Da, si de intelept ce era, n-a gasit o alta cale de a renunta, civilizat...

Nici eu nu am apreciat metoda prin care a renunţat la căsătorie, dar poţi să ştii cum reacţionezi în astfel de momente?

De fapt, aici este adevarata imagine, de unde se ramifica toate dedesubturile vietii, cu deciziile luate din orgoliu, manie, rautate, etc... si de care nu scapa nimeni, fara mila lui Dumnezeu... Uneori, coplesiti fiind de situatie (de fapt de ispita sau incercarea careia suntem supusi), mila lui Dumnezeu nu mai este deloc luata in calcul, fiindca actionam in virtutea nestapanirii sinelui.
Am citit cu atentie cazurile prezentate si odata in plus inteleg ca niciun caz nu seamana cu celalalt. Noi, din exterior, suntem tentati sa intoarcem cazul in fel si chip, cand el este deja istorie, iar noi doar... flecari. S-a intamplat asa fiindca asa trebuia sa se intample, si asa a ingaduit Dumnezeu. Cu totii stim ca este mai bine a oferi decat a primi... In dragoste, acest paradox trece in acel sublim continuu, care se va sfarsi odata cu moartea. Cel ce se sacrifica, nu va cunoaste niciodata latura negativa a persoanei iubite, iar persoana iubita il va pretui toata viata pentru ca a fost capabil de atata bunatate...
Iubit si parasit!... E un nonsens... Si totusi, cand altii hotarasc casatoria, asta se intampla frecvent. Cunosc foarte bine un astfel de caz. Se cunosteau din copilarie si erau atasati involuntar unul de celalalt. Apoi prietenia lor s-a transformat in dragoste curata, (nu ceea ce inseamna astazi, dragostea), si a durat multi ani... Dar educatia ei era oranduita spre trairea ortodoxiei, nelipsind decat foarte rar de la sf liturghie, (si atunci cu motiv f. bine intemeiat) pe cand el, desi bun si bland, parea flusturatic si nepasator, fapt pentru care mama ei a decis dupa vreo 7 ani sa o casatoreasca cu cineva caruia sa-i pese mai mult de mantuire. Si cum ea nu se putea opune mamei ei, dar nici nu voia sa rupa relatia cu el altfel decat simtea in suflet, l-a chemat de de la capatul celalalt de tara, sa-i prezinte pe viitorul sot si sa le dea in felul lui, acel accept pe care ea il simtea ca o binecuvantare.
Anii au trecut. Sotul ei a devenit preot, aducand astfel multa bucurie sufleteasca in familie, mai ales mamei care isi dorea atat de mult acest lucru. Dar intre ei, stapaniti inca de prima dragoste, a ramas acea legatura pe care n-au putut-o niciodata ascunde, desi acum fiecare dintre ei au propria familie. El il pretuieste pe preot mai mult decat pe un frate, in timp ce preotul il imbratiseaza de cate ori il intalneste si il pomeneste mereu in rugaciuni, fara sa i se ceara. Ca o desavarsire a voii lui Dumnezeu, fostul prieten o intalni intr-o zi cu totul intamplator pe mama fetei, care il imbratisa sincer si il saruta pe amandoi obrajii, apoi incepu sa-l dojeneasca cu lacrimi in ochi: "De ce n-ai fost tu asa cum esti astazi? Te-am asteptat 7 ani si n-am vazut la tine o apropiere de biserica. Te-am iubit ca pe copilul meu, iar parintilor tai le-am purtat intotdeuna respect. Te-am dorit ginerele meu, din tot sufletul, dar tu stateai departe de biserica, iar eu nu voiam asta pentru fata mea. Dar sa stii ca niciodata nu te-am scos de la inima mea." Stanjenit, el i-a raspuns: "Dumnezeu a oranduit cum a stiut El mai bine. Niciodata nu i-as fi putut oferi ei, ceea ce merita si e mai bine ca s-a intamplat asa!"
Si, da! Tanarul abandonat la 24 de ani, este cel ce scrie aceste randuri acum, dupa mai bine de 30 de ani...

Chiar ca e nonsens...

PS: Impresionanta relatarea !

Un nonsens la prima vedere, oranduirea lui Dumnezeu in fapt!

Fata nu poate fi acuzata ca a ascultat prea mult de mama, o mama despre care aflam ca a avut cele mai bune intentii in ciuda faptului ca Nu doar ca cei doi tineri nu si-au putut face voia lor, dar nici aceea care li s-a opus nu si-a facut voia sa, se pare. Daca ar fi continuat, relatia celor doi tineri ar fi fost una reusita, cu siguranta, dar trebuia sa se intample altfel. Slava Tie, Doamne!

Eronata interpretare!Cum poate un om sa stie daca cineva vrea sa se schimbe?IPoate sa zica cineva ca vrea sa se schimbe dar sa minta!Daca este cineva dispus sa se schimbe cum il convinge pe cel de alaturi ca este dispus sa se schimbe!?Dumnezeu stie daca cineva este dispus sa se schimbe sau nu,dar un om nu poate sti!A cere insa unui om sa stie daca cineva vrea sa se schimbe sau nu,inseamna sa il faci pe acel om egal cu Dumnezeu:dar asta este luciferism.Casatoria nu este alba-neagra -poate se schimba,poate nu se schimba!Nu este acesta mesajul evanghelic.Mesajul evanghelic este ca fie care om are sansa sa fie iertat daca se schimba!Deci o fata sau un baiat sa se schimbe mai intai intru duhovnicie !Credinta fara fapte este moarta!

Cu adevarat o istorie impresionanta si plina de invataminte pentru altii, cu atat mai mult cu cat dvs. ati trait-o personal.

Fata asta nu te-a iubit,cat de ascultatoare ar fi fost nu s-ar fi putut casatori cu altul.

Eu cred ca l-a iubit, dar avea totodată s™i o îndoială, o neliniste, iar vorbele mamei i s-au întipărit în minte s™i, într-un final, s-au contopit cu acea fărâmă de ezitare pe care deja începuse s-o aibă. Asa vad eu lucrurile...

Nu cunosc toate detaliile dar ce vad eu:

1. Nici fata nici mama nu au incercat sa-l puna pe drumul cel bun pe tanarul "bun si flusturatic".

2. Decizia mamei a tinut mai mult de confortul ei personal decat de sentimentele fiicei sau mantuirea unui suflet.
Asta arunca o umbra intunecata asupra credintei care chipurile ar fi avut-o.

3. Fata l-a iubit poate dar nu atat de mult cat isi inchipuie tanarul.

Daca l-ar fi iubit cu adevarat, s-ar fi gandit la mantuirea lui, sa-l aduca in Biserica, chiar sa-l sprijine o viata intreaga in directia asta.
I-ar fi vazut unicitatea, ca om, dar se pare ca n-a fost mai mult decat un potential sot, si daca nu e unul, poate fi foarte bine oricare altul.

Probabil a fost obisnuita de mica sa asculte si sa manince tot ce i se pune in fata de parinti si nimic altceva iar alegerile ei de fapt nu au fost si probabil nu vor fi niciodata ale ei.

Insa e foarte posibil sa fi asteptat ca atunci cand i-a prezentat celalat canditat, baiatul in loc de "binecuvantare" sa-i ceara sa nu faca asta si sa se casatoreasca cu el si cine stie, poate chiar ar fi acceptat.
Insa nu a facut asta, din lasitate sau pentru ca s-a simtit ranit si asta poate a facut-o si pe ea sa creada ca nu era tocmai iubirea asteptata.

Acum, fara doar si poate ca sunt detalii care pot valida sau invalida anumite speculatii de mai sus, dar unele s-ar putea sa fie perfect valide.

Bine ca exista un "happy end", fiecare s-a impacat cu situatia finala si nu ca in cazul de mai sus, cand unul n-a gasit alta iesire dintr-o situatie nasoala decat printr-un gest aiurea care a despartit oameni si intretinut resentimente si peste decenii.

