Din Filocalia 12

„De nu va veti intoarce si nu veti fi ca copiii, nu puteti intra in imparatia cerurilor” (Mt. 18, 3)
„Faceti-va ca pruncii de curind nascuti, dorind laptele cel duhovnicesc si neviclean, ca sa cresteti prin el” (I Petru, 2, 2).

Dar care este lucrul copilului?

Copilul, de este lovit, plinge, iar cu cei ce se bucura cu el, se bucura.

De este ocarit, nu se minie si de e laudat, nu se mindreste.

De-l cinstesc pe altul mai mult ca pe el, nu pismuieste.

De sint luate lucrurile lui, nu se tulbura.

De-i iau ceva din mostenire, nu stie.

Nu se duce la judecata cu cineva.

Nu uraste pe vreun om.

De este sarac, nu se intristeaza.

De este bogat, nu se trufeste.

De vede femeie nu o pofteste.

Placerea si grija nu-l stapinesc.

Pe nimenea nu judeca, pe nimenea nu stapineste, pe nimeni nu birfeste, nu rivneste ceea ce nu cunoaste, nu ride de chipul aproapelui, nu dusmaneste pe cineva, nu se preface, nu cauta slava lumii acesteia, nu cauta sa adune bogatie, nu e iubitor de arginti, nu se face indraznet, nu se cearta, nu invata cu patima, nu se ingrijeste de cineva.

De-l dezbraca, nu se intristeaza, nu tine la voia sa, si nu-i este frica de foame, nici de cei vicleni, nu se teme de fiara, nici de razboiu.

De se porneste vreo prigoana, nu se tulbura.

Asa este cel despre care a spus Stapinul nostru Iisus: „De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii acestia, nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu” (Mt. 18, 4).

de aici: http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/12/18/dar-care-este-lucrul-copilului/

:)Despre raspunderea celor care apartin Bisericii

"Apartii Bisericii lui Dumnezeu sau obstii credinciosilor in Hristos; aceasta Biserica este Trupul cel Unul al lui Hristos si Hristos Dumnezeu este Capul ei. Esti oare membru vrednic al acestei obsti, duci oare o viata sfanta, te caiesti neincetat, cauti sa-ti indrepti inima si viata, naravurile, gandurile, simtamintele, intentiile, nazuintele, intreaga ta purtare? Esti oare un madular al ei viu sau mort ? Oare te vor primi Sfintii, cand vei trece din aceasta viata vremelnica la cea vesnica ? Nu te vor lepada ca pe un madular putred, urat mirositor, netrebnic ? Nu va fi oare partea ta cu cei lepadati de Dumnezeu ? Grabeste-te sa mai indrepti ceva, sa-ti indrepti toata purtarea ta. Ti s-a dat vreme pentru aceasta" - Sfantul Ioan din Kronstadt

Despre bucurii si necazuri si despre intelepciune - Sf. Vasile cel Mare -

"Definitia inteligentei este dubla: intr-un sens, inteligenta este pazire a folosului propriu in uneltirea fata de aproapele, iar aceasta unel*tire este a sarpelui care isi pazeste capul sau. Aceasta pare a fi o vicle*nie a moravurilor care descopera cu ascutime folosul propriu si care vatama si prada pe cei mai curati cu mintea; si asa este inteligenta cea nedreapta a administratorului, a iconomului.

Iar adevarata inteligenta este cea care face deosebirea celor create si a celor necreate, prin care cel care o urmeaza si o are, nicicand nu se va lipsi de faptele virtutii si nici nu va intra sau nici va fi prins de prapastia raului."

Cum sa traim crestineste in lume

“De vei trai dupa trup, iti vei pierde si sufletul si trupul; iar daca vei trai dupa Dumnezeu, pe amandoua le vei mantui.”- Sfantul Serafim de Sarov - "Randuieli de viata crestina"

Sf. Serafim Sirov
 

“Nu trebuie sa-ti deschizi inima in fata altora fara trebuinta. Dintr-o mie se poate gasi numai unul care ar fi in stare sa pastreze taina ta. Si cand noi insine n-o pastram in sufletul nostru, putem nadajdui ca ea ar putea fi pastrata de altii? Cu omul simplu trebuie sa vorbesti despre lucrurile omenesti, iar cu omul inzestrat cu intelepciune duhovniceasca trebuie sa vorbesti despre cele ceresti“.

"Incepatorul biruieste iubirea de placere, cel din mijloc, iubirea de argint si cel desavarsit, iubirea de slava". (Filocalia VI)

Despre rugaciune
 

"A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.

Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.

Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios." (Parintele Arsenie Boca )

Sa iubesti...
 

"Să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să ănduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! "

Pr. Iustin Parvu- Man. Petru- Voda

Parintele Paisie ( Aghioritul) mi-a spus...
 

" Cel care te nedreptateste este binefacatorul tau si de aceea trebuie sa-i trimiti daruri si
sa-l iubesti ca pe un binefacator.

Celui care iti face bine, ii esti dator si in cealalta viata, dar si in aceasta.

In timp ce acela care te nedreptateste iti face o binefacere, iti face o depunere in casieria dumnezeiasca, depunere pe care o vei gasi cand vei pleca in cealalta viata."

- - - -

"Chiar si iadul l-a ingaduit Dumnezeu din dragoste, pentru ca pacatosul si cei asemenea lui sa mearga in el si sa se "mangaie". Caci acestia chiar si in Rai de i-ar pune Dumnezeu, tot ar suferi.

Inchipuieste-ti ce ar simti cineva care nu-L iubeste pe Hristos, daca ar participa la o nesfarsita Sfanta Liturghie. S-ar ingreuna, s-ar plictisi si ar suporta cu greu aceasta. Este ca si cum ai lua un tigan si l-ai baga intr-un palat imparatesc foarte frumos. Dar aici toate
i-ar fi necunoscute, nu va sti cum sa le foloseasca, nu se va putea misca in voie, s-ar dezorienta, s-ar simti stingherit, s-ar mahni, nu s-ar putea intelege cu cei din palat; nu ar fi satisfacut, ci mai degraba ar suferi."

- - - -

" Daca celalalt este escroc, om rau si lenes, trebuie sa-i dau milostenie?

-Oare noi meritam toate aceste daruri si milostenii pe care ni le da Dumnezeu? Sau placem noi lui Dumnezeu? Si cu toate acestea, El ne miluieste.

Trebuie sa ne placa de cineva ca sa-l ajutam? Ce spune psalmul?
-Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre ne-a rasplatit noua.-"

"Cea mai buna predica a unui preot este tacerea." (un coleg de facultate)

"Omul intelept graieste tacerea." (avva Isaia Pustnicul)

Rugaciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul-de care avem mare nevoie azi
 

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară , zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

(din “Sfinte rugăciuni ale creştinului ortodox“, Mănăstirea Sihăstria Putnei, 2006, sursa online: http://amcuce.wordpress.com)

"Dracii se invaluie si se acopera pentru o vreme in viclesugul lor, ca doar isi va lasa omul sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se intampla aceasta, sar dintr-odata asupra bietului suflet si il rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici decat bietul suflet, il pravalesc fara mila in pacate mai grele ca cele dela inceput, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strajuim inima, davarsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, impiedicam rautatea vrajmasilor". (Isaia Pustnicul)

Se spune in Pateric despre unul care s-a dus intr-o manastire si unii l-au chemat la masa si s-a dus sa manance si el impreuna cu obstea manastirii. Dar cineva de acolo a zis: "Cine l-a chemat pe acesta la masa? Ia dati-l afara!". Si l-au dat afara. Si omul s-a dus. Dupa aceea s-au gandit altii: mai, nu-i frumos sa-l scoti pe om de la masa. Chemati-l iara. Si s-au dus sa-l cheme. Si a venit omul si a stat la masa. Si l-au intrebat dupa aceea unii: "Ce-ai gandit tu, in gandul tau, cand te-au dat afara si te-ai dus si te-au chemat inapoi si ai venit? Altul ar fi zis: ce ma chemati acuma, dupa ce m-ati dat afara?". Si stiti ce a zis? A spus: "M-am gandit sa fiu ca un caine pe care cand il alungi se duce si cand il chemi se intoarce".

Citate diverse din Sfintii Parinti
 

Cea mai frumoasa podoaba- zambetul.
Cea mai mare bucurie- aceea de a darui altora.
Cel mai puternic mijloc de comunicare- rugaciunea.
Cea mai importanta prezenta in viata omului- DUMNEZEU!

Un mesaj de neuitat!
 

Un mare preot mi-a povestit odata ceva care m-a facut sa nu uit pana astazi, si vreau sa aflati si voi toti. " Un om care era mereu ocupat cu treburile lumesti nu fusese demult la Biserica, in Casa Domnului. Cu multe lacrimi catre Domnul s-a rugat Ingerul sau pazitor , si iata intr-o zi, dupa multi ani, acest om intra in Biserica. S-a apropiat de o icoana si se ruga in taina, in acest timp vine o batrinca si ii spune cu repros ca nu se cade ca un barbat sa stea in partea stanga,ci in partea drapta. Tacand si rusinat acest om se duce intr-un colt mai retras in partea drapta si isi face semnul Crucii. in acest timp o alta batrinica observa cum isi face semnul crucii se apropie si il arata cum se face ,ca nu se face corect asa in vant si repede. Sarmanul om si de data asta rusinat si cu mustrari de constinta ,trist se uita in jur...tristetea si dezamagirea il cuprinsese simtind ca nu gaseste iubire aici...si numai gandindu-se asa ca se apropie o alta batrinica si il cerata de ce nu se inchina la icoana si nu le saruta...Sarmanul om nemairezistand a iesit din Biserica si s-a asezat pe o banca.
In acest timp simti o mana calda pew umarul sau ,cand se intoarse il vazu pe Mantuitorul Iisus Hrisots: "DE ce plangi?-il intreaba Iisus."
La care sarmanul om ii raspunde :"CUm sa nu plang Doamne Iisuse Hristoase daca m-au alungat din Biserica."
Iisus Hristos trist cu blandete Ii raspunse: "Pe mine demult m-au alungat."

Cand mi-a povestit aceasta preotul mi-au dat lacrimile.
Am vazut si eu asemenea observatii de la batranele prin Bisericile noastre.
Dumnezeu sa le ierte ca nu prea isi dau sema ce fac.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
DOAMNE AJUTA!

Sfantul Ioan Scararul
 

“Nu este nimic mai sarac decat capul care face filosofie despre Dumnezeu, fara Dumnezeu” –
“Nu vorbi nimic despre Dumnezeu din cele ce nu le-ai invatat de la El insusi.”
“Este foarte primejdios sa vorbesti despre Dumnezeu, ceea ce iti vine in minte, oricat de adevarat ti s-ar infatisa cale vorbite. Cuvantul adevarat despre Dumnezeu, este numasi cuvantul lui Dumnezeu”

“Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre. (…) Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mamanca suficient, la cina fii moderat. Dar un trup care este epuizat de penitenta si de boala trebuie intarit printr-un somn moderat, hrana si bautura moderate indiferent de perioada de timp“.(Sfantul Searfim de Sarov)

Doamne ajuta!
 

" A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de omul insusi, pentru ca Dumnezeu e pretutindeni."
Sfantul Ioan Gura de Aur
"Daca il iubesti sincer pe Dumnezeu si vei ramane cu tarie in aceasta dragoste, nici o patima nu te va stapani."
Sfantul Simeon N. Teolog
"Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata."
Sfantul Maxim Marturisitorul

"Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat atunci cand se apleaca si ii intinde o mana pentru a o ajuta sa se ridice".

La mulţi ani, amatyyy, căci azi e ziua ta! Ai multe postări de folos pe acest topic, peste care am dat întâmplător...

Este pentru prima data cand intalnesc aceasta rugaciune deosebita a Parintelui Paisie Aghioritul. Din cartea despre viata Parintelui, am aflat ca avea inima milostiva si priveghea nopti intregi rugandu-se pentru toti cei ce se aflau in mari nevoi. Suferea pentru toti acesti oameni, dar mai ales pentru tinerii ce apucasera pe cai gresite, pentru cei ce se drogau, pentru copiii necajiti. Daca nu putem sa imbracam pe cel gol, sa hranim pe cel flamand, sa consolam pe cel in suferinta, macar sa rostim aceasta rugaciune pentru semnenii nosti aflati in suferinta.

Sfantul Vasile cel Mare - despre lumea care uita de Dumnezeu
 

Lumea care uita de Dumnezeu, fratilor, este stapanita de nedreptate fata de aproapele si de lipsa de omenie fata de cei neputinciosi, dupa cum spune dumnezeiescul Apostol:

Dupa cum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, i-a lasat Dumnezeu la mintea lor cea necercata ca sa faca cele ce nu se cuvin, plini fiind de toata nedreptatea, de rautate, de lacomie, de raca, plini de invidie, de ucidere, de vrajba, de viclenie, de narav rau, barfitori, graitori de rau, uratori de Dumnezeu, batjocoritori, mandri, semeti, izvoditori de rele, neplecati parintilor, neintelegatori, lipsiti de dragoste, nemilostivi. (Rom. 1, 28-31)