Vorbeam cu Mos-Neagu. Asta dupa ce tocmai citisem pe alte topicuri, postari de-ale unora vesnic nemultumiti, vesnic derutati, vesnic revoltati ca un asa-zis Dumnezeu bun ingaduie sa li se intample mici sau mari necazuri, tocmai lor, cei atat de virtuosi ( me included)!

Mos-Neagu, cred ca intelege pe propria piele ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga, chiar daca, stiu eu? probabil inca n-o fi experimentat drama lui Iov in toata splendoarea ei bine camuflata.

Ceea ce unul considera a fi necaz/nenorocire ori blestem, altul considera binecuvantare. Sau macar nu se revolta stupid dand vina pe Dumnezeu si nici nu stagneaza blazat in nerugaciune.

Comentariul tau e cumva la comentariul meu? (ca asa, ai dreptate, am “talentul” de a trimite oamenii la farmacie dupa ceva de tensiune sau glicemie). Sau la spusele lui Mos-Neagu? (ca asa, iti reamintesc o bine cunoscuta parabola sa o comentezi si pe asta.)

''Traia candva un batran intelept, taietor de lemne ce traia intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecu in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.

Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

Dar de ce sa nu recunoastem ca suntem asa cum spune Daniel ce ortodox .
Nu cumva are dreptate ?
Sfantul Nicolae Velimirovici spunea ca cea mai corecta imagine este cea pe care si-o formeaza ceilalti despre noi. Sa le multumim totusi.

Nu prea cred.
Depinde care "ceilalti".

Daca "ceilalti" te considera habotnica pentru ca incerci sa nu pierzi nici o Sf. Liturghie, inseamna ca este o imagine corecta?

Credincios n-a fost dupa normel crestine sau chiar iudaice sa creada intr-un Dumnezeu personal, care se coboara la nivelul omului.

Dar nici ateu n-a fost in sensul sa afirme sus si tare ca lumea a aparut dintr-o intamplare.
Eu cel putin nu stiu nimic in sensul asta.

Adevarul e ca ai nevoie de un mare curaj sa vezi in toate purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Asta si poate pentru ca cei mai multi oameni, printre care si noi insine, de multe ori, ne straduim tare mult sa cadem in afara ei.

E clar, umorul meu n-are forţă de penetrare în acest mediu.

Replica mea nu are nicio legătură cu mesajul lui Mosh-Neagu ci cu expresia "îmi creşte inima", fenomen cunoscut în lumea medicală sub numele de cardiomegalie, sindrom cu posibile consecinţe letale.

Nu-i prea indicat să-ţi crească niciun fel de mădular al corpului (cu o singură excepţie) şi nici substanţele de natură hormonală, nici măcar la modul metaforic.

Cam asta era ideea şi nimic mai mult.

Hai, ca stii si tu de ce cardiomegalie e vorba in propozitie! Cea de care si apostolul zice: “Largiti si voi inimile voastre” ( 2 Cor 6, 13).

“Largirea inimii” sau ma rog, “cardiomegalia duhovniceasca” e chiar foarte indicata. Pacatul ne face inimile chircite, zbarcite si stafidite de lipsa harului, si prin urmare neincapatoare pt. Cel ce vrea sa se salasluiasca in ele.

Pe masura ce “largim si noi inimile noastre”, acceptand fara cartire necunoscutele cai ale Domnului, singurul care ar putea avea de suferit posibile consecinte “letale”, si chiar e de dorit asta, e omul cel vechi, chircit si egoist din fiecare.

Cam asta era si ideea mea cu "cardiomegalia" si nimic mai mult.

Chiar nu era nevoie să-mi prezinţi partitura sofistică de mai sus, sunt sătul de retorica de tipul ăsta până peste cap.

Eu îţi spun că am glumit şi tu îmi faci morală, doar ca să nu ieşi cumva şifonată dintr-o discuţie care a pornit pe fondul unei neînţelegeri. Admit însă posibilitatea ca neoprotestanţii de pe forum să se emoţioneze foarte tare în urma lecturii textului tău!