Credinta, nadejdea, dragostea.
Dar dintre toate, cea mai mare este dragostea (1Corinteni cap. 13)

In casatorie este un singur trup!Daca unul dintre madularele trupului e defect arunca-l in foc!Asa spune Mantuitorul.Eva a fost creata pt Adam si din Adam si nu invers.De ce?Greu de raspuns asa in scurt!Dar cred ca daca Dumnezeu a facut asa ,e corect.Asadar trebuie de la inceput in casatorie sa alcatuim un trup sanatos.Nu pot sa am nadejdea intr-o femeie ci in Dumnezeu.Dragostea la CARE FACI REFERINTA SE REFERA LA TOTI SEMENII NOSTRII DECI SI LA TOATE FEMEILE SI FETELE.CE SA FACA DAR UN TANAR/SA SE INSOARE CU TOATE FEMEILE ?O fata sau femeie care isi arata formele sanilor si alte forme prin imbracaminte prea mulata ispiteste barbatii!Dar mai vai prin cine vine ispita?dar ce legatura are o ispititoare spre pacat cu o fata crestin-ortodoxa?La fel si un tanar care isi arata formele atletice devine ispita!Deci inainte de a intra macar in biserica ar trebui sa puna pe ei imbracaminte cuviincioasa.Deci ce sa faca un tanar cand vede in biserica o tanara asa?Daca ii place de trupul ei ,nu e iubire ,ci ispita!Problema este alta:ca multi tineri si tinere nu inteleg ca la baza unei casatorii nu trebuie sa stea atractia fizica ci datoria poruncita de a se inmulti.A se inmulti nu inseamna doar a procrea prunci,ci si ai creste si pregati pt viata capabili sa isi castige paine in mod cuviincios,dar si sa se comporte in mod placut lui Dumnezeu!Apoi urmeza placerea fizica.Deci intai ar trebui ca un tanar sa se convinga de spiritualitatea crestin-ortodoxa a viitoarei sotii si apoi de celelalte aspecte.Se uita si altceva:Un crestin ortodox sau o crestina ortodoxa,cand mananca,cand se plimba,cand munceste,cand face dragoste cu sotul sau sotia sa,cand se spala pe dinti,cand merg la cumparaturi,etc fac toate astea ca crestini-ortodocsi tot timpul.De ce?Pt ca la botez sunt pecetluiti cu Pecetea Duhului Sfant!Deci daca o tanara prin comportament si atitudine tradeaza Pecetea Duhului Sfant,cu siguranta pe tine ca sot al ei fiind doar un biet muritor te va trada in fel si chip ,indiferent de ce promisiuni de schimbare va face!Si viceversa e valabila privind un baiat!

Si totusi, atractia fizica apare prima, fie ca ne place lucrul asta, fie ca nu; e vorba ca intai vezi omul respectiv, iar vazandu-l, automat te atrage sau nu; asta tine de instinctul de perpetuare a speciei, si, fiind instinct, ca om, poti doar sa nu arati pe fata ca esti atras sau nu de persoana pe care o vezi, insa atractia sau lipsa atractiei e acolo.

Altfel, sunt de acord ca atractia fizica ar trebui lasata la urma cand vine vorba de alegerea partenerului de viata; ca ar trebui sa primeze insusirile psihice, gandirea, modul de viata etc. si daca sunt lucruri in comun intre parteneri (daca au aceleasi viziuni despre viata, daca apreciaza acelasi tip de calitati etc.). Fiind fiinte rationale, ar trebui sa nu ne lasam condusi de instincte, ci sa ne controlam instinctele.

mai sunt, dovezile le vezi saptamanal prin nuntile care au loc in toata tara.

Si totusi chiar avand aceste calitati - psihice, gandirea, credinta etc., fara atractie fizica si fara acea chimie dintre cei doi, nu exista nimic! Nu te poti casatori, nu poti trai cu el/ea in casa. Este ipocrizie sa nu recunoastem asta, fie ca ne place sau nu. Teoria e frumoasa, in viata e altceva. Sau ajungi sa te prefaci? Nu.

Asta cu atractia e ca si cu mancarea.
Poate sa-ti placa fastfood -ul la nebunie, dar daca iubesti viata si mai ales o viata sanatoasa, o sa-ti placa mai mult fasolea cu varza murata.

Sectara talmacire.
Ti-as da cel putin vreo 2 pasaje care sa te contrazica, dar nu stiu daca are rost.
Totusi, vezi la Pavel, apropo de unirea dintre femeia si barbatul necredincios.

Si cine iti garanteaza ca tu insuti esti partea perfect sanatoasa?

