Frate Ovidiu B., mă regăsesc deplin în acel text ce l-ai postat frăţia ta. Dar uite, ca să nu te mai smintesc nici câtuşi de puţin, facem altfel.

Îţi redau, un text foarte valoros (pentru mine cel puţin), din cartea "Pelerinul rus", anume partea din carte numită justificat "Spovedania omului lăuntric sau calea care duce către smerenie", şi în care mă regăsesc deplin, o spun cu sinceritate, vrednic fiind de iad:

"Sunt atât de mândru, încât am venit la Taina Sfintei Spovedanii să mă pocăiesc, dar tot nu mă căiesc de păcatele mele, fiindcă nu ştiu cum trebuie să mă pocăiesc. Săvârşesc pocăinţa în chip rece şi indiferent. Am înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce-i mai însemnat am scăpat din vedere şi n-am mărturisit cele mai grele păcate:

1. Nu iubesc pe Dumnezeu. Căci dacă L-aş iubi, m-aş gândi mereu la EL, cu o bucurie pornită din adâncul inimii. Orice gând despre Dumnezeu, mi-ar aduce în suflet o plăcere deosebită. Dacă L-aş iubi, convorbirea cu El, din rugăciuni, m-ar hrăni şi mulţumi, dar dimpotrivă, nu mă desfăt cu rugăciunea, ci simt o greutate când mă rog şi oboseală. Nu lupt cu plictiseala, sunt leneş şi trândav, fiind gata să fac orice alt lucru, dar nu rugăciune, şi nici citirea Sfintelor Scripturi, Sfintelor Slujbe, sfintelor învăţături ale părinţilor canonizaţi de Biserică, ci vreau să fac orice altceva, să citesc orice, dar acestea nu. (...)

2. Urăsc pe aproapele. Căci sunt departe, precum spune Evanghelia, să-mi pun sufletul pentru binele aproapele meu, eu nu-mi jertfesc nici măcar cinstea, fericirea sau liniştea pentru binele aproapelui meu. Dacă l-aş iubi, nenorocorea lui, m-ar durea şi pe mine, iar fericirea lui, m-ar umple de bucurie. Sunt nepăsător faţă de el, nu acopăr cu dragoste faptele rele ale aproapelui, ci le răspândesc şi le osândesc şi pe ele şi pe aproapele, neiubindu-l deloc. (...)

3. Nu cred în ce spune Biblia. Nu cred nici în nemurire, nici în Evanghelie. Căci dacă aş fi crezut cu adevărat, încredinţat fără îndoială, atunci m-aş fi gândit fără încetare la cele ce mă aşteaptă, şi mi-aş fi trăit viaţa aceasta ca un pribeag care aşteaptă să intre în Patria Cerească. Dimpotrivă, eu nu-mi pun problema veşniciei, ci spun: cine ştie ce poate fi după moarte? Spun că cred în nemurire, dar numai cu mintea, nu cu inima şi simţirea, dorind mereu o mai bună viaţă a mea trupească. (...)

4. Sunt pururea plin de mândrie şi slavă deşartă. căci ori de câte ori găsesc în mine ceva bun, doresc să scot la suprafaţă, ca să mă proslăvesc în faţa altora şi să mă îndulcesc în lăuntrul meu. Deşi înafară arăt o oarecare smerenie, în sinea mea, pun toate faptele mele pe propriile mele puteri, şi mă socot cel mai bun sau cel puţin nu mai rău decât ceilalţi. Dacă văd un neajuns, caut să-l îndreptăţesc, săl acopăr cu o aparentă necesitate şi nevinovăţie. (...)

În aceste 4 păcate, se cuprind toată prăpastia tuturor păcatelor."

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

Era clar ca nu esti decat un trol care se prefacea a fi crestin. Daca iti urasti semenii, macar nu-i mai trage dupa tine-n iad prin invataturi exotice pretins ortodoxe. Si daca nu crezi ce spune biblia macar nu-ti mai bate joc de ea prin deviante talcuiri.
Lupta mai intai cu tine insuti, cu ura, mandria si necredinta ta.
Un ateu ingamfat care lupta cu ereticii e doar un spectacol vrednic de toata jalea.

Şi dacă te regăseşti într-o asemea stare cum crezi că o să poţi să lupţi cu succes împotriva ereziei (luptă pentru care nu eşti pregătit)? Neavând armele iubirii şi smereniei cum crezi că vei birui? Oare nu-ţi va fi mai de folos să birui ceea ce afirmi că vezi în tine decât să ieşi la luptă neînarmat? Biruie patimile din tine şi cu siguranţă vei întoarce pe eretici spre adevăr, bineînţeles nu tu, ci Adevărul din tine. Sau altfel spus: "Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui." Dar când noi suntem mândri şi plini de patimi cum vom putea să-i convingem pe alţii?

Sau cum spunea părintele Rafail Noica: "Noi foarte uşor numim pe cineva eretic, uitând că Sfinţii Părinţi numeau eretic în Duhul Sfânt şi rezultatul era că omul acela se întorcea".

Sau: "Dacă noi creştinii am trăi aşa cum s-ar cuveni unui creştin să trăiască, iaca părintele Cleopa zicea că toţi şi ereticii ar veni în genunchi către noi, de bunăvoie, dacă ar vedea în noi ceea ce nu este. Aşa că să ne luăm răspunderea noastră."

"Cu cât ne smerim mai mult întru pocăinţă, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândeşte pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acţiunea în noi a mândriei, judecarea fraţilor, vrăjmaşa faţă de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu." (Arhimandrit Sofronie)

ps: chiar nu vrei să ţii cont de sfaturile primite?

Lasă-l, dă-i pace, nu te obosi degeaba.

Si mai schimbă-ti si tu discursul si abordarea, că vezi că nu prea prinde la dreptcredinciosi. :)

No, s-o poluat si topicul asta cu certuri subiective si infierbantate. Ovidiu, te stradui degeaba. Nu te prinseși ca nu ai cu cine? Mirela, de data asta Mihail are dreptate. Si eu si el suntem Tauri, deci imi cam vad defectele si calitatile in oglinda, desi la scari diferite. Nu mai stiu cine a spus ca daca te intelegi pe tine deplin, Il intelegi pe Dumnezeu, dar si Universul si pe semeni.
Aparte de aceasta, Igor intr-adevar este un produs al gandirii fanaticului Romanides. Nu stiu si nu e treaba mea daca si cat de bulit e procesorul organic al lui Igor, dar latrai-pentru-"credinta" precum neofiletistii lui Romanides, maestrul lui personal, si alti barbosi isterici si demagogi de prin tot soiul de gropnite atonite sau de aiurea sunt clar practicanti ai unei pseudo-ortodoxii sociopatice. Si da, nu se compara eruditia lui Mihail cu compilaciunea "autodidacta" a Igoretelui.
Cum ajung, incep sa postez si sa cer parerea colegilor.

