|
Citat:
|
!
tipic bucurestean!!! voi nu stiti altceva decat sa luati peste picior?????????????????
mai citeste o carte, cum ar fi cea a parintelui argatu, 445 sfaturi duhovnivesti, sa vezi cum e cu spoveditul celor aflati in strainatate !!!!!!!!! Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Si iertarea de pacate se da tot prin corespondenta?! esti bucurestean !!....cine esti tu ca sa ma judeci??? te-ai spovedit macar o data-n viata ta dupa ghid si sa raspunzi ff sincer la fiecare intrebare..si sa-ti notezi pe o foaie fiecare raspuns, si sa scri de cate ori ai facut lucrul asta?????? Citat:
|
Scuzati de deranj, nu v-am cerut sfatul....doar duhovnicului meu il cer...prin gura duhovnicului graieste bunu d-zeu !!!
Citat:
|
Citat:
|
poate ca da, poate ca nu.....numa la vreo 1600 km de casa si intre serpi!!!! e ushor sa vb din fata unui calc, si sa te crezi atotstiutor....dar practica si incercarile ne omoara !!
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
e universal valabil si pt tine !!!!
as vrea sa merg si sa ma spovedesc, dar sunt la 1600 km de parintele duhovnic, si pana in iunie nu pot sa vin in tara! fiind intre serpi, si as vrea sa ma spovedesc cum pot sa fac? asta e tema topicului se poate prin corespondenta sau nu? invata sa accepti si parerile altora, nu stii in ce situatii sunt sau au fost, dar ma rog bunului d-zeu ca pana dimineatza sa te lumineze si sa-ti dea intelepciunea de care ai nevoie. toti de aici de pe forum stim teorie...dar cati o punem in practica? cati dintre noi reushim sa trecem peste incercarile pe care le avem? uneori le trecem alteori nu, si apoi dam cu capul de pamant... hai sa incercam sa fim mai buni si mai ingaduitori..tu esti acasa langa familie,,,eu nu, ca si multi alti... Citat:
|
Citat:
Aici este problema. Da, ar fi bine sa ne putem spovedi prin e-mail, sa ne putem scrie problemele din suflet, de-a lungul anului. Nu toti pot vorbi usor. Si poate ca ar avea si preotii mai multa liniste sa ne inteleaga, in loc sa ne lucreze pe banda (mai ales in perioada marilor posturi/sarbatori. Iertarea s-ar putea da apoi in biserica bineinteles. |
nu m-ai suparat, stai linistit....cred ca acet topic se potriveste pt cei plecati afara...si suntem afara pt ca a fost in voia bunului d-zeu...
e greu sa tii un post aici, e greu cand te gandesti ca a mai trecut o sapt si nu ai fost nici macar un minut in sf. biserica...sunt intre serpi...sunt intre foarte multi romani...si inca ff rai, iti fac rau pt ca asa vor, ca se distreaza, asta am trait-o pe propria piele......si mai apoi pt ca ai cunoastere, greseti si mai mult , cand le ceri rasplata..apoi trece o perioada, si vezi ce se petrece in jur...cum se face dreptate..si cum unii din ei sunt trimisi acasa....si stau si ma gandesc cine sunt eu si ce drept am eu, sa cer rasplata????? si iar dau cu capul de pamant si cer iertare..... e simplu cadn esti acasa, si mergi pe drum..si iti iasa in cale o biserica.....dar e greu cand mergi prin pustiu !!!!si ma uit in spate si vad doar doi pasi si nu patru....e iisus si ma intareste si-mi da putere sa merg mai departe ..... deci, ca o concluzie...cum ne-am putea noi, romanii, plecati in strainatate sa ne spovedim??? Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Pai ce e rau sa corespondezi prin email. Dimpotriva eu cred ca e foarte bine, poti discuta pe larg, dar si cand ai tu timp...Sigur, sfaturi, discutii, sugestii, chestii din astea, de ce nu?
