Ceva informatii sunt aici:
http://lazypawn.com/wordpress/tag/abiogeneza/

Nu stim prea multe despre abiogeneza insa se pare ca universul in anumite locuri este prin de materie organica (Titan de exemplu este plin de metan si altii compusi ce includ carbon si hidrogen) care se pare ca sta la baza primelor structuri moleculare ce se auto reproduc. De asemenea prin spatiu zboara tot felul de pietre de gheatza (cometele). Un dintre sateletii lui Jupiter are suprafata formata din gheata.

Ingredientul "minune" al teoriei autocrearii vietii din elemente chimice si al teoriei evolutiei: timpul.
Acu ceva ani si eu credeam ca trecerea timpului poate crea viata respectiv sa faca schimbari majore in materia vie.
Vezi in laborator cum, in anumite conditii, elementele chimice simple ajung tot mai complexe (organice); aplici regula de trei simpla pentru o perioada de timp mult mai lunga, si, abracadabra, apare viata...
Sau aplici regula de trei simpla la adaptarea la mediu a organismelor (numita "microevolutie") raportata la perioade foarte lungi de timp si, voila, uite TE.
Problema e ca, fiind pe perioade asa de lungi de timp, sunt practic imposibil de demonstrat prin observare directa (sau chiar prin experiment controlat in laborator). Iar dovezile obtinute prin fosile sunt putine (vorbesc de cele reale nu falsificate) si interpretabile.
Se teoretizeaza, atat. Dar sunt prezentate intr-un "ambalaj" frumos si ca ceva normal acceptat de catre massmedia actuala, care numai impartiala nu e.
Un academician francez, care din ateu comunist a ajuns credincios crestin, a spus asta: "teoria creatiei a avut nevoie la inceput doar de o minune, teoria evolutiei are nevoie de cate o minune la fiecare microsecunda".
Dar ce sa-i faci, daca vrei sa il negi pe Dumnezeu, te agati de orice "fir"...
Vei gasi "dovezi" si vei crede tot ce spun oamenii de "stiinta", atata timp cat sunt anticrestine/i. Si bineinteles vei ramane surd la tot ce zic crestinii impotriva, oricat de just ar fi, ca, de, ei sunt cei care trebuie "combatuti".
O stiu prea bine, din experienta proprie (multi ani). Cat radeam de asa-zisii prosti care credeau in Dumnezeu... Abia asteptam cu sufletul la gura sa avanseze stiinta ca sa avem ca in Star Trek...

ai şi o concluzie?

Ce subtil ai fost!
:))

Da, subtil :D

Concluzia...
La "baza", un ateu nu e definit de lucruri ca teoria evolutiei ci de mandria lui de "self made man". TE e doar ceva de suprafata. Chiar daca s-ar demontra vreodata ca nu e viabila, va cauta altceva. Singura conditie e ca acel "altceva" sa fie diferit de cel crestin.
Pe de alta parte credinta unui crestin nu consta in faptul ca vede teoria evolutiei ca avand probleme. Ca si la ateu, e ceva inradacinat adanc in suflet. Daca ar apare noi dovezi la TE sau chiar daca ar apare o teorie mai buna, un crestin adevarat tot nu va fi interesat, pentru ca ceea ce-l defineste e in cu totul alta "sfera".

In aceste conditii un dialog intre cele 2 "parti", de exemplu despre originile vietii pe Pamant, e clar nu va avea multe sanse de a rezolva ceva. Pentru ca se discuta numai lucruri de "suprafata".
Dar nu inchid nimanui gura, sunt liberi sa incerce. Eu doar mi-am exprimat parerea.

nu am înţeles mesajul ei exact.
iar finalul cu Star Trek a fost demential.
orice fan ştie că în afară de călătoriile interstelare, viteza warp şi teleportare, majoritatea tehnologiilor prezentate, atunci SFuri, astăzi fac parte din cotidian.
în plus, îmi plac poveştile cu atei militanţi care devin creştini înfocaţi ;)

uau ... cum m-ai citit :)
vorbeşti de parcă religia nu s-ar fi adaptat niciodată.

