Ma bucur sincer ca reusim sa fim acelasi Duh. Si eu sunt perfect de acord cu Nina si cu tine. Eu doar am adaugat ce simt la cele spuse de ea. Nu am contrazis cu nimic cele anterioare.

Eu pot spune ca am ajuns la acesta etapa.

De asta ma consider fericita, si miluita de Dumnezeu, ca intr-adevar am avut nevoie de ani de rugaciune si post unde am cerut doar acest lucru.

Rautati care mi s-au facut, acum nici nu exista pentru mine.

Doamne Tie-ti multumesc!

Ma bucur sincer Nina pentru tine. Esti cu adevarat o fericita. Asa cum bine spunea si Anca, mareeee lucru este depaseasca problemele, care il determina sa faca rau; Domnul sa iti ajute sa urci tot mai sus pe treptele iertarii desavarsite.

"ce se intimpla cind o persoana nu poate ierta un rau care i s-a facut? "

Ce se intampla? Se instraineaza de un om. Iar aceasta instrainare ii inchide omului inima. Intr-o astfel de inima, Dumnezeu nu mai poate locui. A ierta, inseamna a pregati inima, ca in ea sa Se odihneasca Dumnezeu.

[COLOR=purple][COLOR=purple]A ierta, inseamna a pregati inima, ca in ea sa Se odihneasca Dumnezeu. [/COLOR][/COLOR][COLOR=purple]
[/COLOR]

Foarte frumos spus si adevarat ..dar greu de realizat pentru multi ..poate pentru prea multi . Acum instrainarea de un om ,la prima vedere ,nu -i benefica dar decat sa fii ispitit mai mereu la tot feluri de ganduri rele ,mai bine indepartarea de persoana care-ti provoaca aceste ganduri .Asta nu exclude iertarea ,fara ea totu-i zadarnic.

De acord cu tine , draga Sia.Departarea de cei care mi-au pricinuit raul si trecerea anilor, inaintarea in varsta si poate si un pic de intelepciune au risipit gandurile de ranchiuna,inlocuindu-le cu iertarea si cu mila fata de respectivele persoane .

"Dumnezeu te face pe tine stapan, raspunzator al sentintei si iti spune: dupa cum ai judecat, asa te judec si Eu! Daca ierti pe aproapele tau, te voi ierta si Eu, cu toate ca nu se potriveste o iertare cu alta! Tu ierti, pentru ca ai nevoie de iertare, Dumnezeu insa nu are nevoie de nimic. Tu ierti un om de aceeasi fire cu tine; Dumnezeu, insa, iarta un rob. Tu esti vinovat de nenumarate pacate. Dumnezeu este insa fara de pacat''
ne spune parintele Cleopa.

( din Formula AS -Spiritualitate )
http://www.formula-as.ro/1998/332/spiritualitate-39

Bine zis ! Am postat si eu cateva idei pe acest forum . Daca am gresit , sa ma ierte Dumnezeu si sa ma iertati si voi va rog .

Eu am la acest subiect niste nelamuriri:

1. Poti sa faci o separare intre persoana care ti-a facut raul si fapta sa?
Ma gandesc eu ca poate fi o persoana de altfel buna, dar care te-a ranit intr-o imprejurare. Acum tu poti ierta persoana si te poti impaca, dar durerea, faptul, sa persiste in suflet. De multe ori fapta face rau si doare, nu persoana.
Este si asta un pacat? Si daca da, de ce si ce trebuie sa faci ca sa uiti?
2. Tu ierti persoana, esti spalata de pacat. Este insa suficient?
Dar cel care a facut raul nu trebuie si el sa ierte, sa corecteze situatia? Eu cred ca abia atunci s-a facut lumina, atunci poti sa-ti vindeci si rana din suflet si ii va place si lui Dumnezeu.
Este nevoie intotdeauna de amandoua partile ca sa se incheie un conflict.

Cred ca iertarea este nu un act punctual, in general, ci un proces, cam ca o vindecare.
Este cel mai greu in cazul in care celalalt nu cere iertare si ramane in pacatul lui.
Un exemplu poate extrem: un copil maltratat si poate chiar violat de unul din parinti (incest, adica). Acel copil ajuns matur poate doar cu mare greutate, dupa indelung tratament si munca duhovniceasca, sa depaseasca starea de profunda umilinta si deznadejede in care a fost dus din cauza acestul incest. El poate ajunge si sa il ierte pe acel parinte. Dar daca aceste nu vede ca a gresit si continua sa se poarte cu el intr-un mod care ii arata ca il dispretuieste si nu il iubeste si nu ii pasa de ce i-a facut? Sau chiar neaga ca i-a facut ceva rau?
Cred ca iertarea este posibila dar este foarte grea, si este un proces, o munca de o viata in acest caz.
In cazul lucrurilor mai usor de iertat poate procesul e mai putin lung si mai putin dureros dar ramane un proces.

Iertarea iertării ...
 

Mă întreb cum se poate reacționa față de o persoană care nu te iartă pentru că ai iertat-o... Se simte atât de îngenunchiat în orgoliul său, încât, conștient fiind de propria greșeală , nu-ți poate ierta iertarea...

Iertam pentru ca iubim,...
 

...iar iertarea este rezultatul si manifestarea unei iubiri autentic crestine.Oare iubim cu adevarat?Stim ca legea iubirii sta la baza crestinismului, stim ca "Dumnezeu este iubire"(Ioan 1:4,8), iar noi suntem o "o particica din Dumnezeu"(Sf.Grigore de Nazianz)Atunci cand traim in ura si dusmanie - stari prezente in realitatea convietuirii noastre- ne indepartam de Dumnezeu si izgonim pe "omul launtric" din noi, pe Duhul lui Dumnezeu care lociueste in noi.Cred ca nu gresim cand spunem ca masura iubirii este iubirea vrajmasului nostru sau atunci cand reusim sa iubim pe cei ce ne urasc si sa iertam pe dusmanii nostri, daca se poate vorbi de dusmanie intre "frati".Cum putem ierta si cum putem iubi pe cei ce ne dusmanesc? Eu personal nu stiu nici acum dupa multi ani de cand m-am apropiat cu mai mult sarg de invataturile Sfintei Biserici, cum voi ajunge la mantuirea sufletului meu, stiind ca acest lucru este esential .Privind retrospectiv , multe nu am iertat.Doamne ajuta-ma!:77:

Imi vin mereu in minte cuvintele lui Hristos: [COLOR=darkred]"Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."[/COLOR]

Iertarea ...
 

... 70 de ori câte 7 ...

In viata noastra duhovniceasca iertarea greselilor este esentiala. Pe de-o parte, cerem iertare, pe de alta oferim la randul nostru iertare. Atunci cand indraznim a cere iertare lui Dumnezeu, fara a ierta greselile semenilor, suntem asemenea datornicului nemilostiv.

Cel mai bine este ca iertarea sa izvorasca cu adevarat din inima, ca urmare a iubirii nefatarnice si nu dintr-un simplu legalism ("iert aproapelui pentru ca Dumnezeu sa-mi ierte"), deoarece Dumnezeu oricum cunoaste taina inimii noastre.

Buna seara!
 

"Iertarea este prima floare ce trebuie sa odrasleasca din radacina iubirii.
Nu poate fi conceputa o iubire adevarata si practica, fara iertare."
Pr. Mircea Sfichi