Păi și tu acum, pui gaz peste foc dacă n-ai apă sau chiar bere: Dacă servim, noi rămânem însetați.

Totusi, e corect ce am spus. Daca dex-ul nu a fost suficient, ne ajuta si dictionarul de sinonime http://www.webdex.ro/online/dictiona...nonime/servesc
13. a lua. (Mai ~ o porție!)
Deci "mai servesc (iau) o portie"
P.S. De fapt scria si in dex, la definitia a treia: " (Impropriu) A lua dintr-o mîncare sau o băutură oferită; a mînca, a bea. Acum serves™te dulceat›ă !"

Păi impropriu e cuvântul-cheie.
Dex-ul nu redă numai sensurile corecte, ci arată ce se înțelege printr-un cuvânt/ expresie.

Trebuie un sinod care sa dezbata asta. Sau poate ne-o desluseste Igor. :)

Te rog, nu!

Dacă nu ne credeți pe noi, credeți-l măcar pe Pruteanu.

Parintii sunt impotriva
 

Ceea ce spuneti dvs este o situatie la care se poate ajunge foarte usor daca consumul de bere este zilnic.
E nevoie sa se ajunga acolo? Unde este preventia?

"S-a decoperit ca este variabila(absorbtia alcoolului) de la o persoana la alta, aceasta ar explica de ce unii se imbata mai usor, altii mai greu, de ce la unii persista efectele mai mult", a spus dr Ion Daniel.
Femeile au, prin constructie, o cantitate enzimatica la jumatate din cea a barbatilor. Vor resimti, deci, efectele nocive la cantitati mici. Lor, spre exemplu, le sunt recomandate maximum un pahar mic de vin sau 330 de mililitri de bere intr-o zi.
Dupa ce este descompus in ficat, alcoolul intra in circulatia sanguina. Mai exista o metabolizare la nivel gazelor din plamani. Asadar, se elimina si prin aerul expirat. Procesul dureaza alte cateva ore.
Complet, alcoolul este eliminat din organism in nu mai putin de 24 de ore".

Asta in situatia in care nu s-a sarit peste o anumita doza, insa fata spune ca iubitul ei se ameteste si nu chiar ocazional, adica doar de Paste si de Craciun.
Tinand cont de faptul ca eliminarea se face complet in 24 de ore, apare riscul acumularii de alcool in sange cand se intervine si a doua zi cu aceeasi cantitate de alcool, si nu mai este suficient timpul de 24 ore pentru eliminarea completa.
Mentinand ritmul poate ajunge (nu spun ca in mod oligatoriu) la faza pe care o descrieti, de violenta, irascibilitate, in momentele in care se ameteste, sau dupa ce se trezeste din ameteala.
Din cauza faptului ca domnul sofer deja se ameteste am spus ca a trecut la pasul doi al alcoolismului. Unii o pot duce toata viata asa, fara probleme prea mari cu familia, desi nu este placut sa traiesti langa cineva care nu iti ofera o prezenta activa si plina de constienta. Cunosc astfel de persoane care nu se pot opri sa nu cheltuiasca sume importante pe bautura, spunand ca "merita" si ei dupa o zi de munca. Nu pot sa comentez, daca asa spun ei. Probabil ca o femeie cu toate pe cap, copii, menaj, cumparaturi si serviciu, ar trebuie sa umble numai beata.
Dar cunosc si femei care pornind de la "ratia" zilnica de o bere pe zi au ajuns sa nu se mai scoale de jos. Si asta nu dintr-o data. Si chiar daca femeia nu este beata, totusi cat de urat ii sta sa miroasa a bautura, sau sa o vezi ca este ametita si rade de ce isi aduce aminte.
Dar, cum spuneam, traim in epoca in care doar ceea ce prezinta pericolul iminent al mortii mai conteaza, in rest totul este permis si scuzabil si inclus in limitele bunului simt.

Va recomand si o alta viziune asupra bautului in adresa de mai jos:


https://popaspentrusuflet.wordpress....si-abstinenta/

Impropriu nu inseamna neaparat gresit. Acela era Dictionarul limbii romane literare din 1955 (de aceea exemplele sunt din scriitori).
Dictionarele recente mentioneaza si acest sens, fara "improriu". Dictionar de neologisme, 2000: " (despre oameni) a lua să mănânce sau să bea." Dictionar de neologisme 1986: " A lua să mănânce sau să bea." Dictionar de Sinonime 2002: " a lua. (Mai ~ o porție!)"
Profesorul Pruteanu spune ca folosirea lui "a servi" in loc de " a manca" e o sclifoseala, o fita. De exemplu eu nu-l folosesc niciodata in sensul asta, dar se pare ca a-l folosi nu e gresit.

