemporană.
Aliajul om-maşină începe să-şi arate roadele (neroadele) prin mijlocirea simţurilor.
Doamne, ce va mai urma?...

Mă tem cum vom arăta când vor veni miracolele om-maşină din teritoriile olfactive, gustative, kinestezice, tactile ş.a.m.d.

”Sf. Serafim i-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Înseamna ca si tu esti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa.”

Iată încă unul din topicurile prin care marii noștri teologi forumiști își adună păcate din cele mai diverse, spre deliciul ispititorului. Puneți punct, fraților, arătați că puteți să iertați, dovediți puțintică smerenie - să crape demonul de ciudă.

Din ciclul teologia fotografiei. Va multumim d-le Cezar.

Ati uitat sa treceti clasicul "va urma".

Apreciez mult aceasta postare a dvs, care arata ca sunteti bun cunoascator al omului modern, si de asemenea detineti toate mijloacele duhovnicesti sa faceti o radiografie a ceea ce sunt cu adevarat crestinii de astazi. Mi-ar place mult sa pot invata cate ceva de la dvs dar tare ma tem ca nu sunt in stare. Nu ma ridic la nivelul dvs nici intelectual lumesc nici duhovnicesc.

Nu v-ati gandit niciodata sa adunati toate postarile dvs minunate si sa publicati o carte care cred ca va fi de mare folos tuturor crestinilor adevarati? Ma gandesc ca multi oameni, cunoascand adevarul se vor intoarce pe calea cea buna traind adevarata pocainta. asa cum reusiti sa miscati inima mea impietrita cu siguranta se vor misca si alte inimi. va multumesc.

Adevarat. sa ne rugam in seara asta toti impreuna chiar daca suntem la distanta unii de altii. Domnul sa ne ajute!

Întocmai!
Asta trebuia punctat de la bun început. Anume, dacă îmi permiţi să reformulez pentru topicul de faţă: doar în relaţia interpersonală, faţă către faţă, doi creştini adunaţi în numele Domnului pot avea parte de exeprienţa minunată a împărtăşirii Duhului Sfânt.
Cu totul altceva e ce se insisnuează aici: că eu, boul boilor, păcătos bine cunoscut pe forumul ăsta, am acces vizual la sfânta Lumină a harului doar privind o poză. Adică realmente intru în contact cu harul revărsat acolo, indiferent cine sunt şi ce fac, doar pentru că harul a fost obiectivat, surprins, fixat, prins pe o peliculă. Asta vor fraţii să mă facă să cred.

Ei bine, nu pot accepta o asemenea bazaconie.
Este o neînţelegere gravă la mijloc.

Priviţi fotografia din mijlocul acestui articol (Sfântul Serafim de Sarov şi Motovilov)!
http://calindragan.wordpress.com/201...ndirea-sf-duh/
Sesizăm cu uşurinţă înfăţişarea Sfântului precum şi reacţia interlocutorului.
Să revedem apoi Evanghelia, pericopa unde este relatată Schimbarea la Faţă a Domnului.
În fine, să recitim ce spune Apostolul Pavel despre însoţitorii săi pe drumul Damascului: "şi noi toţi căzînd la pământ, eu am auzit..." (Fapte, 26-14)

Ei bine, acum, după ce ne-am reîmprospătat cu Adevărul, să ne întoarcem la poza topicului şi la celelalte poze: cunoaştem la fel? Avem aceleaşi stări de spirit? E acelaşi duh de sfânt mister? De cutremur al sufletului nostru păcătos?
E imposibil să avem aceleaşi reacţii, doar dacă nu cumva ne-a devenit totuna Adevărul cu minciuna.
Ferească Bunul Dumnezeu!

Da, așa să facem, deși în România cred că s-a dat stingerea de cîteva ore...

Oricum, nu uita că rugăciunea trebuie făcută cu credință, cu convingerea că Dumnezeu ascultă și iartă, altfel nu are valoare. Fără dubii, fără amînarea primirii iertării abia la următoarea spovedanie.

Preferata mea este:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne și ne mîntuiește pe noi. Amin!

Multpreapăcătosul și dragul nostru frate,

De acord cu tine. Prin extensie, mă gîndesc cum e posibil ca într-o lume atît de mediatizată să avem atît de puține mărturii filmate cu imagine de înaltă calitate a evenimentelor ce au loc anual de Înviere, la Ierusalim. Probabil că nu sînt imagini publice, pentru toată lumea, așa că Dumnezeu face aceste minuni doar pentru o parte din cei care sînt de față. La fel ca la Botezul Domnului, cînd doar Ioan a văzut și auzit ceea ce pentru ceilalți a rămas nedescoperit.

Aparatele tot mai performante pot surprinde unele lucruri nesesizate de ochi.
Dau un exemplu: acum cativa ani a nins atat de tare, incat nu se vedea la un metru. M-am gandit sa fotografiez acesti fulgi de nea, care formau o adevarata perdea.
Pe fotografie nu a aparut nici un fulg de nea, in schimb se vede un cap urias, cu ochi, nas si gura, de consistenta nebuloasei, fara trup deasupra casei vecinilor! M-am mirat f mult de aceasta fotografie, fara sa imi pot explica ce am surprins in imagine.

Iarasi, acum catava vreme, colega noastra Dorina Stoica, a postat o fotografie facuta la Ierusalim, imagine pe care se putea vedea ca un glob luminos.

Nu cred ca sunt chiar atat de rare fotografiile, in care putem vedea ceva mai mult decat am fotografiat noi...

Dar fotografia cu femeia prospat botezata, scaldata in lumina, este cu adevarat impresionanta, caci se spune, ca nu putem avea mai mult Duh Sfant ca la botez (l-am citat dintr-o predica despre Sf. Botez pe IPS. Serafim Joanta).

În general, Cătăline, sfântul Grigorie Palama spune cu totul altceva decât tine, sau mai bine spus, tu spui cu totul altceva decât sfântul, aflându-te departe foarte faţă de luminarea lui. Chiar nu mă mir că îţi poţi permite să crezi şi să mai şi afirmi că tu chiar ai putea să spui ceva la acelaşi nivel cu sf Grigorie.

Păi toţi citesc cu atenţie, dar este clar că numai tu "înţelegi" lucrurile în felul tău. Lucrurile sunt clare, şi ar fi clare şi pentru tine, măcar în parte, dacă ai face ascultare de Biserică şi nu ai pretinde ca Biserica şi sfinţii să facă ascultare de tine.

În primul rând, când Grigorie Palama, spre informarea ta, spune că lumina necreată a lui Hristos nu cade sub simţuri, asta nu înseamnă ce ai spus tu, că nu se poate descrie cu ajutorul simţurilor (dealtfel să mă ierte Dumnezeu, dar până acum nu am mai auzit pe nimeni să descrie ceva cu ajutorul simţurilor; la oameni o descriere se face prin intermediul limbajului, ţinându-se cont evident că există mai multe limbaje, nu doar cel verbal; se pare însă că lucrurile nu stau prea omeneşte în informaţiile lui cătălin2), ci înseamnă că nu se poate percepe, vedea cu vederea, cu ochii în starea lor naturală pe care o avem acum. Asta spune Grigorie Palama, adică cu totul altceva decât ideile greşite ale Domnului cătălin2.

În al doilea rând, tot sfântul afirmă foarte clar, în continuarea a ceea ce deja spusese că această vedere a luminii necreate a lui Hristos poate exista dar prin lucrarea Duhului asupra ochilor, asupra vederii şi minţii văzătorilor. Aceasta este interpretarea foarte clară, pentru orice om de logică şi bun-simţ minimale. Spre deosebire de ideile greşit formate ale Domnului cătălin2, Palama nu se referă la "felul în care sfinţii ar lumina ei harul", dealtfel nici nu pomeneşte de aşa ceva în niciunul dintre cele două citate pe care le-am dat, ci se referă în modul cel mai evident cu putinţă la cele spuse puţin mai înainte, anume la cei care ajung să vadă lumina necreată a lui Hristos. Şi în general, Palama afirmă aceste lucruri în general în opera lui, nu doar în aceste două citate. Dar ce să-i ceri lui cătălin2 să ştie şi să înţeleagă, când el se încurcă absolut lamentabil şi la înţelegerea a două propoziţii legate între ele?

