![]() |
Citat:
Îmi amintesc dovlecii turcești tăiați felii pe care le punem în rolă până se coceau.gutuile coapte,merele coapte,pâinea neagră proaspătă unsă cu grăsime în loc de unt și prunele afumate cu carne de porc pe care când le punea mama pe masă mă apuca plânsul câci nu-mi plăceau de fel.:104: |
Doamne, frumos mai povestesti Dorina.De la lacrimi de bucurie la cele de tristete! M-ai induiosat.POTI CONTINUA?
|
...
measj șters |
Imi este dor de caruta lui Mos Mircea, de inima careia ma agatam si ma ducea pana la garla, locul de unde el lua nisip si pietre, iar eu ma scaldam. Mi-e dor de cercul pe care il alergam pe ulita prafuita a copilariei... acum drumul este asfaltat, iar copiii lui Mos Mircea au masina, le era greu sa creasca un cal.
|
1 atașament(e)
Am dat intamplator peste aceasta poza...si cand am vazut-o, mi s-a facut doooooooor de Gradina mea Botanica :8:
|
mda
Copilarie copilarie unde esti? Imi placea mult sa joc "sotron"cu verisorii mei(dumnezeu sa-i odihneasca) ce mai saream toata ziua si cind e era soarele sus de dogorea fugeam la girla acolo unde mama punea cinepa la murat si nu stiu cum reuseam dar cind plecam cinepa era descoperita de apa si sa vezi a doau zi cind vedea mama saraca.
|
Mda....si eu mai saream sotronul, dar mai mult ata...jucam ratele si vanatorii ( eu eram rata mai tot timpul)...imi aduc aminte cum ma strigau copiii sa ies afara, si cum o data iesita nu ma mai dadeam dusului in acasa.
Imi aduc aminte de serile in care stateam cu cei de la scara la povesti...si cum vecinul (Dumnezeu sa il ierte!) arunca cu cartofi sau ceapa in noi, si ne chinuiam apoi sa ne dam seama de unde a venit proiectilul...si asta din cauza vocilor si rasetelor prea sonore pentru ora intarziata. Imi aduc aminte cum mi se parea ca soarta de elev e cea mai cruda, si ma gandeam ca parintii ( oamenii maturi in general) pot face ce vor ei atunci cand ajung acasa de la servici...pentru ca nu mai au teme de facut. ............... |
Citat:
|
'tinta' & 'aruncator'
Citat:
|
Citat:
Din cate tin minte, vecinul respectiv chiar mai arunca si cu pungi cu apa pe inserat, inspre banca de sub visin pe care se odihneau chefliii...insa de tratamentul asta a avut partea generatia care a venit din urma, si cu muult mai mult galagioasa. Aveam de fapt 2 vecini de genul asta , unul s-a mutat relativ repede din scara...insa celalalt saracul a purtat un razboi sustinut cu tanara generatie...si trebuie sa recunosc ca de multe ma cam calcau si pe mine pe babatura hohotelile pe la ora 2 noaptea. Oricum vecinul a decedat la un moment dat, si se mai faceau si glume...cum ca baietii de la scara i-au solicitat nervii si inima prea mult...si ca de asta si-ar fi dat duhul!:2: |
Imi mai aduc aminte...ca undeva in perioada claselor primare, era un caine care se aciuase pe la scara noastra...si de care vecinii mai aveau grija ( nu chiar toti, pentru ca intotdeauna trebuie sa existe si unul care sa aiba ceva la "mansarda" inevitabil).
Ei cainele asta...mergea cu mine de multe ori la scoala, ma astepta si mergeam la terminarea orelor spre casa amandoi...Uneori daca mai trebuia sa participam la diferite activitati scolare si mai faceam diverse drumuri, cainele mergea cu mine...si iarasi ma astepta...si apoi amandoi spre casa. Cainele dupa ani si ani...a disparut, insa mie mi-a ramas in amintire...:8: |
Pistruiatul
Citat:
|
Citat:
|
1 mai!