Nu, spovedanie pe emai nu se poate. Am impresia ca si exista o regula cum ca duhovnicul si cel care se spovedeste trebuie sa fie in acelasi loc si timp...Apoi nu cred ca harul se poate transmite prin cablul de ethernet. :D |
Neintelegere
Stati putin, ca eu cred ca vorbim sau intelegem aici fiecare altceva.
Prin spovedanie ca act, eu inteleg ca tu vorbesti si spui pacate si alte ce ai pe suflet preotului. Asta este partea principala. In rest mai sunt moliftele care se citesc si iertarea ce ti-o da preotul. Aia trebuie facut la biserica, da. Eu spuneam ca pe mail putem sa facem aceasta parte a spovedaniei, povestirea pacatelor si problemelor. Ca asta ia si timp si rabdare preotului, restul merge repede. Dar in viteza de la biserica si cand mai sunt altii la rand, care te mai si aud, si trebuie sa inceapa si slujba si etc., nici nu poti vorbi in voie. Aia nu mai este spovedanie. |
revin cu o intrebare : cum va spovediti?
- dupa intrebarile preotului(ati furat?, ai incalcat vreo porunca? etc.) (adica pe fuga)sau, - dupa indreptarul de spovedanie, cu cateva foi si un pix ca sa notati(pt ca in mom in care incepi si scri, te gandesti ca in fata ta e bunu d-zeu) (spovedania adevarata) ? Doamne ajuta ! |
Citat:
Indreptarul - nu ma ajuta. Totul este pacat acolo, dar totul. Nu-i nimic bun in viata ta. Ieri m-am spovedit. Am plans, ceream ajutor, iar preotul...distant, dur. Dumnezeu sa ne lumineze pe amandoi. Eu nu mai pot asa, cad din credinta cu el. |
Citat:
In alta ordine de idei, indreptarul este important, chiar daca anumite pacate din lista ti se par infioratoare, nu degeaba au fost puse acolo - inseamna ca sunt si oameni care fac asa ceva! Incetisor, cu pasi mici, ajungem la destinatie, curaj! O sa ma rog si eu pentru tine, chiar daca nu inseamna mare lucru... |
Citat:
Acuma, de multe ori preotul imi cere sa-i explic ce s-a intamplat, si anume in ce imprejurare am facut ceea ce am spus - am gandit rau si ce-am facut? mi-am inchipuit scenarii in care ii dadeam in cap, il injuram, il palmuiam, sau am indepartat imediat acest gand din minte... ...cam asa...nu stiu cat te-a ajutat... |
Nu se poate pune la indoiala rolul preotului in viata noastra spirituala, avand ca obiectiv final mantuirea fiecaruia.
Preotul este intr-adevar pastorul sufletelor, cel ce mijloceste inte pastoriti si Dumnezeu, dar el nu poate, chiar cu multa bunavointa, sa-l duca pe om de mana la Dumnezeu, fara ca si acesta sa se implice in lucrarea mantuitoare. Nu trebuie uitat, minimalizat, sau mai rau, inlaturat, rolul individual al crestinului, el este imparat peste sufletul sau, el este primul care face pasul spre mantuire, preotul il vine in ajutor pe parcurs, il calauzeste pasii mantuirii. Conditia prima, cea prin care ne putem uni cu Hristos este botezul. Apoi urmeaza credinta, cu faptele cele bune, vointa noastra de mantuire, care in conglasuire cu preotul duhovnic, si puterea data lui spre iertarea pacatelor, ne permite a indrazni catre Dumnezeu sa fie milostiv cu noi. |
Am mare nevoie de un parinte duhovnic care sa stie sa ma indrume fara sa cad in pacatul deznadejdii (am facut-o de multe ori) in zona Clujului.