Omul neinduhovnicit, are intotdeauna o parere subiectiva si exagerata, fie in bine, fie in rau, despre cineva anume si atunci cand critica sau ironizeaza, se autoexclude din arena. Fara dragoste dezinteresata, nu putem vorbi de Adevar. Cand iubim, nu strangem din dinti... ("Va iubesc!"; "Va stimez!" etc, dar printre randuri se intelege exact pe dos!)
Nu dau decat un exemplu, desi in Sf Scriptura sunt mii: datorita "imaginii corecte" pe care si-au facut-o, iudeii L-au rastignit pe Mantuitor, dupa ce L-au umilit in toate felurile.

si cum spuneam..
sau algocalmin.

Delia, nu poti sa-ti speli "pacatele" decat ducandu-te tu insati la farmacie dupa ele - ii scutesti de-un efort. :) hai, mai lasa si tu de la tine..

Ok, ok. Oricum era off topic de mult. No further posts. Vorba multa (si pe langa), saracia omului, pardon, enervarea celorlalti.

Initial nu am mai voit sa raspund, gandind ca de fapt intrebarile tale nu sunt sincere adica venite din dorinta adevarata de cunoastere ci de fapt sunt puse dinadins in chip viclean.
Si aceasta se intelege din actiunile tale.
Ti-am spus ca daca un ateu doreste sa cunoasca pe Dumnezeu inseamna ca harul Domnului undeva candva l-a atins fara ca el sa stie sau sa constientizeze. Aceasta dorinta de cunoastere numai Dumnezeu o poate sadi in inima unui om ce se declara ateu. Mi-ai raspuns ca nu, ca "nu te-a atins nimeni". Ei bine, daca nu doresti sa cunosti, nu ai aceasta simtire, atunci de ce intrebi cele de mai sus?
Ori intrebi sincer din dorinta de cunoastere si astfel simtirea ta contrazice vorbele tale; ori nu esti sincer, nu ai aceasta dorinta de cunoastere si pui intrebarile in chip viclean. Trebuie sa lamurim aceste lucruri inainte de a-ti raspunde la intrebarile tale.
Intrebarile sunt grele dar si frumoase si merita raspuns daca cu adevarat voiesti sa sti. Iar de voiesti sa sti aceasta sincer, atunci Slavit sa fie Dumnezeu care cu puterea Lui te-a facut sa voiesti ca sa stii. iar de nu voiesti sa sti, atunci dialogul dintre noi este inutil, caci pui intrebari la care de fapt nici nu astepti un raspuns cu adevarat. La ce bun sa mai primesti raspuns. Un crestin adevarat nu vorbeste niciodata in desert.

Te-ai trezit si tu la spartul targului..

Nici daca intrebarea era sincera nu aveai ce sa-i raspunzi; omul a descoperit o contradictie logica in text, mai sunt si altele. Eu am intrebat mai demult de ce l-a pedepsit D-zeu pe sarpe, daca fusese manipulat de diavol ca sa o pacaleasca pe Eva; nu mi-a raspuns nimeni.

Sarpele era diavolul.
Te referi la blestemul animalului "sarpe" de a se tari si a "manca pamant"?

Si la intrebare s-a raspuns si e simplu: distingerea binelui de rau e mai complexa decat a asculta de o porunca.

Bre, "contradictia" a fost explicata, nu e nici o contradictie decat pentru mintea beteaga de credinta si plina de reavointa.
Pana si ateul nostru a primit explicatia, n-a zis mersi dar nici de comentat n-a mai comentat pe tema asta.

Si tu ai fost manipulat sa fii ateu, dar asta nu inseamna ca nu ai sa suporti consecintele.

Diavolul a manipulat si a fost pedepsit Sarpele; astept explicatia acestei pedepse.

Raspunsul este exact mai sus, dar daca matalutza est, ca un ateu ce se respecta, orbete la orice contrazice credinta ta..

Nu este o contradictie, iar invatatura de credinta ortodoxa, si Sfintii Parinti ne-au dat raspunsul. Am sa il postez pentru un ateu care cu adevarat doreste sa cunoasca, daca se va arata acesta. Pentru cei nesinceri nu are rost.

Legat de intrebarea cu sarpele (care nu a fost manipulat ca nu are ratiune ci care a fost doar folosit de diavol, ca o unealta) am sa iti raspund asa (si desi tu ai pus intrebarea in chip viclean si nu pentru cunoastere , am sa iti raspund doar ca sa cugeti ca la toate exista raspuns de la Dumnezeu, iar daca oamenii cu care interactionezi nu stiu sa raspunda, asta nu inseamna ca nu exista raspuns):

"De ce este pedepsit şarpele şi nu diavolul?

Poate întreba cineva: de ce, totuşi, a fost pedepsit atât de aspru şarpele, această necuvântătoare, de vreme ce diavolul a lucrat prin el ca să le dea îndemn protopărinţilor spre neascultare? Şi aceasta este lucrarea nemăsuratei iubiri de oameni a lui Dumnezeu.

Aşa cum un tată iubitor îl pedepseşte pe ucigaşul fiului său distrugând şi frângând cuţitul sau sabia cu care l-a răpus, tot aşa şi preabunul Dumnezeu i-a dat osândă veşnică şarpelui, fiindcă el s-a făcut slujitorul şi arma diavolului în ispitirea protopărinţilor. Aceasta, ca să înţelegem, din pedeapsa dată acestei vietăţi pe care o putem vedea şi simţi, ce înfricoşată pedeapsă a gătit Domnul diavolului care este nevăzut.

Dacă şarpele, care a fost doar unealta, a stârnit mânia neîmpăcată a lui Dumnezeu, cât de mare trebuie să fi fost osânda primită de diavol? Mai degrabă, tot Domnul Hristos ne-o arată, în sfintele Evanghelii, vorbind celor ce se află de-a stânga Sa: “…Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).
(Cuvântul XVII la Facere PGB 2, 470, PG 53, 142)" Sf. Ioan Gura de Aur

Sa iti explic.

La inceputul acestui thread, l-am incercat pe ateul nostru sa vad daca este patruns de dorinta de cunoastere sincera sau doar amageste ca sa rada de noi crestinii. de aceea i-am zis ca un ateu care doreste sa cunoasca pe Dumnezeu negresit ca harul lui Dumnezeu l-a atins. Ei bine, acesta a spus, nu m-a atins nimeni, confirmand astfel ca de fapt e doar un simplu amagitor. insa a ispitit in continuare punand cele doua intrebari. de aceea nu i-am mai raspuns , ca era fara folos. Iar acum , la spartul targului citind cele scrise pe aici de ortodocsi, am revenit numai si numai pentru voi. sa va spun ca toate au fost ispite ca sa va prindeti in discutii desarte.

feriti-va de vorbirea in desert spune Scriptura.
Nu va suparati pe mine, ca mai intru si eu din cand in cand pe aici.

Cred ca stiti ce spune in Sf.Scriptura despre margaritare si porci.
Am urmarit discutia si nu are nici un sens.

Ca in orice thread deschis de un ateu, crestinii raspund fara sa aduca nici un argument si apoi se comporta ca si cum ar fi victoriosi.
Am si eu o simpla solicitare pentru crestinii care se enerveaza cand le spui ca Dumnezeu e un concept inventat de om. Daca Dumnezeu exista si face minuni, dati exemplu astfel de minune ce nu poate fi demontata stiintific.

Te superi daca iti spun bagator in seama? Pentru ca asta esti. De fapt doar incerci sa deschizi o noua polemica fara nici o baza. Hai sa discutam pe lucruri concrete. Si cand faci o afirmatie sa ti-o sustii.
Altfel zis acum ai spus ca s-a raspuns far nici un argument. Da un exemplu de intrebare de pe acest topic la care nu s-au dat argumente. Daca nu, taci si ramai un mincinos. Daca dai un exemplu poate exista o discutie pe ceva concret, daca nu poate exista doar o noua cearta, pe care ti-o doresti, din nimic.

Poate ne explici si tu stiintific invierea Mantuitorului.

Nu sunt un crestin care se enerveaza cand se spune ca Dumnezeu e un concept inventat de om.
Fiecare are dreptul sa creada ce doreste.

Cea mai uzuala minune savarsita de Dumnezeu,
este aceea ca umple pe cel credincios cu o dragoste coplesitoare, curata,
care radiaza cu putere inafara si inlauntrul lui.

Dragostea nu poate fi nici masurata, nici demontata de stiinta - insa ea exista precum soarele, cerul, apa ...si intrebarea ta.

Cel ce nu crede - nu poate ajunge la o astfel de stare, caci necredinta lui este ca o perdea groasa de fum care acopera aceasta dulce lumina.

Chiar daca Dumnezeu ar fi o inventie, merita sa crezi in acest concept, caci acesta iti aduce vindecare, putere si iluminare mai mult decat toate conceptele derivate din simturi, verificate de stiinta.

<< Foarte probabil ca la inceputurile inceputurilor, codul genetic era mai "curat", incestul nu a generat astfel de probleme.


Daca omul nu ar aveea suflet si ar fi numai carne si oase, atunci implicit nu ar aveea nici ratiune nici sentimente, ci am fi ca si animalele, care reactioneaza doar pe baza instinctelor primare !

Ca de altfel toata teoria evolutionista, o colectie de basme preluate din antichitate si modernizate.

- ateii nu au nimic de demonstrat. Religia are multe de spus si putine demonstrate.
Asta le cam intrece pe toate: ateii nu au nimic de demonstrat... Cu alte cuvinte, intinzi palma in fata si spui: "Iata, in palma mea nu e nimic. Si nu trebuie sa fiu filozof sa o dovedesc... Doar se vede ca nu e nimic!" Acum sa nu vorbim neaparat de "religie" ci de credinta. Pentru ca nu religia demonstreaza existenta reala a lui Dumnezeu, ci credinta. Cel ce crede, are acel al saselea simt, iar dezvoltarea acestui simt creste odata cu credinta. Cand credinta e zero, toate "extra-informatiile" care ne invadeaza si despre care noi pretindem ca ne apartin noua, sunt de o singura sorginte. Ghici care?


Omul neinduhovnicit, are intotdeauna o parere subiectiva si exagerata, fie in bine, fie in rau, despre cineva anume si atunci cand critica sau ironizeaza, se autoexclude din arena. >>

Asta am gasit la o prima privire. Cat despre invierea lui Iisus, ce treaba are cu Dumnezeu?

Intradevar, pentru unii oameni e bine ca au credinta, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar face unii daca nu ar crede ca exista Dumnezeu si ca vor fi pedepsiti.
Totusi, dragostea e un sentiment creat de subtantele secretate de organism si nu are nimic imaterial. A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Biological_basis_of_love

Doamne ajută.

Frate Neagu, am hotărît să intervin, cu riscul de-a te sminti, iar. Am văzut că ai intervenit cu o tentă nestatornică şi la postul meu, iar acum intervii din nou pentru alt post. Eşti mai aproape de Adevăr, te pot ajuta mai uşor, fără să fac referire la topicul acesta, care e un pamflet, dar are ramuri de căutare şi strigăte de disperare. Îţi voi vorbi cu dragoste, te rog nu te sminti.

Nu pot răspunde la toţi, nici nu vreau, credinţa e un dar de la Dumnezeu, şi ea se lustruieşte, sau se măreşte, prin efortul personal al fiecăruia, căci doar aşa putem ajunge la despătimire, la sfinţenie şi îndumnezeire, la slăvire.

Ai de furcă cu smerenia şi mîndria personală, din cîte văd. Ai de furcă cu ele pentru că le raportezi la alţii, şi făcînd astfel, întotdeauna greşeşti. Vrei să-i ajuţi, dar îi compari cu tine. Cînd ai să ajungi la îndumnezeire, nu vei mai greşi aici, dar nici nu le vei şi nu te vei mai raporta la alţii. Încerc să îţi vorbesc în duh patristic, nu că eu aş fi cineva sau aş putea ceva, ci cu smerenie, vreau să ajut după măsură. Mă gîndeam să dau mesaj privat, dar pentru că ai expus o sminteală, nu o pot lăsa aşa, că se sminteşte turma cea bună.
Deci, iudeii nu spuneau nimănui "vă iubesc", "vă stimez", nu există exemple biblice, din contră, erau foarte aroganţi, insensibili la minuni, ucigaşi de prooroci, şi alte calităţi negative, pentru că au văzut ce mult bine le-a făcut Dumnezeul, şi s-au mîndrit cu asta, spun Sfinţii Părinţi, nemaifiind poporul nimănui, de nomazi şi păstori, trăind în corturi, fără ţară şi fără căpătîi, adică în smerenie absolută, cum place lui Dumnezeu. Atunci, de aceea i-a ales Dumnezeu şi a ridicat din ei pe Hristos.
Revin. Faţă de ei, creştinii, aşa trebuie să facă, să spună oamenilor ce mult îi iubeşte, să nu poarte ranchiună cînd spun asta, să simtă şi să şi facă asta cu adevărat. Îndumnezeire, asta presupune. Sfîntul Serafim de Sarov, spunea tuturor: "bucuria mea". E doar un exemplu. Cînd ai să citeşti cartea Sfîntului Siluan Athonitul, "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", ai să vezi cum trebuie să vorbească creştinii între ei, aşa cum ţi-am amintit, spunîndu-şi unul altuia ce mult se iubesc şi ce mult se bucură. Asta fără să mai amintesc de versetul biblic "Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre" - Efesni 5, 19."

Bucurii.

P.S.: Adriann frate în suferinţă, întrebi de minuni neeplicate ştiinţific? Nu există minuni pentru atei. Dar hai, fie, pentru că dragostea toate le crede, cred şi eu în schimbarea ateilor întru creştini, şi amintesc de minuni neexplicate ştiinţific: Apa sfinţită, Lumina Sfîntă din noaptea Învierii lui Hristos, Sfintele Moaşte (care e cu totul altceva decat mumiile, complet diferit). Alte minuni neexplicate ştiinţific ? Vindecările de cancer, de leucemie, de alte zeci de boli grave, sau mai puţin grave, incurabile sau nu. Ar fi de amintit şi Universul. Pentru univers, toate teoriile sunt simple supoziţii relative, care se schimbă de la an la an. Dar repet, pentru atei, în general, nu există minuni. Mai degrabă fenomene paranormale, decît minuni. Repet ca şi mai sus, credinţa e un cadou de la Dumnezeu, iar cine nu o are, trebuie să o ceară fierbinte, cu lacrimi. Şi o va primi.

Asa este, dragostea este un produs, un efect al unui lant incomprehensibil de interactiuni cu suport "fizico-chimic."

Insa orice substanta este un adanc mister.

Existenta oricarei microparticule este o mare taina.

La o investigatie profunda, modul in care acestea exista este de neinteles.

Pentru ca daca patrundem in maruntaiele materiei...nu gasim nimic.

Trupul este o taina la fel de mare ca si constiinta insasi.

Faptul ca este vizibil, ca un agregat de infinite microsisteme articulate, nu inseamna ca este o evidenta inteleasa integral.

Trupul, la modul esential, este inexplicabil cu toata chimia sa aferenta.

Identificarea formala a unor cauzalitati/procese interne nu dezbraca trupul de misterul fiintarii sale.

Este adevarat ca dragostea noastra isi are radacinile in trup - aceasta mare necunoscuta.

--------------------------

La o analiza atenta se poate cu usurinta sesiza ca necredinta nu are un fundament solid, rational.

Multi se inseala cu rationamente gresite de genul "daca nu se vede, nu exista" sau "daca nu mi s-a intamplat mie, nu se intampla nici altora".

Nectarul dragostei poate fi sorbit doar din cupa credintei.
Ce conteaza ca are ingrediente materiale, dumnezeiesti sau ingeresti?
Puterea ei iti ascuteste inmiit intelegerea si capacitatea de patrundere.

Necredinta nu-ti ofera decat un peisaj sterp, golit de sensul profund al vietii, fara orizont existential.

-----

Crede si gusta nectarul vietii, cu care se hranesc ingerii.

Ce treaba are asta, cu lipsa argumentelor. Da, te rog aspectul sesizat de un ateu care a ramas fara argumente. Lasa partea de citat argumente in seamna credinciosilor.

Ai cerut o minune care sa nu poata fi demonstrata stiintific.

Asta o spune cineva care nici macar nu s-a obosit sa citeasca topicul.

Cel care l-a deschis, l-a citit, nu s-a declarat multumit de ultimele explicatii dar nici n-a mai comentat pe marginea lor, deci putem conclude ca n-a mai avut nimic de comentat in plus.

Eu nu cred ca toti se enerveaza.
Mai ales ca ai partial dreptate, in unele cazuri "Dumnezeu" este un concept.

Dar faptul ca exista si produse contrafacute nu inseamna ca originalul nu exista, nu-i asa?

E ca si cand ai cere sa ti se arate o molecula care o poti demonta cu ranga.

E clar, ca nu cunosti ce este stiinta, ca orice ateu care se crede destept doar pentru ca si-a insusit niste lozinci ale religiei lui.

Spre lamurirea ta, afla ca stiinta nu se ocupa cu asa ceva, ceea ce crezi tu ca e stiinta e de fapt o instrumentalizare a stiintei pentru a servi scopurilor propagandei ateiste.

florin.oltean75 - Eu sunt naturalist, nu cred ca viata are un scop in sine, totusi viata este un lucru minunat, un lucru pe care nu il intelegem pe deplin, dar nu cred ca e nevoie ca raspunsul la intrebari sa fie Dumnezeu.

Lucian008 - Nu te supara, dar prezinta-mi te rog argumente ca Iisus ar fi fiul Lui Dumnezeu.

AlinB - O molecula poate fi demontata literalmente. Stiinta se ocupa cu explicari si demonstrari. Eu sunt de parere ca nu exista lucruri supranaturale, aceste minuni care nu au alta explicatie decat Dumnezeu. De altfel, tare sunt curios de ce Dumnezeu ar vindeca oamenii de cancer, dar nu si pe invalizi.

Si asta nu-i credinta oarba ? Sau necredinta oarba.

Edit:Lucian008 - Nu te supara, dar prezinta-mi te rog argumente ca Iisus ar fi inviat. Nu a mers sa editez, iar ce am zis inainte nu isi avea rostul.

Adica hai sa urmam modelul standard. Unul vine si ne spune ca nu e nevoie de credinta, ca el nu crede. ca a fi ateu nu e acelasi lucru, ca a nu crede in Dumnezeu este ca si cum nu ai crede in ursuleti roz sau mai stiu eu ce samd.

Daca esti satisfacut cu raspunsurile pe care le-ai gasit de ce-ti mai bati capul cu noi ? Ca nici noi nu am crede, ca ar fi mai comod asa, dar uite ca avem un univers, o viata, avem sentimente care nu incap in cartea de biologie, avem ratiune si iubim frumosul, credem ca Hitler a fost un om rau si chiar daca pamantul ar dispare maine Hitler tot rau ramane undeva si asa mai departe. Daca tu esti multumit cand citesti ca plansul sau rasul sau iubirea sunt reactii chimice atunci de ce-ti mai bati capul cu noi ? O sa te enervezi si o sa irosesti o gramada de reactii chimice aiurea.

adica a spus iuliu46-oamenii ar fi fericiti pana i-or manca viermii cei neadormti.

Stiinta spune ca omul nu este diferentiat de maimute decat prin ceva foarte putine diferente fizice si superioritatea psihica. Maimutele nu au un scop in viata, deci omul ca si ruda a maimutei nu are nici eu un scop preexistent individului. Desi isi poate propune un scop in viata, asta nu insemna ca el s-a nascut cu un scop anume.
Avand in vedere ca exista argumente viabile pentru evolutie, unde e credinta in naturalism?