...
mesaj șters |
Locuiam la casa pe cand eram copil. Locul casei mele era la marginea orasului. Lumea de acolo era asemanatoare cu cea a unui sat. Ne stiam cu totii. Salutam intreaga strada cand doream sa ies in oras. Dar in oras aveam o matusa. Ea avea o casa facuta de stat. Eu una facuta de parinti. Ea avea garaj si masina in curte. Eu pui de gaini si o bicicleta cu putina vopsea pe ea, din cauza cazaturilor mele. Cei de la bloc sareau gardul sa manance de la ea ciresele necoapte. Eu puneam scara pentru vecini sa culeaga cirese pentru dulceata si gem... Ganduri.
|
Locul copilariei... acasa... este poate prima patrie a copilului... locul sfant unde poti sa-ti incarci bateriile, unde bucuriile sunt mai mari decat dezamagirile... Oriunde ai fi , ti-e dor de acasa...
|
Tarimul viselor
Locul copilariei>Ostrov.Mergeam cu pescarii lipoveni cu barcile la Pacuiul lui Soare.Imi este foarte dor de Dunare.Bunicu ma lua cu el cand mergea la Dervent.Noaptea stateam pe malul Dunarii si ii mincam bors de peste si ascultam povesti pescaresti.A fost foarte frumos.Imi aduc aminte de bunica cum gatea la plita ei mica si cum se uita mereu sa fie aprinsa candela Maicii Domnului.Erau oameni simpli dar cu suflet frumos.Au trecut acele timpuri.Stau si ma gindesc ce repede au zburat anii.Le sunt si acum recunoscator bunicilor pentru felul cum au inteles sa ma creasca.A fost frumoasa copilaria si s-a terminat prea repede.Abia tarziu am inteles vorbele Mantuitorului(Matei 19:14)
Bye |
Nu..nu pot sa spun mai mult...decat...cand ma gandesc la copilarie imi dau lacrimile....am un dor imens si as face tot posibilul sa fiu iarasi copil.....nu pot sa cred ca nu o sa se mai intoarca niciodata copilaria....si acum ma intristez...mereu cand aud de copilarie ma intristez.:(
|
Recunosc.Mi-a fost si imi este in continuare dor de perioada si de locul copilariei mele caruia ii datorez momente frumoase, amintiri superbe, hohote de ras, dar si cateva lacrimi (de crocodil ce-i drept). Am crescut intr-un oras de munte unde intr-adevar lucrurile sunt mai simple, iar oamenii mult mai modesti. Mai putina agitatie, mai multa liniste... Si acum cand ajung acasa, la ai mei, ma simt linistita si in siguranta ..simt bucuria detasarii de tot si de toate.
Imi aduc aminte ca ne jucam in fata blocului cu “creta” din caramida portocalie si frunze pe post de bani...eram atat de fericita si de vesela. Mersul la tara, la bunicii mei, era pentru mine cea mai mare bucurie. Imi este dor sa mananc porumb copt pe jar, pepeni care stateau la racit in galeata cu apa rece din fantana, sa alerg prin curte, sa ma ascund in podul plin cu fan, sa merg la padure, la scaldat, la cirese... Inca nu ma pot detasa de vremurile acelea frumoase care mi-au apartinut si mie pana acum cativa ani... |
În tabără la Ceplenița
...
mesaj șters |
1 atașament(e)
Miercuri 25 mai ora 17 în cadrul Zilelor culturale ale Bârladului ediția a XXVI la Biblioteca Stroe Beloescu precedată de Colocviul de literatură cu tema "Cartea tipărită și rostul prezentării ei" va avea loc cu voia și ajutorul lui Dumnezeu și lansarea cărții de povestiri "Raiul în care am fost" care îmi aparține.
