Pacatul in care m-a nascut maica mea este pacatul ei; e adevarat ca eu obtin astfel o meteahna pe care eu o voi ispasi sau ma va poticni, dar pana atunci eu sunt ca Adam inainte de a cadea, fiidca Adam nu a cazut din Paradis, ci a cazut in pacat, in calcare de porunca.


Rezulta astfel cum nu se poate mai clar ca, ori spui si tu(fara temei) ce spun altii, ori afirmi neprihanita zamislire a Nascatoarei de Dumnezeu ca altfel negi una din doua:
1- ridicarea Sf. Fecioare la ceruri,
2- invatatura simpla a proorocului David, cea draga tie.
Imi pare un fel de "ofsaid", dar ai din ce alege.

Nici eu nu pot sa mai iert.
Nici daca isi cer scuze, nici daca imi aduc flori sau bomboane...nici cand imi multumesc, nu pot sa spun ca imi face vreo placere :(...
Uneori mai uit; cand cineva apropiat ma jigneste sau imi face rau, si nu recunoaste si nu se scuza pt ca sustine ca eu am gresit, ei bine il pot ierta""( aparent) si uita pe moment ofensa, abia in momentul cand uita si el sau iarta greseala facuta de mine si revine la sentimente mai bune, nu mai are nimic de reprosat, eventual are chiar vorbe de apreciere.
Mai sunt si alti care nu vb urat, jignesc, etc, sunt diplomati, si au numai vb de apreciere la adresa ta, dar indirect realizezi ca iti fac rau ( te abuzeaza si profita de tine, chiar daca pe fata te " pup"...). Nici pe astia nu pot sa spum ca ii iert pt raul si abuzul care mi-l fac...
Nu stiu ce as mai putea sa fac in sitiatia ata. N-am nici cea mai mica dorinta sa incrc macar sa iert. Stiu ca mi-e inchisa imparatia lui Dumnezeu, chiar nu stiu de unde atata ipocrizie sa-i mai cer inca ajutorul...atata vreme cat eu nu mai am nici cea mai mica dispozitie sa ajut pe altii :(...
Da poate ca sa ceri ajutor pt tine e o chestie bazica de supravietuire, si de disperare de cauza, adica nu te mai gandesti ca poate nu meriti pt ca ar fi un gest sinucigas, nu ti'ar mai ramane nicio speranta daca ai ajunge la concluzia ca nu te mai poate ajuta nici macar Dumnezeu pt ca esti prea rau si prea pacatos....

pai din cauza mandriei.Acolo unde este mandrie acolo nu este iertare.
de fiecare data cand tu nu ierti, castiga demonul si tu pierzi.
Ce ti-e mai draga , demnitatea sau mandria ?
de cate ori caz in pacat, demonul te fraiereste si ajungi bataia de joc
a dracilor.De cate ori rezisti ispitei, tu il fraieresti pe diavol si ajunge
el bataia ta de joc, iar tu ramai demna.

De cate ori demonul castiga, tu pierzi.Vrei sa pierzi toata viata ? Sau sa castigi?

Ba speranta este.
Uite: "Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi ....".

Deci Dumnezeu nu zice "nu te iert si basta". Zice "te iert, iarta si tu. Nu ierti, nu te iert".

Deci ai un instrument de supravietuire foarte la indemana, si ala e iertarea ta.
O acorzi, o primesti. Nu o acorzi, o pierzi si este un gest pur si simplu sinucigas.

Nu mandria e de vina cum zice Oaia, ci ura.

Omul uracios se judeca cu la fel de multa asprime cum judeca si pe altii. Si nu doar judeca. Ci si uraste. Asa cum ii uraste pe ei, se uraste si pe sine. Cum ii osandeste pe ceilalti la moarte, asa se osandeste si pe sine.

Este exact ce i s-a intamplat si lui Iuda - s-a judecat pe sine, s-a aflat vinovat si s-a osandit la moarte.

Petru in schimb, desi a facut acelasi lucru, s-a aflat pe sine vinovat de tradare, avand exercitiul iertarii din judecata cu altii, in loc sa se plece spre osandirea de sine, s-a aplecat spre pocainta si nadejdea iertarii.

Practic, e o ipocrizie ca in ecutia "ura de altii -> ura de sine -> moarte" sa cerem lui Dumnezeu sa intervina si sa rupa ceea ce noi cu buna stiinta facem rau.

E ca si cand ai spune "da, fumez, dar Dumnezeu o sa intervina sa nu fac cancer".

Gresit, ai sa faci pana la urma. Nu maine poate, dar se va intampla cu siguranta.

Poate nu vei muri chiar de cancer, poate o boala aparent fara legatura directa cu fumatul, dar poti fi sigur ca fumatul a avut si el un rol la subminare sanatatii tale, fie ea rapusa si de alta boala.

Deci vrei sa fii santoasa? Renunta la fumat.
Renunta la osandirea celorlalti, inlocuieste ura cu iertarea daca vrei sa-ti salvezi sufletul nu spera cu ipocrizie ca facand raul, sa-ti fie bine.

Ura este derivata din mandrie.Deci mandria este la baza.Dispare mandria
automat dispare si ura.:105:
Nu exista om uracios(care sa urasca) si sa nu fie mandru.Inainte de a ura, trebuie sa fii mandru.

PS:slava desarta, egoul, pararea de sine, toate sunt forma de manifestare a mandriei.

Mai usor scapi de ura decat de mandrie.

Ura este evidenta prin pacatul ne-iertarii care este o manifestare inutila a urii, prin caracterul sau auto-distructiv. Mandria mai greu.

Ii inteleg pe ce icare din ura, se duc la cineva si il iau la bataie, se simt usurati si pe urma isi vad mai departe de viata lor.

Dar crestinii nostri uraciosi nu sunt asa, vai cum sa sara ei la bataie? Poarta ura ani intregi cu ei, decenii, ii macina interior, eventual in baza ei mai scapa cate o mizerie cand si cand, mai adauga si alte pacate grele, barfa, dar tot nu se racoresc, mai ca si mor cu ea de gat.

Mai exista o clasa de ipocriti, care vai, iarta daca li se face ceva, chiar si fara sa-si ceara ala iertare. Ca sunt buni. Si uita, trec cu vederea. Ca sunt smeriti, neputinciosi fiind.
Dar daca vine ala si isi cere iertare, se da pe mana lor, brusc isi aduc aminte ca ei sunt la conducere si pot face ce vor. Si mai ca nu-l calca in picioare de "iertatori" si smeriti ce sunt.

Depinde ce inseamna a "scapa".Ura se poate diminua in timp, dar ea este
intretinuta asa la foc mocnit de catre mandrie.
Celebrul "te iert dar nu te uit".
E adevarat ca exista valente a urii.
Ura provenita din alte actiuni care este intretinuta de catre mandrie.
Ura provenita din mandrie.(ranirea ego-ului).Asta este cea mai nenorocita
forma de ura.Pt ca izvoreste direct din mandrie.Este o ura demonica.
In momentul ala doresti moartea subiectului, etc, etc.

Teoretic sunt mai linistiti.Pe acestia ura ii transforma in oameni violenti.
Si data viitoare cand vor mai ura pe cineva, pur si simplu le va da in cap,
pt ca asa s-au obisnuit.Deci la ei, ura se tranforma in manifestari violente
si de obicei iau calea puscariei.
Cazuri clasice: vezi cata "dragoste" exista in tribunele unui meci de fotbal.
Sa vezi acolo live, "transformatoare" ale urii in violenta.

Asta e la fel de periculos ca si cei dinainte. Dar nu-s crestini.Crestinul nu tine
ura.Pe crestin cand il apuca mania si nu-i trece dupa apusul soarelui, atunci
fuga la duhovnic pt tratament si taia din radacina aparitia urii.

Falsa smerenie, care este de fapt mandrie.

Da, e foarte posibil, sa ajungi sa ( te) urasti din cauza ca esti mandru ( si nu esti apreciat la adevarata valoare, sau nu te ridici la nivelul propriilor pretentii, si anume de a nu dezamagi/nemultumi pe nimeni, de a nu te face de ras, de a nu putea rezolva orice situatie, de a nu i cel mai bun, apreciat de toata lumea, etc...)