Imi cer iertare, (cu toata sinceritatea!!) dar nu. Iar asta fiindca, atunci cand omul se simte vizat, i se pare ca acea persoana care... "a indraznit odata", e pornit la vanatoare. Nu. Aluzia mea era la o serie succesiva de mesaje inveninate ale cuiva care nu uita niciodata sa termine cu "Va iubesc" "Va stimez" si multe astfel de vorbe goale. Evident, nu se punea problema acelui mesaj de care am indraznit eu sa ma leg si pe care mi-am permis sa-l numesc doar nostim, nu rautacios. Si am raspuns astfel fiindca am inteles ca oricine (chiar si cei mai induhovniciti) pot cadea in inselare.

Sminteala poate veni din locuri nebanuite... In cazul meu, mi-e mai teama sa nu cad in sminteala luand apararea si celor ce... poate n-ar trebui. Daca insa cineva incearca sa ma puna la "panoul de onoare", devin destul de reticent fiindca mi se pare ca de fapt sunt o caricatura si nu cel ce crede unul sau altul... la superlativ. As vrea sa cred ca nimeni, niciodata, nu a sesizat in mesajele mele ca as alerga dupa laude, si ma recunosc pe deplin un inselat si un nonconformist. E adevarat, ma manifest destul de ciudat, dar zic eu ca nu raportandu-i pe ceilalti la ceea ce mi se pare ca as fi eu (dar NU SUNT), ci la ceea ce ar trebui macar sa devenim. De fapt, fac apel la straduinta, nu la reprosuri fata de cei care am fost pana mai ieri.

Tot respectul pentru aceasta Cruce extrem de fragila in anumite cazuri, sau enorm de grea in altele. O sa-mi cer iarasi iertare, dar cel putin deocamdata o sa ma adresez mai departe la persoana a II-a, sg. Sincer, nu e nici aroganta, nici obraznicie si nici lipsa de smerenie -zic eu! E un sentiment de egalitate fata de toti userii.

Oare ce facem noi aici, nu cumva e sminteala? Am ajuns noi intre noi sa dezbatem adevaruri clare si de necontestat? "Osana, fiul lui David! Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului" nu e cumva cel mai mare semn de pretuire? Oare nu voiau sa-L puna pe Hristos in fruntea lor? Ce fel de "binecuvantare" este aceasta, daca dupa doar cateva zile au ajuns sa strige: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!"? "Pe cine doriti sa va eliberez?" Pe Baraba! Pe Baraba!" Nu tin neaparat sa am eu dreptate, dar asta se intampla de cele mai multe ori si pe-aici, printre noi, si nu fac referire la mesajul tau, fiindca acolo era altceva. Eu vad in foarte multe mesaje - printre randuri - cum nu se confirma nici vorbele din semnatura, nici cuvantul de binete din final. Iar asta deranjeaza ca imagine pentru un vizitator care cauta si el dragoste si calea spre mantuire. Iar daca n-o gaseste, da fuga la sectari, care se respecta mai mult, sau i se face lehamite de tot, sau si mai rau, cade intr-o deznadejde care in mare parte ni se datoreaza noua, fratilor ortodocsi, care cica ii indreptam pe ceilalti! Cu biciul daca se poate!!

Nu e o lauda ceea ce-o sa spun. Dintre cei ce ma cunosc de pe forum, stiu bine de cate ori am facut trimitere la Sfintii amintiti. Cel putin scrierile Sfantului Siluan (inregistrarile) le-am ascultat de zeci si zeci de ori: in masina, in gradina printre rasaduri, in bucatarie si in orice alte ocazii binecuvantate de Dumnezeu. Ba cred ca tocmai de la Sf Siluan am inteles ca acea dorinta a desavarsirii, prin iubirea fata de TOATA creatia lui Dumnezeu, este cheia tuturor raspunsurilor. Dar iubirea se vede prin faptele ei! (Si... poate ca nici macar acel mesaj nu convingea in dragoste si de aceea am indraznit sa spun: "Si tu, Brutus?")

Si ar fi multe de spus, dar devenim plictisitori pentru cei care mai cred ca pot transforma pe forum, un ateu intr-un credincios... Eu zic ca nu-i absolut nici o sansa si tot ce facem e doar o risipa de vorbe si argumentatii la rang de... "flecareala"!...
Mantuire!

Linkuri pot sa postez si eu. Care e ideea?