"Faceti bine si dati imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa şi veti fi fiii Celui Preanalt. . . Fiti milostivi , precum Tatal vostru este milostiv. . . Dati si vi se va da. Turna-vor in sanul vostru o masura buna, indesata, clatinata si cu varf . . . ( Luca6, 35-38 ) .
"Asadar, pentru ca si noi sa fim miluiti de catre Domnul, sa fim milostivi cu semenii nostri. Pentru ziua judecatii, sa adunam averi in cer, averi care vor putea sa stinga focul iadului si sa ne daruiasca lumina dumnezeiasca, adica viata si fericirea vesnica, caci milostenia izbaveste de la moarte si curata orice pacat. ( Tobit 12,9 )

Rugaciunea ta ramane neauzita, cand o acopera strigatul celui napastuit de tine.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Limbajul cotidian a redus conceptul de "pocainta" la o dimensiune statica, lipsita de viata. A ne pocai de pacate , inseamna pentru multi dintre noi, a manifespa o parere de rau pentru faptele din trecut, a ne asuma vina pentru aceste fapte si a recunoaste ca nu am trait conform cu vointa lui Dumnezeu. Teologul si episcopul ortodox Kallistos Ware,evidentiaza , pe baza marturiilor biblice si a scrierilor patristice, faptul ca aceasta perceptie a pocaintei este reductionista si neconforma cu invatatura crestina. De fapt pocainta inseamna mult mai mult decat un simplu regret pentru greselile trecutului, ea inseamna o revizuire generala a modului de gandire si de viata. Aceasta regenerare sau inoire a mintii se bazeaza nu pe frustrarea unor neampliniri, ci pe sentimentul prezentei si iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu, Care "nu doreşte moartea pacatosului, ci ca el sa se intoarca si sa fie viu".

"Dragostea" spune Apostolul < acopera multime de pacate >(I Petru 4, 8 ). Cand se face aceasta ? Atunci cand deveniti mangaiere celor intristati, odihna celor necajiti, ocrotitor saracilor, tata orfanilor, alinare bolnavilor, povatuitor ratacitilor, grabnic ajutor oricarui crestin. Pentru aceasta dragoste a voastra catre fratii mai mici a lui Hristos, catre cinstitele lui madulare, Domnul nostru va sterge pacatele voastre si va va invrednici sa-l vedeti < fata catre fata> ( I Cor. 13 , 12 ) in imparatia Lui cea vesnica.

Rasplata binefacerilor:
 

"Aceasta zic:Cel care seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel care seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da de voie buna.Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,Precum este scris:"Impartit-a, dat-a saracilor;dreptatea Lui ramane in veac"Iar Cel Care da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire Lui Dumnezeu."(II Corinteni 9,5-11)

Sa dam cateodata "surubelnita" ( prin rugaciune) si lui Hristos ca sa aranjeze lucrurile strgangand El unele "suruburi". Sa nu asteptam ca sa le facem toate noi singuri . ( D. Tsatsi - Arhondaric in aer liber )

Salbatica este tineretea si are nevoie de multi- dascali, supraveghetori, pedagogi, cei ce ingrijesc de hrana etc. - pentru a putea fi < imblanzita > dupa truda tuturor acestora cu ea. Asa cum este un cal nedomesticit sau o fiara nestapanita, tot astfel este si tineretea. Daca inca de la inceput, din varsta frageda, ii asezam reguli bune, dupa aceea nu vom mai depune efort mare in etapele de varsta ce urmeaza, caci obisnuinta va deveni lege pentru tineri. ( Sfantul Ioan Gura de Aur , I Timotei, 9 PGB 266-270)

"Ma minunez cat de departe poate merge omul in intuitia lui fara Hristos, dar ma minunez si de faptul ca nu ajunge niciodata la plinirea adevarului fara Hristos". Parintele Rafail Noica

Da, are dreptate Parintele Rafail Noica, pentru ca Hristos Domnul ne-a spus cand a venit printre noi ca El este CALEA, ADEVARUL si VIATA.

Sfantul Vasile cel Mare proclama : " Trebuie deci ca sufletul sa fie stimulat numaidecat dintru inceput prin exersarea faptelor bune, cand inca este usor de modelat, fraged si moale ca ceara, pentru a se putea imprima pe el usor formele. Asadar, atunci cand va creste mare si poate discerne binele de rau, sa se poata dezvolta incepand cu lectiile de baza si cu exemplele cucerniciei care i-au fost predate, caci mintea rationala cauta scopuri practice, iar obisnuinta discernerii creeaza facilitate in indeplinirea acestora. " ( Sfantul Nectarie - Mamele si educatia copiilor )

[COLOR=Black]Era odată o colonie de leproşi demnă de toată mila. Erau oameni care nu aveau de făcut nimic ziua întreagă şi pentru care nimeni nu putea face nimic. Erau singuri, abandonaţi şi toată ziua nu făceau altceva decât să se învârtă în jurul zidurilor.[/COLOR]
[COLOR=Black]Şi totuşi exista un om care mai păstra o urmă de licărire în ochi. Putea să zâmbească şi dacă îi ofereai ceva putea chiar să-ţi spună [COLOR=Red]“Mulţumesc”.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Black] Acesta era singurul om care mai era om, care mai păstra ceva uman.
[/COLOR]
[COLOR=Black] Sora care avea grijă de ei era nerăbdătoare să ştie motivul acestei ciudăţenii, ce-l determina să se agaţe de viaţă? L-a urmărit câteva zile şi a putut să vadă că deasupra zidului interzis apărea în fiecare zi o faţă. O bucăţică din faţa unei femei nu mai mare decât o mână, dar plină de viaţă şi numai zâmbet.[/COLOR]
[COLOR=Black] Bărbatul trebuia să fie acolo, aşteptând să primească zâmbetul, hrana puterii sale şi suportul speranţei sale. El urma să-i întoarcă zâmbetul şi apoi capul trebuia să dispară. Apoi lunga aşteptare pentru ziua următoare putea să înceapă din nou[/COLOR]
[COLOR=Black] Când într-o zi sora l-a luat prin surprindere, omul a spus simplu: “Este soţia mea.” Şi după o scurtă pauză a continuat. “Înainte de a veni aici, ea m-a ascuns şi a avut grijă de mine încercând tot posibilul. Un tămăduitor i-a dat o unsoare ca să-mi trateze boala.
În fiecare zi trebuia să mă ungă pe faţă cu excepţia unui colţişor… cât să mă atingă cu buzele sale.[/COLOR]
[COLOR=Black] Am fost găsit şi luat. Ea m-a urmat aici şi vine să mă vadă în fiecare zi. Atunci îmi dau seama că ăsta-i singurul motiv care mă ţine în viaţă.[/COLOR]

[COLOR=Black]O alta regula pe care sa o tii minte si sa o aplici: sa nu tii evidenta greselilor partenerului tau, sa nu le acumulezi in tine cu scopul de a i le da pe toate in cap la manie. Ca sa tii minte regula aceasta, ti-o voi spune sub forma de anecdota.[/COLOR]
[COLOR=Black]Un sot s-a intalnit cu un prieten al sau si i-a zis:[/COLOR]
[COLOR=Black]- Stii, sotia mea, cand ne certam devine istorica.[/COLOR]
[COLOR=Black]Amicul s-a uitat la el cu o anumita banuiala si i -a spus:[/COLOR]
[COLOR=Black]- Vrei sa zici, isterica.[/COLOR]
[COLOR=Black]- Nu , domnule, nu isterica, ci istorica. Atunci ea isi aduce aminte de toata istoria noastra si-mi recita toate greselile pe care le-am facut de cand ma stie.[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][COLOR=Black]Deci, tineti minte, nu deveniti istorici! A-i aminti celuilalt toate greselile este un act de razbunare si de rautate. [/COLOR]
[/COLOR]

"Alta mantuire decat dragostea si pravila Sfintei Evanghelii nu pot concepe" ( Gala Galaction )
"Unindu-se moral in rugaciunea adevarata cu Dumnezeu, omul nu se uneste cu El doar prin sine insusi, ci ii uneste cu El si pe ceilalti ; el devine un inel de legatura intre Dumnezeu si creatie, intre lumea divina si cea naturala. Predandu-se liber lui Dumnezeu, vointa omeneasca nu este mistuita de El, ci este asociata ei si devine o forta noua , divinn - umana , in stare sa faca lucrarea lui Dumnezeu in lumea oamenilor. Prin aceasta , rugaciunea adevarata, cu legatura moral- harica cu Dumnezeu, se deosebeste de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea . " ( Vladimis Soloviov -filozoful iertarii ).