Cred că este de făcut o rectificare, pe lângă cele clar exemplificate şi de dumneata: anume, că Domnul cătălin2 nu este nici pe departe un mare teolog forumist; dacă aţi înţelege şi aţi şti ceva, nu foarte multă teologie, dar în chip autentic, v-aţi da seama că este departe foarte de a fi vreun mare teolog, de fapt este departe foarte de a fi vreun teolog, chiar şi oricât de mic. Nu orice colecţionar de citate din catehism şi de pe internet este teolog, asta ar trebui să ştii dumneata foarte clar.

Probabil că "aşa a îngăduit Domnul" :))) ca să folosesc o propoziţie de-a lui cătălin2.

În fapt, omul nu are cum să vadă lumina necreată prin intermediul altui om în afara Omului Hristos. Sfinţii care experimentează lucrurile de care vorbeşte Palama (şi aici aduc încă un citat de la sfântul, "frumuseţea cea adevărată şi binevoitoare, văzută numai de cel curat la minte, este după dumnezeiasca şi fericita fire, iar de se va întâlni cineva cu strălucirile şi harurile ei, se împărtăşeşte cu ceva din ea, ca şi când s-ar topi pe faţa lui o strălucire înfloritoare") sunt doar nişte "reflectori" ai harului, iar nu nişte izvorâtori aşa cum afirma cătălin2 înainte să îl corectez eu. Lumina lui Hristos, lucrarea şi prezenţa efectivă a lui Hristos în harul Său, duhul lui Hristos, lucrează o transfigurare a omului, a sfinţilor, o transformare interioară, duhovnicească, ce îi afectează pe sfinţi până şi la nivelul fizionomiei, chipul sfinţilor devenind mai "luminos", mai "radiant", mai plin de bucurie autentică, mai fericit, mai senin. Asta este ceea ce percepe un om în stare normală la un sfânt, dincolo de senzaţia foarte stranie a deosebirii între sacru şi profan, între domeniul sfinţeniei şi domeniul lumescului sau chiar al păcatului (iar aici senzaţiile depind de fiecare în parte, în cazul unora putându-se ajunge până la hule şi înjurături la adresa sfinţilor, atât de mare fiind diferenţa spirituală între ei).

În cazul sfântului Serafim de Sarov, după cum bine se vede din citatul dat de Florin-Ionuţ, Motovilov îl vede strălucitor, în chip luminos (însă nu vede însăşi lumina necreată izvorând din Hristos Dumnezeu, ci vede doar reflectarea ei în viaţa şi chipul sfântului), dar pentru că şi Motovilov intrase, după cum foarte clar afirmă sfântul Serafim, sub lucrarea Duhului Sfânt, altfel nu ar fi putut avea acea percepţie. ”Sf. Serafim i-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Înseamna ca si tu esti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa.” Asta nu face decât să confirme, să întărească spusele sfântului Grigorie Palama, iar pe de altă parte să arate unitatea experienţei teologice şi duhovniceşti specifică Răsăritului creştin (ortodox), unitate care vine din unitatea lucrării Duhului Sfânt, Acelaşi lucrând cu Apostolii, Acelaşi lucrând cu Palama, Acelaşi lucrând cu Serafim la veacuri de ani distanţă între ei. Este manifestarea concretă la nivel istoric a Sfintei Tradiţii şi reflectarea unităţii ei lăuntrice, indiferentă la trecerea veacurilor. Totuşi în cazul relatării cu sfântul Serafim de Sarov, nu este cazul vederii directe a luminii necreate a lui Hristos, ci este cazul unei observări indirecte a strălucirii harului, aşa cum se "reflectă" în sfinţi, însă şi aici este vorba foarte clar despre vedere sub influenţa lucrării Duhului Sfânt, adică a unei lucrări dumnezeieşti supranaturale, nu de vreo vedere în stare naturală. Asta întăreşte şi mai mult ceea ce am afirmat înainte în alte postări.