Nu vorbeam neaparat de acele tehnologii ci de stilul de viata din Star Trek, in care toti din Federatie erau uniti, aveau scopuri definite in viata, nu mai aveau religii ori, daca mai aparea una pe undeva, se demonstra rapid ca e o prostie etc. O viata fericita si productiva.
Asta m-a atras in primul rand la Star Trek.
Dar e o iluzie, o utopie. Asa ceva nu va putea exista vreodata in societatea omeneasca.

Iar ce priveste faptul ca vezi ce mi s-a intamplat mie ca o "poveste", nu ma mir. M-as fi mirat mult mai mult daca nu ai fi facut-o.
Sunt curios, cate cazuri de crestini infocati ce devin atei militanti le-ai considerat "povesti"? Intrebarea e retorica. Pentru ca evident nu ar fi in interesul tau sa le definesti asa...

Daca vorbesti asa, in ironie, singur arati ca esti definit de asa ceva. Eu doar am spus ceva la modul "general". Evident niciun om nu e definit asa de simplu. Dar la baza ateului sta asa ceva.
Iar in ce priveste ca religia s-a adaptat, poate vorbesti de altele, nu de cea crestina ortodoxa. Si, oricum, faptul ca in istoria omenirii s-a mai schimbat cate ceva in religia crestina ortodoxa, se numeste "imbunatatire" nu "adaptare".
Dar daca vrei sa spui ca nu crezi, iar nu ma mira.

Eu tocmai mi-am spus parerea ca discutia oricum nu va avea sanse sa rezolve ceva, tu vrei sa vorbesti in continuare. Be my guest. Am lucruri mai bune de facut in viata decat sa continui o discutie "sterila".

Eu credeam ca la "baza" ateului sta dezamagirea ca Dumnezeu nu e prezent in viata sa si de aici convingerea ca nu exista. La unii dezamagirea e atat de mare incat se transforma in revolta impotriva tuturor care l-au "prostit" inca de mic ca Dumnezeu exista, iar el si-a pus speranta in El, ajungand insa la concluzia ca totul e desertaciune, o desertaciune a desertaciunilor.

O parte din atei incep cu asta dar mai devreme sau mai tarziu ajung la mandria respectiva.
Din cauza acelei mandrii, chiar daca s-ar arata Dumnezeu la toti oamenii, ei tot nu ar vrea sa aiba de-a face cu el.

Mai degraba nu l-ar recunoaste. Daca ei se inchid complet, se blindeaza cu convingerea ca Dumnezeu nu exista, atunci indiferent de cum le apare Dumnezeu in elementul memoriei, al perceptiei, al anticiparii, nu va fi Dumnezeu pentru ei, ci vor cauta diverse explicatii rationale. Aud tot timpul din partea ateilor: daca Dumnezeu exista, vreau sa se arate, dar niciunul nu-si pune problema cum se (poate) arata Dumnezeu.

Posibil si asta, dar ambele motive nu se exclud total unul pe altul.
Problema e ca vor ajunge sa VREA sa nu existe, sa nu aiba nimic de-a face cu el, sa nu fie datori lui Dumnezeu pentru viata lor. In inima lor nu-l doresc pe Dumnezeu. Si Dumnezeu exact dorinta asta le-o va implini, desi nu in felul in care isi inchipuie ei.

Nu imi place sa raman incurcat. Asa ca hai sa ma descurc: care e probabilitatea si cum se poate ca o "adunatura" de atomi sa devina constienti de ei insisi?[/quote]

Si iar revin la probabilitati: care e probabilitatea ca elementele respective sa se fi combinat in ordinea respectiva? Si care e probabilitatea ca evenimentul respectiv sa se repete? E o problema simpla de statistica si teoria probabilitatilor.

Ma scuzi, dar dimpotriva, Dumnezeu exact impotriva acestei dorinte va lucra, adica spre schimbarea acestei convingeri ca sa-i mantuie si pe ei:
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)
Poate ca incheierea frazei tale spre asa ceva vrea sa lase de inteles.

Da, bineinteles, sunt de acord, dar eu vorbeam de ce se intampla dupa moarte, cand nu se mai poate schimba nimic in aceasta privinta. In timpul vietii n-au vrut pe Dumnezeu, oricat a lucrat Dumnezeu impotriva acestei dorinte, dupa moarte n-are cum sa le dea altceva decat ce au dorit - lipsa de Dumnezeu.
Oricum prefer sa nu insist pe asta, incep sa ma simt de parca eu i-as judeca si condamna pe atei.

1-Daca vreodata se implinesc toate conditiile ca o reactie sa aiba loc, totdeauna acea reactie va avea loc, iar daca vreodata reactia nu are loc atunci nu s-au implinit toate conditiile; asa a stabilit de la bun inceput Dumnezeu.

2-Dumnezeu stie; de ce trebuie sa stiu si eu? Pentru ca asa vreau eu?
Prima "suma" de atomi constienti se sine au fost cei ai lui Adam si Eva, care au constientizat Iubirea lui Dumnezeu.
Ca sa inteleg mai mult e bine sa fiu deschis fata de puterea lui, adica la orice posibilitate; smerenia ma invata sa nu limitez Iubirea si Puterea Lui.
Da, ma iubeste cu toata puterea Lui, dar nu numai pe mine si pe oamenii de pe Pamant, ci din nemarginita Imparatia Lui.

Asa cum vedem ca acum existam cu totii stiind ca mai intai a aparut logic manifestarea Luminii(Iubirea, Duhul Sfant, binecuvantarea etc), apoi tarana, ca din tarana sa apara "tarana" organica prin evolutie in timp indelungat, putem accepta ca Dumnezeu a creeat toate aceste conditii ca sa se manifeste intr-un tarziu Iubirea Lui prin noi insine si sa ne mantuim(prin Lumina).

Culmea orgoliului ma impiedica sa inteleg ca in infinitul Universului n-ar mai exista conditii similare(sau mai bune) ca pe Pamant; sau sa-L suspectez pe Dumnezeu de incapacitate(ca mine) de a-Si imprtasi iubirea asa cum mi-o cere mie, mereu, si deci, sa nu vrea sa-Si mantuiasca Creatia pe masura puterii Sale.

La fel ca in programele de calculator, Duhul Sfant e activ non-stop in viata noastra fara sa-L vedem pe ecran(campul vizual); El exista in fiecare particula materiala stabilindu-i acesteia non-stop directia de evolutie.

Scuze, am inteles gresit; ai perfecta dreptate.

Nu trebuie sa te scuzi, a fost vina mea ca n-am explicat clar de prima data ca vorbesc despre "dupa moarte"...

Sa inteleg ca incerci sa ne spui ca e posibil ca Dumnezeu sa fi creat si alte "Pamant"-uri cu viata si fiinte ca oamenii...?

Compusi organici simpli s-ar putea sa fie, insa daca spui ca exista extraterestii- fiinte cu constiinta de sine, inseamna ca Dumnezeu a creat si alte fapturi dupa "chipul si asemanarea sa", ceea ce duce la presupunerea ca S-a intrupat si pentru ei si deviem in discutii nefolositoare, la alterarea relatiei cu sacrul, dai la o parte antropocentrismul(hristocetrismul) s.a.m.d. Creatia se mantuieste prin om. Nu punem limite libertatii creative a Lui Dumnezeu, dar nici nu ne indoim de ceea ce ni s-a revelat: toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute (Ioan 15:15)Daca nu ni s-a revelat existenta extraterestilor, inseamna ca informatia nu este in folosul progresului spiritual al omului.

Poate nu identici(ca oamenii), dar, in orice caz, dupa chipul si asemanarea Sa.

Relatia mea cu sacrul nu e depinde de existenta extraterestrilor; este imatur sa gandesc ca invatatura lui Iisus e conditionata de inexistenta extraterestrilor, ca Insusi Fiul lui Dumnezeu este exclusiv al oamenilor.
Presupunerea ca S-a intrupat si pentru extraterestri e vinovata ca impune altor civilizatii asemanarea cu rasa umana pacatoasa ca necesitate a intruparii mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu, iar aceasta izvoraste din orgoliul uman al existentei de sine.

Creatia oamenilor se mantuieste prin om.

Iisus Hristos ne-a facut cunoscut tot ce I-a dat Tatal, dar nu cu exclusivitate de singura civilizatie din Univers.
Ba chiar a spus Iisus apostolilor: "Mai am multe a va spune, dar nu le puteti duce."

Asa cum spui, informatia existentei extraterestrilor nu era atunci necesara pentru mantuirea omului; nici acum nu este, dar nici nu impiedica mantuirea lui pentru ca se smereste.

Interesant...
Ai gasit pasaje in Biblie care sa spuna clar ca Dumnezeu a creat si alte lumi?
Sa inteleg deci ca extraterestrii de care tot auzim in massmedia vin din acele lumi...?

tocmai această concluzie este izvorîtă din mandria omului religios, care nu poate şi nici nu încearcă să înţeleagă cum funcţionează mintea ateului.
asta este mândrie.

diferenţa dintre ateu şi omul religios, este că primul ştie ce i-ar putea schimbă credinţa.
ceea ce este în contradicţie cu ce credeţi voi despre noi.

aşa cum ai pus problema, răspunsul este foarte simplu: nu poate.
de la o simplă adunătură de atomi până la conştiinţa de sine, au trecut vreo 3 miliarde de ani.
iar când a apărut constiinta, organismele nu mai erau de mult timp o simplă adunătură de atomi.

probabilitatea este infimă, aproape nulă.
e ca şi cum ai câştiga la loto, din prima, cu o varianta simplă.
asta dacă ai în vedere un caz singular. şi totuşi se întâmplă.
dar dacă iei în considerare milioanele de jucători ce joacă de fiecare dată?
iarăşi poate să nu câştige nimeni una, două, cinci extrageri la rând. dar la un moment dat cineva câştiga fabulos.
aşa este si cu subiectul nostru, dar la altă scară.

Ce ti-ar putea schimba credinta?

Sunt de parere ca problema nu este abordata pertinent.
Sfanta Scriptura nu este manual de stiinta (astrofizica, medicina, fizica etc).
Argumnete de genul: "mecanica clasica, mecanica cuantica, teoria relativitatii, genetica... ADN, GPS, electronicele" nu sunt bune pentru ca nu scrie in Biblie de ele... sunt ilare, ridicole si elucubrate (si din nefericire unii isi mai bazeaza credinta pe asemenea argumente).

Cum definim extraterestul? Ne limitam doar la viata biologica (fiziologica, inteligent-afectiva)? sau extindem conceptul si la viata duhovniceasca (minte, intelect rational-contemplativ afectiv)?

Conform vietii duhovnicesti stim din Sfanta Scriptura ca Dumnezeu a creat "lumea" ingerilor in "cer" iar ingerii sunt fiinte personale duhovnicesti ce nu au viata biologica (fiziologica, somatica). Numraul ingerilor nu se poate numara de catre om, asa de multi sunt. Speciile (fiintele, natura) ingerilor... este o taina, intrucat nu se poate exprina in cuvnte omenesti. Conform Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii stim ca exista 9 cete (fiinte) igeresti.

Daca ne referim la viata biologica... care ar fi problema din punct de vedere ontologic antropologic hristocentric daca Dumnezeu a dorit sa creeze si pe alte planete viata biologica (la nivel vegetal sau chiar animal)?

De ce nu ne este de ajuns ca Logosul s-a intrupat in om si a intemeiat Biserica in univers pentru om? Daca il consideram pe Iisus Hristos, om adevarat si Dumnezeu adevarat, cauza si scop al existentei unversului atunci nu avem de ce sa ne poticnim... "nu ne vom teme de frica acolo unde nu este frica" (Psalmi).
Daca ne bazam credinta noastra pe Iisus Hristos, pe Sfanta Sa Biserica, pe Sfintele Taine, pe Sfanta Traditie, pe Sfintii Parinti... aunci intelegem ca "viata noastra este ascunsa in Hristos".

Daca insa mai avem inca elemente idolatre in credita (fie idolatrizam planeta pamant, fie idolatrizam timpul si durata temporala, fie idolatrizam materia si trupul... sau sufletul ca existent prin sine si nu prin harul lui Dumnezeu) atunci da... vom "tremura" de frica ca nu cuva ignoranta credintei noastre sa fie dezvaluita de filozofi si de stiinta.

Doamne ajuta.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos sa facem voia LUI si nu pe a noastra.

Sa inteleg deci ca extraterestrii de care tot auzim in massmedia vin din acele lumi...?[/quote]

Sunt de parere ca raspunsul adecvat atat pentru atei cat si pentru cei credinciosi este inechvoc si eshausitv: Adevarul.

Doamne ajuta.

la această intrebare un om de ştiinţă a răspuns simplu: să găsesc fosile de iepure în straturile din precambrian.
este spus simplist desigur.
acum vreun an citeam că în China s-a descoperit un mormant intact, sigilat, din nu ştiu ce dinastie.
în el au găsit, printre altele, un inel.
era acoperit cu sedimente. erau,siguri că acesta va arată identitatea "locatarului".
surpriza a fost când l-au curăţat.
inelul era de fapt un inel cu ceas, pe care scria swiss made, la modă în ani '70.
explicaţia nu a găsit-o. de aceea am zis simplist.

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie.
Omul credincios are ca scop cunoasterea Adevarului si datorita acestei cognitii este incredintat si creste intru Hristos Iisus.
"noi am crezut si am cunoscut ca TU este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6)
"noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut (theoria-vederea duhovniceasca, cognitia duhovniceasca) marturisim"(Ioan 3)
"demult auzisem vorbindu-se despre TINE insa acum TE-a vazut ochiul meu (mintea- vederea duhovniceasca, cognitia duhovniceasca) de aceea ma smeresc pocaindu-ma in sac si cenusa" (Iov 42)

Cum definim credinta? In aceptiuna dvs a celor atei, credinta este ceva fantezist (a crede in Dumnezeu si a crede in Mos Craciun e cam acelasi lucru).

Conform ortodoxiei crestine, credinta are sens de incredintare, incredere (ca in business).
"Credinta este incredintarea celor nadajduite, adeverirea lucrurilor nevazute" (Evrei)

Iisus Hristos, doar dupa ce ii reda vederea orbului din nastere (adica doar dupa ce interactioneaza direct cu el) il intreaba daca crede in Fiul lui Dumnezeu (Ioan cap 9). Deci intai orbul din nastere a cunoscut partea umana a lui Iisus Hristos si nu s-a indoit de ea, si apoi bazandu-se pe aceasta relatie personala a fost incredintat ca Hristos Iisus este si Fiul lui Dumnezeu nu doar Fiul Omului.

Asa este si astazi. Mergem la Biserica la Sfintele Taine avand incredintarea ca putem avea si o relatie personala, directa, inechivoca cu Iisus Hristos si Sfintii Sai... cu Maica Domnului etc.

"Iisus Hristos si ieri si astazi si in veci este acelasi" (Evrei 13,8)

Doamne ajuta.

definiţie dex:
CREDÍNŢA credinţe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ◊ Profesiune de credinţă = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credinţă = într-adevăr.

credinţa în supranatural o consider fantezistă. nu orice credinţă.

şi nu am înţeles de ce nu eşti de acord cu afirmaţia mea.

DEX-ul ce explica conceptul filozofic contemporan, este una, iar notiunea folsita in limbaj teologic este alta. De aceea am considerat imperios necesar sa fac acele precizari.

Spre exemplu cuvantul iubire din DEX si conceptul de iubire din filozofia greaca cu nuantarile lui (eros, agape, filia).

In concluzie definitia din dex pe care o oferiti nu este eshaustiva din punct de vedere teologic, intrucat credinta nu implica certitudinea, siguranta... ci este o chemare, incredintare catre cognitia specifica duhovniceasca.

Faptul ca respingeti gnoseologia teologica si implicit domeniul metafizic... considerandu-le "fanteziste" ma determina sa respect libertatea dvs dar in acelasi timp sa nu fiu de acord cu aceata atitudine, care dupa parerea mea consider ca denota ignorata fata de domeniul metafizic. Desigur sunt multi ingnoranti ai domeniului fizic (stiinta, paradigme stiintifice) si dupa cum observati chiar si pe acest forum nu sunt de acord cu atitudini de acest gen.

Intrucat este reductionista, dupa parerea mea...

Dar eu nu ma refeream de constiinta de sine, cea rationala, precum a omului. Nu. Dar pentru ca un organism sa isi "doreasca" sa supravioetuiasca si sa se reproduca este nevoie de constiinta ca exista. Deci cum adunatura de atomi a reusit asta?

Posibila explicatie
 

Cred ca "extraterestrii" care bantuie planeta in ultimele secole sunt de fapt golem facuti de duhurile rele. Stiu, poate suna ridicol, dar e bine sa priviti insistent un anume aspect: purtarea lor este deopotriva lipsita de sentimente si in stil robotic.

http://www.youtube.com/watch?v=M5SNQ6XQzLg

desigur că putem să dăm cuvintelor ce sens vrem.
problema e să la accepte şi ceilalţi de aceea există etaloane.
normal că în teologie "credinta" are un sens aparte.
dar sensul literal este mult mai amplu.

nu cred că este reducţionistă.

gresesti.
şi un virus informatic se "reproduce" şi nu are conştiinţă.

Exact! Exista si alte metode decat cibernetica, de a crea "viata artificiala inteligenta"...metode mai vechi chiar decat folosirea focului...

:)
Ne invartim in cerc... Sunt de parere ca mai elocvent ar fi sa folositi "consider" in loc de "cred", intucat este mult mai aproape de sensul pe care doriti sa il conferiti afirmatiilor dvs., folosind sensul paradigmatic filozofic-stiintific contemporan.

In ceea ce priveste cognitia duhovniceasca a Domnului Iisus Hristos. Sunt de parere ca este pertinent urmatorul exemplu:
Pana nu gusti mierea nu poti intelege ce este si nici nu te poti bucura de ea... oricat ar incerca cineva sa iti descrie in cuvinte. De asemenea degeaba incearca cineva sa ii explice in cuvinte unui om orb din nastere, ce este lumina si ce bine este sa vezi ajutat de lumina... caci pana nu este vindecat de boala orbirii sale nu va avea cognitia adecvata a luminii, specifica vazului.
Astfel orice demers teologic trebuie sa aiba ca scop "gustati si vedeti ca bun este Domnul"(Psalmul 33) Iisus Hristos, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine...

Acestea fiind spuse va rog sa imi permiteti sa ma retrag din aceasta discutie, intrucat consider ca ati inteles punctul de vedere pe care il exprim, de asemnea si eu am inteles pozitia dvs fata de domeniul metafizic si gnoseologia aferenta.

Dupa parerea mea, ceea ce propuneti dvs. nu este realist, pentru ca nu faceti decat sa creati un cerc vicios din care nu prea se poate iesi. Din ceea ce spuneti rezulta ca religia nu poate fi inteleasa/traita corespunzator decat de o persoana care are "credinta" (in sens religios). Pentru mine, de exemplu, (si probabil pentru multi atei/agnostici) este in acest caz imposibila experimentarea religiei, dat fiind ca nu pot crede la comanda fara dovezi cat de cat concrete si obiective.

Nu sunt de acord cu asertiunea dvs. pentru ca nu o consider pertinenta in acest context.

Repet: credina nu are un sens peiorativ de acceptare apriorica a unor afirmatii fara nici o posibilitate de verificare, validare ulterioara a acelor afrimatii. Ci credinta are sensul de incredintare (incredere) pentru un scop precis: cunoastere, cognitie, certitudine... nu te poti bucura de gustul mierii daca nu esti dispus sa o gusti. Nu te poti bucura de o plimbare cu avionul daca nu esti dispus sa te incredintezi pilotului... nu te poti bucura de o plimbare cu masina daca nu esti dispus sa inveti sa o conduci.
Credinta crestina si scopul ei: cunostera lui Hristos Iisus, este ca mersul pe bicicleta... unii invata mai repede, altii mai greu... si ca ora de matematica, unii rezolva problema si afla rezultatul in 5 min, altii in 15 min, altii in 45 min.

Spre exemplu, prin analogie cu stiinta:
Poate cineva intelege stiinta daca nu o studiaza adecvat (respectand metoda stiintifica)? Mai concret... poate cineva intelege fizica, chimia, biologia, medicina... genetica fara experimente practice? Sunt de parere ca raspunul adecvat este negativ.

Intocmai este si in domeniul metafizic, insa gnoseologia este fundamental diferita de epistemologie. Metoda stiintifica este pertinenta doar pentru epistemologie, vederea duhovniceasca fiind echivalentul pentru gnoseologie, intrucat obiectele fizice sunt perepute senzorial intelectual, iar obiectele metafizice, duhovnicesti sunt percepute extrasenzorial intelectual duhovniceste. Cele doua moduri de cognitie sunt fundamental diferinte, precum si obiectele supuse perceptiei.