Poate nu intamplator in AA au dreptul la cuvant doar cei care marturisesc "nu am baut alcool in ultimele 24 de ore". Nu zice 18, 10, 28 ci fix 24.
Dar nu e vorba doar de metabolizare/eliminare. Ci si de capacitatea de a te infrana 24 de ore. Mai ales despre aceasta e vorba, timpul de 24 de ore fiind o garantie ca omul chiar lupta cu alcoolul si reuseste sa ii faca fata. Dar e constient ca de acum inainte fiecare ora e un risc si atunci cere ajutor de la cei din comunitate. E un ajutor in primul rand emotional, pentru ca dusmanul ascuns al sobrietatii si curatiei este intensitatea emotiei careia pacientul a uitat cum sa ii faca fata. Trebuie sa reinvete.

Apoi, intra in joc o chestiune inca mai importanta: programul de 24 de ore. Toata terapia alcoolismului (terapie care se face exclusiv in abstinenta) e centrata pe acest program. Pacientul isi dezvolta treptat, cu sprijinul grupului mai intai, capacitatea de a trai pe portii de timp (24 de ore) fara proteza ruinatoare a alcoolului. Astfel, zi dupa zi, cu vremea se refac mecanismele de a trai perioade lungi de timp fara consum de alcool. Deci caramida acestui nou mod de viata (fara bautura) este ziua, parcurgerea completa a celor 24 de ore.

Sa fie vorba doar de mecanisme fiziologice?
Se pare ca e vorba de un intreg ciclu, de alternanta completa intre somn si veghe, noapte si zi, inceput si sfarsit s.a.m.d. Ceva legat, probabil, de angoasa mortii dar si de inviere, ceva asemanator luptei cu frica de a pierde lumina sau de a traversa desertul, gheata, abisul noptii, nefiinta, lipsa sperantei....

Nu intamplator sedintele de AA au loc seara, inainte de venirea noptii...
Adica exact atunci cand se anima carciumele iar soferii intorsi din cursa isi fac rapid socoteala sa umble la frigider dupa vreo sticla rece...

P.S. Intotdeauna gandul de a consuma e rapid, e iute ca sageata. Vine ca o sagetare, ca un fulger. Un impuls, o intepatura scurta, o strafulgerare. Un traznet pe cer senin. Uimitor ce efecte are uneori o astfel de sagetare! Se pot varsa, ca la o tornada, ceruri intregi de bautura in haul nesatios al insetatului. Neverosimil lucru dar, precum poate am vazut cu totii, destul de frecvent si de daunator. Azi e o intreaga cultura care sprijina acest tip de diluviu. Scapa cine poate!

Pardon! De a servi.:68:

....:))
Sclifoseala asta ar putea fi, poate, tratata, daca ii servim o legatura oarecare: cuvantul serv, adica servitor, slujitor (legat sau nu de pamant); servul serveste, jupanul beneficiaza de serv/viciile oferite.
Deci daca vreau sa ma servesc atunci macar sa accept ca m-am facut sclavul gurii mele.
Altminteri, daca tin la libertatea mea fata de pantece si de celelalte subordonate lui, pot sa zic ca beau sau ca maninc. Fie si pe saturate!

P.S. Intre timp mi-a amintit un prieten sa pomenesc si salutul ardelenesc "Servus!", adica "Sluga dumneavoastra"...:)

....:)) Da, da! De a servi cu o sageata pe unul dornic sa consume mult si bine...!...:)))

Dumneavoastra citit printre randuri. Eu nu am zis ca se ameteste in fiecare zi,bea acea bere doar de placere mai ales acum vara,el stand 12 ore intr.o masina unde nivelul de caldura este peste limita suportabilitatii. Iar acea ameteala apare mai rar cand se intalneste cu prietenii.

Demetrius, nu am avut nicio secundă ispitiri la vreo cădere de-a ta. Rămâi biruitor în Domnul, cu răbdare şi blândeţe. Şi nu mai sta la laptop până la ora 3 noaptea, să te poţi îmbuntăţi în Domnul. E doar un sfat. Tu îţi cunoşti mai bine inima şi luptele.
Deci vroiam doar să protejez confidenţialitatea ei.
Pomeneşte-mă.

Măi fată... Acum zici că e normal să sugă un chil de bere la o masă, peste ceva vreme o să zici că e normal să-ți scarme uma după ceafă (Doamne ajută!)

Nu zic ca e normal,iar violenta in niciun caz nu o tolerez,dar mi se pare ca i se pune eticheta de alcoolic asa din prima.

Parintii sunt impotriva
 

Draga mea, atunci cand bei din placerea de a bea se numeste betie. CLAR. Indiferent cat bei, caci alcoolismul se desfasoara progresiv, nu cazi din primul an in betii prelungite de o saptamana, sau ajungi in coma alcoolica la prima betie.

Eu nu stiu la ce facultate de medicina esti, ca nu prea privesti medical problema cu care te confrunti, ci mai mult lumesc si habarnist. Incepi sa ma dezamagesti.
Poate ca nu chiar va degenera totul pana la mersul in patru labe, dar avand si o zestre genetica cu mare risc, acest lucru ar trebuie sa te puna mult pe ganduri.
Insa nu eu am spus, ci tu, ca atunci cand se ameteste, daca nu il provoci, sta cuminte. Deci asta inseamna ca ajunge la o stare critica de ebrietate si nu rar, o data pe an, ci suficient in asa fel incat sa fi cunoscut deja cum reactioneaza. Caci din ce ai spus trag concluzia ca e posibil sa reactioneze si mai "urat", daca nu te porti "frumos" cu el cand bea.
Eu ti-am recomandat sa fii prudenta si sa iei in calcul toate posibilitatile.
Stii tu vorba aia: Ziua buna se cunoaste de dimineata.
Iar iubitul tau, iarta-ma, are caracterul masculului neos romanesc care "se cinsteste", potrivit acelui nivel al societatii care duce lipsa de "inspiratie" in viata si pentru care relaxarea nu inseamna o plimbare romantica in parc cu iubita, sau lecturarea unei carti , sau sport, etc, ci satisfacerea placerii trupesti grosiere. De aceea ti-am si spus ca in general, dar nu ca regula(caci mai sunt si exceptii ), cei care au aceste inclinatii, de obicei mai au si altele, ca fumatul, sau alte dorinte concupiscente starnite de alcool.
Deci nu doar ca astfel de oameni au inclinatii egoiste, dar mai fac si o gaura considerabila in bugetul familiei.

Totusi, nu cred ca este cintit a-l caracteriza pe prietenul initiatoarei topicului ca fiind "alcoolist", din moment ce nu il cunoasteti!

Acuma treaba asta cu "cinstitul" cu prietenii! Acuma fiecare om are prieteni- un lucru absolut normal- si daca mai bea din cand in cand o bere sau un pahar de vin cu acesti prieteni, nu cred ca este vreo problema!

Insa aici important este, ca "cinstitul" cu prietenii sa nu se faca in detrimentul familiei sau a persoanei iubite! Sa luam un exemplul concret! Daca sa spunem, intr-o seara , partenera/iubita sau sotia ajunge suparata acasa, sau dupa o zi grea, sau pur si simplu vrea o plimbare romantica in parc, etc, si un prieten te invita la o bere, atunci logic si normal (ca partener sau sot) este sa-l refuzi pe acel prieten.

Daca acceptati un alt punct de vedere, anume din partea unui cunoscator incercat, betia e o stare care poate surveni si atunci cand nu bei din placere. Luati un om, turnati-i alcool pe gat si veti vedea ca se imbata crita in ciuda neplacerii evidente... Daca vreti, puteti verifica pe propria piele!

Mai mult chiar, pentru ca vad cum incurcati betivul cu alcoolicul, va informez respectuos ca un alcoolic nu iubeste bautura (precum betivul), nu cauta placerea (precum betivul) ci cauta sa scape de anumite chinuri sufletesti prin intermediul bauturii. Scopul, deci, al consumului nu este placerea, ci mai intai curmarea durerii si nelinistii/supararii/a altor emotii greu de purtat. Intelegeti?

*
Sunt nenumarate dovezi contrarii afirmatiei dvs. Multi, prea multi oameni au intrat in coma sau chiar au murit de la primul contact cu alcoolul. Cercetati-va cu atentie sursele, va rog!
Poate ca aveti toata buna intentie dar ganditi-va, va rog frumos, ca asta nu e suficient.

Aici am rugamintea sa aveti in vedere opinia ca e vorba de un joc de doi, in care fiecare isi face treaba conform scenariului de grup (minim doi oameni) numit "alcoolicul".
Repet, e un joc de doi (sau mai multi, uneori). Din care fac parte mai multi "actori", unul jucind rolul de "tap ispasitor", altul de "salvator" si "virtuos" etc. etc.

Prudenta, asadar, si cercetarea propriilor motive care te fac sa ramai nebautor intr-un cuplu cu un alcoolic...
De ce oare sunt partenerul acestui om care consuma alcool? - ar fi, poate, o intrebare care merita putina atentie.

Asa femei neaose romanesti, asa masculi!
Cu gauri cu tot in buget, deh....

Parintii sunt impotriva
 

Ar trebui sa fii putin mai explicit in ceea ce vrei sa spui cu "jocul de doi".
Apoi nu spui de cat timp faci parte din acel "cuplu" in care unul este consumator de alcool.

In ce priveste alcoolismul acesta este privit si perceput in doua modalitati diferite:

1. Este perceput (de catre profani)ca alcoolism doar cand a ajuns in faza critica sau cronica.
2. Este observat si depistat la timp inainte de a ajunge in faza cronica, caci orice boala are un inceput.

De regula, faza incipienta a alcoolismului nu se manifesta spectaculos, dar ea este critica in sine deoarece atunci este momentul de a interveni, si nu mai tarziu, cand deja s-a instalat alcoolismul cronic.
Este adevarat ca se poate intampla ca cel care consuma alcool( ca sa nu va mai alarmez cu cuvantul "alcoolic") sa reuseasca sa depaseasca aceasta faza incipienta fara prea mult efort, atunci cand este angajat intr-o casatorire constietizata, adica in care isi ia rolul in serios.Dar acest lucru nu este obligatoriu.In situatia in care exista si o cauzalitate genetica, atunci lucrurile se pot complica.De aceea am atras atentia ca nu trebuie luata in gluma atitudinea tanarului respectiv fata de bautura.
Am sa va mai dau doua citate dintr-un studiu referitoare la "consumul de alcool":


"Orice persoana care nu este capabila sa-si controleze apetitul excesiv pentru alcool, este posibil sa sufere de alcoolism sau de dependenta de alcool

Putem spune ca o persoana sufera de alcoolism, atunci cand aceasta nu poate sa renunte la consumul de alcool, chiar daca doreste acest lucru.".


Dupa cum vezi eu nu vin doar cu pareri si experiente proprii asa cum insinuezi.
Ori tanarul in discutie nu doar bea alcool, ci se si ameteste, ceea ce inseamna ca "nu este capabil sa-si controleze apetitul pentru alcool".
Ceea ce am incercat si incerc sa va fac sa intelegeti este ca alcoolismul nu devine alcoolism doar in faza cronica.
Acum,din cate inteleg, Ioan67, tu vrei sa spui ca langa un astfel de om, consumator de alcool, trebuie sa existe cineva care sa-l ajute.Sunt de acord cu acest lucru.Toti ati comentat doar in sensul acesta. Doar ca nu ati luat in calcul si partea cealalta, a fetei. Pe ea cine o ajuta ca sa-l ajute pe el?
Pentru ca din cate observ, fata nu este constienta de pericolul in care se afla iubitul ei.Ea spune de asemenea ca nu este de acord cu violenta. Dar ce va face atunci, in cazul in care, Doamne fereste, se va lovi si de acest impediment? Va trebui sa suporte, altfel nu-si va duce la capat angajamentul luat.
In alta ordine de idei ea nu este credincioasa.Voi toti, i-ati dat sfaturi mai mult de pe aceasta pozitie a credintei.Cum ca iubirea...Dumnezeu...bal-bla-bla.

A fost si la televizor un caz cu un cuplu in care el alcoolic, ea l-a sustinut,terapie, Dumnezeu, etc, toul roz, ca pana la urma sa ajunga tot pe post la tv,ca se despart, ca nu se mai poate, etc.

Aceasta cruce este foarte grea si cere renuntare a unuia in favoarea celuilalt.Orice incetare de la obiectivul urmarit poate duce la declinul celui bolnav, pentru ca aceasta boala nu se vindeca niciodata si singurul remediu este abstinenta.
Apoi, cum il va face aceasta fata abstinent pe iubitul ei, in momentul cand va vedea ca gluma se ingroasa? Caci acest lucru implica despartirea de prietenii lui, de anturajul care ii intretine obiceiul de a bea, poate si de anumite rude consumatoare de alcool, deoarece orice pahar cu alcool dus la gura il arunca pe bolnav in alta criza de alcoolism.
Puteti spune orice, dar iubitul fetei se afla in faza incipienta a alcoolismului.Ea zice ca se ameteste, nu zice ca se imbata, probabil pentru ca pentru ea a te imbata inseamna doar a cadea lat sub masa.
Dupa parerea mea va jucati cu focul, dragii mei si mai si pretindeti ca aveti credinta si vorbiti asadar in nume de credinciosi.
Dar, ca sa nu mai existe suspiciuni, sa ceara aceasta fata iubitului ei sa renunte la alcool definitiv, caci nu-i foloseste oricum la nimic, poate la fel de bine sa bea si limondata si oranjada, care nu prezinta niciun risc pentru nimeni. Deci, daca o iubeste cu adevarat, sa faca acest "mic" sacrificiu in numele iubirii.
Si apoi mai stam de vorba.

Subscriu.
Desi se poate face o terapie si mai tarziu. De fapt, terapia alcoolismului se face intotdeauna "mai tarziu". Poate nu cunoasteti, dar intrarea in terapie a unui alcoolic se face abia cand el a ajuns la "fundul sacului". Adica atunci cand se mai agata de viata cu un singur fir, acela daruit o clipa de Bunul Dumnezeu pentru o alegere finala...
Restul opiniilor dvs. sunt neconforme cu realitatea acestei patologii, ma iertati de franchete.
Daca nu sunteti alcoolic aflat in terapie, va anunt respectuos ca nu intelegeti bine conditia alcoolismului, oricate articole ati citi pe acest subiect. Alcoolismul e cunoscut cel mai bine, ca conditie patologica, de catre alcoolici. Nicidecum de catre medici sau de alte categorii de oameni. Tocmai din acest motiv, alcoolicul e tratat cu succes doar de catre alcoolici, restul (medic, psiholog, preot) fiind adjuvante.

Stimata doamna,
terapia alcoolismului si a altor boli spirituale, nu se face la televizor.
Aceea e isterie, doamna. Nu terapie.

Parintii sunt impotriva
 

Asa e, nu se face la televizor.
Totusi, de ce patima betiei este mai cu mot ca alte patimi si se trateaza doar cand a ajuns omul asa, suspendat deasupra prapastiei? Si cine garanteaza ca odata ajuns in aceasta stare mai exista cineva langa el pentru a-l salva?
Ma tem ca sunteti subiectiv de data asta.
Daca vorbim de AA, atunci da, poate aveti dreptate.
Practic insa,exista "n" variante de vindecare. Unii s-au ajutat singuri, altii au fost ajutati.
Dar cele mai bune rezultate au obtinut cei care au fost ajutati de Dumnezeu.Acum, oricare ar fi situatia, indirect tot de Dumnezeu suntem ajutati.
Sfantul Siluan Athonitul, precum faceau multi rusi, consuma pana la doi litri de vodca pe zi.
Dar credinta si Dumnezeu l-au ajutat (prin harul Duhului Sfant) sa uite de aceasta patima.
Deci, dupa parerea mea, cel mai mult ajuta credinta, prin spovedanie deasa, care il intareste pe alcoolic sa reziste fara bautura. Si cand acesta va fi intarit de Duhul Sfant nici nu va mai simti vreodata nevoia, uitand si ca a fost vreodata alcoolic. Dar, ce te faci ca in general betivii nu au credinta? Si nu doresc sa se schimbe?Si atunci trebuie sa fie cineva langa el sa il sustina si sa se roage pentru el. Si aceasta este o solutie. Tu spui ca ajuti pe altul prin propria experienta.Si acest lucru este bun. Dar nu il generaliza.Sunt oameni si oameni si situatii si situatii.
Un alt exemplu este cel al lui Serafim Rose,calugar ortodox in America, de origine tot rus, care ajunsese pe la tot felul de religii, consumase droguri, alcool, devenise homosexual, adica vazuse iadul cu ochii lui, dar s-a intors la Dumnezeu printr-o intamplare minunata, fara interventia niciunui om.
Despre viata si invatatura acestora cititi pe net, daca doriti. Merita, mai ales Sfantul Siluan Athonitul.
Iti (va)doresc numai bine sa va dea Dumnezeu!

Linisteste-te Simo si serveste o bere:
https://www.youtube.com/watch?v=Bf_z_7B4Ifw

Parintii sunt impotriva
 

Si da si nu.
Ar trebui sa existe fericita situatie in care lumea asta sa dea periodic cate un betiv vindecat si cate un pacient de vindecat. Realitatea este ca cel ce randuieste totul,cine si cum se vindeca, este Dumnezeu, care trimite si ajutorul si vindecarea, desi majoritatea dintre noi nu realizam acest lucru.
Noi nu avem capacitatea de a privi in ansamblul ei toata problematica situatiei, sa depistam cauzele, efectele, sau metodele de rezolvare.
Dar daca dvs ati ajuns acolo unde sunteti, ajutati pe cat va sta in putinta, fiind convins de ceea ce faceti. Numai sa nu-l scoateti pe Dumnezeu din ecuatie.
Si, poate stiti ca boala de care sufera alcoolicul este de fapt codependenta. Deci aceasta este boala care trebuie tratata si de care trebuie sa se tina seama pentru a ajunge la radacina bolii. Caci chiar daca nu mai bea, codependenta ramane, schimband o patima cu alta, fara a iesi radacina raului din om. De aceea se spune ca alcoolismul nu este vindecabil, deoarce nu se trateaza bola care trebuie, ci doar un efect al ei.

Sunt nedumerit....
A fi codependent inseamna, pentru dvs, a schimba o boala/patima cu alta???
Credeam ca se refera la partenerul celui cu adictie manifesta, ma iertati de ignoranta....

Igore imi place mult rraspunsul tau frate,mult!Imi plac mult oamenii care simt alaturi de altii.Adica vorrbe peste te miri cate vorbe ,darr cand simti alaturi de altul/altii e fantastic.La un moment dat te-am judecat undeva pe aici frate.Daca simti si esti fierbinte ptr altii frate, orrice alte lucruri,orrice defecte devin mici sau dispar.Domnul sa te binecuvinteze!

Bublisor@
Dumnezeu spune sa nu facem tesaturi din lucruri diferite, gen in cu bumbac, sau in cu canepa.Darr in acelasi timp Dumnezeu leaga lucrruri diferrite si le tese intr-un fel stiut doar de el si iese ceva deosebit.In zi de astazi cand in aceasta lume e multa superrficialitate, e bine cand iti pui intrebarri si in acelasi timp vrei sa
continui, chiar daca la un moment dat esti mai sus ca potential social ca si el,
putand ajunge medic .Personal in situatii dinastea cred ca e bine sa nu se amane nunta .Da, apar multe incercari si una cea mai mare cand un parinte sau poate ambii sunt impotriva.
Uneori din parinte iubitor de alcool sau alcoolic, pot iesi urmasi care sa il
deteste sau macar stiu sa se infraneze cand stiu cat rau le-a facut lor ca si copii,
alcoolul baut de tata.
E mare lucru ca mai intalnesti tinerri care vor sa lupte impreuna cu
problemele care vor apare.

Am avut o matusa care era mai saraca decat viitorul sot.Parintii lui nu au vrut-o
caci nu avea atat de mult pamant ca si ei.Era acum vreo 50 de ani.Atunci asa se
punea problema casatoriei.El nu s-a mai dus la parrinti acasa pana nu au acceptat-o
si pe ea, a zis:"Daca pe ea nu o vreti nici eu nu mai vin acasa!"Ma rog au lucrat ce
au putut si s-au luat peste voia lor.El nu s-a mai dus fara ea acasa la
parinti,pana cand nu au acceptat-o si pe ea.Ma rrog pe vremea aia de obicei pe la
18 ani erai independent cat de cat.Au stat in chirie si s-au descurcat cum au putut.Si fata asta, mai tarziu a avut grija cum trebuie de batrani astia(parintii lui).Ea o femeie de nadejde harnica ca "spirtul" cum zicem noi in zona.

Dragostea adeavarata trece peste multe lucruri.Oameni diferiti care se completeaza
bine imprreuna.
Sunt extrem de pornit impotriva idei de stat impreuna, fiindca usor apare o cearta si urgent se strica o relatie din asta.Sunt ptr casatorie ca asumare a unor responsabilitati imprreuna,a unor simtiri si trairi impreuna.
Domnul sa va dea gandul bun!

Doamne ajuta! Ca sincer nu stiu in ce parte sa o mai iau,il iubesc mult dar dupa ce s.a discutat aici stau si ma gandesc daca nu voi gresi mergand mai departe in aceasta relatie. Oare e persoana potrivita pt mine? Oare parintii mei il vor accepta vreodata? Oare placerea pt alcool ne va afecta mai tarziu intr.un mod urat? Sunt multe intrebari care nu imi dau pace si sincer va spun ca nu mai stiu de mine si ce imi doresc cu adevarat.

Trebuie să vorbești cu el despre toate frământările astea și să rezolvați împreună toate. El trebuie ajutat să conștientizeze problema cu alcoolul, pentru că sunt convins că nici măcar nu știe că e o problemă. Apoi, nu toate depind de tine. Nu știm dacă el vrea să vă căsătoriți, dacă e pregătit să ducă o viață de familie cu toate responsabilitățile ei.

În primul rând, însă, ar trebui să mergi la un duhovnic, atât pentru spovedanie (că tot suntem în post, cât și pentru sfat cu privire la viața voastră). Dacă te duci cu inima pregătită, ai toate șansele să pleci mai limpezită de la biserică, să înțelegi mai limpede care este calea pe care o aveți de urmat.

Dacă vă veți hotărî să vă căsătoriți, dacă și el vrea foarte mult asta și e dispus la niște eforturi pentru voi, poate că va câștiga în timp și inima părinților tăi.

Subscriu la ceea ce a spus CristianR.Trebuie discutat concret si sincer adica trebuie constientizat ca trebuie niste eforturi comune si mai ales daca vrea si el casatoria cu adevarat.
Doamne ajuta!

Intai si-ntai, faptul ca tu ai intrat aici sa intrebi: "Oare ce o fi in inima mea?" ne lamureste si pe noi si pe tine ca nu e nimic.
Aici se demonstreaza cat pret pui tu pe gura lumii, care te conduce cand esti nehotarata.
Nu te mai pacali ca il iubesti, chiar daca pe el il mai duci cu zaharelu'!

Cred ca tu trebuiesti constientizat ca nu e nicio problema.
Singura problema e ca lui Bublisor nu i-a picat bine ca el s-a ametit cu prietenii si nu cu ea, iar tastatura i-a sucit reprosu'.

Ma rog Bunului Dumnezeu sa ne judece si pe noi cu aceeasi masura cu care l-am judecat pe el.

Nu ai o perspectiva realista asupra iubirii, dar teoretizezi aiurea.
Oricum, probabil e vorba de un trol.

Cred ca cel mai bine este sa faceti cum va spune mintea si inima, fara a va lasa influientata de nici o alta persoana!
Iar daca exista anumite indoieli ori nemultumiri legate de comportamentul prietenului dumneavoastra, cel mai bine este sa le discutati numai cu el, sa-i spuneti deschis si sincer ce simtiti fata de el, ori ce va nemultumeste la el.

Iar daca spuneti ca il iubiti mult, atunci evident ca veti merge mai departe impreuna cu el! Dar toate îndoielile trebuie discutate si spuse deschis, deoarece daca incercati sa bagati sub pres unele nemultumiri, ele vor ramane in sufletul dumneavoastra si la un moment dat tot vor iesi la suprafata!

Iar chestia cu daca parintii dumneavoastra il vor accepta vreodata- asta trebuie sa fie ultima dumneavoastra grija!

Nu prea stiu cum sa pun problema,pt ca mi.am mai exprimat nemultumirea mai demult legat de alcool si raspunsul lui a fost ca atata timp cat nu se imbata si nu ma deranjeaza cu nimic nu intelege ce am impotriva. Inainte nu consuma chiar atat de des,dar acum incep sa ma ingrijorez. Iar faptul ca ii voi atrage atentia sigur il va supara si voi da curs unor discutii mai mari.

Mai dar tu stai cu el pt ca il iubesti sau pt relatii sexuale ? Il iubesti sau il iubesti pt ca faci sex cu el ?

Parintii sunt impotriva
 

Subscriu la ce ati spus. Cu siguranta ca daca lucrurile vor merge bine atunci si parintii fetei se vor imbuna.
Prudenta mea insa a constat in faptul ca unii dintre noi se angajeaza la lucruri ce ii depasesc, fara macar sa se gandeasca la asta.Iar asta denota superficialtate si labilitate. Desigur, vor capata experienta pe parcurs, cand se vor lovi de greutati. Astfel unii dintre noi invata mai repede, altii poate niciodata.
De aceea cel mai bine ar fi sa nu existe abateri de la niste norme pe care le-a lasat Dumnezeu, numite porunci, si care nu doar ca nu ne fac rau, ci din contra, ne apara de tot raul daca le implinim. Si una dintre porunci si prima pentru copiii nostri este pastrarea fecioriei. Dar ma tem ca intru in niste sfere care nu mai au valoare si sens nici macar pentru cei asa-zis credinciosi.
De aceea recomand fetei, nu sa se casatoreasca "urgent", cum spune cineva, nici sa nu se casatoreasca, ci sa se puna pe studiu, pe invatat, cercetat, si dpdv medical, dar si duhovnicesc tot ce tine de cupluri, de relatiile dintre barbat si femeie, cu responsabilitati si consecinte.
Iubirea este de doua feluri : lumeasca si divina.
Noi iubim lumeste, adica din infierbantarea sangelui, mai mult trupesc.Altfel cum va explicati ca de la "iubire" infocata se ajunge brusc la ura?!
Adevarata iubire este aceea care ramane neatinsa in urma oricaror vicisitudini, care nu se mai vede pe ea, ci doar pe cel iubit si-i doreste aceluia mantuirea. Insa pentru a dori mantuirea cuiva trebuie sa stii ce inseamna mantuire. Iar acest lucru se intelege extrem de greu, nu doar in privinta celuilalt, ci chiar raportat la noi insine.Doar iubirea plina de har dumnezeiesc ne poate ajuta sa ramanem statornici in a-l iubi pe celalalt oricat de jos ar cadea acesta.
Un cunoscut filozof existentialist crestin francez, Gabriel Marcel, spunea : Cand spun "te iubesc" spun ca tu nu vei muri niciodata "( adica cred in mantuirea ta, nu concep sa mergi in iad). Si mai spunea ca iubirea nu se arata decat in moarte, adica atunci cand mori pentru celalalt. Si il avem exemplu pe Hristos.
Acest filozof Gabriel Marcel a fost citat de marele teolog roman Dumitru Staniloae in tezele sale teologice si dogmatice in care arata cum trebuie sa fie relatia de iubire dintre oameni.
Este greu, aproape imposibil pentru un om sa atinga acest deziderat, dar nu imposibil daca avem credinta tare si-L luam ca ajutor pe Dumnezeu, care duce totul la implinire.
Cam de la aceasta idee ar trebui sa se porneasca, nicidecum de la ideea ca timpul, sau Dumnezeu, sau eu cu puterile mele si iubirea mea lumeasca mare si tare le voi rezolva pe toate. Este un fel de a te arunca in neprevazut.
Deci tot ce trebuie sa faca fata noastra este sa cunoasca in mod real situatia, sa stie ce vrea, sa se cunoasca cat de cat pe ea insasi si daca se va hotari sa nu mai incalce poruncile si sa isi asume crucea, oricat de grea ar fi, atunci poate sa nadajduiasca si in ajutorul lui Dumnezeu si toate problemele se vor rezolva.
Daca insa nici nu va inceta cu concubinajul si va ajunge sa se casatoreasca nespovedita si fara implinirea niciunui canon dat de preot pentru trairea in desfrau mai multi ani, atunci nu-si va atrage ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor care doresc doar moartea sufleteasca si trupeasca a omului.
De aceea, sa aiba rabdare, sa vada daca poate sa nu mai pacatuiasca cu desfranarea de acum incolo, adica sa pastreze curatia trupeasca, pentru a da dovada ca doreste si este in stare sa aiba in primul rand o relatie cu Dumnezeu, nu doar cu un barbat care pretinde ca o iubeste.
Sa vada pana unde tine iubirea lui, daca nu cumva o iubeste doar ca pe ceva necesar si la indemana, dar practic secundar, nefiind in stare sa faca nici cel mai mic sacrificiu pentru iubita lui, deoarece orgoliul de barbat este inestimabil si prioritatile sunt cu totul altele in viata lui. Haideti sa nu fim ipocriti si sa recunoastem adevarul. Un barbat care sa iubeasca cu adevarat a devenit rarisim in ziua de azi.
Altfel, ce rost mai au toate aceste discutii, ce rost mai are sa ceara sfaturi... in iubire!?
Eu zic ca a facut bine ca a cerut sfat, deoarece constiinta ei nu era impacata, iar acum are la ce se gandi si sunt convinsa ca unele erau gandurile ei cand a intrat pe acest blog si cu alte ganduri va pleca de aici.
Ii doresc si ei si voua numai bine sa va dea Dumnezeu, ajutor in tot ce faceti si mantuire!

P.S. Exista o carte a lui Paul Evdokimov despre casatorie.

Și asta, însă poate că înseamnă și „tu nu vei muri niciodată pentru mine; atâta vreme cât sunt viu și iubirea mea e vie”.

Nu avem adesea ocazia să murim pentru celălalt. Dar a muri e de mai multe feluri: să mori ție pentru el. Iar că iubirea „nu se arată decât în moarte” ar putea însemna și că transcende moartea. Când te confrunți cu moartea celui pe care-l iubești, tu continui să-l iubești după moartea lui și îl înveșnicești în tine însuți. Bineînțeles, nu mă substitui iubirii mântuitoare a lui Hristos.

Bune sfaturi duhovnicești ați dat. Atunci când astfel de sfaturi, însă, nu sunt primite în familie, din vreme, tinerii nici nu au cunoștință despre păcat; nu știu că trebuie să țină la curăție până la nuntă, pentru că ce văd în jurul lor e cu totul altceva. Și atunci, când ajung la preot, nici nu înțeleg cu ce au greșit și pentru ce sunt pedepsiți. E normal să ți se spună înainte ce să nu faci și abia apoi să primești pedeapsă, dacă n-ai ascultat.


Se numește Taina iubirii.