Cătălin2 afirma foarte clar că, după părerea domniei sale, în acele fotografii a avut loc o minune. Prin urmare nu poate fi, prin prisma vederilor sale, decât mâna lui Dumnezeu, în niciun caz "mâna lui Maradona". (Probabil că "aşa a îngăduit Domnul".)

Doamnă, nu aţi afirmat explicit dar aţi presupus în mod implicit. Dacă am urma logica dumneavoastră am ajunge să credem că toţi ceilalţi de acolo din poze sunt lipsiţi de harul Botezului, complet lipsiţi, de vreme ce nu mai au nici măcar un firicel de lumină "harică". Asta vreţi să spuneţi, că toţi de acolo, inclusiv preoţii, nu mai au har de la Botez, de vreme ce nici unul nu mai are nici măcar un dram din lumina care se vede în cazul acelor "persoane luminoase"?

Superstiţia "ortodoxă" la mare preţ mai este ...
 

Totuşi să nu amestecăm şi să nu punem pe acelaşi plan "nebuloasele" şi "globurile luminoase" cu harul Duhului Sfânt, nici nebuloasele şi globurile luminoase din "realitate", nici cele de prin închipuirea noastră neeliberată de tot felul de superstiţii.

Sesizez că este încă o dată când postaţi pe un fir de discuţie fără să citiţi ceea ce s-a scris până la postarea nr. 145. Dacă aţi fi citit nu aţi mai fi făcut astfel de afirmaţii, la fel ca şi în cazul firului despre imaculata concepţie. Dar aşa e unii mai şmecheri, în timp ce alţii umplu pagini întregi cu argumente şi polemici; vin şmecherii la sfârşit şi fac afirmaţii şi trag concluzii deşi pe parcursul discuţiei aceste "adevărat impresionante" au fost desfiinţate din temelii. Aşa se umple pas cu pas galeria superstiţioşilor ortodocşi; unii erau pe la începutul meciului, alţii vin la mjlocul lui sau chiar la sfârşit şi se comportă de parcă odată cu venirea lor ar fi început partida.

Păi ori se spune, ori a spus cineva. Dar mă îndoiesc că ÎPS Serafim ar fi putut să facă o astfel de afirmaţie. Posibil să fi spus altceva şi să fie o intrepretare greşită pe parcurs, pe parcursul trecerii vorbelor de la "a spus cineva, cutare ..." la "se spune". Cum se transformă vorbele trecând prin gura şi auzitele ortodocşilor, ca la telefonu' fără fir :))) ....

Nu este adevărat că un creştin nu poate să aibă mai mult Duh Sfânt decât la botez. În primul rând că poate avea mai mult de la alte Sfinte Taine, precum Ungerea cu Duhul Sfânt ori Împărtăşirea. În al doilea rând poate să "acumuleze" mai mult printr-o viaţă de sfinţenie şi prin daruri de sfinţenie pe care le poate face Dumnezeu.

Cine va da puterea sa stiti ce presupun eu? De unde aveti atata har sa stiti cele ale mintii mele?
Cum indrazniti sa dictati ce vreau eu sa spun? Acum ati ajuns talmaciul meu ca la sectanti?
Care va sa zica, oameni buni dl Decebal trebuie sa talmaceasca ce am vrut eu sa spun pentru ca dvs cei care cititi nu sunteti in stare sa intelegeti cuvintele mele decat daca dl Decebal le talmaceste.

Explic din nou pentru incapatanarea dvs. Am spus ca noi toti oamenii inclusiv preotii suntem pacatosi in diferite grade, pentru ca la fiecare a trecut ceva timp de la Botez , destul cat sa facem pacate. Nici unul din acea fotografie in afara de cei doi nu erau proaspat botezati atunci, deci fiecare dintre ei purtau anumite pacate. Preotii sunt sfintiti , nu sfinti, iar o profetie a unui sfant spune ca in vremurile de pe urma cand preotii vor pierde credinta, dar vor mai exista oameni cu adevarat credinciosi atunci Hristos va revarsa harul prin mana preotilor, folosind astfel mana pentru a nu lipsi pe cei credinciosi de harul Sau in cadrul Sfintelor Taine.

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

P.S. Doamnă, cu mult înainte ca Moş Crăciun să vă dăruiască o poză pentru albumul personal, oamenii au descoperit un fapt simplu, natural foarte, în baza căruia s-a răspândit şi un text psihologic foarte util în diagnostic numit testul proiectiv sau testul petelor de cerneală. Se ia una bucată călimară, se varsă o parte din conţinutul ei pe o hârtie apoi se cheamă vecinii să caşte gura şi să spună ce vede fiecare acolo. Unii văd un monstru, alţii doi tineri iubindu-se, alţii pe Moş Crăciun, alţii o casă la ţară etc. Fiecare cu ce-l animă prin viaţa lui inconştientă.
Dar nu era nevoie de acest test ca să ne dăm seama ce are fiecare în inima lui.
E suficient să ne uităm în sus, pe cer, la necontenita prefacere a norilor şi vom vedea, pe cer toate minunile adâncurilor. Noastre. Inconştiente.
Ca să nu mai pomenesc banalul citit în zaţul de pe marginea ceştii de cafea.

Toate acestea, cunoscute de când lumea şi folosite de unii în relaţia cu naivii şi ignoranţii, arată câteva lucruri elementare din psihologie, pe care le ştiu toţi elevii care au citit măcar 5 minute lecţia Percepţia din manualul de psihologie.
Astfel, aflăm că percepţia umană este o activitate psihică:
- foarte complexă, la care, în întâlnirea cu stimulul, participăm atât conştient cât şi subconştient precum şi inconştient
- în care informaţiile produse de analizatori, ca urmare a contactului direct cu stimulul fizic, sunt organizate în imagini prin intermediul unor scheme perceptive penetrabile cognitiv, afectiv şi volitiv
- generativă de produse foarte variate, inclusiv din sfera iluziilor perceptive, datorită efectelor de câmp (perceptiv) şi unor factori subiectivi printre care dorinţele şi temerile ocupă un loc deloc neglijabil
- strâns corelată cu gândirea, fapt pentru care unele iluzii, cum ar fi aceea că soarele se învârteşte în jurul pământului, pot fi corectate prin gândire

etc.
etc.
etc.

Un lucru e cert: nu tot ce ni se pare că vedem (adică forme, obiecte, persoane etc.) este şi prezent real, în mod obiectiv (adică dincolo de nevoile şi scopurile noastre). Ci dimpotrivă, produsele minţii noastre ţin de personalitatea fiecăruia, influenţîndu-ne povestea asta mare numită viaţă în moduri atât de straşnice încât ajungem deseori la neînţelegeri. Sau la amuzament reciproc.

Nenorocirea este doar atunci când, fără ca vreun stimul să ne mângâie vreun receptor, noi începem să "vedem", să "auzim" etc. Asta se cheamă deja halucinaţie şi nu prea ţine de funcţionarea normală a minţii omeneşti, ci de patologia unei componente a noastre ori a organizării întregului.

În discuţia de pe topic, însă, ne întâlnim cu următoarea situaţie: noi toţi vedem acelaşi lucru, nu e vorba de organizarea subiectivă a imaginii perceptive (unul vede o femeie, altul un câine, altul un balaur) ci de interprtarea a ceea ce vedem cu toţii în poză.
Procesul perceptiv are 4 etape principale, ultima fiind cea denumită tehnic "interpretare", când atribuim fiecare un înţeles sau altul obiectelor perceptive, le corelăm cu nevoile şi scopurile nostre, se corelăm cu alte cunoştinţe din memorie, le integrăm în activitate etc.

Se remarcă deja împărţirea în 3 mari categorii de interpretare: unii considerăm că ceea ce vedem este produs de mâna omului prin tehnica operării cu imaginile şi nu are caracter sacru, fiind jenant pentru calitatea noastră de creştini să confundăm pe moş crăciun cu Sfântul Dumnezeu; alţii ne abţinem să ne dăm cu părerea asupra a ceea ce vedem; alţii sunt convinşi că tocmai vedem cu ochii noştri de carne harul lui Dumnezeu dat la Botez unei doamne care, din vreun moft oarecare (nu m-ar mira, că sunt la mare modă mofturile de factură religioasă) sau din trezire prin Mila Domnului, a trecut la Ortodoxie.