Multumesc. Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma! |
Du-te la manastirea Casiel, la parintele Serafim Badila. Nu vei regreta! Doamne ajuta!
|
doamne ajuta!
Citat:
|
Dau dreptate perfecta lui geo.nektarios !!!! Frumoasa gandire !!! Daca nu vrem sa acceptam cuvintele lui, este pentru ca ni se pare greu sa incercam sa schimbam pe cineva, sa-l iubi asa cum e ! De asemeni, ne este greu sa fim smeriti, iertatori, corecti; pt noi conteaza parerea celor din jur si nu cea a Lui Dumnezeu! Si cand un lucru iti este incomod incerci sa ii cauti cusur si sa-l inlocuiesti
|
Doamne ajuta
Ca sa poti sa-ti deschizi sufletul in fata duhovnicului in primul rand depinde de tine cat iti doresti acest lucru si in al doilea rand duhovnicul nu trebuie privit ca pe un bau-bau si trebuie privit ca un prieten si martor in Fata Dreptei Judecati
|
Exista intre psihoterapeuti (ma refer la profesia laica, desigur) o conventie tacita: nu recomanzi unui coleg pe clientul care prezinta semnele "ucigasului de terapeuti", decat daca vrei sa ii platesti vreo polita.
Exista nefericiti care isi petrec viata, ani si zeci de ani, trecind de la un terapeut la altul si capatindu-si renumele de cronici, incurabili etc. Acest soi de oameni par a intra in cabinet doar pentru a-ti demonstra ca nu esti capabil sa-l vindeci. Oricat de straduiesti sa-i fii de folos, culegi regretul unei terapii esuate. Am cunoscut astfel de oameni. E deosebit de frustrant sa lucrezi cu ei. Dar te obisnuiesti, cu vremea si chiar ajungi sa le fii recunoscator: te smeresc acestia, iti dau prilejul sa cugeti la limitele personale si la cele ale relatiilor umane, in general. La polul opus, sunt oameni care stiu bine ce vor cand iti intra pe usa: vor sa se vindece. Si fac tot ce tine de ei sa isi depaseasca limitele. Cu acestia e o fericire sa lucrezi. Nu poti decat sa le multumesti pentru ca au apelat la tine. Dar si cand se intampla sa experimentezi un esec, parca te doare si mai tare... Am fost si client si consilier. Cunosc o multime de situatii tipice pentru ambele conditii. Ce pot sa spun decat ca eu unul aleg sa imi vad de treaba mea: daca sunt in postura consilierului ma centrez pe treaba mea de consilier iar daca sunt consiliat incerc sa imi fac treaba mea de client. Nu reusesc mereu dar asta imi e deocamdata strategia de abordare a relatiilor de intrajutorare si nu am motive sa mi-o schimb. Cu duhovnicul e, pana la un punct / acela unde se termina relatia propriuzis umana si de unde incepe Taina / cam acelasi lucru: daca merg la Parinte sa il scrutez, sa ma ocup de el si nu de mine, mai bine stau acasa. Urat lucru sa te uiti la preot cu o anumita curiozitate... Cat priveste marturisirea noastra si interventia Preotului, noi crestinii folosim termenul de Taina. Expresie verbala si totodata realitate teologica, Taina nu se reduce la secrete, mistere sau subiecte pasibile de barfa. Sfanta Taina a spovedaniei nu sta in puterea mea de judecata, a celui ce se spovedeste. Treaba mea e sa imi marturisesc pacatele si sa pun la suflet indrumarea Parintelui meu. Lupta insanatosirii duhovnicesti e, fara indoiala, grea. Cum ar putea fi o chestiune facila? Despatimirea e ruperea din "carne", din suflet a unor parti la care tinem foarte mult prin tot felul de atasamente (lumesti si mai ales infantile, deci cu atat mai dragi noua...). Dar nu o ducem singuri: cu noi este Dumnezeu, Care pune balsamul unei mangaieri de nespus peste durerea desprinderii. Doliul pierderii e crunt doar cand nu avem mangaierea lui Dumnezeu. Doliul il innebuneste pe cel care se afla in afara protectiei parintesti a Bisericii. Iar Preotul este, dincolo de orice consideratii lumesti, "gura si urechea lui Hristos" - cum minunat preciza Geo.Nektarios cu ceva vreme in urma. Cel care isi cauta, inca, duhovnic, sa il caute - de ce nu? Numai sa vrea sa il si gaseasca pentru a incepe cu adevarat suisul pe Golgota, fara de care nu este Inviere. Parintele Steinhardt spune undeva in "Jurnalul Fericirii" ca Hristos ne invie pentru a ne omori. Imi asum riscul de a completa: da, ne invie (duhul) pentru a ne omori (patimile), iar aceasta din urma, realizata prin despatimire/pocainta/metanoia tocmai pentru a ne face partasi la Invierea Lui. AMIN+ |
Cauti pana gasesti unul care iti place,care te-a ajutat cel mai mult.Eu asa am facut.Am mers la multi pe la multe Biserici si am gasit pe cineva care m-a ajutat mult,care mi-a dat sfaturi ca un psiholog.Daca intelege problema si ii e mila de tine si e preot adevarat sigur poate fi duhovnicul tau.INTRE TIMP ROAGA-TE LA DUMNEZEU,SF.NECTARIE SI MAICA DOMNULUI!
|
Si am uitat.Roaga-te ca sa gasesti un duhovnic.
|
Citat:
Eu cred ca Spovedania trebuie facuta dupa Indreptar. De unde stie Parintele toate ale tale? Ca in general ce te poate intreba un parinte: ai vorbit cu ala rau, ai sarit parleazu, ti-asculti parintii...? Nu le stie pe toate. Si asta poate e pentru cineva care a intrat intr-o Biserica si se duce si spune ca vrea sa se spovedeasca, si-l iarta prima oara ca nu s-a pregatit. Si da, daca te uiti in Indreptar, ai sa zici ca-i citesti pe tot la Spovedanie. Eu i l-am citit o data sau de doua ori :D, iti dai seama de saracu' Parinte. Dar mi-a spus cineva ca trebuie sa-ti subliniezi toate pacatele, si la sfarsit este un rezumat de 10 pagini(sunt scrise destul de mare si rar) si tu ii spui rezumatul Parintelui. Daca te pune Parintele sa-i spui la ce te referi la un anumit pacat, ai o numerotare a pacatelor si te poti duce la el si dupa eventual detalia. (Scrie si la inceputul Indreptarului de spovedanie, Nicodim Mandita si ai si rugaciunile de dinainte si de dupa) Si mi-e jena de Parinte cand vad ca sta sa-mi asculte mie pacatele, dar daca mor maine(nu sunt pesimista, dar niciodata nu se stie si asa cred ca o sa am o viata lunga ca sa ma smeresc) sa stiu ca m-am eliberat cat am putut de mult de pacate prin Spovedanie. Ce convenabil ar fi sa-mi puna Parintele cateva intrebari. :D Si pe lumea venita la spovedit, am vazut-o cu hartiuta in mana sau cu Indreptaru'. Legat de Parinti, fiecare are un mod de a vorbi si de a se comporta si cred ca e bine sa fie asa. Adica unii sunt mai duri, majoritatea. Dar daca cineva chiar simte ca nu mai poate, Duhovnicul se poate schimba la cererea ta. Si nu-i prea impresionezi pe Parinti cu suferinta ta, adica poate ca da, dar scopul lui nu e sa-ti arate. Si poate multi sufera si asa e normal. Si sa nu-ti zica "stai cu tata". Daca sufletul tau nu mai poate, decat sa te pierzi, mai cauta si in alta parte. Dar asa cum un doctor trebuie sa-si pastreze calmul cand un suferind tipa de durere, asa si un Duhovnic. Si poate se gandeste ca suferim din cauza pacatelor noastre. Si pe langa Duhovnic, daca ne gandim ca nu e bine sa-l schimbam, dar suntem munciti de gandul ca mai avem nevoie de "ceva", putem sta de vorba, fara probleme, nu neapart sa ne spovedim si cu un alt preot. Citat:
