Aha.
Deci inca o data: la tine sexul si casatoria sunt subordonade ideii abstracte de "relatie stabila".
Cu casatoria dupa sex.
Ai cumva si un stabilometru? O masura palpabila a "stabilitatii" relatiei?

Esti convins ca asta e si invatatura ortodoxa, pentru care chipurile, faci lobby?

Acum cred ca orice om matur (nu vorbim doar de copii sau adolescenti), si cu o buna judecata, isi poate da seama când iubeste cu adevarat pe cineva, si isi doreste a se casatori si a-si intemeia o familie cu persoana respectiva!

Aici tine de bunul simt omenesc- doar sunt convins ca si dumneavoastra ati ajuns intr-o astfel de situatie, si v-at dat seama când a-ti dorit sa va casatoriti si sa va intemeiati o familie cu o anumita persoana.

Și cum se explică, atunci, că unii iau hotărâri pe care apoi le regretă, pornind de la așa sentimente și dorințe clare? Dorința de apropiere fizică poate să fie confundată cu iubirea, un oarece atașament cu dorința de căsătorie... E plimbare pe nisipuri mișcătoare...

Când eşti gata să pui capul pe butuc pentru iubirea ta, atunci ai un criteriu pentru ceea ce simţi. Până atunci eşti pe nisipurile mişcătoare ale pasiunilor ambigue. Disponibilitatea la jertfă face diferenţa între planuri!

Unii iau hotarari in mod eronat, influentati de diverse persoane si/sau imprejurari.
Si inca ceva: oamenii (si situatiile) se mai si schimba in timp si inca foarte mult (si tu si partenerul/partenera). Toti ne schimbam in timp.

Atunci când iubesti cu adevarat pe cineva, din tot sufletul si din toata inima, si esti pregatit/pregatita sa infrunti orice risc si orice consecinta pentru a fi impreuna cu aceea persoana toata viata, iar acest lucru este si reciproc, atunci nu-ti vei schimba parerea!

Daca e vorba numai de atractie fizica, atunci da- e posibil in timp sa-ti schimbi parerea.

In privinta modului de gandire, pasiunilor, principiilor, modului de a privi viata, etc, un om care deja trece de o anumita varsta (sa spunem 30- 35 de ani), foarte greu isi mai schimba conceptiile generale privind viata.

Si e un lucru atat de mare sa astepti un gest concret in acest sens, cum ar fi casatoria, inainte de alea alea?

Pai daca tot faci atata reclama credintei ortodoxe si STII ca asta cere credinta ortodoxa, de ce inveti exact pe DOS?

Ca asa o zis tata?

Da, timp in care ai lasat-o gravida, sau cu un avort si etc.

Dar tie ce-ti pasa, doar ai avut partea ta de distractie, nu?

Din pacate unii nu si le schimba nici pana atunci macar.

Nu e foarte greu, e usor. Dar adevarul este ca mai putini se folosesc de aceasta posibilitate, deoarece e mai comod sa continui pe un drum batatorit, chiar daca asta te costa nitelus...

*
A face o schimbare radicala inseamna cel mai adesea asa: sa te intorci cu fata spre Hristos si sa te asezi inaintea lui in pozitia cuvenita (adica in genunchi). Atat ai de facut si nimic altceva. Iar atunci cand cosmosul devine hristocentric in inima ta, iar nu egocentric (banocentric, falocentric etc.), are loc o mare schimbare. Si nu conteaza varsta pentru a deveni orientat spre Hristos. Mai dificil e procesul care urmeaza, pe de alta parte... Pentru ca desi ti-ai schimbat perspectiva asupra lumii si vietii, vechile obisnuinte si relatii raman active si treci prin multe conflicte cu tine, cu lumea, cu Dumnezeu... Dar se rezolva si asta, raminind insa o mare taina...

*
Ni se spune mereu in cartile duhovnicesti ca orice moment e bun pentru o trezire. Nu trebuie sa asteptam ocazii speciale, deoarece Hristos sade neincetat la usa inimii noastre si bate... Mai ales la necaz gasim un moment foarte prielnic pentru a ne aminti de Bunul Dumnezeu (si bine ar fi sa nu mai uitam pe Cine am descoperit).
Iar din cartile de psihologie (alea bune, adica in engleza...:)), aflam un lucru surprinzator.
Sa il spun, oare?...