Dalian şi Ovidiu, acele cuvinte nu sunt ale mele, le-am dat citat din cartea "Pelerinul rus", pe care voi nu a-ţi citit-o. Sunt cuvintele unui duhovnic, ieroschimonah din Rusia, care avea rugăciunea inimii neîncetate, mult îmbunătăţit şi înaintat în viaţa duhovnicească. Aceea e spovedania acelui duhovnic ce avea rugăciunea inimii neîncetate. Titlul spovedaniei sale, este cel care l-am amintit mai sus, dar l-aţi ignorat complet "SPOVEDANIA OMULUI LĂUNTRIC SAU CALEA CARE DUCE CĂTRE SMERENIE".
Vă rog citiţi cartea Pelerinul rus, sau măcar partea a 5-a din carte, ca să înţelegeţi măcar puţin ce este smerenia şi de ce smerenia a ales-o Dumnezeu să-i fie haina Dumnezeirii Sale şi cât de mare nevoie avem de smerenie. Este a treia ca importanţă, după iubire şi rugăciune. Să citiţi mai cu inima fierbinte după Dumnezeu, ca să nu fi-ţi ispitiţi uşor, ca şi acum, în posturile voastre de mai sus. Şi mă iertaţi vă rog.

Adrian, nu judeca dacă nu poţi înţelege. Nu te grăbi să pui etichete, dacă nu cunoşti dogmatică. Dogmatică nu vei cunoaşte dacă nu ai trăire şi comuniune cu o adunare de oameni, fie ei şi eretici. Trebuie să aparţii de ceva şi să mărturiseşti ceva. Dacă acel "ceva" are temelia Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, atunci în primă instanţă te numeşti creştin. Apoi dacă aparţii altei "confesiuni" decât ortodoxe, noi, ortodocşii, purtăm dialoguri de bun simţ şi obiective, argumentate, numai din Biblie şi Sfinţii Părinţi, ca să vedem cine crede mai curat şi mai pur, mai cu iubire, trezvie, discernământ, cine urmează mai autentic Bibliei şi Sfinţilor, şi mai ales, cine iubeşte mai mult pe Dumnezeu: ortodocşii sau alte confesiuni. Având această gândire, vei putea citi şi Sfinţii Părinţi şi ereticii, şi părintele Ioannis Romanides şi Toma D'Aquinno, Luther, Calvin, sau Sfântul Ioan Gură de Aur, cum am făcut şi eu. Îţi vorbesc cu sinceritate în inimă, nu vreau să fiu prefăcut cu tine, nu am niciun interes, îţi vorbesc ca unui frate al meu de sânge, din aceiaşi părinţi, nu vreau să te influenţez, să te manipulez, să te controlez, nu vreau aşa ceva. vreau să fi sincer cu tine însuţi. Să dobândeşti un filtru cu care să lupţi. Filtrul meu e Hristos, prin Biblie şi Sfinţii Lui. Mi-aş dori ca toţi oamenii sau cât mai mulţi să aibe acelaşi filtru, atunci ar fi foarte puţină răutate, n-ar mai fi războaie, am construi în interiorul şi exteriorul nostru, lucruri minunate şi mântuitoare. Când vei fi sincer cu tine însuţi, vei simţi... mult... va veni de la sine, strigând suav şi gingaş, chemându-te şi arătându-ţi unde-i adevărul, unde-i puritatea şi aerul curat. Şi vei merge acolo, neîncetând însă să cauţi, să te lămureşti, chiar şi când vei ajunge, fiindcă vei vrea să participi, să fi de folos la acea comuniune de care aparţii, că îţi pasă, vrei să fi activ să înţelegi, să gândeşti, raţional şi mai presus de raţiune, să compari argumentele, să le diseci, să le îmbunătăţeşti sau să le dovedeşti greşite. Aşa, să ne mântuim în lume, ca şi creştini, următori şi iubitori ai lui Hristos.
Fără să ţi cont de zodii, care nu sunt autentice, ci sunt vechea organizare a lunilor calendaristice ale anului, 12 zodii, 12 luni, că nu poţi cataloga aproape 7 miliarde jumate de oameni, pe 12 tipuri de caractere zodiacale. E imposibil.

Iartă-mă dacă te-am supărat, îţi doresc tot binele, care să te ajute la mântuire.

Frate Igor, se vede ca te straduiesti mult si ca tu scrii din inima. De aceea, omul care nu-ti simte zbuciumul, este tentat sa ti-o reteze scurt, fara sa te menajeze in vreun fel. Iar asta -culmea!!! - tot fiindca-i pasa! Ii pasa de tine ca om inainte de orice si mai apoi de crestin-ortodox. Paradoxal pentru tine, ii pasa de mantuirea ta. Pana intr-un punct cand simte ca tu, considerandu-te deasupra celorlalti prin teorie si simtire, si hranindu-te cu altceva decat cu ceea ce trece prin "Filtrul lui Hristos", nu intelegi si nu inveti nimic, pentru ca tu... deja stii!!! Din pacate, frate Igor, ceea ce stii este teorie, iar ceea ce nu stii si nici nu vrei sa stii, este constientizarea relatiei cu Dumnezeu, raportul fata de acel "filtru special" pe care ti l-ai impus prin prisma celorlalti, nicidecum prin propria ta constiinta. Iar cand spun asta nu ma refer la spovedania din Pelerinul rus, pe care-ar trebui sa ne-o insusim fiecare dintre noi fiindca in mod sigur ne priveste PE TOTI!!! Ma refer exact la ceea ce tu ne pui noua la dispozitie din sufletul tau deschis si aparent sincer. Eu unul nu ma indoiesc de sinceritatea ta, dar ma doare ca tu crezi ca esti sincer cu tine. Esti tanar si cu mila lui Dumnezeu, ai tot timpul sa te luminezi, mai ales daca iti va orandui un duhovnic bun de care sa faci ascultare. Altfel, la Infricosata judecata, vei fi dezamagit de risipa stradaniei tale.
Ca orice om zidit de Dumnezeu, tu ai dreptul sa nu fii de acord, ai dreptul sa contrazici si sa te revolti asupra celor ce te suspecteaza de falsitate, dar gandeste-te mai intai ca asa cum tu te crezi oranduit sa-i indrepti pe altii, tot asa Dumnezeu ti-i tot trimite pe altii sa te indrepte. Pentru ca nimeni nu se poate mantui singur. Noi insine nu suntem capabili sa ne indreptam cararile, decat prin cei cu care intram in contact si care vad mai bine "din exterior", directia noastra. Nu e rautate, nu e invidie, nu e prostie, Igor, cel putin in cazurie speciale... Faptul ca tu te incapatanezi sa nu tii cont de nimic, iar atunci cand pari sa fii de-acord, lasi sa se inteleaga compromisul si complezenta, nu intelepciunea si smerenia, nu este un lucru bun pentru tine in primul rand. Noi, majoritatea cu care ai intrat intr-un astfel de "conflict", ne vedem fiecare de drum, dar... "tu ramai la toate, rece!"


Citeste si reciteste te rog acest fragment. Eu nu vreau sa mai comentez nimic ca sa nu induc cumva adevaruri... personale. Dar nu se poate ca tu, in stadiul in care singur te prezinti, sa nu vezi contradictii majore!...

Frate Neagu, eu sunt de acord 100% cu tot ce-ai scris în mesajul de mai sus. Sunt conştient că am nevoie de îndreptare, mereu, în fiecare zi a vieţii mele, chiar şi în ceasul morţii, am nevoie să fiu învăţat, să fiu ajutat, mai mult decât să învăţ sau să ajut eu pe alţii.
Oare suntem conştienţi cu toţii, că avem de învăţat unii de la alţii? Acceptăm să învăţăm unii de la alţii? Acceptăm să ne ajutăm reciproc?
Personal, eu, de la 15 ani, când am început să mă pregătesc pentru examenul de admitere în seminarul de teologie, de la Timişoara, mi-am dedicat în fiecare zi, mare parte a timpului meu, lui Dumnezeu şi aproapelui. E cel mai valoros lucru pe care îl pot da, îl pot dărui, timpul meu, fiindcă timpul meu, e viaţa mea, la fel ca la fiecare. Şi pentru că în Biblie spune: "mai bine este a da decât a lua". Astfel, cu tot dragul, voiesc să dau, tot ce am adunat în aceşti 10 ani absolviţi acum în iunie 2015, de studiu teologic ortodox şi comparativ creştin, căci dacă voi ţine pentru mine, sunt doar un egoist. Nu că nu sunt, dar să fiu un egoist darnic, decât unul zgârcit. Poate-i paradox. Decă ăsta-i şi scopul, să ne dăruim unul altuia, în iubirea de Hristos. Şi aşa, prefer să dăruiesc cât mai mult, (acolo unde ştiu şi unde am ceva de spus, nu peste tot, unde nu ştiu ce să spun, tac, mai spun o rugăciune, şi învăţ cu bucurie de la alţii) şi astfel, mereu să ne întrecem în a urma lui Hristos şi Sfinţilor, să ne întrecem în cunoştiinţe teologice, să ne întrecem în iubire, în timpul şi viaţa dedicate unul altuia, să ne întrecem în drumul spre mântuire, să alergăm cu jind şi dor fierbinte, după Hristos, Sfinţi, Sfânta Treime, Împărăţia Cerurilor, mântuirea cea mai presus de cuvinte. Să ne întrecem cu bucurie şi iubire, dar dorind fiecare să ne prindem tot mai bun, înconjuraţi de o văpaie de foc dumnezeiesc, să se ridice la cer, ca un stâlp de foc, aşa să fie dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Asta îmi doresc. Ca să ne mântuim cât mai mulţi. Căci azi suntem, şi mâine nu ştim dacă ne mai dă Dumnezeu, încă o zi de viaţă, încă o şansă spre a ne mântui şi a face ce am spus mai sus, să mai vedme un răsărit, cu folos spre Cerurile cele multe, peste mintea noastră de înţelegere...

Îmi cer iertare dacă am supărat pe cineva, niciodată nu a fost cu intenţie.

Cu ce are dreptate? Sorry, dar eruditia este egală cu zero dacă tot ce poti să scoti din tine când te adresezi aproapelui este să-l faci "ortodoxiur sectar", "colportor de minciuni si ineptii", etc. Ăsta e preaplinul unui erudit?

Eu nu zic că Igor are cea mai buna abordare, dar nici să ajungi să-l îndrepti cu "bâta virtuală" nu-i de niciun folos.

de acord cu tine!

Sunt eu singurul impresionat de cei doi tauri care reusesc sa scrie pe un forum ortodox cu copitele? :))

Daca tu consideri ca mesajul tau e scris cu "penita de aur", e o parere subiectiva, la fel ca cea pe care tocmai ai pus-o sub semnul blamarii. Bine-ar fi sa ne pese cand trebuie sa ne pese, si sa nu ne pese cand nu suntem capabili sa dovedim ca... ne pasa. Altfel, faptul ca ne pasa ne impovareaza mai mult decat daca... nu ne-ar fi pasat!...

Ok, bine, nu va plac glumele. Atunci pun intrebarea in mod serios:

Nu era ortodoxia impotriva conceptului de zodii?

Făcui o mică încercare (eşuată ca multe altele). :)

Interesant că nu are timp să demonstreze, în schimb are timp să jignească. Are dreptate că Igor scrie multe interpretări prost înţelese, dar modul de abordare lasă de dorit, nu numai al lui Mihail, dar şi altor useri cu pretenţii. Prezenţa lui Igor pe forum nu este întâmplătoare şi a scos la iveală, încă o dată, slăbiciunile noastre. Să ţinem cont de vârsta lui Igor şi că, uneori, a scris şi lucruri folositoare, ce-i drept, cele vătămătoare au un procent mult mai ridicat decât cele utile. Dar noi avem un duh al "dreptăţii" şi al "îndreptării" care mereu ne stăpâneşte şi ne orbeşte, nemaivăzând frumosul, esenţialul. Uităm să vedem ceea ce e mai frumos într-un om, uităm să ne bucurăm unul de celălalt şi, dacă e cazul, cu dragoste şi pace să-l îndreptăm (nu e musai să apelăm la jigniri). Nu există om care să nu aibă ceva frumos, doar dacă insistăm să nu vedem. În loc să construim, noi mereu dărâmăm, ne închidem în universul nostru mic şi plin de dreptate. Sfada, bârfele, jignirile, tulburarea nu sunt de la Domnul, ci la cel viclean şi unde sunt prezente este semn că ceva nu este în regulă.

Nu sunt in masura sa comentez subiectul. Parerea mea este ca mai intai sa cercetam duhul si mai apoi sa acceptam gandul. Iar daca tot acceptam gandul, sa privim mai intai cui il impartasim, fiindca cei cu care intram in dialog nu sunt intotdeuna in acelasi "duh"...
Ceea ce pe unul il sminteste, pe altul il intelepteste. Zodiacul in sine, din cate stiu, este o stiinta acceptata, ingaduita si binecuvantata de Dumnezeu. Interpretarea insa, a ajuns sa fie condamnata de Biserica, fiindca tinde sa devina predestinare si fatalitate, mai presus de voia lui Dumnezeu. Astrele nu sunt asezate la voia intamplarii si cu siguranta au o ordine, o influenta si o regula prestabilita in legea lui Dumnezeu. De ce ne nastem cand ne nastem, asta nu depinde de noi. De noi depinde doar cat de mult avem de luptat cu "ceva anume" care pare sa atarne mai usor sau mai greu decat la altii care s-au nascut "sub alt semn". DA. Eu sunt nascut in "berbec" si nu trebuie sa-mi spuna nimeni ca cea mai mare problema a mea este... nerabdarea!!! Nu fiindca asa-mi spune zodiacul meu, ci fiindca asa m-au perceput ceilalti, dincolo de orice "predictie astrala"! Acum, fiecare este liber sa se prevaleze de orice pentru a sustine sau blama atitudinea celorlalti. De aceea spun sa ne cercetam mai intai duhul. Daca eu iau in serios anumite aspecte din zodiac, iar altul nu, chiar nu vad cu ce-i periclitez mantuirea, atat timp cat drumurile noastre nu se intersecteaza. Toata Sfanta Scriptura este interpretata si... interpretabila. Si culmea, unii nu se mantuiesc tocmai fiindca o interpreteaza... in alt duh....

Mai ştiu şi eu pe unul, deşi nu sunt "berbec". În schimb am un "berbec" lângă mine plin de răbdare, chiar de invidiat. :)))
Asta cu predicţiile astrale e loterie.

Nu te lasa pacalit de aparente. Asa sunt si eu perceput de altii: mereu rabdator, mereu calm, mereu calculat in vorbe. Ce vulcan zace in mine si cam de cati ani incoace lupt sa-l stapanesc, este alta poveste. Dar meritul NU este al meu, ci doar mila lui Dumnezeu care nu ingaduie mai mult decat stie ca pot duce. Eu ma simt de multe ori la limita deznadejdii sau a luarii de pozitie si nu odata chiar cedez (in trafic, mai ales...). E Crucea cu care m-am nascut si pe care o constientizez, multumit fiind ca mi-a dat Dumnezeu mai multa putere decat altora in fata altor ispite: egoismul, clevetirea, arivismul, etc)... Toate ne sunt date cu un scop, ca un Talant si nu ni se va cere mai mult decat a fost menit acel Talant sa aiba un rol in viata noastra. Daca, pe langa valorificarea propriului Talant, vom fi capabili sa dobandim si parte din Talantii celorlalti, asta cu atat mai bine, dar in primul rand trebuie sa fim constienti de acele locuri unde ne simtim cel mai vulnerabili si sa ne smerim pentru a castiga putere in lupta noastra...

Mi-ar lua zile întregi numai să adun materialul, fără să socotesc alte zeci de ore de ceartă inutilă pe marginea lui.
Nu mi-am imaginat niciodată că un absolvent de teologie ortodoxă poate să susţină că Patericul egiptean era "terminat" în secolul V (un exemplu printre multe altele). Nu-ţi trebuie nu-ştiu-ce erudiţie să te prinzi că-i o minciună penibilă, e suficient să citeşti două, trei studii pe această temă, acordând credit fie şi numai informaţiilor omologate de toţi cercetătorii din domeniu.

Cât despre "modul de abordare" al unui asemenea tip de atitudine mi-e teamă că nu vom găsi niciodată soluţia optimă. Trebuie să ne confruntăm cu ceea ce suntem aşa cum suntem. Am aflat multe despre mine din ambele posturi, prigonit sau prigonitor şi cu siguranţă mai am multe de aflat. Însă n-am pus la suflet nimic din tot ce-am încasat pe internet. Dacă i-am spus cuiva ce cred despre el, fără ipocrizie, rănindu-l, e foarte posibil să fi greşit dar şi acela are de căutat un răspuns la o întrebare extrem de incomodă: de ce e afectat atât de tare atunci când e călcat pe coadă?

Ai răspuns mai blând, în duh creştinesc, frate Mihail. Slavă Domnului.

Nu am citit tratate istorice despre Patericul Egiptean, cum spui că ai citit tu, ci câteva note informative de la diferiţi părinţi profesori. Am afirmat că Patericul Egiptean, era deja terminat de compus, de scris, în secolele V-VI, respectiv anii 500, fiindcă aşa am fost învăţat. Dacă e greşit, sunt încântat să primesc orice ajutor de la tine, dar jignirile sau "călcările pe coadă", nu sunt creştineşti, între creştini. Dacă şi noi ajungem să ne jignim, chipurile ca să vedem cât suportăm, atunci ce să aşteptăm de la oameni, de la lume? Creştinii nu se ispitesc unii pe alţii, nu se încearcă, spun Sfinţii Părinţi, nu se testează, că suficiente teste avem de la cele 3 mari războaie, ce le avem începând la fiecare răsărit de soare: cu noi înşine, cu lumea şi cu demonii.

Am afirmat că Patericul a fost terminat de scris şi de compus, aproximativ în anii 500, pe marginea afirmaţiei lui Adrian (Vitiate) că părinţii din Patericul Egiptean erau monofiziţi, şi îl dă exemplu pe Sfântul Antonie cel Mare, care a trăit între 251-356, iar monofizitismul a apărut în 440. Iar părinţii din Patericul Egiptean, marea lor majoritate, au trăit în timpurile Sfântului Antonie cel Mare. Categoric nu erau monofiziţi, ci ortodocşi. Deci te rog, dacă îmi vei dovedi, cu surse istorice, cu izvoare sau scrieri ale vremii, tratate obiective, cu bibliografie, că Patericul Egiptean încă se scria, ca şi colecţie, după anii 500, te rog dovedeşte de asemenea, în acelaşi spirit critic, că părinţii din Patericul Egiptean erau monofiziţi. Şi are anume dintre ei. Mulţumesc.

Şi ca să nu uit, te-am acuzat că semnătura ta e anti-Biblie. Şi pentru că eu dovedesc ce vorbesc, obiectiv, şi mai ales fără să jignesc, semnătura ta, spune:
"Tu crezi că nu poţi face aproape nimic;" (Lev Gillet) adică cu alte cuvinte, nu poţi face aproape nimic, deci poţi face totuşi ceva. Atunci când omul crede că poate face totuşi ceva, el singur, a căzut în mândrie şi începe iadul înăuntrul lui, încă din această viaţă. Hristos ne spune: "căci fără Mine nu puteţi face nimic." - Ioan 15, 5. Şi în altă parte, Acelaşi Hristos ne spune: "Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?" - Luca 12, 25-26 Deci dacă Lev Gillet, ar fi vrut să scrie ceva adevărat frumos, adăuga după primele 8 cuvinte şi cuvintele: "şi bine crezi, că nu poţi nimic fără Hristos." Dar aceste cuvinte lipsind, întregul citat al lui Lev Gillet, de la semnătura ta, e un tur de forţă al mândriei. Şi deci cădere. Iar frăţia ta, ţi-ai pus o cădere la semnătură.

P.S.: pentru cei curioşi, nu am nimic de ascuns, am 28 de ani. Dar vârsta pentru mine nu contează. Sun bătrâni, care se machiază, poartă haine mulate, sau merg la sală, conduc cu viteză şi zgomotos, adică "trăiesc" tumultul tinereţii. Adică nu îşi acceptă vârsta, spun despre ei, că bătrâneţea lor e o ruşine şi o osândă mai mare, către iadul de dinăuntrul lor, în care au început demult demult să trăiască. Vârsta unui om ar trebui să fie dăruitoare de sfinţenie şi despătimire, de neprihănnire, luminare, îndumnezeire, începând mai ales de la 30 de ani, când după legea veche, aveai voie să începi să vorbeşti în public, nu înainte de 30 de ani, că se considera că înainte, nu ai ce spune, nefiind suficient de copt. Deci toţi creştinii de peste 30 de ani, trebuie să fie atleţi şi maratonişti pe drumul spre mântuire, să se întreacă unii pe alţii, în cele ale sfinţeniei. Dacă nu fac asta, din indiferent ce motiv, vârsta le este o ruşine şi creştinismul le este formal şi spre osândă. Mă cutremur, că mi se apropie vârsta de 30 de ani...

Iertaţi-mă.

Te-ai smintit de semnătura mea... Of, Emiliane, nu ştiu cine o scoate la capăt cu tine!

Ovidiu, american beauty, Culai şi cine mai doreşte.... vă rog să-mi spuneţi şi voi ce e în neregulă cu semnătura aia!? Ce înţelegeţi din fragmentul lui Lev Gillet?
Poate îmi sugeraţi şi cum aş putea să reacţionez la o asemenea interpretare!

Nu poţi cere de unde nu ai ce cere, însă de la tine am convingerea că se poate. :)

Eu nu văd a fi ceva în neregulă în acea semnătură, dar dacă omul asta vede, nu ai ce-i face. După cum vezi, mai mult nu poate. Şi chiar dacă ar fi "nereguli", care e treaba mea?

Iartă-l, treci peste, interpretarea se potriveşte ca nuca-n perete, dar nu are sens să-i explici căci vei primi o replică de genul: "ţi-am citat din Biblie şi din Sfinţii Părinţi, deci n-am cum să greşesc".

ps: cu ocazia asta am aflat şi eu cine a fost Lev Gillet, deci cu un folos tot m-am ales...până acum nu am fost curios să văd cine este acest Lev Gillet... :)))

Ovidiu, ba da pot să greşesc, sunt om, e omeneşte să greşeşti, dar e dumnezeieşte să te îndrepţi apoi, după ce ai greşit. Sigur că pot să greşesc dacă interpretez Biblia după capul meu. Dar n-am interpretat Biblia, ci am interpretat citatul lui Lev Gillet. El, Gillet spune acolo (în semnătură) că noi nu putem să facem multe, dar acele puţine care le putem face, să le facem spectaculoase, x,y,z, ce mai spune el apoi, că sare scânteia, etc. Adică Gillet, ne încurajează să credem că noi putem să facem ceva de unii singuri, cu de la noi putere, fără Hristos. Ori Hristos ne spune, că nu putem nimic fără El. Deci cine greşeşte? Lev sau Hristos? Personal, consider că e anti-Biblie ce spune Lev Gillet acolo, ca să nu spun că e antihristic... Voi ce consideraţi? E greşit ce spune Lev sau nu e?

Vă rog frumos să mă ajutaţi, să-mi spuneţi unde şi cu ce greşesc în interpretarea cuvintelor lu' Lev Gillet. Fără prefăcătorie, ironie, etc. Ci cu sinceritate. Vorbiţi din inimă.

Mulţumesc. Iertaţi-mă.

5. Pastrati tema subiectului propus !Va rugam sa nu deviati de la subiectul discutiei
 

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3&highlight=regulamentul:

Forumul CrestinOrtodox.ro a devenit cea mai mare comunitate din categoria Spiritualitate. Pentru a pastra unita aceasta comunitate, trebuie sa respectam urmatoarele reguli:

1. Folositi optiunea de cautare a forumului
Inainte de a posta un subiect nou, folositi optiunea de cautare din cadrul forumului. Daca niciunul dintre subiectele gasite nu este identic sau conform cu cel pe care doriti sa-l infiintati, atunci puteti deschide un nou subiect.

2. Incadrati subiectul nou in categoria potrivita
Verificati cu atentie categoria in care incadrati subiectul nou, astfel incat acesta sa se potriveasca categoriei alese.

3. Dati subiectului un titlu clar
Subiectul pe care doriti sa-l propuneti spre discutie, nu trebuie sa aiba un titlu ambiguu.

4. Nu postati de mai multe ori acelasi subiect
Nu postati acelasi subiect de mai multe ori. Abaterile de la aceste reguli vor atrage dupa sine stergerea subiectelor respective si poate duce si la banarea contului.

5. Pastrati tema subiectului propus
Va rugam sa nu deviati de la subiectul discutiei.

6. Exista mesagerie privata
Pentru mesaje care nu au legatura cu tema propusa, folositi mesajele private.

7. Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise. In cazul in care considerati ca vi se face o nedreptate, va rugam sa va adresati administratorului, la adresa info@crestinortodox.ro.

8. Suspendarea contului
In cazul in care utilizatorul nu va tine seama de regulile acestui forum, administratorul are dreptul de a-i suspenda contul.