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

Sigur, Catalin nu poate spune ceva la acelasi nivel cu Sf. Grigore insa tu dle Decebal poti , tu intelegi si poti spune ceva la acelasi nivel cu al Sfantului. Si mai jos exemplifici aceasta cu varf si indesat. Deci sfantul devine Grigore Palama si atat, asta ca sa demonstrezi ca poti spune ceva la acelasi nivel neurcand tu la nivelul Sfantului ci coborandu-l pe Sfant la nivelul tau. Interesant.

Sfantul Grigore Palama vorbeste de lumina necreata, de Sfanta Treime. Nu vorbeste de lucrarea Sa, energia necreata care este harul. Confundati harul lui Dumnezeu cu Dumnezeu Insusi. Aveti grija ca smintiti oameni si stiti prea bine care este plata pentru cei care smintesc.

"Harul este o energie necreata, izvorand continuu din fiinta dum*nezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. El este, deci, lucrarea ce*lor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simtitoare este re*varsata de Sfantul Duh peste toti crestinii, ca "ungere imparateasca" pentru chemarea de a domni cu Mantuitorul, in veacul viitor, sfintiti si desavarsiti in El. De aceea, Sfantul Apostol Pavel sfarseste cea de a doua sa Epistola catre Corinteni cu binecuvantarea treimica : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im*partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13)."

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-69155.html


eroarea dvs este ca dl.Catalin vorbea de Harul Domnului nu de lumina necreata a Sfintei Treimi.
Si in fotografia de aici, tot despre Har era vorba nu despre Lumina necreata. Deci citatul Sfantului nu isi are contextul aici unde se vorbeste despre manifestari ale harului si minunile pe care le ingaduie Dumnezeu si nu despre Lumina necreata a Sfintei Treimi.

Dv ati introdus eroarea in acest thread citand sfantul despre Lumina necreata cand de fapt aici se vorbeste despre manifestarile Harului si minunile pe care uneori Dumnezeu le infaptuie, minuni infaptuite pentru pacatosii care nu cred ca sa ii intareasca in credinta.

Din ciclul persiflare si luare peste picior in stil duhovnicesc. Asa, deci Miha Anca a vazut pe Mos Craciun din prea multa duhovnicie. Apropo, daca este asa de ce voiti cu orice pret sa furati jucaria copiilor fericiti? Va satisface aceasta atat de mult?

Nu stiti ca cei mici inca nu sunt intariti ci au dintii de lapte? si furandu-le jucariile pot sa planga mult?

Aveti dreptate. la fel a fost si pe vremea lui Hristos cand facea minuni intre oameni. Oamenii se supuneau acelorasi legi ale psihologiei perceptiei. Unii credeau, unii nu credeau, unii nu se pronuntau.

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.

Asa este, harul este lucrarea Sfintei Treimi, nu Sfanta Treime. Dar e acelasi lucru cu lumina necreata. Harul este energie necreata, lumina necreata, sunt sinonime, nu exista har si lumina necreata, separat.

Mai oameni buni, nu ne ajuta cu nimic sa ne tot contrazicem. O idee e clara DOAR DUMNEZEU STIE CINE ARE DREPTATE punct... ce atatea discutii. Suntem in post hai mai bine sa discutam despre altceva. :25::25::25:

Daca imi ingadui o sa explic ce spune aici si in pasajele urmatoare acestuia. O sa vezi ca explica mai bine ce am spus pana acum.
Acelasi caz este si cu ucenicul Parintelui Paisie: "O lumină s-a răspândit pretutindeni, umplând toată curtea. Oriunde priveam în jurul meu, vedeam această lumină. Bătrânul era izvorul din care ea se revărsa. în ciuda intensitătii ei, ochii nu mă dureau; era imaterială si nespus de dulce. Nu mă săturam privind-o."
Acesti doi ucenici nu doar au vazut acea lumina, au primit mai mult. Lumina si harul se revarsa si peste ei, si simteau astfel si ei dulceata harului. De aceea ucenicul Sfantului Serafim era si el stralucitor, pentru ca lumina ce se revarsa din sfant il cuprindea si pe el. Si nu pentru ca si el era vrednic sa lumineze asa, doar cei imbuntatiti pot face asta. Cei doi parinti le-au dat acelora acest dar extrem de rar.
In alte cazuri insa doar vad acea lumina, nu o si primesc. Uite si in continuarea pasajului cu Sfantul Serafim, scrie asa: "Când m-am depărtat de el, vedenia încă nu încetase: stareţul păstra aceeaşi înfăţişare ca şi la început, iar lumina aceea neobişnuită, pe care o văzusem însuşi cu ochii mei, încă îl mai lumina în întregime!”
Acum ucenicul se departase si nu mai era in lumina, dar vedea acea lumina emanata de sfant.
Sunt multe cazuri in care diverse persoane vad aceasta lumina, uneori si fara sa stie sfantul. Am mai dat un exemplu din viata unui sfant, acela cand se ruga emana aceasta lumina in chilie. Cei care se nimereau in preajma chiliei vedeau aceasta lumina.
Sunt multe astfel de exemple cu sfinti, unul mai recent: http://www.pemptousia.ro/2013/06/par...neoisihasti-2/
"De multe ori ucenicii săi îl vedeau strălucind ca soarele."
Dar avem si in Vechiul Testament o astfel de relatare, pe Moise l-a vazut tot poporul ca ii stralucea fata (desi nu avea harul interior, era exterior, ca sa nu se comenteze):
"29. Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el.
30. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. "
Nu stiu daca ai spus-o ironic, dar dupa parerea mea teologi sunt cei si induhovniciti, nu doar cei ce scriu despre dogma (aceia sunt scriitori despre invatatura). Eu de exemplu redau doar invatatura ortodoxa, pe care ar trebui sa o cunoastem toti, iar daca nu sa o cercetam.
Decebal probabil se crede teolog, din cauza mandriei nu poate siporta ca i-am spus odata ca greseste in legatura cu Filioque, de atunci a inceput sa ma atace si nu s emai poate opri. Si pe eterodocsi ii ponegrea cam mult inainte, acum nu mai sunt aceia si simte nevoia sa-si canalizeze inversunarea aceasta asupra a ce mai gaseste, adica cine il contrazice. Eu nu simt ura, ca si el, de aceea nu doresc sa am acelasi nivel de dialog.

Eu am mai scris despre acest lucru de foarte multe ori, dar iti raspund. Daca stii povestea cu lupul, un ciobanas tot facea glume si ii speria ca vine lupu. A facut-o de cateva ori pana s-au obisnuit ceilalti, iar cand chiar a venit lupul nimeni nu i-a mai sarit in ajutor, desi striga mai tare decat in alte dati.
Am spus asta pentru ca de cele mai multe ori mesajele tale sunt rautati sau ironii, chiar si cand spui ca ai o intentie buna e greu acum sa mai stii daca e asa sau nu.
Catehismul ne spune exact despre ce e vorba, ca sa nu vobesc din "intelepciunea" mea: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"236. Chiar persoana Duhului Sfant e aceea prin care vedem pe Hristos si ne unim cu El?
Nu. Daca ar fi chiar persoana Sfantului Duh, atunci ea s-ar face o proprietate a noastra, sau noi ne-am face una cu Duhul Sfant. Unde se vorbeste de Duhul, e vorba de lucrarea Duhului. Dar intrucat unde e lucrarea e si cel ce lucreaza, se poate spune ca Duhul insusi e in noi si lucreaza in noi, fara ca lucrarea insasi sa fie persoana Lui.
237. Lucrarea aceasta prin care Duhul Sfant ne uneste cu Hristos si lucreaza in noi, impreuna cu noi, la mantuirea noastra, nu are un nume deosebit?
Are. Lucrarea aceasta se numeste harul dumnezeiesc. De aceea se spune ca ne mantuim prin har, sau ne unim cu Dumnezeu prin har, sau ne indumnezeim, sau ne facem dumnezei dupa har. "