Din apoftegmele Gherontissei Gavrilia
 

Maica Gavrilia:
1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiesti smerenia lui Hristos.
4. Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoastere pe care o înveti, ci o cunoastere pe care o înduri.
5. Să nu vă doriti multe lucruri, mai multe decât aveti si care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiti-vă să sfintiti cele pe care le aveti.
6. Aceasta este educatia: să învătăm să-L iubim pe Dumnezeu.
7. Nimic nu este mai ieftin decât banii.
9. Nu (contează) ceea ce spunem, ci cum trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
11. Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.
12. A zis cineva: crestinul este acela care curăteste dragostea si sfinteste fapta.
13. Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.
15. Scopul este ca, chiar si atunci cănd avem "paraziti" în cap... să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.
16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem "Facă-se voia Ta precum în cer, si pe pământ" .
19. Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumesti si este unită cu Dumnezeu,chiar si când spunem "Bună ziua", cuvintele noastre devin o binecuvântare.
20. Orice respingere si orice lucru rău ne distruge lucrarea.
22. La începutul vietii noastre, avem nevoie de prezenta altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul - Domnul - ne umple cu o asemenea dragoste si cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toată această tânjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru că sufletul nu stie pe Cine iubeste, si de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).
23. De multe ori Dumnezeu nu vrea fapta, ci intentia. Îi este destul să vadă că doresti săi împlinesti poruncile.
24. Iisus Hristos a dat regula de aur: singur si cu ceilalti.
25. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viată si a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipseste dragostea, rămânem doar trup si astfel suntem cu totul morti.

:25: da, e chiar superba uneori!

Atentie! Sa nu confundam dragostea cu indragostirea. Pentru omul indragostit lumea e superba, dar el sufera totodata de o "dulce nebunie", care nu e de la Dumnezeu, ci tine de lumea in care traim.
Iar dragostea adevarata, pe care o stim de la sfinti, este intr-adevar de la Dumnezeu si o primeste doar cel neimpatimit si curatat de toate pacatele. Pe aceasta sa ne-o dorim, caci cu greu se primeste.

Iertat sa-mi fie Anca, dar oare cine-i curatit 100% de toate pacatele ? Asa s-ar intelege , ca doar cel curatit de toate pacatele, primeste aces dar Dumnezeiesc !

Cum cine, Cristian?!? Sfintii!

Asta stiu Anca, nici nu intra in discutie, eu ma refer la noi . La asta faceam eu referire, caci nu o sa fim nici cand far de pacat , fie el si cu gandul.

Cristian, parerea mea este, sa nu ne multumim cu mai putin ca sfintii. Pana nu ajungem aidoma lor, sa continuam sa exersam dragostea dezinteresata fata de aproapele dupa puterile noastre, cu cresterile si scaderile inerente; dar sa nu consideram ca am si primit-o cat timp nu ne-am curatat inima, scapand de mandrie si de alte pacate ascunse. Sa preferam locul cel mai din urma la masa; iar daca Domnul va considera ca meritam un alt loc, cu bucurie sa-l primim atunci. Nu intamplator dragostea este trecuta ultima dintre virtuti, chiar si dupa iubire caci este greu de atins.( 2.Ep. Sf. Ap.Petru)

Da Anca, ai foarte mare dreptate, umilinta si rabdarea si exemplul pe care il urmam, cel al Sfintilor este cel mai bun exemplu de urmat, dar si greu de realizat.

Sa nadajduim in milostivirea Lui, pentru ca dragostea adevarata nu o primim de la Dumnezeu decat prin dezpatimirea noastra si curatirea de toate pacatele, asa cum bine arati in postarea ta initiala. In Sfintenie nu putem fi cu toti in asta lume, deci ca singura sansa a noastra este indreptarea de la marile pacate, cum ai si spus:mandria, trufia, mania si alte asemenea , caci cele mai marunte , nadajduim sa fim miluiti prin milostivirea Lui, nadajduind in mantuirea noastra. .

eu nu fac confuzii, dar multi vad ca au fixuri pe tema asta...

generozitatea este si ea un mod de a ne face placuti lui Dumnezeu. la fel, voia buna si neinchistarea in stereotipii care doar amagesc amorul propriu.