*
In fine, hai sa zic pe scurt: in baza practicii, unii psihologi afirma ca sunt cel putin 3 perioade/momente in viata cand se repun problemele fundamentale (identitatea, sensul vietii, iubirea, moartea, fericirea etc.). Se pare ca omul e in asa fel constituit incat sa isi aleaga periodic raspunsurile (tehnic acestea sunt denumite "pozitia de viata") la intrebarile fundamentale.

Primul "examen" e in copilarie. Deja, la intrarea in scoala majoritatea copiilor au hotarat (chiar daca multi nu sunt foarte constienti de asta si nu pot descrie foarte bine alegerea si hotararea lor) cum le va fi viata. E deja bine demonstrat prin studii de caz si prin teorii coerente.
Al doilea "examen" (cand ne putem reevalua alegerile sau putem intari optiunile din pruncie) este adolescenta (astazi prelungita pana in deceniul al treilea de viata).
Al treilea e in jurul varstei de 40 ani.

In afara de aceste examene principale, insa, mai sunt si multe alte "partiale", "colocvii" etc...:)

Daca nu ar fi posibil sa ne reevaluam viata si sa facem asazisele "redecizii", atunci am fi condamnati, fatalmente, la o existenta cu adevarat monotona si mecanica. Din fericire Dumnezeu ne-a facut cu examene periodice la liberul arbitru si, slava Domnului, cu puzderie de "copiute" ca sa mimam, macar, raspunsul corect. De ce laud acum copiutele? Pentru ca, asa cum am vazut chiar din experienta de dascal, elevii care copiaza adeseori invata chiar atunci, pe loc, in timp ce copiaza! Cum asa? Pai pur si simplu pentru ca se implica si ei macar cateva momente in procesarea unui text pentru care n-au gasit vreme sa il acceseze pana atunci.

Dumnezeu mi se pare un dascal foarte ingaduitor. Se face ca nu vede cum copiezi ca porcusorul, ba iti mai da si note mari desi stie ca ai copiat si, eventual, iti arata discret ca stie asta...:)
Si totusi unii nu invata nimic. E alegerea lor.
Iar altii pur si simplu lipsesc de la teste.
Aici insa Domnul nu mi se mai pare ingaduitor: face ce face si ii aduce pe toti la testare, pe o cale sau alta...

Acuma, imi pun si eu o intrebare de om deformat profesional si cu ranchiuna (!) pe elevi: cat de prost sa fii ca, in asemenea conditii extrem de ingaduitoare, sa pici toate examenele? Pesemne ca e vorba doar despre lipsa oricarui strop de bunavointa.

In momentul in care, ai o relatie stabila cu cineva, iubesti din tot sufletul si din toata inima aceea persoana, si doresti sa fii impreuna cu aceea persoana toata viata, sa te casatoresti si sa-ti intemeiezi o familie cu ea, si ajungi si la relatii intime, daca partenera ramane insarcinata, evident ca nu o vei parasi si cu atat mai putin a o indemna sa faca avort (avortul fiind egal cu crima).
Acuma copii e normal a-i concepe si naste dupa casatorie, dar daca- punem cazul- se poate intampla ca partenera sa ramana insarcinata inainte ca cei doi sa se casatoreasca, atunci evident ca nu o vei parasi si vei ramane alaturi de ea!
Pana la urma momentul in care apare sarcina (inainte sau dupa casatorie) nu poate schimba cu nimic ceea ce simti pentru cineva.


In cazul acelor persoane, care privesc relatiile intime doar ca pe un mijloc de placere fizica si atat, e treaba lor! Nu vreau sa judec pe nimeni, dar mi se pare o lasitate sa-i promiti cate in luna si in stele unei femei, urmarind de fapt numai sa te culci cu ea, iar apoi sa o parasesti, sau, mai rau, sa o lasi si insarcinata si sa o parasesti!
Macar acele persoane care doresc relatii intime numai pentru placerea fizica, sa recunoasca deschis acest lucru (bun- inteleg la un adolescent care are mintea mai necoapta sau e la varsta la care hormonii isi fac de cap, dar nu pot intelege asta la un om adult, matur).

acelasi lucru se poate spune si despre casatorie...ca unii regreta ca au facut pasul acesta...

Eu ma refeream la principiile, felul de a privi lucrurile importante in viata, temperamentul, tabieturile, pasiunile, hobbyurile, etc unui om!
O data ce um om a trecut de o anumita varsta, e foarte greu sa-l mai schimbi! Începând de la lucrurile marunte din viata (macaruri preferate, sporturi, muzica, filme, etc), pana la comportamentul in societate, felul de a fi al omului, relatiile cu prietenii, vecinii, cunostiintele, rudele, etc, de la o anumita varsta, omul nu se mai schimba sau se schimba foarte greu.