Această carte s-a născut și a crescut aici, pe forum și a pornit de la povestirile pe care le-am postat pe acest topic Unii dintre prietenii mei de aici de pe creștinortodox.ro deja o au, cred că au și citit-o. Vă invit cu drag pe acei care sunteți din apropiere și doriți să participați. Vă voi oferi cu drag cartea. |
Citat:
Felicitari! Ma bucur ca veti incanta, prin scrierile dvs, niste oameni! Si bunica mea voia sa scrie o carte despre intamplarile prin care a trecut si despre ajutoarele providentiale pe care le-a primit nu stiu daca avea talent la scris, dar era un bun orator - asa ca va trebui sa le transmit eu cumva mai departe. |
Copilarie
Copilarie , tu nu poti sa mori / Mai starui in parfumuri si culori! Aceste doua versuri ale lui Vadim Tudor imi vin acum in minte, in legatura cu subiectul deschis.
|
o carticica de seara ...
Citat:
(Ceea ce a simtit altcineva e greu de asezat in fraze care sa pastreze puterea tainei, dar Domnul te va ajuta ! ) Doamne ajuta ! |
Citat:
|
Citat:
Sa fi binecuvintata cu pace si bucurie , tu si toata casa ta ! Pacat ca nu pot fi de fata ! |
Citat:
|
Cei care au gustat din fericirea viitoare,din Raiul ceresc,nu mai au nostalgia copilariei,ci dorul si nostalgia dupa Imparatia Cerurilor,unde doresc sa ajunga cat mai repede,si sa simta inca de aici ,cat de putin din bucuriile viitoare.
Amintirile din copilarie starnesc imaginatia si simturile,si nu ne fac asa de bine duhovniceste.A fost o stare paradisiaca in copilarie,insa atunci nu aveam discernamant. |
Citat:
Bine ai revenit Daniel. Îmi era dor de postările tale :41: |
Citat:
Este greu sa ajungi precum copiii ,adult fiind.Oricum nu ajungi ca ei ,retraind copilaria,ci exersand smerenia,curatia,discernamantul ,milostenia,rabdarea in suferinte etc. Abia dupa o viata ascetica ,prin care se slefuieste sufletul,adultul poate retrai starile copilaresti,adica curatia inimii,dublata de discernamantul duhovnicesc,de constiinta trairii harului. Copilul traieste firesc,este fericit continuu,la noi fericirea vine numai dupa suferinta,sau chiar in suferinta. Cum si-a intitulat cineva cartea sugestiv "Bucuriile suferintei". Conditia ajungerii la fericire este asumarea si purtarea Crucii. |
Locul copilariei...lumea aceasta cat se poate de reala, cu necazuri si bucurii, cu esecuri si succese, cu ura si iubire... desi pare a fi un alt univers, o lume aparte.
Copiii traiesc insa numai aparent intr-o lume a lor. Lumea copiilor este lumea noastra cu diferenta ca este guvernata numai de legile jocului si ale bucuriei. Reusesc astfel, spre deosebire de noi, sa fie in permanenta cu zambetul pe buze. Ne fac sa radem fara ca ei sa fie profesionisti ai rasului. Au parca un dar nativ de a aduce zambetul si pe chipurile noastre posomorate de necopilarie. |
Pentru mine locul copilariei nu este atat de incarcat de emotii si sentimente... Poate si pentru ca merg acolo (la bunici) destul de des (o data pe luna).
Locul care imi trezeste cele mai frumoase amintiri este biserica la care merg si acum, saptamanal. Amintirile tin de anumite trairi pe care le-am avut aici... probabil "vizite" ale Duhului Sfant? La bunici/ parinti troneaza prea mult grijile vietii, o continua munca si un sentiment de nesiguranta. Poate ca ar trebui sa fiu eu aceea care sa indulceasca lucrurile... |
Mi-as dori sa fiu din nou in vacanta copilariei mele. Sa ma urc in nucul din gradina si sa scobesc nuci in asa fel incat sa-mi inegresc mainile pentru o vreme indelungata. Sa adun cat mai multe mere dulci sau cirese in san (evident patand tricoul). Sa ma joc in atelierul unui vecin - chei si piese peste toti peretii. Sa merg pe deal si sa privesc de acolo orasul. Sa am "verde" la mine pentru a nu fi amendat ("verde stop, amenda pe loc", pentru cei care nu stiu, trebuia sa porti zilnic o planta verde cu tine, altfel plateai lipsa ei)...
|
Nicaieri!
Citat:
In prima zi a vacantei de vara, cand ajungeam acasa, luam galetusa si mergeam "la gropi" dupa "pomnite" (fragute). Si acum le simt parfumul! Sau cand am descoperit sub ladoiul de faina din tarnat o familie de arici, cu noi membri, proaspat veniti pe lume, albi, mici si delicati; zile intregi am stat pe burta sa privesc sub ladoi ghemotoacele acelea de tepisori, care, pe zi ce trecea, se inchideau la culoare dinspre varf (ca la pisicile siameze). Nu aveam voie sa-i ating, nu aveam voie sa-i deranjez. Nici pe ei si nici randunelele din poiata, care toata ziua carau mancare la cinci guri infometate ce se iteau la grinda, din cuib! Ori cand venea Sugar, bivolita, acasa, de la ciurda, eu o tuleam sus pe scara, mi-era frica de ea; si de puiul ei, care mi-a dat un branci in curte cand mergeam sa-i aduc tatalui o cana de apa rece de la piatra (galeata era pusa pe un pietroi urias, sub prun, ca sa stea apa rece), avea chef de joaca, de m-am imprastiat pe jos.... Ce bun era laptele lui Sugar, albastriu de cat de alb era! Sau serile tarzii de vara cand mama imi scotea bunda in curte pe troscotel si priveam stelele, iar ea mi le deslusea care ce e, cu denumirile mostenite de la ai nostri stramosi. Acolo prind puteri, incat nepotu-meu mi-a zis odata: tusa, dar mai fa o pauza un pic sa ne hodinim, te-a facut buna cu baterii? |
Minunate amintiri !
Foarte frumoasa descriere a locului copilariei, draga Adriana!Cred ca niciodata , cat vom trai pe pamant, nu vom uita cei mai frumosi ani din viata noastra- anii copilariei.Oricat de saraci vor fi fost parintii,sufletul curat si nevinovat al copilului de alta data, mintea lui neconvertita de imaginile desenelor animate de pe ecranul tv, nu pot sa retina decat intamplari din cele mai emotionante si care povestite astazi la varsta maturitatii au un farmec deosebit.Fii binecuvantata !Te rog sa vii cu noi povestiri.Doamne ajuta !
|
Nici nu stiam
Citat:
|
Citat:
|
Biata de tine!
Citat:
Daca vreti sa va bucurati sufletul cu inocenta copilariei va recomand cu multa caldura sa cititi doua carticele scrise de Gerald Durell (fratele renumitului scriitor englez Lawrence George Durell, pe acesta nu l-am citit, am citit doar despre el): Familia mea si alte animale http://www.buybooks.ro/familia-mea-alte-animale.html si Pasari, lighioane, rubedenii http://www.shopmania.ro/carti/p-pasa...edenii-8038857 Sunt atat de bine scrise..... Ale mele sunt ferfenita, nu stiu de cate ori le-am citit.. de cate ori imi era dor de copilarie.. Asa am ajuns sa-mi doresc sa vad Grecia, sa regasesc acolo descrierile micului hoinar englez care umbla dupa lighioane, pesti, bufnite, scorpioni, caracatite si altele prin satele, livezile, gospodariile pescarilor greci din Corfu, in exilul impus de vremuri si de situatia familiei. Si chiar am regasit-o! Are un umor formidabil, candid, eu am ras cu lacrimi ori de cate ori am recitit anumite pasaje. Gerald Durell a ajuns un renumit biolog, nici nu putea ajunge altceva cu asemenea "preocupari" in copilarie. |
Citat:
|
Felicitari
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 19:57:04. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.