Dar nu e neaparat...poti sa fi ultimul prost, si cu toate astea, tot sa urasti pe cei care-ti fac rau...nu poti sa-i ierti si sa-i tolerezi pe cei care-ti vor raul, e o chestie de supravietuire, zic eu...pe cei carora nu le pasa de sanatatea ta, de copiii tai, nu te lasa sa mananci, sa dormi, sa pleci acasa la timp, sa te duci la doctor, etc...
Acum normal ca nu urasti toata viata pe cineva care te-a deranjat odata de la masa sau te-a trezit din somn, ci mai degraba dezvolti o aversiune pt toti cei care, zi de zi, te scoala de la masa, striga dupa tine cand te duci la baie, te intorc din drum cand dai sa iesi pe usa sa pleci, la ora inchiderii ( e patetic sa ajungi demn de mila, mai ales cand nu ti-o arata nimeni, dar ..cred ca totusi e nedrept sa nu ai mila de un om sau femeie care a muncit n ore si acum vrea sa plece, s-o intorci din drum si sa te mai si lungesti la vorba...dar in fine, poate gandesti ca nu e vna ta ca nu-si mai permite patronul ei sa mai angajeze pe cineva,'nici ca e persoana respectiva prea batrana, bolnava, extenuata pt jobul respectiv, nici ca nu si-a vazut detreaba si acum are sau urmeaza sa aiba copil /copii acasa.,.)
O ura permanenta poti dezvolta insa vizavi de anu e persoane care iti fac rau in mod permanent, sau cel putin asa ti se pare tie, ca te nedreptatesc si te abuzeaza, adica iti cer prea mult si/sau profita de tine...si aci poate fi vorba atat de angajator ( si aici nu prea ai ce sa faci, asta fac toti), cat si de unii dintre membrii propriei familii...si nici aici nu poti fac prea multe; orice familie mare are o oaie neagra sau mai multe, si unul sau mai multi cai care trag, iar in familiile mici cum suntem de ex eu si al meu, amandoi tragem cat putem si ne simtim suprasolicitati si avem tendinta sa ne invinuim ca celalalt nu face indeajuns ...

N-am zis ca n-as ierta nciodata, probabil o sa o fac in momentul cand nu o sa mai ma simt hartuita, amenintata si ca mi se pune sanatatea in pericol....

De mandrie poate nu mai e vorba in atare situatie, chiar imi pasa mai putin ce-or sa creada despre mine, n-au decat sa ma creada cat de incompetenta si handicapata vor, dar macar sa ma lase in pace, sa fac atat cat pot, nu-mi trebuie sa fiu cea mai buna angajata, sotie, mama, etc, ci sa fiu sanatoasa cat sa pot sa asigur supravietuirea mea ( in siguranta, fara reparatii capitale :)) si a familiei, sa nu ma mai forteze sa-mi depasesc limitele, lucru care oricum nu mi-l cer pt satisfactia mea, cat pt a lor...

Rugaciune pentru vrajmasi a Sfantului Nicolae Velimirovici
 

"Doamne binecuvanteaza pe vrajmasii mei!
Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem!
Vrajmasii m-au impins si mai mult spre Tine, in bratele Tale, mai mult decat prietenii.
Acestia (prietenii) m-au legat de pamant si mi-au rasturnat orice nadejde spre pamant.
Vrajmasii m-au facut strain fata de imparatiile pamantesti si un locuitor netrebnic fata de pamant.
Precum o fiara prigonita, asa si eu, prigonit fiind, in fata vrajmasilor, am aflat un adapost mai sigur, ascunzandu-ma sub cortul Tau, unde nici vrajmasii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvanteaza pe vrajmasii mei! Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem.
Ei au marturisit, in locul meu, pacatele mele in fata lumii.
Ei m-au biciuit, cand eu m-am crutat de biciuire.
Ei m-au chinuit atunci cand eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci cand eu m-am magulit pe mine insumi.
Ei m-au scuipat atunci cand eu m-am mandrit cu mine insumi.
Cand eu m-am facut intelept, ei m-au numit nebun.
Cand m-am facut puternic, ei au ras de mine ca de un pitic.
Cand am vrut sa conduc pe oameni, ei m-au impins inapoi.
Cand m-am grabit sa ma imbogatesc, ei m-au smucit inapoi cu mana de fier.
Cand m-am gandit sa dorm linistit, ei m-au trezit din somn.
Cand mi-am zidit casa pentru viata lunga si linistita, ei au rasturnat-o si m-au izgonit afara.
Intr-adevar, vrajmasii m-au dezlegat de lume si mi-au prelungit mainile pana la vesmantul Tau.

Binecuvanteaza, Doamne, pe vrajmasii mei!
Binecuvanteaza-i si-i inmulteste; asmute-i si mai mult impotriva mea, ca fuga mea spre Tine sa fie fara intoarcere;
Ca sa se rupa nadejdea mea in oameni ca panza de paianjen; ca smerenia sa imparateasca deplin in inima mea; ca inima mea sa devina mormantul celor rele.
Ca toata comoara mea sa o aduni in ceruri.
Ah, de m-as elibera odata de autoamagire, care m-a incalcit intr-o mreaja cumplita a vietii inselatoare!
Vrajmasii m-au invatat sa stiu ceea ce putini stiu in lume: ca omul nu are pe pamant vrajmasi afara de sine insusi.
Doar acela uraste pe vrajmasi, care nu stie ca vrajmasii nu sunt vrajmasi, ci prieteni severi.

De aceea, Doamne, binecuvanteaza pe prietenii si pe vrajmasii mei!
Sluga blestema pe vrajmasi, caci nu stie, iar fiul ii binecuvanteaza, caci stie.
Fiul stie ca vrajmasii nu pot sa se atinga de viata lui.
De aceea, el paseste liber intre ei si se roaga lui Dumnezeu pentru acestia.
Doamne binecuvanteaza pe vrajmasii mei!
Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem!"

Consecintele mortale ale NEIERTARII


Neiertarea este clasificata în tratatele de medicina drept o boala. Potrivit dr. Steven Standiford, sef de chirurgie la Cancer Treatment Centers din America, refuzul de a ierta ii imbolnaveste pe oameni.
Pornind de la aceeasta idee, terapia iertarii este acum folosita pentru a ajuta la tratarea bolilor, cum ar fi cancerul.
"Este important sa tratezi ranile sau tulburări emotionale deoarece ele chiar pot împiedica reacțiile la tratamente, chiar dorința de a urma un tratament", a explicat Standiford.
Dintre toti pacientii cu cancer, 61% au probleme cu iertarea, si dintre acestia, la mai mult de jumătate sunt severe, potrivit unui studiu efectuat de Dr. Michael Barry, un preot și autor al cărții, Proiectul Iertarea.
"Inmagazinarea acestor emotii negative, această mânie și ură, creează o stare de anxietate cronica", a spus el.
"Anxietatea cronica produce foarte previzibil exces de adrenalina si cortizol, ceea ce diminueaza productia de celule natural killer, soldatii corpului in lupta impotriva cancerului", a explicat el.
Barry a mai spus ca primul pas in procesul de invatare a iertarii este sa realizam cât de mult am fost iertați de Dumnezeu.
"Atunci când o persoană iartă din inimă - care este standardul de aur, vedem în Matei 18, iertarea din inimă - ea este capabila să găsească un sentiment de pace. Destul de des pacientii nostri se refera la faptul că se simt mai usori. ", a spus el.
Barry a mai spus ca cei mai multi oameni nu isi dau seama ce furie și ură poarta, până cand nu au lăsat-o să plece.

Sursa: http://www.cbn.com/cbnnews/healthsci...Unforgiveness/

si eu am intalnit astfel de oameni exact cum descrieti dvs..am observat ca mai mult sau mai putin.. invidia este cauza rautatii lor...aceasta zavistie care mocneste poate in fiecare dintre noi la un moment dat insa nu se exteriorizeaza niciodata..la ei.oameni mai slabi sufleteste . devine motiv pt a face rau...sunt niste oameni dificili insa trebuie sa i suportam.daca putem sa ne rugam pt ei .bine.daca nu.asta e.stiti vorba aceea "ii roade invidia.." daca Dumnezeu va vrea ii va vindeca .daca nu.nu.