Sa va zic cum l-am gasit pe al meu. M-am dus cu sora mea si cu o prietena de-a ei sa se spovedeasca, si este un drum lung de mers pe jos pana la Biserica. Si sora mea cu prietena ei s-au spovedit. Si la sfarsit, a iesit Parintele, ca sa le mai zica cateva cuvinte sau pur si simplu sa le spuna la revedere. Si eu eram in spatele lor. Si ambele i-au pupat mana Parintelui. Si eu m-am uitat la el si nu m-am incumetat. Si el mi-a intins mana sa i-o sarut. Si tot drumul am fost foarte fericita si nu va pot spune in cuvinte ce-am simtit cand i-am sarutat mana Duhovnicului si pe drum. Si nu m-am spovedit atunci, ci dupa mult mai mult timp, dar am zis ca doar la el vreau. Deci, el m-a ales pe mine, chiar daca stie sau nu. Mai spunea un Parintele un lucru, cred ca tot Parintele Cleopa, nu stiu citatul exact "ca de ala sfant fugi ca ti-e jena de pacatele tale si nu te duci sa te spovedesti ca-i vezi sfintenia, iar de cel ale carui pacate le cunoasti fugi sa te spovedesti ca spui ca nu-i suficient de bun". Nu mai stiu explicatia Parintelui, dar eu inteleg doua lucruri prin asta, ori sa-ti alegi un Parinte "nici prea, prea, nici foarte, foarte ca sa nu-l judeci" sau pe cel ales sa-l respecti orice ar fi si sa te spovedesti. Am vazut ca au recomandat si alte persoane, chiar cineva avea o poveste asemantoare (Ionela7). Cred ca ar trebui sa mergi pe strada si sa intri in Biserica care iti spune tie ceva. Si poate il gasesti. Sau chiar daca nu-ti "spune", intra si cauta. Eu am avut nevoie candva de un sfat si stiam ca e o Biserica langa mine, acolo m-am dus si am primit sfat. Si nici sa nu te superi daca n-ai sa ai o poveste incredibila. Ti se pot intampla lucruri frumoase si in alte momente. :D |
Citat:
"SA NU JUDECAM PREOTII ! In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase. Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune : - Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii ! - Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ? - Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar. - Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos. - Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har. - Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza ". De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ). Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3). Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut. Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca. Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta. Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos. " Parintele Cleopa |
Off topic: In niciun caz nu zic ca eu n-am gandit sau n-am spus ceva de rau de un Mare Parinte sau de un Parinte necunoscut prin carti, dar pe care sa-l fii intalnit si a carui maretie de fapt sa nu i-o cunosc. Dar dupa mi-am constientizat "prostia". Oricum, nu trebuie sa judecam, dar...