Si eu vorbeam despre aceleasi lucruri: mancaruri, pasiuni, hobby, tabieturi etc. Toate se schimba, se arunca uneori ca o carpa murdara - atunci cand are loc prefacerea vietii, a mintii, curatirea inimii.
Dar daca nu vrei sa fii de acord ca omul poate trai o intoarcere la Dumnezeu, o preschimbare completa prin nevointa si har, atunci... Asta e.

Bun, ca sa luam exemple concrete.

De exemplul, unui om care de 30- 35 ani, care i place sa joace fotbal sau o tabla din când in când, care este o fire mai vesela, sociabila, care la o petrecere i place sa danseze o hora sau o sarba asa ca la Moldova, care nu se ia dupa tot felul de sfaturi sau retete asa-zis miraculoase de prin mass-media cu privire la regimul alimentar (si mananca si paine, si o pastrama, si cartofi, si fasole, etc), care i place un anumit gen de filme sau muzica, care, atunci când are ocazia, i place sa ajute pe alt om, etc, asa va ramane toata viata!

Ori lucrurile mai sus enumerate nu cred ca ar reprezenta un mod de viata pacatos.

Si totusi se schimba Florine. Se schimba oamenii si imprejurarile.
Asculta pe cei care au o anumita experienta de viata.

Exista oameni care au dus o anumita viata si au avut o profesie, chiar familie si brusc, dintr-o situatie speciala au schimbat macazul radical. Uite exemplul lui Dragos Paslaru si inca vreo 2-3 fosti actori care au devenit calugari brusc, chiar in Athos (cea mai aspra calugarie).

Exista oameni care isi schimba profesia radical, altii care pleaca in alta tara si o iau de la capat in cu totul alt mod.

Unii se distreaza si joaca fotbal si fac nu stiu ce sport pana la o varsta, apoi renunta. Isi fac familie, copil.

Exista oameni care tarziu in viata incep ceva cu totul nou: un sport, un instrument, una sau mai multe limbi straine.

Exista oameni care brusc se dedica mult credintei si bisericii, asa cum nu au facut-o pana atunci, iar altii dimpotriva renunta. Exista motive si motive.

Nu mai spun de motive medicale care schimba complet viata unui om.

Exista si oameni care trec prin situatii grele si necazuri si din neputinta, nestiinta, slabiciune, etc. o iau pe cai gresite, desi fusesera oameni de treaba pana atunci.
Sau altii care nu o iau pe cai gresite dar se schimba totusi enorm: nu mai socializeaza, nu mai ies, nu se mai distreaza, nu mai pot fi ca inainte.

Si legat de casatorie: stiu oameni care au divortat dupa 20-30 de ani de casnicie frumoasa. Ceva n-a mai functionat.

Ma gandesc si eu de multe ori la ceea ce scrie acolo la Corinteni despre iubire (cel mai frumos citat al ortodoxieie!). Da, asa ar trebui sa fie. Si totusi uneori te trezesti ca nici cea mai grozava iubire nu este perfecta si sigura.

Si exista oameni care iti arata brusc alta fata, pe care n-o stiai si te dezamagesc cumplit. Dupa ani de iubire, sau de prietenie stransa, sau chiar rude, de sacrificii. Si relatii pe care le considerai de piatra, se sfarama intr-o clipa.

Sigur, multi gresesc la alegere si sigur, multe lucruri nu se schimba sau nu ar trebui sa se schimbe. si totusi te trezesti cu surprize.
Totul este o loterie in viata.

Cei la care rezista casnicia 20, 30, 50, 60 de ani si fac ceva pentru asta. Fac un efort s-o mentina. Singura nu se mentine. Si mai ales fac compromisuri, renunta in favoarea celuilalt, a copiilor. Fericire suprema nu exista. Nu rezista casnicia numai cu iubire.

De aceea eu (si altii vad) isi pun mereu problema cum sa-si imparta viata si sufletul - sa mearga si la biserica si sa-si vada de credinta asa cum trebuie si sa-si pastreze si casnicia si copii si serviciul.
Vad exemple pe alt fir: oameni care sunt si medici si preoti si au si familie, in acelasi timp. Dar nimeni nu spune cum reuseste asta si ce procente dau fiecarei parti. Concret. Cum reusesc si cand.
Cand au ore la spital, sau cabinet, cand slujesc la biserica, cand sunt duhovnici, cand se ocupa de familie si de ei insisi (ca si asta mai trebuie).