Uite o tema spre meditare : "amagirea de sine !"Buna si asta Mirela , am cam uitat de tema asta spre amagirea noastra . . .
:108:

Pericolul de a-ti hrani amorul propriu exista in mod incontestabil; de aceea e bine sa ascultam de Sfintii Parinti, caci ei nu ne sfatuiesc de rau, spre cultivarea amorului propriu. Iar a asculta de Sfintii Parinti si a-i cita nu tine de stereotipie, ci de adevar, care trebuie spus de cate ori se iveste ocazia, stiut fiind ca prin ei Duhul Sfant vorbeste .
Am pornit de la afirmatia ta, dar raspunsul nu-ti era neaparat adresat tie, ci tuturor. Nu o lua ca pe un atac, caci nu este; ci gandeste-te ca cuvintele tale m-au inspirat sa scriu ceea ce am scris. Ori a scrie despre dragoste nu este un lucru rau, nu?!? Mai ales pentru ca vorbim de dragostea pentru Dumnezeu si aproapele. Nefacandu-ne voia, venim de hac si amorului propriu. Cu totii ne aflam pe acest anevoios drum al dezpatimirii, caci de aceea ne-a adunat Dumnezeu aici in acest forum.

De sfarsit de an si-nceput de An Nou
 

Sa va fie casa , casa ; / Sa va fie masa, masa ; / Tot cu mesele intinse / Si facliile aprins. / Si la anul sa traiti , / Sa va gasim infloriti / Ca merii , / Ca perii , / In mijlocul verii , / Ca toamna cea bogata / De toate -ndestulata. / Si de forum nu uitati / Sa fim ca niste frati ! - La anu si la multi ani !

Mi-a placut URAREA ta, Cristi, mai ales finalul :25::103: sa fie intr-un ceas bun!

Cand Dumnezeu te are drag si te ia in paza milei sfinte ,ca arme de-a lupta inainte , nu-ti da nici bata nici toiag , iti da pricepere si minte.
Fie ca anul 2009 sa ne deie mai multa PRICEPERE SI MINTE apoi de acolo pornesc toate.LA MULTI ANI!

Iubirea-i totul!
 

Tzelul este ca toti sa umblam pururea in [COLOR=blue]Iubirea cea smerita[/COLOR][COLOR=black], jertfelnica,[/COLOR] fatza de semenii toti, buni ori rai (deci implicit fatza de Dumnezeu). Cand se raceste Iubirea cea smerita, vin Umilirile, ce trebuiesc rabdate cu bunavoire, ca prin smerire sa se ajunga inapoi la treapta iubirii, de unde se cade in general din mandrie, fatarnicie etc. Daca umilirea nu este primita, atunci vin Bolile,...fereasca-ne Dumnezeu de ele, ca prin boli sa ne smerim si sa ajungem sa ne intelegem semenii si sa-i iubim cum se cade... [COLOR=magenta]Iubirea-i totul![/COLOR]

Sf. Ioan Gura de Aur
 

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede“ (Psalmul 77, 37).

Sf. Ioan Gura de Aur
 

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.
A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

[SIZE=3]Daruind.........primesti[/SIZE]
[SIZE=3]pierzand........gasesti[/SIZE]
[SIZE=3]iertand..........esti iertat[/SIZE]
[SIZE=3]murind,,,,,,,,,,,revii la viata vesnica[/SIZE]
[SIZE=3][SIZE=2](sf.Francisc din Assisi-catolic,dar adevarat)[/SIZE][/SIZE]

Sf. Ioan Gura de Aur +
 

Cerul este un negot si noi suntem nesarguinciosi. Da paine si ia rai. Da lucruri mici si ia-le pe cele mari. Da lucruri stricacioase si ia-le pe cele nestricacioare.

Sf Grigorie Teologul
 

Cauta sa te gaseasca Vremea pe cale, in miscare. Domnul ajuta dar numai daca te gaseste pe cale, daca esti pe drum laturalnic nu te "vede".
Pr. Arsenie Papacioc

Sf. Ioan Gura de Aur
 

"Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare."

Sf. Grigorie Teologul
 

:( foarte dureros...

Sf. Ioan Gura de Aur
 

"Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu?
Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta."

Sf. Ioan Gura de Aur
 

"Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?
Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.

Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta."