Nu il absolutizez,spun doar că cine îl are ca reper ,nu mai are atât de multe nelămuriri.Observ că se caută şi răspunsuri care nu ne privesc personal,doar ca să ne dăm cu părerea.
Se caută cusururi în cărţile lui,când acestea ne pot hrăni atât de mult.Dacă l-ai inlocui în lecturile tale pe părintele Cleopa cu Sfântul Vasile cel Mare,Grigore Palama,Isaac Sirul etc nu aş avea nimic împotrivă.
Dar dragostea şi afinitatea spirituală nu se pot negocia sau impune....

Pai, de ce nu ne privesc? Eu una sunt casatorita si ma prvesc cele scrise de un parinte despre astfel de subiecte.
Iar despre celalalte 'cusururi' sau inexactitati, au fost date doar ca dovada ca se mai poate insela sau mai poate exagera sau cita gresit din memorie. Atat. Nu ca sa-i cautam nod in papura.
Dar Daniel, tu nu stii daca eu nu citesc si am citit si din sfantul vasile, Grigore Palama si ceilalti. Am citit si o sa mai citesc. Si alti autori mai aproape de zilele noastre, care mi-au folosit si imi folosesc mult. Personal nu am mare afinitate cu parintele Cleopa dar intr-adevar, asta este un lucru personal.

Nu am spus că nu citeşti,am sugerat doar că ,dacă ai să citeşti şi alte surse,considerate de tine mai de încredere,ai să ajungi la aceleaşi concluzii spuse de părintele Cleopa.La mine a funcţionat întotdeauna această suprapunere de lecturi..

Poate caută originalitatea . . . , precum vsovi , dar important să fie şi ceva substanţă ( conţinut ) . Nu ?

Este rea fiindcă este culmea atitudinii contraceptive. Este exact ceea ce a făcut Onan.

Viaţa şi moartea sunt în mâna lui Dumnezeu. Dacă el hotărăşte ca sămânţa vieţii să dea rod, eu nu mă pot opune printr-o acţiune contrară acestei hotărâri a Lui.

Credeam că am răspuns la această întrebare. Să o luăm mai metodic. Pentru o viaţă sexuală curată este necesar fie să nu existe act sexual, fie să existe act sexual în cadrul căruia eu să nu împiedic viaţa prin nici o acţiune de tip: prezervativ, spălătură vaginală, hormon, spermicid, etc.
Păcatele se pot face fie prin omisiune, fie prin comisiune. Ieri nu am avut legătură cu nevastă-mea, astăzi am o legătură normală. Când am păcătuit ?
Ieri nu am păcătuit, fiindcă absenţa actului sexual nu poate fi păcat prin omisiune (neintervenţie): nici o lege morală nu mă obligă să am raport sexual în anumite zile.
Nici azi nu am păcătuit, deoarece nu am făcut nici o comisiune împotriva vieţii
Şi aşa mai departe.
Analistul atent va observa imediat că POATE exista un păcat care nu este de ordin material (comisiune sau omisiune), ci de ordinul intenţiei. Dacă eu am o intenţie egoistă, adică profit de infertilitatea anumitor zile cu scopul de a-l păcăli pe Dumnezeu, asta se cheamă atitudine contraceptivă şi vorbim de un păcat.
Dacă, însă, eu fac exact acelaşi lucru, adică ceva care nu este intrinsec rău cu intenţie non-egosită, cum ar fi responsabilitatea pe care aş avea-o faţă de eventuali copii afectaţi de o genă rea, atunci nu mai vorbim de un păcat.

Deci, domnule Alin, dacă ceva este rău prin el însuşi (intrinsec rău), atunci nu mai contează intenţia: fie că intenţia e bună, fie că e rea, acţiunea bazată pe ceva rău este rea.
Dacă, însă, lucrul respectiv este moral neutru, atunci este un păcat sau nu în funcţie de intenţie.

Să luăm alte două exemple, aparent fără nici o legătură, care urmază aceeaşi regulă a teologiei morale. Este rău sau este bine să îmi înşel nevasta ? Desigur, răspunsul e evident: este rău întotdeauna să îmi înşel nevasta, adică MATERIA înşelării nevestei este INTRINSEC REA. Deci, chiar şi în cazul în care scopul meu este nobil (cu un anumit efort se pot imagina asemenea cazuri), păcatul tot păcat rămâne.

Acuma spuneţi-mi: este rău sau este bine să stau pe internet ? De data asta, avem de-a face cu o materie moral neutră: a sta pe internet. Ei bine, statul ăsta pe Internet poate fi rău sau bun, în funcţie de intenţia mea. Dacă intenţia mea este să văd filme pornografice, ca să mă masturbez mai plăcut, atunci în mod evident statul pe internet devine un lucru pe care nu ar trebui să îl fac. Dacă, însă, mă folosesc de acelaşi internet ca să citesc articole utile sufletului sau profesiei mele, atunci statul pe internet nu mai e păcat.

Daca demonii nu au sexualitate, stau si ma intreb cum se face ca Iisus Hristos a scos 7 demoni din Maria-Magdalena? Ca ei nu au trup, se intelege.

Păi nu au trup, dar sunt lihniţi să aibă unul. Îngerii sunt foarte fericiţi cu statutul lor de spirite pure. Dar nu şi îngerii căzuţi. Ăsta e înţelesul literal al sintagmei "drac împieliţat". Vor musai să se împieliţeze. Dacă nu se poate şi nu se poate în oameni, nu s-ar putea măcar în nişte porci ?

Si cum s-ar putea face ascest lucru practic? Vrei sa spui ca sa tinem post, sa ne abtinem de la relatii sexuale, sa nu pacatuim, nu pentru ca ne spun regulile, ci din dragoste pentru Iisus Hrisos, Care si-a dat viata pentru mantuirea noastra?

Exact, Mihnea Dragomir.

A scoate ceva din cineva cu trup nu inseamna ca primul ceva are trup ;-)
Demonii ca si ingerii sunt fiinte spirituale.

Cam asa ceva.
Dar poate insemna si sa tinem seama in primul rand de dragostea si respectul pentru celalalt in tot ceea ce facem, inclusiv relatia trupeasca. Dragostea dintre cei doi trebuie sa fie legata de dragostea de Dumnezeu.
Sigur ca e greu! Dar crestinismul nu este usor.. Ne aflam pe o cale.

Referitor la adaugirea ta de mai sus, Fani, de ce mentionezi relatiile din afara casatoriei? Acelea sunt pacat, stim cu totii. Sau vrei sa spui ca in Post de la acelea trebuie omul sa se abtina?!?

Sunt de parere ca si intre cei doi soti trebuie sa fie zile de pauza, caci si ce-i mult strica... bineinteles, cu buna intelegere si de comun acord, ca omul sa se poata ocupa mai mult de rugaciune, cum spun Parintii.

Aceasta "buna intelegere" are rostul de a pregati pe ambii soti pentru pauza care urmeaza. Altii am vazut ca inteleg prin acesta "buna intelegere" mai mult posibilitatea de a renunta la pauza, eventual de a nu o tine deloc, sub pretextul ca aceasta buna intelegere nu exista.

Nu cred ca la asa ceva ne indemna Sf. Ioan Gura de Aur. El se adreseaza crestinilor; iar acestia stiu ca Posturile implica si o renuntare de acest gen. Daca intentia sa era de accentuare a posibilitatii sotilor de a nu se retine de la relatii intime, atunci nu ar fi trebuit sa mai scrie nimic, caci e cunscuta inclinatia omului catre instinct. Ne e mai usor sa urmam instinctului, decat sa ne opunem lui. Sigur, in situatia in care cineva chiar nu poate, si nu poate, se poate intrerupe Postul, fara insa a-l anula de tot. Altfel ce fel de Post mai tinem?!? Postul de mancare fara fapte, nu aduce roade. Sau, daca nu putem sa ne abtinem nici de la unele, nici de la altele, in ce mai costa Postul?

Si inca ceva: rolul sotilor este de a se sprijini unul pe celalat in a rezista pe drumul mantuirii, care intr-adevar nu este usor. Ori, daca atunci cand unul nu poate sa duca o mica greutate si celalat nu il sprijina ca sa o duca, ci spune: "daca nu o poti duce, nu o duc nici eu", in ce fel se ajuta acestia unul pe celalat, ca sa devina mai rezistenti si ca in final sa se mantuiasca amandoi? Caci, indiferent ce facem, scopul vietii noastre a tututror, tot mantuirea ramane.

@AlinB:
cu bucurie am găsit Humanae Vitae tradusă şi în română. Aici: http://www.godsplanforlife.org/Planu...20Romanian.htm

Nu, bineinteles. Am precizat pentru ca din ce scriai tu mi se parea ca reiese ca ar fi pacat si in cadrul cuplului casatorit.


Tu poti sa presupui si sa interpretezi asa, daca vrei, insa este mai mult decat clar ca atat sfantul Pavel cat si sf. Ioan Gura de Aur cand vorbeau de buna intelegere vorbeau de ea ca necesitate pentru postul conjugal. Fara ea, acest post nu are nici un sens si este chiar rau, periculos pentru cuplu.
Am citat de atatea ori acele pasaje.. Chiar nu vad ce este neclar in ele.
Mai citeste-le odata. Am sa le repostez.
De altfel mi se pare ca te contrazici, caci si tu zici la inceput ca este bine sa existe acest post, dar sa fie cu buna intelegere.

sfantul Ioan Gura de Aur despre abstinenta numai cu buna invoire
 

,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă curvesc, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală.

Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.

Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină?

Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”

@Fani -
"Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare."

Asta este tot din citat, sau de la tine?
Fiindca aceasta fraza este cea care incurca tot ce se spune pana la urma, toata teoria.
Ori se poate sa fii si insurat si sa te si rogi, ori trebuie sa te infranezi ca sa te rogi?
Si cred ca de aici pornesc toate problemele.
Monahismul spune clar: celibat si abstinenta/feciorie, pentru rugaciune. Monahii nu le pot face pe amandoua.
La cei casatoriti se cere post/abstinenta - deci iar se presupune ca nu se pot cele doua impreuna.

Nu stiu, am impresia ca Sf.Parinti, monahi de altfel, nu stiau ce inseamna casatoria si cum decurg lucrurile acolo. Cred ca ei isi imaginau ca cei casatoriti nu fac altceva decat se impreuneaza cat e ziua de lunga.
Pentru ca altfel s-ar fi putut face o regula mult mai buna si mai pe intelesul tuturor.
Ziua are 24 ore. Din alea 24 de ore, daruiesti sotului/sotiei numai o data, 30 mainute maximum. In rest ai timp de munca, de rugaciune ore intregi, de mers la biserica, etc.
Eu raman la ideea totusi ca aceasta idee de abstinenta este legata de "curatia" actului de impreunare in sine si ca nu are a face cu timpul acordat si cu timpul pentru rugaciune, sau concentrare la rugaciune sau altceva.
Ma gandesc eu ca de aceea s-a ales ca Maria sa ramana fecioara mai departe, si sa nu se marite cu Iosif, sau altcineva. Este f.importanta curatenia trupeasca in sine, a nu te atinge de sexul opus.
Iisus a fost si el lasat fara sotie, fara copii, fecior. Deci si acolo...curatia trupului este esenta.
Cred ca asta este esenta in toata aceasta discutie si asa au vazut Sf.Parinti.
Acum cum se impaca aceasta idee cu familia, casatoria. Nu mi-e clar.
Se deschide o portita, dar nu prea mult si daca s-ar putea sa se faca fara deschiderea portitei familia...
Singura problema este zamislirea de prunci. Fara unire trupeasca ea nu este posibila. Sa faci prunci, sa nu te abtii, dar sa te abtii ca sa te rogi mult si profund.
Nu stiu cum se poate asta.
Cum se poate credinta si viata de familie? Dupa scripturi nu prea se poate. Credinta inseamna, dupa scripturi sa te daruiesti total Domnului, rugaciunii, bisericii. Nu mai ai loc de altcineva...

Reamintesc faptul ca tema acestui fir este legata de zamislirea de copii sau/si impiedicarea ei.

Aici am o singura parere: daca Dumnezeu vrea sa-ti dea copii, atunci pot sa te abtii cat vrei, El ti-i da (candva, cumva), doar daca nu traiesti in celibat/monahism.
Si invers : daca Dumnezeu nu vrea, nu-ti da copii, orice ai face.
In ambele cazuri este insa vorba de doua persoane, de un cuplu, si decizia trebuie sa fie a amandorura.
Si mai este o vorba f.buna pentru Florin in acest caz: "never say never!"
E asa usor sa te ciopartesti....dar cand te razgandesti nu mai poti sa desfaci si este un chin sa vrei atunci sa ai copii...

Din pacate si si pe nedrept este mai usor sa renunti la un copil daca nu vrei sau nu poti sa-l ai. Nu sunt legi severe, nu costa, nu te impiedica nici biserica. Abstinenta, (protectie), dai copilul in adoptie sau asistenta maternala. Totul este simplu si gratuit si nu este pacat.
Invers insa: tratament, adoptie, etc. totul costa mult si este pacat si multa birocratie si legi severe.
De ce oare?

Nu era de la mine, ci toata postarea dinainte este citat din sf. Ioan Gura de Aur.


:24: Mi-a placut asta...
Si eu cred ca uneori afirmatiile din acest domeniu facute de cei necasatoriti sunt destul de deconcertante si chiar hilare. Nu toate, sa nu exageram. Sf Ioan este foarte fin psiholog si cunoscator al vietii de cuplu de ex. cand spune ca o abstinenta prea lunga sau fortata poate produce lipsa de pace in casa.

Cred ca nu este vorba de faptul ca rugaciunea in sine ar fi incompatibila cu rugaciunea, ci ca sunt anumite momente cand abtinerea de la anumite lucruri (bune, date de Dumnezeu) ajuta la intensificarea rugaciunii. De acceea se tine si post alimentar - nu ca ar fi carnea sau ouale incompatibile cu rugaciunea si pocainta, ci ca sa ne aduca aminte ca Dumnezeu depaseste aceste lucruri, desi ne arata bunatatea Sa si prin ele. Daca nu postim de loc, riscam sa uitam asta. 'Omul nu se hraneste numai cu paine'... Postind, putem apoi sa ne bucuram mai bine de cele bune omenesti pe care ni le da Dumnezeu, putem sa le luam cu multumire. Refuzand ideea de post, nepostind de loc, putem sa uitam acest lucru.
Astea sunt valabile si pentru unirea trupeasca.
Cred ca este un lucru foarte important.

Sfantul Ioan Gura de Aur, spre deosebire de unii autori moderni, nu face insa din asta o regula stricta de tip 'marti si joi'...
Fiecare cuplu ar trebui sa isi gaseasca felul de post care i se potriveste. Eu cred de ex. ca daca un cuplu are deja alte motive diverse de abstinenta (boala, stres, calatorii care ii despart, copii care le iau tot timpul etc) nu este necesar sa mai tina atatea reguli de post conjuigal. Ar putea in schimb sa puna inaintea lui Dumnezeu aceste abstinente 'fortate', sa le daruiasca Lui, si sa le transforme astfel in post.
La fel se recomanda doar si celor care nu pot tine post din motive de boala: boala sa o puna inaintea lui Dumnezue, sa o considere un feld e trambulina spre mantuire, o forma de asceza. Mie personal mi se pare ca asta se aplica si la cuplurile de care vorbeam inainte.

Omul este atat de liber incat poate impiedica lucrarea lui Dumnezeu.
Astfel, daca omul isi pune toata forta mintii spre a lucra impotriva voii lui Dumnezeu, el va reusi sa faca pacate neinchipuite chiar.
A nu face copii este o optiune a multora, iar dintre aceia multi chiar reusesc sa se fereasca toata viata.

A te lasa insa in purtarea de grija a lui Dumnezeu, cu toata increderea, necesita o credinta puternica, nadejde si dragoste curata fata de Dumnezeu. Este un fel de nebunie, asemanatoare nebunilor ce au lasat toate "calculele" si au nadajduit doar in Dumnezeu. Este nevoie de rugaciune, de curaj si binecuvantare. Sa nu creada careva ca el este cel care a avut curaj sa faca 5-6 copii. Domnul este cel care le'a dat putere si curaj, vazand inima lor buna. Cand insa omul incepe sa faca tot felul de calcule sociale, economice si de tot felul, atunci Domnul se retrage lin, spre a'l lasa pe om sa isi randuiasca singur viata.

Oh, nu cred asta, Dorin. Omul nu poate impiedica voia lui Dumnezeu. Niciodata. Si nu stiu daca Dumnezeu chiar se retrage de la noi.
Din pildele sale, reiese ca multi au reusit diverse numai prin credinta: inviat din morti, vindecat de boli, prunci (Sf. Ana, Sf. Elisabeta).
Iisus spune: "credinta ta te-a vindecat". Si credinta si mana lui Dumnezeu ajuta, as spune eu.

Pai, Adam si Eva n-au impiedicat voia li Dumnezeu? El nu voia ca ei sa cada din comuniunea cu El, voia ca ei sa iasa invingatori din aceasta ispita si sa continue ascendent in relatia cu El. Din fericire, avea si un plan B.. Intruparea
Si in cazul pacatelor noastre, Dumnezeu are si un plan B ca sa ne mantuie, dar
asta nu inseamna ca nu am impiedicat planul A cu pacatele noastre.

Este vorba de exceptii, ceea ce spui tu.

Daca omul nu ar putea impiedica voia lui Dumnezeu, el nu ar fi liber.
De multe ori Domnul sufera pentru ca omul rataceste si nu vrea sa auda de El. Oare asta e voia Lui ?!
Omul are puterea sa slujeasca diavolului. Nici asta nu e voia Domnului !

Domnul nu'l poate parasi pe om, orice ar face omul, caci iubirea Lui nu ii da voie sa faca aceasta.
Insa atunci cand omul se rupe de Dumnezeu, lupta impotriva Lui si se inchina diavolului prin tot felul de patimi urate, atunci nu putem spune ca omul mai se afla langa Dumnezeu. Domnul sta pe loc, insa omul fuge de El. Atunci este ca si cum omul ar fi singur. Chiar daca Domnul nu pleaca, omul Il impiedica sa lucreze in viata lui.

Omul poate impiedica voia lui Dumnezeu. Un exemplu sunt locuitorii din tinutul Sodomei si Gomorei. Acestia nu traiau potrivit voii lui Dumnezeu, ca sa nu mai vorbim de Iuda. Nu vreau sa spun mai multe pe aceasta tema, ca sa nu ne abatem de la tema topicului.

Frumos spus. Si cat de simplu. :)

Cred ca ortodoxia a facut un drum cam lung in aceasta chestiune, de la abstinenta cu buna intelegere reciproca pana la interdictia totala a relatiilor sexuale in post, pe deasupra cu amenintarea ca astfel se vor naste copii bolnavi..

Eu nu mi-l pot inchipui pe Dumnezeu pedepsind un copil pentru ca parintii fac ceea ce Dumnezeu a lasat si binecuvantat iar canoanele nu interzic ci doar recomanda.

Multumesc, am sa citesc si sa raspund si la ultima postare saptamana asta.
Sper.

Bine spus.
Dar nu cred ca este vorba de ortodoxie aici, ci de parerile unor ortodocsi care vad ca in Romania sunt citati mereu acum - ca p. Arsenie Boca de ex.
Sunt alte medii ortodoxe in care nici nu s-a auzit de asa ceva (vreau sa spun, amenintarea ca faci copii handicapati sau nefericiti daca ii concepi in post, sau chiar in zi de sarbatoare)
Oricum nu poate fi vorba de interdictie, ci de sfat. Orice duhovnic cu dreapta socotinta stie asta...

Este nevoie de dragoste si de finete in tratarea acestor aspecte ale vietii. Sa nu vorbim prea usor despre ele.
Nu se cade a vorbi in termenii de "interzis", "pedeapsa", desi "celui care stie multe, multe i se vor cere".
Dintre cele doua extreme (interzicerea deplina si prea marea ingaduinta) este bine sa nu alegem nici una.

Cat despre post, se cade a fi pazit, precum dintotdeauna a fost indemnat crestinul. Sunt atatea zile in afara postului.
Este de mare folos aceasta "indepartare a sotilor pana la o vreme, pentru indeletnicirea cu post si cu rugaciune".
Posturile trebuiesc tinute, iar acela care nu le poate tine, sa se spovedeasca, caci Domnul ii stie puterile, talantii si vointa.
Numai sa fie vointa ! Caci daca se renunta chiar si fara a incerca, ...

"Sunt atatea zile in afara postului."
Nu e chiar asa, daca socotim. Dar ma rog, pentru unii este f.util (aia care se bucura zilnic).

In ceea ce priveste voia Domnului.
Pai daca vroia, facea totul altfel. Este totul in puterea Sa.
Nu facea copacul cu pricina, nu trimetea ispita (sarpele), ii impiedica pe Adam si Eva sa pacatuiasca.
Eu asa cred ca Dumnezeu are niste planuri necunoscute noua, ar putea sa schimbe multe, dar El are alt plan.
Nu exista ceva in afara voii si puterii Sale.
Chiar si cand facem rau, El stie. Probabil ca ne lasa ca sa vedem si ce este rau si sa ne ferim apoi singuri. O fi o scoala a Sa.
Nu stiu eu.
Si Iisus tot voia Tatalui a facut-o...era scris/planuit totul, inclusiv Iuda.

Daca facea asa, daca facea totul sa evite ispita, atunci omul ar fi fost doar o papusa de carpa, sau un automat, si nu o fiinta dupa chipul si asemanarea Sa.
Omului, Dumnezeu i-a dat sansa sa zica NU. Dumnezeu si-a luat acest risc ca omul sa fie cu adevarat om.

Multumesc, sophia. De fapt aceasta este teoria, acolo unde este credinta.
Unde este credinta, va fi si buna intelegere intre soti si invoiala de a se dedica rugaciunii pentru o vreme.
Dar unde nu este credinta, va lipsi si ravna de a se ruga; iar pentru acestia nici Postul nu are semnificatie deosebita.

Fani, te-as ruga sa nu mai scrii astfel de lucruri despre Pr. Arsenie Boca, pe care multi il considera sfant. Ne ranesti.
Si daca in vestul Europei nu s-a auzit inca de Pr. Boca, este o lipsa, nu un plus.
Dealtfel nici nu cred ca Pr. Arsenie Boca a generalizat, spunandu-i acelei femei, ca are copilul handicapat din cauza conceperii intr-o zi de sarbatoare. Era cazul ei special, care pe noi ne invata sa tinem cont de acest lucru, ca sa nu pacatuim si noi.
Modul tau de a privi cele spuse de Parintele, este cam habotnic, ceea ce de obicei sfatuiesti pe altii sa nu faca.
Sa nu ne hazardam in afirmatii incorecte, doar pentru ca nu ne convine ce spune Pr. Arsenie Boca.

Daca unii il considera sfant pe parintele Arsenie Boca, asta nu inseamna ca si este sfant.

Avem dreptul la opinii atata vreme cat BOR inca nu a ajuns la o concluzie. Daca in Vest nu este cunoscut, si poate nici in Est, in Nord sau Sud nu are nicio importanta. Domnul are grija de sfintii LUI sa ni-i faca cunoscuti.

La ce concluzie mai trebuie sa ajunga si in privinta sfintilor inchisorilor, ale caror moaste s-au adeverit a fi izvoratoare de mir? La mormantul Pr. Arsenie Boca se fac minuni peste minuni... BOR va da o recunoastere oficiala a ceea ce deja este sfant, prin vointa lui Dumnezeu... dar unii dintre noi am devenit nerabdatori; toate insa la timpul lor.

Chiar daca este sfant, mai poate si gresi. In rest, probabil a facut si a spus lucruri minunate - dar parerile lui despre sexualitatea cuplului casatorit sunt in parte neortodoxe. Asta o sa spun iarasi si iarasi, nu cu intentia de a rani, ci de a corecta ceva gresit.

De exemplu am vazut pe forum de curand citate de el care erau foarte frumoase si in spiritul patristic. Nu la astfel de lucruri ma refeream.

Si eu ma gandesc ca au fost exagerate spusele lui despre urmarile conceperii intr-un anumit moment. Se pare ca din toate cartile care au aparut numai doua le-a scris el (nu stiu care), restul sunt scrise de discipoli din amintiri.

Chiar daca va fi canonizat ca sfant, aceasta va fi pentru viata lui, nu i se va conferi automat infaibilitate pentru tot ce a spus in toate etapele vietii lui spirituale.

Am acasa mai multe carti ale si despre Pr. Arsenie Boca.
Cele despre Pr. Arsenie Boca se intituleaza: "Marturii din Tara Fagarasului despre patintele Arsenie Boca" si este in mai multe volume.
Carti scrise de Pr. Arsenie Boca: "Rostul incercarilor", "Ridicarea casatoriei la inaltimea de taina" si "Fericirea de a cunoaste calea".
aceasta din urma incepe, nu intamplator cu motto-ul: "Toti cei ce umbla dupa placeri, de orice fel, nu vor scapa de primejdii, caci sub orice placere e incolacit un sarpe".
Sa le citim inainte de a ne da cu parerea si de a nu fi de acord cu Paintele.

Mama Doamne ce existenta trista! Sa umblii mereu ca fiind biciuit si batut cu leuca vaicarindu-te de pacatele savisrsite fara nici o legatura cu realitatea.

Sper ca inca mai poti realiza ca daca percepi orice placere marunta ca fiind un sarpe veninos care musca inseamna ca esti intr-un loc trist si intunecat...mi se pare cumplit sa traiesti in felul asta

Nu degeaba este el asa de venerat de catre puciosii noului Ierusalim. Citeam ca mai nou au renuntat si la ulei , zahar si chiar sare pentru a NU SIMTI PLACERE, si a "nu fi muscat de sarpele incolacit in creierul lor"
Acestea sunt dezavantajele democratiei, ca nu prea mai poti sa demontezi culte si secte aberante fanatice conduse de bolnavi mintali. Americanilor totusi le-a ajuns cutitul la os si au facut-o totusi cu David Koresh cind armata le-a dat foc cociobelor unde le suceau credinciosilor mintile si-i tineau intr-o hipnoza

Te-ai gindit vreodata ce ai sa raspunzi la Judecata daca vei fi apostrofata de faptul ca tu fara sa tii seama de biserica AI DECIS CINE-I SFINT si te-ai rugat la el?.

Mie mi se pare cam ipocrizie ca daca sunt bolnava sa zic ca asta este "asceza".
Sunt bolnava? Cu atat mai mult ar trebui sa traiesc in post si rugaciune.. nu sa ma culc pe o ureche zicand ca asta este nevointa si ca "fac deja destul".

Spui "copii care le iau tot timpul".. si copiii aceia care iau tot timpul sunt tot de la Dumnezeu ca sa ne invete pe noi (parintii) ce inseamna RENUNTAREA.
Daca ii vezi, ca un obstacol, ei bine, obstacol vor fi.
Copii mei, de ex. au program de la ora 6 am pana la 10 pm! (pt ca programele lor de somn nu se suprapun, unul este f matinal, celalalt, dimpotriva, mai "nocturn".) Mai adaug programul sotului (care face garzi si din nou are alte ore de dormit fata de mine...) pai noi nu ne intalnim niciodata.. Ar trebui sa zic ca asta este "nevointa" si postirea devine optionala? Sa fim seriosi!

Ma gandesc la oamenii care in trecut aveau 5-10 copii si traiau in case cu 2-3 camere.. Pai cred ca intimitatea era ceva exceptional de rar. Si totusi nu cred ca le zicea duhovnicul: lasati zilele de abstinenta ca voi aveti abstinenta "fortata".

Si de ce spun ca punctul tau de vedere este "ipocrit". Pentru ca pornesti de la premisa implicita ca am merita ceva: meritam sa avem sanatate, copii atat de discreti incat parca nu exista, relaxare etc.. (toate conditiile pt o relatie romantica).
Bleah. In realitate nu meritam nimic. Daca suntem sanatosi, aceasta este doar mila lui Dumnezeu samd. Daca ar fi sa avem dupa pacatele noastre, ar fi vai de capul nostru.

Am cunoscut in orasul in care traiesc o romanca maritata cu un strain. El traieste aici, ea in Romania si se vad cateva luni pe an. Ea doreste copil. Ultima data cand am vazut-o era post si ea tinea postul.. chiar daca se vede f putin cu sotul, doreste copilul si restul.. Asta inseamna a fi crestin, zic eu.

Am asistat odata la manastirea frasinei , la o discutie intre un calugar si un mirean. Vorbeau despre Stefan cel Mare. Calugarul sustinea sfintenia lui Stefan cel Mare iar mireanul aducea contraargumente. Si uite asa se certau ei. In fine... nu se certau , discutau. Si acum va spun eu pererea mea. Pai voi credeti ca asta ne face pe noi mai credinciosi?asta ma face pe mine mai credincios?
Pai nu! Si apoi mai este un lucru. Sfintii sunt canonizati de biserica.Deci gata! Nu mai este treaba noastra , a mirenilor. Noi sa ii respectam si gata.Pt ca nu pe mine ma trage la raspundere de cine este canonizat si cine nu. Pe mine ma intreaba daca am respectata credinta sau nu. Daca am am fost un om bun , sau nu. Daca am respectat cele 10 porunci. Multe din problemele care se discuta aici trebuiesc sa le le discute preotii nu noi mirenii.
Si un lucru de capetenie: Nu se poate vorbii de credinta da nu ai credinta. Vorbesc de credinta traita cu toata simtire ta.