9. Nu abuzati de majuscule!
Nu abuzati de majuscule. Pe internet acestea sunt echivalente tipetelor.

10. Publicitate pe forum
Nu acceptam anunturi de vanzare-cumparare, servicii, etc. In cazul in care doriti sa le faceti publice, folositi sectiunea Anunturi

11. Linkurile catre alte site-uri
Mesajele care includ linkuri cu referire la site-uri de profil sau concursuri sustinute de alte site-uri nu sunt acceptate pe forum. Mesajele de acest gen vor fi sterse fara anunt in prealabil, iar la o a doua abatere, utilizatorul va fi sanctionat.

12. Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.

Înainte să revenim la tema topicului (dacă mai e ceva de spus) sunt dator cu textul din care am extras fragmentul postat la semnătura mea.

Să vadă toată lumea cât de păgân şi diabolic este....

Copilul meu, ţi-am spus deja:
adevărata convertire este convertirea la Iubire.

Acceptă cu bucurie şi cu smerenie toate acestea.
Nimic din acestea nu contează dacă tu ai Iubirea.
Strecoară-te cu bucurie, fără zgomot, pe ultimul loc.
Ţie ţi s-a dat să iubeşti.
Ţie îţi rămâne Iubirea.
Aceasta va fi bucuria ta.
Fie ca această bucurie să rămână în tine!

Tu crezi că nu poţi face aproape nimic;
acest aproape nimic, încearcă să-l faci
de o manieră extraordinară.
Nu-ţi spun de o manieră spectaculoasă.
Concentrează-te asupra obişnuitului,
asupra infimului.
Fă lucrurile obişnuite de o manieră extraordinară,
adică iubind, - iubind extraordinar.
Atunci scânteia va sări.
Atunci focul se va aprinde.
(Lev Gillet - Iubirea fără margini)

Frate Cristi Şefu', faceţi pe justiţiarul, frăţia voastră? E bine... dar cu discernământ, nu cu habotnicie...

Mihail, cuvintele lui Lev Gillet, sunt una din mărturisirile principale ale ecumeniştilor !

Mascate cu "iubire", cuvintele ecumeniştilor spun: nu contează ce religie ai, important e să iubeşti. Nu contează nimic, important e să iubeşti. Să iubeşti totul. Ortodocşii adaogă: să iubim sodomie? Păcatul, patima, erezia? Şi îi vor acuza pe nedrept pe ortodocşi, că ei nu iubesc... totul :) ei nu sunt "convertiţi la iubire", cum spune Lev Gillet. Că la ecumenişti, nu există erezie, nu există dogmă, nu există sodomia ca păcat, etc...

Lev Gillet, în cuvintele siropoase, aparent "pline de miez", întinde o cursă veninoasă. Cuvintele lui, traduse biblic, îl denigrează pe Hristos şi creştinismul. Căci " convertirea la iubire", totuşi oferă oamenilor iadul, fiindcă ei singuri l-au ales, încă din viaţa aceasta, prin nepăsare faţă de mlădiţele care sunt parte a trupului Bisericii şi nepăsare faţă de Hristos.
Acea convertire, totuşi ne spune să ne depărtăm de eretici, ne spune că vor veni hristoşi mincinoşi şi câte şi câte de folos spre mântuire. "Convertirea la iubire" nu face compromisuri cu păcatul, adică erezia, cu apostazia din dreapta credinţă, nu face concesii cu minciuna, viclenia, în cele ale credinţei.

Ortodoxia iubeşte pe eretici, nu se atinge de niciun fir de păr de niciun om, ci având libertatea la cuvânt, la opinie, libertatea la exprimare, libertatea religioasă, tratează cu deplin bun simţ, cu respect şi simţ practic şi obiectiv, ereziile ereticilor, sunt tratate biblic, patristic, dogmatic şi istoric.

Împotriva acestei purităţii a Ortodoxiei, nimeni, niciodată, nu va putea spune nimic.

Deci acele cuvinte ale lui Lev Gillet, sunt antihristice.
Antihrist ca şi cuvânt tradus, nu înseamnă anti sau împotriva lui Hristos, ci cel ce imită pe Hristos, schimbând total învăţătura creştină. Dar se simte că duhul e altul, căci antihristul va fi în alt duh. Şi ortodocşii vor simţi primii şi el cu ai lui, vor da război sfinţilor, spune Apocalipsa. De aceea luptă atât de crâncen contra Ortodoxiei, prin slăbirea economică a Greciei, războaie interne între ruşi (ucrainienii cu ruşii), etc. Dar cu greu vedem toate astea... Şi când le vedem, vorba lui Ovidiu B., de ce mi-ar păsa?
Ovidiule: "răul biruieşte atâta timp cât binele nu face nimic împotriva lui", ai uitat?

Şi ca să nu fiu off-topic, că smintim pe fratele Cristi Şefu' Justiţiarul :) afirm: niciun părinte din Patericul Egiptean nu este monofizit, ci toţi sunt ortodocşi.

Mihail, frumos textul, dar să ne fie clar, vrei nu vrei, tot "anti-Biblie" rămâne. Nu apare acolo cuvântul cheie, ce nu înţelegi?

Pai cred ca ti-ai raspuns singur cu cateva mesaje mai devreme... Poate ca nu-i momentul sa faci "dezbatere". Iar daca totusi indraznesti, fa-o cu smerenie, nu ca un invatat.
Intrebarea ta mi-a amintit de niste versuri pe care le-am scris cu niste ani in urma. Gasesc ca e momentul sa ti le pun la dispozitie, cu rugamintea de a-mi ierta indrazneala, fiindca in principiu, eu nu am nimic de demonstrat.
In ce priveste semnatura fratelui Mihail, ca de obicei, te descoperi vorbind fara sa intelegi nici tu ce spui cu adevarat!

DOAMNE UNDE AM GRESIT

Doamne, unde am greşit?
Unde-am urât? Unde-am iubit?
Sunt milostiv, sau sunt zgârcit?
Am dat pe cât am tot primit?
Sunt oare mândru sau smerit?
Am suflet bun sau ipocrit?
Mă doare dacă-s umilit?
Nu am furat şi n-am râvnit!
Nu Te-am negat, nu Te-am hulit!
De rugăciune n-am fugit…
Nu meritam tot ce-am primit,
Şi pentru tot, Ţi-am mulţumit
În zori, la prânz şi-n asfinţit…
În Casa Ta m-am spovedit
Şi Te-am chemat cu glas şoptit
Atunci când m-am împărtăşit!
Preoţii Tai, eu i-am iubit;
Pe Sfinţii Tai, i-am preţuit,
Iar Maicii Tale, mult sfiit!

Cu faţa la pământ, lipit,
Căzut şi deznădăjduit,
Te rog acum să-mi spui cinstit
Doamne… unde am greşit?

Unde-ai greşit??
Când ai dormit!
Când te-ai trezit!
Când ai primit!
Când te-ai zgârcit!
Când ai jignit!
Când ai citit!
Când n-ai citit!
Când te-ai mândrit!
Când ai minţit!
Când ai poftit
Si te-ai servit!
Când ai privit!
Când ai dorit!
Când ai iubit
Când te-ai ferit!
Când n-ai postit!
Când te-ai slăvit!
Când te-ai pripit!
Când n-ai sărit!
Când te-ai grăbit
Sau ai gonit…
Mergi mai la pas!...
Cât eşti cu Mine, nu te las!!!

Frate Neagu, frumoase cuvinte şi adevărate spun versurile ce le-ai postat.

Dar sincer, eu poezia lui Lev Gillet, o văd antihristică, fiindcă doar ecumeniştii spun: "convertirea la iubire". O singură religie mondială, ce se vrea a fi, după instalarea guvernului mondial, prevede desfiinţarea tuturor religiilor şi "convertirea la iubire". Nu vor mai fi religii, erezii, dogme, ci iubire. Dar iubirea falsă antihristică.

Voi vă bateţi joc, luaţi lucrurile în zeflemea, ceea ce e grav. Nu pentru mine, pe mine puteţi să mă denigraţi cât vreţi, atâta timp cât sunteţi în limita bunului simţ e bine, e omeneşte şi creştineşte o mustrare şi îndreptare.

Dar numai să aveţi mintea, gândul şi inima la Hristos, dacă vă numiţi creştini, şi ştiţi că trebuie să urâm păcatul, patima, erezia, dar să iubim toţi oamenii, veţi gândi creştineşte astfel şi veţi vedea spurcăciunile ce vor ieşi la iveală foarte repede, în mintea unui om ce trăieşte doar pentru Hristos, vor deveni multe lucruri limpezi şi întunericul se va vedea mai uşor.

Ce am spus în postul meu mai sus, la 146, e Adevărul. Mai departe eu aici pe topic, dacă nu are referire la copţi, ereticii monofiziţi şi lepădarea ereziei lor, nu mai am ce să scriu. Mi-am făcut datoria, mai stângaci, dar m-am silit. "Lupta cea bună am luptat, credinţa am păzit", cum spune Pavel (II Timotei 4, 7) Mai departe, "cine are urechi de auzit, să audă".

Iertaţi-mă.

Dacă pui un "I" în loc de "i", ce zici, ce iese? E frumos să răstălmăceşti?

Stii ce spunea Lenin? "Invatati, invatati, invatati!" Maaare pacatos!!!
Stii cine crede cel mai mult in Dumnezeu si se cutremura de Puterea Lui? Chiar diavolul!!!
Frate Igor, ti-am mai spus, voalat: "mergi mai la pas"! Cauta sa cunosti duhul Cuvantului, nu amagitoarea reactie fata de om, oricare ar fi el. Ca iarasi ne amintim si de Origen, si de Evagrie Ponticul si de altii ale caror cuvinte au adus rod bogat. Faptul ca unii au mai semanat mai tarziu si balarii, nu afecteaza roada deja culeasa la vremea ei. Tu ai doua variante: ori de inteleptesti cu de-a sila, ori asteapta sa implinesti 30 de ani!...

Şi ecumeniştii pun Iubire cu "I" majuscul, special pentru a transmite mesajul că ăla cu i mare, e Dumnezeu, dar nu-i, e dumnezeu, hristoşi mincinoşi, adică hristoşi draci.

Ai citit scrieri ale ecumeniştilor? Păi e frumos să vorbeşti în necunoştiinţă de cauză?
Crezi că degeaba e numit ecumenismul, cea mai mare erezie a tuturor timpurilor? Pan-erezia ereziilor?
Omule!
Ovidiu B.!
Înţelegi dimensiunea cuvintelor ăstora? "PAN-EREZIA EREZIILOR" !
Vezi? Poţi vedea?
Dumnezeu să-ţi ajute, măcar să stai puţin să te gândeşti, să nu mai iei totul atât de repede de bun şi să zeflemeşti. Nu mi-ai greşit cu nimic, ci pentru mântuirea noastră, am vorbit.
Repet, în postul 146, am spus Adevărul.

Oh, vai de noi, vai, că nu ştim ce ne-aşteaptă. Nu ştim ce mare înşelare şi prăpăd va veni. Şi necredinţa noastră, grăbeşte toate lucrurile...

Doamne, ai milă de noi...

P.S.: Frate Neagu, vreau, da vreau să merg la pas, cu Hristos lângă mine. Nu vreau absolut nimic fără Hristos ! Mai bine să mor de orice boală, decât să ajung ca lenin... sau decât să merg un singur milimetru fără Hristos Iisus Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, Calea, Adevărul şi Viaţa, Poarta, Uşa, Cheia, Pâinea ! Amin.

"Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup" - Romani 9, 3.

dar numai să vă mântuiţi voi !

Vă dau viaţa mea, vă dau anii mei de viaţă, dar numai să vă mântuiţi. Vă dau sănătatea mea, lumina ochilor mei, vă dau tot ce am, dar numai să vă mântuiţi.
Vreau eu boala voastră, vreau suferinţa voastră, vreau răul vostru, să mi-l dea Dumnezeu, mie, dar numai să vă mântuiţi ! Vă dau şi mântuirea mea, merg eu în iad, vă dau locul meu din Rai, dacă voi primi Raiul, îl voi da cu drag, merg eu în iad, în locul oricărui ortodox, dar numai să vă mântuiţi.
Înţelegeţi că mântuirea e tot ce contează. Singurul lucru pentru care merită să trăieşti şi să mori pe pământ e Hristos, mântuirea.

Luptaţi împotriva păcatului, a patimilor şi a ereziei, toată viaţa voastră, până la ultima răsuflare din pieturile voastre ! Şi aşa, vă mântuiţi !

Amin !

Oooo... Doamne... ai milă de noi, Doamne... :(

Mare pacat! Tu chiar nu-ti dai nicio sansa daca ai ajuns sa te vezi precum apostolul Pavel, care simtea infinit mai mult durerea fata de cei din neamul lui care n-au avut sansa sa-L cunoasca pe Hristos, asa cum Mantuitorul isi facuse mila de el, aratandu-i-Se pe drumul Damascului.
Eu unul ma opresc aici fiindca mi se pare ca imi pierd vremea. Sincer nu prea gasesc solutii, dar nadajduiesc sa le gaseasca bunul Dumnezeu la timp. Oricum, nu tu esti in masura sa spui cu cine te insotesti in drumul tau, crede-ma. Ironia am constatat ca nu ajuta si mai rau iti starneste vanitatea. Jignirea te predetermina la o falsa smerenie... Si nici nu e indicata, de fapt...
Bunul Dumnezeu sa aiba mila de noi toti. Iar pe mine sa ma ierti pentru neputinta de a te intelege. De-acum daca nu-ti mai aderesez niciun cuvant, sa nu se inteleaga ca am ceva personal cu tine, ci doar ca te simt o cauza pierduta si extrem de indaradnica!

Nu, fratele meu drag, Apostolul Pavel îmi este model de urmat. Hristos, îmi este model de urmat. Înseamnă că mă văd precum Hristos? Sfinţii îmi sunt model de urmat. Apostolii, Martirii, Sfinţii Părinţi ne sunt modele de urmat. Dacă dăm citate din ei, înseamnă că ne vedem precum ei?

Ce gândire caraghioasă e asta? Frate, eşti ispitit !

Suntem chemaţi la sfinţenie: "Fi-ţi sfinţi, precum Eu, Tatăl vostru, Sfânt Sunt" !
Sfinţii ne sunt modele de vieţuire. Dacă dăm citate din ei, îi iubim, îi dorim, nu înseamnă că suntem persoanele lor...

Pururea suntem păcătoşi şi nevrednici suntem chiar şi să clipim, dar spre sfinţenie suntem chemaţi să alergăm. Şi nici în clipa morţii să nu credem că am atins-o, dar să fi făcut tot posibilul şi imposibilul pentru ea.

Oooo... ce ne aşteaptă... :( Doamne... ai milă de noi... Doamne, nu ne lăsa, ai milă de noi...

American beauty says : nothing extraordinary, but you have to stand for what you sign.

Lev Gillet? cine mai e si ăsta?.. ah, father Lev Gillet. Încă un "ciudat" care a schimbat Vestul pe Est.

Tu chiar vorbesti cu noi? Serios? Hello, trezirea!

Vezi că nu e bine să dai din casă.

Era un sfânt de pe la Muntele Athos, nu mai tin minte care anume, si s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea lui boala altuia s-o poarte, apoi când i-a dat cancerul i-a părut rău că a cerut asa ceva de la Dumnezeu. Asa că ai mare grijă ce-ti doresti, că s-ar putea să si primesti !

OK, back in the business.
 

Sorry for delay, dar aveam un epub care, data fiind infatisarea imposibila a diacriticelor, mi-ar fi atras furia lui Dragos :P si nu numai. Asa ca gabjii pdf-ul corespunzator, si voi cita cateva fragmente cat de cat reprezentative.

Incipiam:

Nous u'avous point. ('intention do rctraoer ici l'liisloirc (1ÂŤ
second synode d'Epbose (-449); on a sullisammcnt utiliser les

Dupa cum vedeti, e manuscris vechi, din 1909, si dureaza mult sa corectezi asa ceva. Fonturi, fir-ar sa fie...

Insa un lucru este cert: Papa alexandrin Dioscorus a fost condamnat la Calcedon NU pentru erezie, ci pentru comportamentul miselesc fata de alti prelati, in special fata de cei din Scoala Antiohiana. Deasemenea, pentru refuzul de a se supune verhovnicului oricarui conciliu ecumenic, anume Papei de la Roma, la acea data Leon cel Mare. Asa ca povestea cu "coptii monofiziti/eutihieni" nu tine. Ei s-au ravratit impotriva autoritatilor ecleziastice bizantine pe buna dreptate, avadn in vedre represiunile comise de armata bizantina, la instigarea lui Proterie, care se pare ca fiind bizantin nu intelegea si nici nu voia sa inteleaga specificul gandirii si practicilor liuturgice ale scolii alexandrine. Drept care a aplicat, in scurta perioada cat a fost patriarh, metoda "pumnul-si-calcaiul", sau, in formulare moderna, "intai tragi, apoi intrebi". :)) Da, bine, stiu, ca ambele parti si-au sanctificat slujitorii credinciosi, facand din ei ce numesc eu sfinti politici, in cazul coptilor, Dioscoros, in cazul bizantinilor Proterios. Dar daca trecem de subiectivismele politicii ecleziastice, sau bisericisme, vedem clar ca, in afara de mult-chinuitii nestorieni, care si-au luat-o si de la "ortodocsi" si de la "miafiziti", toate partile au avut o vina. Insa vina coptilor, chipurile dogmatica, este diluata pana aproape de disparitie, datorita persecutiilor la care au fost supusi de catre puterea imperiala si biserica din metropola.
Prefer sa merg pe mana ierarhilor care au hotarat reunificarea cu Bisericile Ortodoxe Orientale. Latratul saiturilor de ultrasi ai credintei-de-internet este de o valoare dogmatica si eclesiologica nula.
Ca sa va fie clar de unde luai informatiile, iata linukul principal:

https://ia802500.us.archive.org/5/it...20Severien.pdf

...si multe alte surse, tot de pe acel sait.

No, topicul iar o fost porcait.
 

Cand citesc istoria deopotriva a credintelor si a ideologiilor, sau cand privesc la realitatea cotidiana, vad, in rezumat, doar niste caini alfa, aglutinand niste fartati mai slabi intru obedienta tampa.
Ce bine ar fi daca tuturor elitistilor de pe lumea asta le-ar pieri subit inteligenta si cultura alea blestemate! Ati observat ca oamenii mai slabi de minte sunt mai buni la suflet decat tocilarii astia vrednici de trimis in lagare de concentrare?

Back on topic, frati si surori!

Am vazut ca s-a mai discutat despre Origen si ma simt dator sa completez. Origen a fost condamnat ca eretic la un sinod ecumenic, deci este trecut in randul ereticilor. Nu are importanta ca are si lucrari folositoare (are, dar tot eretic e considerat), cum stim chiar si cineva crae a fost toata viata sfant si cade in ultima zi se spune ca nu se mantuieste. Se spune ca Origen suferea de mandrie si neascultare, i s-a atras atentia ca greseste dar nu a luat in seama. Si un sfant poate sa sustina o erezie, dar din nestiinta, adica nu a aflat de undeva ca greseste, altfel se corecta.
Unde a ajuns Origen avem o povestire in Limonariu, o gasim aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...-26-80839.html
"- Vino si vezi adevarul!
Si luandu-l, la dus intr-un loc intunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata in mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolinarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe alti cativa."

Haide, Catalin, crezi povestile din Limonariu? Nu iti dai seama ca sunt inventii cu scop apologetic?