Ma amuz si imi e si mila de cei care isi permit sa jigneasca un preot/calugar sau unul din Parintii cunoscuti. Ipotetic vorbind. Sa zicem ca cineva a zis ca Parintele Cleopa era un cioban fara clase. Si cand vei ajunge in fata Parintelui si o sa-ti dai seama de maretia lui si o sa-i zici:"Iertare, Parinte" el o sa-ti raspunda:"Ce-ai venit la mine, un cioban fara clase?" Sau la fel cand te duci la un Parinte fara prea multe clase, sa stai sa te gandesti la scoala lui(sau la alte lucruri pe care le vezi tu la el)si nu la pacatele tale; sa ajungi din cauza barnei din ochiul tau sa nu-i observi sfintenia. Legat de acelasi lucru, nu stiu care dintre Marii Parinti povestea ca a venit un baiat scolit(student sau care terminase scoala, facultate sau doctorat....) sa se spovedeasca. Si Parintele n-a vrut inca sa-l spovedeasca si stateau de vorba afara din chilie. Si in tmip ce vorbeau, baiatul s-a gandit:" Ce caut eu, om cu scoala la mosneagul asta nescolit?" Si atunci Parintele i-a spus, avand darul inainte-vederii :" Ce cauti tu, om cu scoala la mosneagul asta nescolit?" Dupa, studentu' si-a cerut iaertare si Parintele i-a raspuns:"Acum te-ai smerit, pot sa te spovedesc, inainte nu erai pregatit." Si orice intrebare vei avea pentru un Parinte, iti va raspunde. Si in timp ce te spovedesti si plangi, n-are ce sa-ti faca. Ca sunt multi asa, si trebuie doar sa-i asculti. Dar dupa, oricate intrebari vei avea, isi va face timp sa-ti raspunda. Asa cum noi ne plangem pacatele, asa si ei. Si nici sa nu ma mahnesc ca nu s-a pus pe bocit alaturi de mine sau ca nu mi-a zis nu mai plange, ca trebuia sa-mi asculte pacatele. Daca intrerupem la fiecare susupin, ramanem nespovediti. Si nici sa nu asteptam sa ne priveasca intelegator, ca pe un sfintisor, cand ne cunoastem pacatele. Dupa cerem sfaturi. Si daca mai avem nevoie de sfat, mai mergem din nou la Parinte sau la altu'. Scuze ca m-am repetat. Si am mai vazut pe cineva criticand un calugar( sau preot) care a raspuns la telefon in timpul spovedaniei. Pai viata unui Calugar se imparte intre Liturghie, pravila, spovedit si putina masa. Cand poate raspunde la telefon? Doar in timpu' spovedaniei si poate isi permite si la masa. Cati s-ar nimeri sa sune exact in timpu' in care trece prin curte de la masa la chilie. Pe durata Liturghiei nu, pe durata pravilei de rugaciuni nu stiu, poate ca nu. Si in loc sa ma bucur ca iau parte "la ajutarea altcuiva", ma pun sa-l critic pe Parinte si sa-mi pierd pacea tocmai acum. Mi-a placut foarte mult un raspuns, legat de lucrul acesta: Citat:
|
Multumesc din tot sufletul Azzuurra, pentru cuvintele lamuritoare si luminatoare pe care le-ai postat. Uitam frecvent ca preotul e om, supus pacatului, si ca e totodata uns cu harul lui Hristos. De multe ori am gresit si eu in acest sens, Dumnezeu sa ma ierte si sa ne ierte pe toti care ne lasam dusi in ispita. Nu cenusa sa o vedem noi, ci aurul sa ne fie pretuit atunci cand avem orice fel de legatura, vizibila si concreta sau tainica, cu un Preot al lui Hristos. AMIN+
|
In momentul cand renunti la duhovnic trebuie sa-l anunti sau daca nu te mai duci o perioada considera automat ca ai renuntat ? Eu o vad cumva ca pe o datorie morala pentru ca omul ala si-a pierdut timpul cu tine daca pot sa zic asa.
Nu stiu cum e mai bine, ma simt aiurea sa ma duc sa-i spun ca renunt dar nu vreau sa par nici nesimtit... |
Citat:
|
duhovnic
Un preot care te ascultă cu adevărat, care te sfătuiește, care-ți ascultă problemele, acela mi se pare cel mai potrivit de a-ți fi duhovnic.
Cât privește partea cu judecatul... mă abțin. În orice pădure există uscături, tocmai de aceea și printre profesori, printre doctori etc. există elemente negative, ca și printre preoți. Important este să poți discerne și să te duci la cel de care te simți mai apropiat cu sufletul. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 01:34:27. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.