Desigur, veselia si toate celelalte sunt lucruri firesti, cum de nu.
Dar de unde stii ca "asa va ramane toata viata"? Him.... Bag seama ca ghicesti viitorul, nu?...:)
De fapt ai vrut sa spui ca asa iti doresti. OK, Doamne ajuta!

Acum este adevarat ca unii oameni poate pe parcursul vietii se mai schimba! Nu contest faptul ca dumneavoastra aveti o experienta de viata mai mare ca a mea- probabil ati intalnit mai multi oameni, in situatii mai diverse!

Pana la urma- ca sa nu lungim prea mult topicul- ceea ce conteaza in plan general-uman si social pentru un om ar fi in primul rand credinta in Dumnezeu si mântuirea sa, apoi a fi sanatos fizic si psihic, a fi alaturi si a aveea o familie cu persoana iubita, a practica o meserie cinstita, utila societatii si care sa-i placa, si a aveea cat mai multi prieteni adevarati, cu care sa socializeze (si in general sa fie sociabil si sa aibă un comportament civilizat si demn in societate).

Si de unde sti ca mai ajungi la casatorie? sunt atatea cazuri cand si-au facut planuri mari si totul s-a destramat.

Procente?
A, pai e simplu: 18,3% la spital, 36% la biserica, 22,222% cu sotia si 55,5% cu copiii. Total 172,685%. Ca nu e doar omul, mai lucreaza si Domnul....

Haide, Sophia, de procente e vorba aici?...

Un om hotarat si care stie si este ferm convins de ceea ce simte pentru o anumita persoana, cu o buna judecata si intreg la minte, si in situatia in care sentimentele sunt reciproce si evident cu ajutorul Lui Dumnezeu , cu siguranta se va casatori si isi va intemeia o familie cu aceea persoana, pentru toata viata!
Stiu ce zic, deoarece ma aflu intr-o astfel de situatie.

Deci e sigur pe sentimentale sale si daca si poate, se va casatoria cu siguranta cu acea persoana.

Si daca treburile nu o sa mearga cum au fost planuite, te mai gandesti daca nu cumva pozitia capului a fost de vina?

In cazul asta trebuie sa va felicitam.
Ea a acceptat hopa-tzupa inainte de casatorie?

.......:))

Va multumesc pentru felicitari!

In privinta celuilalt aspect, consider totusi ca sunt lucruri prea personale ca sa fie spuse pe un forum sau public.

Pai le-ai cam zis deja, de cate ori ai avut ocazia, tot le-ai zis..

La fel si cu aceeasi incapatanare, intr-o mana cu credinta ortodoxa, in cealalta cu sfidarea ei.

Mișto expresie. Nu o știam. O pot folosi? De obicei eu vb fie prea academic (în public), fie prea porcos-scatofil în medii mai puțin publice, așa că am nevoie de eufemisme.

Una este sa discutam principii de viata, probleme generale a relatiilor inter-umane , sociale, economice, istorice, politice, dogmatice, etc pe acest forum, si cu totul alta este a prezenta public aspecte strict personale din viata fiecaruia dintre noi!

Acum cum si in ce fel am sfidat credinta ortodoxa- asta chiar nu pricep!

Uite, chiar tu ne-ai spus postari la rand ca trebuie sa fi deschis cu persoana iubita, sa nu ai secrete si e si normal ca ai avut discutii in acest sens. Noi ne intrebam daca i-ai impartasit ideile tale si daca le-a impartasit si ea. Ca ziceai ca trebuie sa aveti aceleasi sentimente autentice si sa trageti caruta amandoi in aceeasi directie. Si ea trage in aceeasi directie?

Pai nu ti-am cerut sa prezinti nimic personal.
Doar sa recunosti ca ai gresit cand o sa fie cazul

Pai promovai "hopa-tzupa" (citat de la clasici in viata) inainte de casatorie.
Ca e bine si normal. Si frumos. Ca daca si poate sigur se casatoresc, de ce nu?

Florinele, Florinele să dea Domnul să ajungi să spui: bă ce nătâng eram odată şi ce sigur eram pe mine. :)

Dogma tovarăşului harnic, muncitor, vesel...există aşa ceva? :))

Ce să pricepi, dacă tu nu o cunoşti? :))

Dogma stahanovista.

Bineinteles ca da- i-am impartasit aceste ideii- imi place sa spun ceea ce cred. Evident ca tragem amandoi caruta in acceiasi directie- de altfel asa e si normal intr-o relatie si viitoarea casnicie!

Haha ..nu mai pot de ras..."doaga" poate , Ovidiu..:)