Nu pot sa am nadejdea intr-o femeie ci in Dumnezeu.Dragostea la CARE FACI REFERINTA SE REFERA LA TOTI SEMENII NOSTRII DECI SI LA TOATE FEMEILE SI FETELE.CE SA FACA DAR UN TANAR/SA SE INSOARE CU TOATE FEMEILE ?O fata sau femeie care isi arata formele sanilor si alte forme prin imbracaminte prea mulata ispiteste barbatii!Dar mai vai prin cine vine ispita?dar ce legatura are o ispititoare spre pacat cu o fata crestin-ortodoxa?La fel si un tanar care isi arata formele atletice devine ispita!Deci inainte de a intra macar in biserica ar trebui sa puna pe ei imbracaminte cuviincioasa.Deci ce sa faca un tanar cand vede in biserica o tanara asa?Daca ii place de trupul ei ,nu e iubire ,ci ispita!Problema este alta:ca multi tineri si tinere nu inteleg ca la baza unei casatorii nu trebuie sa stea atractia fizica ci datoria poruncita de a se inmulti.A se inmulti nu inseamna doar a procrea prunci,ci si ai creste si pregati pt viata capabili sa isi castige paine in mod cuviincios,dar si sa se comporte in mod placut lui Dumnezeu!Apoi urmeza placerea fizica. [/quote]

Ce legatura are povestea asta cu ce s-a discutat pana acum?

Sunt sigur cum tradeaza la tine "Pecetea Duhului Sfant" spalatul pe dinti.
Si care e modul ala ortodox de spalat pe dinti.

Riscanta comparatia, imi place mancarea sanatoasa dar mai sar si calul (rar), las fasolea si mai trec pe la fast-food ca parca e mai bun :))

Vroiam sa zic prin postrea mea ca nu ne putem alege partenerul de viata doar dupa acea atractie fizica. Adica putem, dar nu e deloc recomandat.

De multe ori, cand faceam cunostinta cu un baiat, care fizic era frumos tare, dar daca nu corespundea deloc felul lui de a fi si gandi cu al meu, automat acea tractie fizica palea.

O combinatie dintre cele doua ar fi perfecta.

Absolut de acord.
O vorba din popor: Frumos da' gaunos.

Asta cam sună a struguri acri.

:) Nu suna a striguri acri.
Continuam cu ce spunea Corinusha, frumusetea se stinge in fata unui caracter deficitar.
De asemenea am observat ca sunt unii baieti care au o parere de sine de autosuficienta, isi inchipuie ca daca au credinta si merg la biserica sunt buni de insuratoare si restul nu mai conteaza (caracter, mod de gandire, pregatire profesionala etc.) si asteapta luati la pachet. Si apoi se mira ca de ce sunt respinsi.

Ei, stii cum e, dorinta inlatura ratiunea si lasa loc liber imaginatiei..

Splendid zis!

100 % se stinge si nu mai poate fi reaprinsa :)
Iar caracterul potrivit, completeaza fizicul mai putin atragator

Ma bag un pic ca musca sau ca oaia ratacita, peste dialogul vostru. Expozitiunea: De cateva luni particip adesea la slujbe intr-o alta parohie decat cea din care fac parte; am gasit aici o comunitate placuta si calda, cu persoane de diferite varste, impreuna cu care merg uneori in pelerinaje. Biserica aceasta abunda de tineri si tinere, credinciosi pe care-i intalnesc de fiecare data acolo. Deci, la biserica intalnesti baieti credinciosi dar cred ca important e sa-l gasesti pe cel potrivit, cu care sa rezonezi in toate cele.
Intriga si desfasurarea actiunii la un loc: Acum, cred ca urmeaza sa-mi descarc trepidatiile sufletesti si sper sa nu se supere nimeni ca o fac aici, dar se potriveste cu subiectul. Nici nu prea stiu cum sa formulez deoarece e hilar si pueril pt varsta din buletinul meu...E vorba despre un tanar domn de la biserica; de cateva saptamani intre noi se petrece o idila muta. Il stiam din vedere, ca ii simteam privirea adeseori, insa l-am remarcat cu adevarat dupa ce s-a izbit accidental de mine intr-un loc larg, si-a cerut scuze dar tolomaca de mine n-a fost in stare sa articuleze niciun cuvant de raspuns. Ne privim pe furis, imi zambeste, la icoane sa ne inchinam mergem unul dupa altul, la plecare iesim in acelas timp, imi zambeste ca de ramas bun iar eu nu am suficienta prezenta de spirit sa pot avea vreo reactie. Ma simt exact ca la 14 ani. Nici macar numele lui nu-l stiu, dar mi-e deajuns ca-i stiu privirea blanda si surasul cald... Si nu stiu ce ar fi potrivit sa fac sau ce s-ar cuveni, am impresia ca mingea e la mine in fileu dar nu prea stiu ce sa fac cu ea. Mai mult, toate simtamintele acestea ale mele se ivesc in perioada in care intrebarile mele pentru Dumnezeu se refera la viata monahala. O fi situatia aceasta un raspuns de la El, o fi o incercare pentru mine...cu rugaciune si rabdare voi afla; si poate cu o doza de prezenta de spirit la momentul potrivit.
Punctul culminant si deznodamantul...in desfasurare.
Domnilor, voi ce ati astepta intr-o situatie similara? Domnisoarelor, voi cum ati proceda?

Probabil si el e la fel de timid/fricos ca si tine, probabil incearca un fel de aprobare din partea ta pentru o abordare mai directe.

Ai putea sa incepi prin a-i zambi, atunci probabil va incerca ceva mai mult.

Acum depinde si din ce motive te bate gandul spre viata monahala..

Eu zic să pui la cale şi tu o ciocnire întâmplătoare într-un loc larg.... dacă, deocamdată, în limbajul coliziunilor comunicaţi...!!

Buna remarca. Dupa atata planificare trebuie sa-l fi descurajat serios lipsa de reactie :)

Alin, cu siguranta el asteapta acea aprobare; dar asta ziceam, ca-s tolomaca la fazele astea si-mi ia mult sa fiu pe faza.
De ce viata monahala? Nu exista anume motive, e o chemare launtrica; si e ceva amplu de descris. Pe scurt, pana in prezent doar in perioadele de asceza m-am simtit implinita si cu adevarat fericita.
Mihail, de-as fi o buna regizoare...n-as fi doar spectator la viata mea.

Dar nu-i musai să fii nominalizată la Oscar, pur şi simplu te duci şi te loveşti de el exact în locul unde s-a petrecut "accidentul" anterior. Desigur, cu oarecare grijă să nu vă adunaţi unul pe altul de pe jos. Apoi, pe baza acestor "stranii coincidenţe", se poate iniţia un dialog. Cu sonor.
E şi o ocazie potrivită să debutezi într-un rol principal în propria ta viaţă.

Daca nu sunte atenti, da; dar se poate "trata" :)

Frumos spus.

In momentul in care doi oameni decid sa fie impreuna toata viata si sa se casatoreasca, nu este de ajuns numai atractia fizica (desi conteaza si aceasta) ci si multe alte aspecte- caracterul, modul de comportament, felul de a gandi, teluri, valori si pasiuni comune, etc!
Ori toate aceste aspecte se pot afla numai prin comunicare directa, si din aceasta cauza - atunci când doi oameni singuri se plac si doresc sa se cunoasca- nu trebuie sa ezite sa comunice reciproc, in mod direct!

In privinta subiectului topicului- daca mai sunt baieti crestini- sunt convins ca mai sunt, dovada fiind multe casnicii sau relatii reusite existente.
Acum depinde ce intelege fiecare ca fiind un baiat crestin- dar personal consider ca acest lucru inseamna un baiat care este credincios (dar nu numai prin mersul la biserica, ci si prin faptele sale concrete, prin comportamentul in societate si in familie), care sa stie ce vrea (atat pe plan personal cat si profesional), care sa se comporte demn, civilizat in societate si in familie, etc!

sa stii ca sunt multe persoane pe acest forum care ar dori sa le dai reteta

Frumoase indemnuri, Mihail; multumesc. De-ai stii tu cum mi-am propus sa ii zambesc ultima data; si ce reactie am avut practic? m-am ascuns dupa un stalp. Imi propun sa merg spre el si ajung in directie opusa. Paraliz de emotie. Stiu, Dumnezeu imi ofera daruri insa nu mi le baga in traista; trebuie sa fac si eu ceva. Voi incerca metoda "accidentul" sau macar zambetul acela frontal de incurajare; in fond si la urma urmei nu e nimic de pierdut; si orice s-ar intampla ar fi mai usor de depasit decat regretul ca nu am facut nimic.

Stiti, poate, vechiul banc cu gaina si cocosul. Acela in care o gaina fugea de zor, fiindca un cocos fugea de rupea pamantul dupa ea. Alergand, gaina se gandeste "daca ma opresc, zice ca-s curva. Daca alerg ca o bezmetica, zice ca-s proasta. Mai bine ma impiedic".

Acuma, mutatis mutandis si dand un inteles crestin verbului "a se impiedica" din gluma de mai sus, sa observam ca o diferenta persista: spre deosebire de cocos, domnul respectiv inca nu alearga dupa dv. Pe de alta parte, da, mingea e in terenul dv. Daca nu va deranjeaza ideea ca, intr-o zi, sa alege, atunci e timpul sa-i dati un semn. Incepeti cu un zambet. La un zambet, se poate foarte bine raspunde cu un zambet.

Aici, trebuie observat ca multi barbati crestini sunt extrem de rezervati. Sau pudici, nici nu stiu cum sa numesc situatia in care le e greu sa intre in vorba cu o femeie. Daca veti observa ca, desi i-ati zambit, totusi omul are dificultati de comunicare si se limiteaza la un zambet si data viitoare, in loc sa va ceara numarul de telefon, atunci procedati ca in bancul cu gaina. De exemplu, faceti uitat, ca din intamplare, un obiect in preajma lui. Poate fi umbrela, agenda, telefonul mobil, orice. Oferiti-i un pretext ca sa vi-l inapoieze si sa intre in vorba cu dv.

Luati-va timpul necesar unui bun discernamant vocational. Pe de alta parte, trebuie sa aveti in vedere ca, pentru a sti ca o chemare la viata consacrata este autentica, esecul unei iubiri nu e un semn suficient. Calugaria vine in urma atractiei spre calugarie si nu poate fi doar consecinta unei ratari.

Cu fratietate in Cristos,
M.D.

Va multumesc, domnul Dragomir; sugestia cu uitatul unui obiect personal in preajma lui e foarte buna.
Nu doresc sa ajung ma comport necuviincios in biserica si nici sa pierd din vedere faptul ca particip la slujbe doar pentru a fi si mai aproape de Iisus si doar atat. Probabil de aici se trage toata timorarea mea.

Asa este. Deaceea sunt retinuta inca in a vorbi cu oamenii despre asta. Indrumarile duhovnicesti ma vor duce acolo unde trebuie sa fiu pentru mantuire.

Doamne ajuta!

Nu e o reteta.
Da nu cred ca in ziua de azi oamenii se lasa condusi doar de instinct; atractia fizica tine de instinct, deci nu cred ca cineva se casatoreste cu altcineva doar pentru ca exista atractie fizica, fara a tine cont de multitudinea de aspecte care conteaza de 1000 de ori mai mult decat simpla atractie fizica.

Nu stiu altii cum sunt (copyright Ion Creanga), dar eu niciodata nu mi-am dat si a doua intalnire cu cineva daca baiatul respectiv avea DOAR acea frumusete fizica de care eram atrasa; degeaba esti frumos daca nu ai nimic in comun cu mine sau daca, poate, esti badaran, sau injuri sau faci alte lucruri care nu le agreez de nici o culoare. Eu pe principiul asta am functionat pana cand l-am gasit pe sotul: uneori nu treceam de prima intalnire, alteori nu treceam de a treia intanire, iar de cele mai multe ori o lasam balta pentru ca tipul vroia altceva sau SI altceva, iar eu nu; ei bine, la el (sot) a fost si atractie fizica, si o mulitudine de lucruri in comun, imi place felul lui de a fi, de a gandi, niciodata nu mi-a batut apropouri sau nu m-a presat in vreun fel sa fac ceva etc; altfel, nu ma casatoream cu el; cu siguranta nu eram impreuna atatia ani si cu siguranta nu imi intemeiam o familie cu el.

Dap, frumusetea fizica trebuie sa fie direct proportionala cu
frumusetea buzunarului.Ma refer sa aiba pantoloni frumosi.:65:

Ca nici unul din voi nu este intzarcat.Mai degraba el.Ai grija ca in loc de
barbat sa nu iei un barbat ci "baiatul lu' mama".
Iar cu flirtul, flirteaza dupa sau inainte de liturghie si nu in casa Domnului
unde va inchinati.Caci Biserica este Casa de Rugaciune si nu bar sau
discoteca.
Eu imi pun alta problema.Daca relatia dintre voi n-o sa mearga care
din voi va schimba Biserica, in momemntul in care unul din voi
va flirta cu alta/altu din Biserica ?

PS:timiditatea unui barbat inseamna ca nu este inca copt.:65: